Pcat...

(Caragiale)
Aprut n 1892


I
Un bietan voinic - barba de-abia-i mijeste, si sub cciul de oaie prul cret si des... si niste
ochi blnzi - si mintos tnr. Cnd a plecat de acas s mearg la Bucuresti p-attia ani n
scoli, mama lui - de treab Iemeie! - l-a srutat de-attea ori, i-a potrivit prul, i-a netezit
cciula si iar l-a srutat, si i-a zis:
- Nit, mam, te duci Irumos si sntos: s-ti ajute Dumnezeu si Maica Domnului s-mi vii
napoi tot asa!
Si ct era de cuminte btrnica nu s-a mai putut stpni. a biruit-o plnsul. De multe ori a
dat el s plece; si ea l-a tinut s-l mai mngie nc. Lui i ardea s se duc, si mcar c-i era
drag mama parc avea acum necaz pe ea c-i prea ntrziaz plecarea. A plns si el, ce-i
drept, de plnsul ei dar, pe cnd ochii-i erau tristi, nchipuirea zbura cu bucurie pe drumul ce i
se deschidea lung si necunoscut nainte.
Trei ani de-o neclintit monotonie... Aceleasi ceasuri... aceiasi pasi... trei ani ntregi! Al
patrulea, desi se anuntase de la nceput a urma aceeasi neabtut cale, pstra pentru mai trziu
o noutate, o ciudat surprindere.
Alturi cu seminarul, o cas veche boiereasc... De la Ierestrele si de pe pridvorul din spatele
ei, se vedea peste zid n curtea de recreatie a scolii. Odat, ntr-o zi de srbtoare, Nit se
plimba singur prin curte cu o carte n mn: rmsese n scoal s se prepare de examenele
apropiate. Era o dogm nclcit: el ocoea curtea repetind pe de rost cu cartea-nchis-n mn.
Anevoie se putea tine minte asa Iraze torturate... Deschise iar cartea...
Trecnd prin dreptul zidului, seminaristul tresri; un ghemotoc de hrtie l lovi pe mn si
alunecnd peste cartea deschis sri ct colo naintea lui. Nit se opri pe loc... Neaprat iar o
glum a vreunui camarad... un miez de pine muiat n cerneal... sau cine stie ce.
Se uit-mprejur... n curtea scolii nimeni... Lovitura venise dinspre casele de-alturi... Ridic
ochii n sus si vzu la cea mai apropiat Iereastr vecin, care era deschis, perdelele
miscndu-se ca si cum ar Ii Iost cineva ascuns ndrt... Ce-o Ii?
S vedem... Seminaristul s-aplec si lu ghemotocul: era ceva nIsurat nuntru... Voi s-l
desIac. O nteptur... Un ac cu gmlie! Ce pcleal proast! Suprat trnti ghemotocul si
ncepu s stearg degetul mpuns n vrIul cruia, dup Iiece storstur, crestea repede la loc o
mrgea mare rosie.
hemotocul izbit cu necaz n pmnt se desIcu... ntre cutele lui o Iloare!... Cu mirare si cu
mai mult luare aminte ca-ntia oar, el ridic binisor hrtia... n adevr era o garoaI - ca
sngele ce-i curgea din deget - rupt de curnd...
DesIcu atunci mai bine... Ceva scris...
Trupul tnr se simti Iurnicat din crestet pn-n tlpi de un Iior Iierbinte... Cldura toat i se
urc la Irunte... Ascunse n sn hrtia si Iloarea, cercet de jur mprejur cu ochii s nu Ii vzut
cineva din scoal cele petrecute, si Iugi nuntru Ir a mai cuteza s ridice ochii la Iereastra
unde se miscau perdelele.
Bolnav... Friguri si btaie de inim, nct nu se putea tine pe picioare. Printele-director s-a
convins c e ru biatului si l-a trimis s se odihneasc. Nit s-a suit n dormitor, s-a aruncat
n pat, a scos din sn Iloarea si biletul s-a citit nc odata, iar, si mereu:
"Esti Irumos... Dac ai vrea, te-as iubi mult".
...Dac ar vrea!...
Cine s Iie? El nu e copil, e Ilcu, de douzeci si trei de ani... Cine?... 0 Iemeie!
Bolnavul sare din pat, iese din dormitor si Ir s mai anunte pe cineva, dup cum cere
regulamentul, iese pe poart. Pe dina intea caselor vecine, el si pololeste pasul si trece peste
drum ca s poat apuca toat Iatada dintr-o singur cuttur. Ferestrele de la pod toate
nchise si perdelele lsate.
El stie c e Irumos... Mama i-a spus-o adesea, poate mai adesea Ietele din sat, dar desigur mai
mult dect toate sora lui Cutiteiu, Sultana, care nu i-a spus-o niciodat... Cu dragoste
amestecat si cu putin mndrie zmbeste el cnd i vine acum n minte mama lui.
S-a nserat bine si seminaristul tot se plimb de colo pn colo pe dinaintea casei unde se aIl
acea Iemeie care l-ar iubi mult 'dac ar vrea el... Clopotul pentru cin sun la scoal. Asta-l
destept; el grbeste si intr.
Sunt toti la mas; lui nu-i e Ioame... Merge si se culc aseznd sub pern biletul si garoaIa,
dup ce iarsi priveste ndelung icoana acelor vorbe, pe care de-acu nu le mai poate uita
vreodat.
Zgomotul celorlalti bieti venind n dormitor l supr Ioarte. La intrarea lor, el vr iute mna
sub cpti, apuc bogtia ascuns si st nemiscat... Unii l ntreab cte ceva... nu nteleg
bine ce... el nu suIl, preIcndu-se adormit.
Aproape de miezul noptii. Dorm n sIrsit toti. Nit se scoal ncetinel si cu cea mai mare
precautie iese; gseste usa slii pe pipite si coboar n curte... La Iereastr lumin...
geamurile deschise si perdelele lsate. El rmne cu ochii pironiti acolo, rtcind n alt lume,
pe care o visase parc adesea, dar nu spera s-o vaz vreodat.
Flcul si umIl pieptul, ntinzndu-si bratele amortite de Iriguri, pn-i trosnesc
ncheieturile, cnd perdelele se dau ntr-o parte si o Iemeie pune mna pe geamuri s le
nchiz. Seminaristul nghet; vrea s strige; dar nu poate, si pn s treac eIectul loviturii,
Iereastra e nchis, perdelele lsate la loc si lumina stins.
Se apropie de ziu cnd tnrul se hotrste s se-ntoarc-n dormitor... Se trnteste pe brnci
n pat, si reazim inima, n care simte o strnsoare nedeIinit, pe mna dreapt, si pe cea
stng Iruntea cald - adoarme si doarme dus pn la clopotul de gustare.
Trei nopti de pnd... patru... cinci... si tot attea zile mai grele ca noptile: ceasuri de cursuri si
de meditatii... zgomotul camarazilor, neputinta de a sta singur cu nchipuirea lui... si
Irigurile... si Ierestrele tot nchise... si perdelele vesnic lsate.
Doctorul, un om de spirit, cnd printele-directorul i-a prezentat pe Nit, l-a mngiat pe
tnr, apucndu-l n glum de tuleele din barb si-a zis:
- N-are nimic, printe; s se plimbe mai des... si-i trece.
Duminica... n sIrsit!
Nit a Iost ndemnat de camarazi si de printele-directorul s ias la plimbare; el a preIerit s
stea la scoal ca s se poat ajunge cu lectiile, rmase-n urm din pricina Irigurilor... Fireste
c superiorul a Iost ncntat de atta srguint.
Dejunul s-a isprvit... Acum scoala este iar desart. Silitorul seminarist trece ctre curtea din
Iund... Dar dac Ierestrele or Ii tot nchise?... Nu - si n-apuc s ridice ochii doritori si vede
venindu-i prin aer un nou ghem care-ntr-o clip i cade la picioare... Asta nu mai e prins cu un
ac e legat cu o cordelut rosie:
"Treci la miezul noptii... Te astept... 0 s vezi ct te iubesc".
Si nici o miscare la perdele... nici o artare!... Ziua trece ncet... e ns uneori atta dulceat si-
n chinul asteptrii! Dar noaptea! niciodat n-au adormit seminaristii asa de trziu!... Din
norocire, mai pe urm nici o piedic.
Sare peste poart Ira zgomot si se-ndrept sigur spre tinta stiut. O Iemeie n umbra
gangului!... El se opreste necat. Ea i sopteste: "Vino, te asteapt!..." Atunci... nu e chiar asta!
El se las s-l ia de mn si s-l duc prin ntuneric ncetisor. O scar strmt... ncperi
ntunecoase... iar cteva trepte. Voinicul merge machinal, lsndu-se trt ca un copil
somnoros de mna Iemeii. La Iiece pas nesigur, la Iiece sovire, o oprire de un moment, o
povtuire discret, o soapt de ncurajare si nainte!
Se opresc... Femeia l las de mn... O clip, prsit n locul orb si necunoscut, el e-n
pierzare - o coloan aplecat careia i s-ar smulge propteaua de sigurant - aude urechile cum i
tiuiesc de tare si simte genunchii prsindu-l.
Acum Iemeia loveste surd cu vrIul unghiilor pe o us - sunt lng o us - care ndat se
deschide.
E lumin nuntru - lumin albastr... un albastru molcom si lenes... Femeia care l-a condus
prin ntuneric l mpinge binisor n lumin. Coloana cednd se apleac, cu toat greutatea
trupului puternic de douzeci si trei de ani, n albastru... si usa se-nchide pe dinaIar.
Vorbe?... ncap vorbe?
Cum o Iemeie stie alinta - cum degetele ei delicate se nIig n muschii ncordati - si gura ei
rece ca gheata si ochii ei beti - si puIul mrunt de pe obrajii aprinsi zbrlit de Iiori - ncovoiala
lnged a trupului - izbiturile inimei ei de peretii snului - si mirosul Ir nume ce-i radiaz
din rdcinile prului - si ct e de bine s te prsesti n stpnirea acestor attea simtiri ce te-
nvluiesc din toate prtile ca niste vrteje de aburi calzi saturati de esenta adormitoare...
Cu vorbe s le spun?... Astea se simt si se gndesc, de spus nu se pot spune... A Iost o
smcinare a suIletului dulce si dureroas, o exaltare a simtirii, ngrozitoare si delicioas.
Multe nopti asemenea si Iiecare neasemnate... Libatiuni sub razele lmpii albastre; toate
nebuniile nchipuite si nenchipuite; anecdote picante de care el avea un repertoriu popular asa
de bogat; scene de gelozie Ir cuvnt si din chiar senin; si jocuri, si muscturi; si lupte att de
inegale, pentru ea ca putere, pentru el ca Iarmec... s-apoi, dup atta oboseal, povestirea
reciproc a celor ntmplate mai nainte de a se cunoaste.
El avea putin de povestit... Asa era de strmt satul n care trise si asa de putin nsemnat viata
lui pn cnd "l-a ntepat un ac cu gmlie!..." Siret tranul - tine mult la aceasta cdere de
Iraz; stia el bine c, nsotit de sugerea degetului ntepat si de o privire pe sub sprncenele
posomorte cu buntate, are s Iie cu prisos rspltit.
Ea ns avea mai multe de spus, si povestea ei era destul de trist. Cinci ani de viat cu un om
istovit, apoi nebun si paralitic; n urm, vduv, cu un copil bolnav si capiu - o Ietit, care
roade si mnnc lucrurile din cas si care trebuie pzit Ioarte de aproape s nu dea Ioc.
Interese mari... o avere colosal... consiliu de Iamilie... soacr si cumnati - niste creaturi aspre
si brutale, care Iac mprejuru-i o politie dezgusttoare.
Si aci, Iat cu Iraza lui de predilectie, venea asa de potrivit:
- nchipuie-ti ce sete mi-e de viat! ce dor mi era de tine!
Cldura strns atta vreme n Iiinta aceea Irumoas se revrsa acuma-n aIar ca o pornire
nebiruit: a Iost pentru el scurt dar plin acea vreme Iericit.
S-a sIrsit ns.
El a trebuit s renunte la ea, cnd ntre ei s-a ridicat zidul consiliului de Iamilie. Acesta Iireste
nu putea ngdui o asa rtcire... Plngeri... revolt - de prisos. O ultim sIortare din partea
disperatului a Iost ntmpinat ntr-un chip decisiv.
Cnd seminaristul a ndrznit s nesocoteasc recomandatiile imperioase ce-i Iuseser
comunicate si s calce pragul, pe care altdat psea la Iericirea ce-o socotea un drept cstigat,
scump a trebuit s-si plteasc pasul imprudent. A Iost o maltratare meritat poate, dar oricum
prea slbatec. Zbirii nsrcinati cu corectiunea cuteztorului au Icut exces de zel:
nenorocitul, luat Ir veste, a Iost strivit de lovituri... capul spart, pieptul clcat cu clciele.
n stare de complet nesimtire, a Iost aruncat n poarta scoalii, unde l-au gsit, a doua zi
dimineata, oamenii de serviciu, mai mult mort dect viu.
Toate alergturile si struintele printelui-directorul ca s Iac a se descoperi si pedepsi
criminalii, care atentaser asa de crunt la viata elevului Iavorit, au trebuit s nceteze. Btrnul
a Iost chemat naintea naltelor Iete pstoresti. Acelea i-au adus aspre mustrri c nu-si vede
de datorie, c nu ngrijeste destul de serios de moralitatea scolarilor, si l-au Icut s nteleag
c dac voieste s mai rmn director n-are s se mai amestece n cele ce se ntmpl aIar
de poarta seminarului: asta e treaba obrazelor judectoresti, nu a celor bisericesti!
Nit a stat mult ntre viat si moarte; luni ntregi au trecut pn s se poat ntrema. El n-a
murit din asta; dar poate c noptile pe care mama, chemat n grab, le-a petrecut la cptiul
nenorocitului, s-i Ii scurtat zilele bietei btrne. De atunci el a rmas cu o boal de inim,
care i-a cauzat pn la moarte multe momente neplcute.
Dar era ntremat... El porni s caute norocul pierdut... Prea trziu... Casele se drmau si
lucrarea ncepuse din aripa unde altdat era odaia albastr... Femeia murise. Copila bolnav
era ntr-un institut de educatie n strintate. Consiliul de Iamilie nu sttea cu minile n sn.
Mai nti o resemnare sInt, apoi putin cte putin, dac nu uitarea, cel putin potolirea dorului
sub grmdirea anilor. Zece ani!... Seminaristul este acuma preot - preotul Nit din Dobreni -
om asezat si Ioarte bine vzut de toat obstea.
De dimineat orasul de resedint al judetului e Ioarte animat - trgul anual. Preotul Nit
umbl prin strada mare cum se umbl la trg de colo pn colo, ori ncotro, Ir o tint
hotrt...
naintea caIenelii din centru e strns lume mult, care priveste la ceva si rde n gura mare...
Poate un animal savant, care denunt vrsta si vitiile spectatorilor: ori vreo paiat... ori
altceva... rmada de lume sporeste necontenit... Popa urmeaz dup multime. Pe trotuarul
caIenelii pe scaune si-n picioare stau nobilii orasului - reprezentantii judetului n vacant
parlamentar, membrii tribunalului, Iunctionari de la preIectur, primrie, casierie, oIiteri; de
jur mprejur lumea pestrit de toate treptele st n semicerc. n mijloc se petrece comedia.
Popa Nit se vr si el.
Ce este? Ce Iace atta senzatie?
Un copil de vreo opt-nou ani, zdrentros si murdar, cu picioarele goale, mbrcat n haine
nepotrivite - un gheroc mare, a crui talie i vine pn la glezne, n cap cu un cilindru turtit -
Iace caraghiozlcuri.
Este un mititel mscrici Ioarte destrablat - jigrit, si galben, pulpele-i uscate care se vd prin
sIsietura ndragilor sunt pline de jupuituri. Asa de prpdit, este totusi Ioarte ndrznet.
Fumeaz o tigar lung, se strmb ntr-un chip straniu, pcleste si njur pe boieri
chemndu-i dup porecla stiut. ncepe s cnte un cntec rusinos jucnd ciamparalele, Icnd
gesturi si miscri neiertate... Lumea Iace un haz nespus... O tranc btrn, care e-n rndul
nti al spectatorilor, rusinat de reIrenul pe care copilul i-l arunc ei cu o intentie diabolic,
si caut loc s scape de privirile ntoarse asupr-i, se-nchin si zice deprtndu-se:
- Cine stie ce pcate! S Iereasc Dumnezeu pe orice copil!
Mititelul, obosit, s-a oprit: merge s salute Ioarte comic cu cilindrul lui enorm pe boieri, si s-
aseaz pe un scaun picior peste picior alturi cu domnul senator... Alt tigar... Domnul
senator l trateaz cu caIea si rom. Alt "amic" l mai mbie nc cu un phrel... si nc unul...
Copilul se scoal si-ncepe iar jocul... Acu miscrile si gesturile sunt si mai desucheate... Cu-
ncetul ns membrele pierd siguranta si simetria miscrilor; cntecul e surd, articularea
inegal... nc o stroI!... Dar gIiala l neac... Cntretul se opreste un moment cltinndu-
se, moale de mijloc: e galben ca ceara; ochii-i crucesc stinsi n Iundul capului... O sIortare,
excitat de ndemnul unanim al amatorilor!... OIteaz adnc, d s ridice piciorul, se-nvrteste-
n loc si trupusorul zdrobit atta se prbuseste greu pe marginea trotuarului. - Beat mort!
Se grmdise lume prea mult... circulatia din obor n oras era ntrerupt. Politaiul chem pe
un vtsel care ridic de acolo pe micul desIrnat, ca s risipeasca aglomeratia.
Popa Nit, cu pumnii nclestati se sui pe trotuar si apostroIa, cu accentul celei mai mari
indignri pe cei ce rdeau:
- E pcat, domnilor! gnditi-v! Crestini!... Frumos!... Mare pcat!
Se-ntelege c lumea care s-amuzase asa de bine n-a gsit nicidecum la locul ei apostroIa
moralistului si i-a pltit-o cu sarcasme groase. Popa nu-si putea gsi linistea: el btea nervos
cu degetele pe tabla de marmur a mesii, mormind ntre dinti Iel de Iel de exclamatii de
indignare.
CaIegiul, care stia multe, Iu gata ca s-i dea toate amnuntele asupra acelui copil. De
necrezut, dar adevrat... si popa ascult ncremenit:
E un copil de Iamilie bun. - O vduva a unui boier nebun. -namorat cu un biat de la tar,
un seminarist. - nsrcinat. - Rusinea lumii. - Merge s nasc la mosie. - Moart din Iacere. -
Copilul e aruncat; creste la o tranc btrn care moare s-aceea si el rmne pe drumuri. -
Aci n oras e pripsit de vreo sase luni: a venit s cerseasc si, Iiind drcos de Iel, din jucrie-
n jucrie a ajuns n halul sta. - O Iat bolnav, Iugit de la scoal prin strintti, ajuns ru
pe acolo; gsit pe urm de epitropi si-ntoars n Bucuresti: aci Iuge cu un oIiter, de la oIiter
pleac cu altul. - Cu biatul a vrut s-si Iac poman un cizmar: l-a luat ucenic: as! pungasului
nu-i ardea de lucru - soi ru! nvtat s cear, s Iumeze si s bea. Mesterul l-a btut odat
printeste; neprocopsitul a Iugit, si de atunci trieste asa; spune obrznicii, mscri,
caraghiozlcuri, si capt si el o buctic de pine; se-ntoleste de la unul s-altul de poman, si
doarme Dumnezeu stie unde-l ajunge oboseala. - Istoria asta de-altminteri tot orasul o stie; de-
aia-l si cheam "Mitu Boerul".
Popa cu coatele pe mas, strngndu-si tmplele n pumni, rmase necat de sudoare, cu ochii
tintiti la o musc ce umbla mruntel pe tabla de marmur alb: el urmri insecta pn la
marginea mesii. Ce socoteal s-o Ii Icut n capul cel mic ct un bob de mac, nu se poate
spune; destul c musca stete pe loc, si dezmorti labele de dinapoi mpleticindu-le una de alta,
si netezi Irumos musttile cu labele de dinainte, apoi deodat se-nalt si pieri. Omul,
desteptat, se ridic de pe scaun si iesi.
Cercetri zadarnice... Nu putea gsi copilul. Toate inIormatiile vtseilor de noapte erau
gresite: la cazarma pompierilor, nu era... n gangul postii, nu... sub sopronul primriei
asemenea: nici aici, nici acolo. Trei, patru ceasuri de goan dup o stire exact. n piat,
vtselul stie c Mitu Boerul a intrat adineaori cu mai multi oIiteri si Iunctionari la caIeneaua
din colt, unde "Cnt Ietele teatru".
A Icut o nepomenit senzatie popa intrnd cu Iigura lui sperioas n localul muzelor proIane.
- Uite si printele! a strigat procurorul cu tonul de satisIactie cu care se ntmpin de regul un
musaIir ntrziat. Iar una dintre cntrete, care sedea pe genunchii casierului la aceeasi mas
cu tnrul magistrat a adogat:
- Blagosloveste, taic printe!
Atunci s-a pornit un hohot, aplauze, tropituri, suiere, rcnete: "Bravo, popa! Bis popa!"
InIernal! o menajerie care arde...
Succesul colosal si spontaneu n-a aIectat ctusi de putin pe omul nostru: zgomotul din Iundul
acestui suIlet covrsea Iurtuna vesel de-aIar. Popa a-naintat hotrt pn n mijlocul slii, a
cutat cu ochii n toate prtile si a plecat grbit de sub ploaia de rsete, de glume rutcioase
si de huiduieli...
Nu e nici aici... Dar nu se poate s se ntoarc la gazd singur... Peste putint... nainte!... nc
un vtsel; poate la sIntul Ioan n curtea bisericii; doarme biatul uneori si acolo, cnd e
vremea bun...
...Era n adevr acolo...
La spatele altarului, unde un Ielinar din rspntie arunc razele-i aIumate, se odihnea
mototolit, cu capul pe un mormnt Ir nume nici ngrdeal, un om mic... Tocmai acuma lu
seama preotul ct umblet Icuse si se asez jos s-si potoleasc miscrile inimii. El ntinse cu
sIial mna spre capul biatului: atunci simti distinct la arttorul drept o nteptur de ac...
Da - era aci lng el, pe pmntul gol, rodul noptilor petrecute n lumina albastr. Copil n
rzboi cu lumea, asa de timpuriu, el parc-ntr-adins poposise lng altar, doar o putea intra pe
Iuris sub ochiul lui Dumnezeu, care de cnd l mpinsese la viat, nu se-ndura s-i arunce o
dat mcar o cuttur.
"Doamne! sopti popa plin de obid: uite-te la el Doamne, uite-te si la el!"
Si apucnd bine n brate mototolul adormit, se scul puternic n picioare si porni. Biatul,
desteptat de zguduial, mormi somnoros o njurtur si adormi iarsi n bratele care-l
strngeau cu atta patim.
Pe stradele ntunecate ale orasului, omul care-si ducea comoara avu norocul s nu dea de nici
o piedic: era ceasul cnd si Ielinarele pot Ii stinse, cnd si vtseii trebuiesc s doarm.
Ajunse la gazd, destept vizitiul si pe hangiu, plti si plec. A doua zi, nainte de nmiezi,
erau n Dobreni acas.
Preoteasa nu putea Ii tocmai multumit de ce-i adusese brbatul de la trg. Nu-i putin
greutate s aduci la o stare cuviincioas un asa gunoi de copil. Tot trupul i era numai jupuieli
si bube din pricina scrpinturilor si necurteniei. Cte luturi, cte lesii si aliIii au trebuit ca
s ridice treptat de pe Iiinta prsit coaja n care o nveliser attia ani de mizerie!
Copilul s-a lsat bucuros s Iac cu el ce-au vrut. Mai greu de tmduit dect bubele erau
apucturile si nravurile. Pn la urm ns si acestea au Iost s Iie nvinse; povetele,
blndetea, o vorb aspr la soroace, devotamentul oamenilor buni care-l luaser la snul lor
cald, si mai ales o boal ndelungat au gonit dac nu cu desvrsire, cel putin n cea mai
mare parte si pornirile si deprinderile rele. Nu e peste putint grdinarului priceput si rbdtor
s ndrepteze un copcel Iraged pornit s creasc strmb.
Cnd, scpat cu totul de vermin, l-au mbrcat ntr-o duminic n haine nou - mintean cu
sireturi de Iir, itrasi albi cu snur negru de mtase si plrie cu panglicut tricolor, si i-a zis
printele: "S le porti sntos, Mitule! s cresti mare, cu minte si noroc!" copilul a pus minile
n buzunare, s-a privit serios si-ndelungat n oglind si s-a pornit pe un rs... si rzi! De rsul
lui a-nceput s rz si Iemeia si brbatul. Dar cnd s-a ntors copilul cu Iata la ei si li s-au
ntlnit privirile, printele l-a luat n brate, l-a srutat de multe ori si s-a pornit pe un plns... si
plngi!... s-a nceput si copilul si Iemeia.
S-au dus pe urm la biseric. Mitu n hainele nou a Icut senzatie... Mai ales Iemeile care
mai de care l-au alintat, c era si un copil curtel.
Atta numa ru de tot: Mitu era bolnav - tus seac, dureri la lingurea, nu mnca nimic si
ctu-i ziua-l trgea la somn.... Friguri?... Deochi?... Lingoare?...
Era boal cineasc... zcea pe prisp la soare... d-abia se mai tra... DoItorii, descntece,
degeaba: se gunoia, se istovea vznd cu ochii! Scurt cuta s Iie bucuria, si cu ct omul o
vedea scurtndu-se cu att i crestea Iioroasa nchipuire c azi, mine o s se sIrseasc
Iericirea gsit pe neasteptate... Iat acuma se stingea de tot lumina ce-i rsrise n cale Ir
veste... vpaita era pe isprvite.
Preotul atipise despre ziu mbrcat... Femeia sta tot desteapt lng bolnav, care dormea de o
zi si mai bine. Ea puse mna pe obrazul copilului - rece; aplec urechia la gura lui deschis
nimic!
- Scoal', printe! tip ea ngrozit... Nu mai suIl!
Omul sri n picioare, lu biatul n brate si Iugi n curte strignd:
- Sriti, oameni buni! sriti!
Se art peste culmea dealului soarele... O multime de brbati si mai ales de Iemei se strnse.
Preotul pusese copilul teapn pe prisp si-l bocea n genunchi... O Iemeie tinea lumnarea.
Dar nu-i mort nc... Un descntec cu ap nenceput... Copilul pare c misc... l ridic de
mijloc ncetinel... El deschide lin ochii, rsuIl si zice cu glasul stins:
- Mi-e Ioame!
Bun doItor aerul Dobrenilor! Acea Iiint curtit pe dinaIar trebuia si pe dinuntru primenit:
asta era treaba lui si a luat-o Ioarte binevoitor asupr-si. A Iost dureroas si crud operatie; dar
era neaprat si din norocire a izbutit.
Biatul scpat cu desvrsire, snge proaspt ncepu s-i rumeneasc obrajii, asa de vestezi
mai nainte, si s umple ochii lui posomorti si-ntunecosi pn aci, de lumin si veselie.
Fusese o lupt extrem, nIricosat; viata psea acuma-nainte strlucitoare si mndr de asa
biruint.
Pe cnd preoteasa Sultana atrna n biserica din Dobreni o icoan Irumoas druit Maicii
Domnului pentru c-i druise ce a Iost rugat-o ea, n orselul de resedint era oarecare
miscare la caIeneaua din centru: se aIlase de urma lui Mitu Boerul.
Disparitia lui nu putuse trece neluat n seam: era o pagub real pentru attia amatori de
giumbusuri. Nu se stia ce s Iie: Iugise?... murise? n sIrsit se aIlase adevrul. O notit
publicat n gazeta local arta c, n vremea blciului, un pop de tar, care umblase noaptea
beat pe la caIe-chantant, ntrebase din vtsel n vtsel despre biat... Popa desigur l luase...
Procurorul lu aIacerea n mn si, "cu o inteligent si un zel care-i Iac adevrat onoare"
descoperi c "victima raptului" se aIl la popa Nit din Dobrenii-de-plai. Atunci tnrul
magistrat, nsotit de Iorta public, a plecat la cuvenita cercetare local.
Revoltat c vrea s-i ia biatul, preotul a Icut o elocuent aprare a cauzei sale.
Un copil bntuit de Ioame; n prada unor porniri rusinoase si omortoare chiar pentru un om
copt; desIrnat prin ndemnul lumii batjocoritoare, nestioase de petreceri... Scpat de asa
vitreg soart, ntors de la o att de rtcit cale - de la moarte la viat... Dormea pe pmntul
gol, bolnav si abtut, cu trupul Iript din crestet pn n tlpi de pecingine murdar, cu inima
smintit de ticlosie... Ce-ar Ii Icut copilul sta Ir adpost nici mil, cnd ar Ii nceput
zloata si gerul? - Ar Ii murit pe o grmad de gunoi, ca un cine hrbar Ir stpn. Si s zici
c-ar Ii putut nIrunta atta vijelie nversunat! ce-ar Ii ajuns?... Spitalul de nebuni... Temnita...
Ocna!
Cuvntul oratorului cstigase aproape pe toti asistentii... Se vedea pe chipurile tuturor o
impresie binevoitoare. Procurorul a rspuns ns scurt si rspicat:
- Popo, nu poti secuestra minorul! minorul trebuie restituit cui de drept; legea e cu el, legea
protege pe minori!... Dura lex, sed lex!
Tonul magistral si sever, cuvintele nalte si demne ale procurorului, neaprat c trebuia s
rstoarne impresia ce preotul obtinuse cu elocuenta-i sentimental. Si notarul ncepu s scrie,
sub dictatura omului legii, procesul-verbal.
Era hotrt: i lua copilul! El nu-l putea lsa ns... Dar... i-l ia!
Popa clipi aiurit si vzu nainte snge... Chiar pentru o Iapt sau numai pentru o demonstratie,
ns si n-ar Ii putut-o spune - el se repezi n odaie si lu pusca din cui, cnd cumnatu-su
Cutiteiu, primarul, om vzut si umblat prin multe, intr dup el si-l apuc de mn... Si popa
ntelese c niciodat n clipe asa de nalte, inspiratia nu trebuie cutat la un chilometru; ea ne
st sub nas - cine se uit departe, Iireste n-o s-o vaz... Popa puse pusca-n cui - descuie lada,
scotoci n Iund, si ls cu mult discretie capacul, aseznd la loc velinta pe deasupra.
Primarul trecu iarsi unde se scria procesul-verbal... Omul legii dicta:
"Dispunem dar..."
Cutiteiu ntrerupse, cernd Ioarte respectuos iertciune magistratului s-i spuie ceva... si iesir
amndoi n tind.
- Domnule procuror, sopti primarul cu o anume privire, popa este un om Ioarte de treab...
Nu-l cunoasteti... PoItiti, poItiti!
Si deschiznd usa, introduse Ioarte politicos pe junele licentiat n odaie unde-l astepta
nerbdtor printele... Si asa se Icur toate bune... Procesul-verbal nici nu trebuia schimbat:
totul st n ncheiere. Procurorul ntreb pe notar:
- Unde am ajuns?
- ,Dispunem dar..." rspunse notarul cu toat gravitatea.
- Nu asa, zise procurorul: ,dispunem ns".
Si spre multumirea tuturor, reprezentantul ministerului public dict:
"Dispunem ns - considernd inIormatiile cele mai amnuntite, care unanim arat pe sIintia-
sa printele Nit din Dobrenii-de-plai ca pe un om cu cele mai Irumoase calitti; considernd
c pe de alt parte progresele Iizice si morale realizate, sub ngrijirea sIintiei sale, de ctre
minorul Mitu, supranumit "Boierul" - dispunem a rmnea sus mentionatul minor, n
complect lips de ascendenti, sub paza si rspunderea acestui meritos si caritabil preot".
Seara a Iost mas mare la popa Nit. Domnul procuror a trebuit s cedeze rugciunilor tuturor
si s-si amne plecarea pe a doua zi. El "s-a crezut dator" s Iac la prnz cele mai sincere si
mai clduroase laude sentimentelor umane ale printelui "al crui exemplu nu s-ar putea
ndeajuns recomanda". Domnul procuror vorbea mult si Irumos - era Ioarte vesel; diplomatul
Cutiteiu zmbea cu mult nteles Icnd preotului cu ochiul, pe cnd acesta tinea ntre
genunchi pe Mitu si, cu gndul pe alt lume, l trecea ncet cu mna prin prul blan si moale.
Unei Iemei ca preoteasa Sultana, asa de bun cu un copil srman, strin, trebuia s-i dea
Dumnezeu o bucurie - si i-a dat-o: n acelasi an a avut o Ietit... Dar ce bucurie! Mult btaie
de cap si trud i-a trebuit ca s-o creasc - pentru c era si un copil ciudat! De mirare cum
dintr-o mam att de blajin si supus s nasc asa Iire!...
Aveau odat un vitel; l scoseser din necaz - se prpdise vaca si rmsese bietul Ir tt...
Cine-l ngrijea? Ileana - s Ii Iost p-atunci Ietic de vreo doisprezece ani. Cine-l hrnea?
Cine se rugase cu cerul si cu pmntul de m-sa s-o lase s culce vitelul plpnd cu ea n
cas? - Ileana. Era o dragoste nemaipomenit. ntr-o dimineat ns, ea se scul buInind: nu
vrea s vorbeasc nici cu mama nici cu tata; ei, ca printi, vznd-o iar n toane rele, o
ocrr! ea Iugi n grdin. Aici s-apuc s se joace ca de obicei cu Priian l mic: l prinse s-l
mngie si, nclestndu-si dintii, l strnse tare de bot. Ori n-avea nici el cheI de joc n
dimineata aceea, ori l suprase prea tare semnul ei de dragoste, animalul se smuci si se
deprt tInind. Era l chem - el n-ascult... Merse dup el, el nu vru. Se rsti la el Priian
Iugi... Si tot asa si iar asa... ncptnarea lui crestea potrivit cu struintele ei. Nu vrea si pace.
Obosit, cu tot sngele-n obraji, tremurnd de ciud, ea se duse, lu o bucat de mmlig si o
bard si se-ntoarse iar... Cum o vzu venind, Priian se-nIipse n copite si brlig coada... Ea se
apropie binisor-binisor... cu mna stng ntins, cu dreapta ascuns la spate, spunnd
prietenului ei, care o necjise, vorbe mngioase... El tinti asupr-i ochii mari si prosti si cu si
Ir ncredere aruncndu-i din aIundul nrilor umede duhoarea dulce de lapte... Stete
nemiscat... Fata naint lin mna... Priian ntinse botul Iraged, dar, pn s-apuce buctica,
Ileana i trase una cu sete n stuIul cret din Irunte; tisul se-nIipse adnc n osul nc necopt.
Capul drgut al lui Priian se-nec n snge... Srmanul se tvli si ncepu s zvcneasc
grozav din picioare.
Mama o vzu venind ntunecat si stropit de snge pe obraz, pe mini si piept.
- Ce e?
- Am tiat pe Priian n Iundul grdinii.... Ai s-ti art!
Cnd ajunser, Priian se isprvise de tot.
- Hain, hain! strig mama... De ce?
- Iac-asa!
A btut-o ru; ea a rbdat - nici o vorb, nici o lacrim. Mama ns s-a vicrat mult de
mhnire si de grije...
Dar cnd s-a suprat pe tat-su si i-a trntit candela din cui si a umblat Iugar trei zile pn
pdure, de nu mai stiau und` s-o caute?... Dar mai trziu - Iat mare! - cnd, dintr-o vorb de
nimica, a nsIcat n brate pe Stanca Radii, si nici una nici alta, s-o arunce de sus de pe tpsan,
unde se Icea hora, de rp?... Au trebuit doi Ilci s lupte s-o scape pe Stanca... Pcat de asa
Irumusete si mndrete de Iemeie s Iie asa de crunt si drje!
Pe biata preoteas Sultana a chemat-o Maica Domnului de vreme... a plns-o mult brbatul pe
blnda Iemeie, pe care o iubise atta pentru suIletul ei cel bun, pentru mila ei de srmanul
cules de pe drumuri.
Vduvul nemngiat si-a mritat Iata curnd dup moartea nevestii: nu mai era de trai -
trebuia odat cptuit.
E un om de treab ginerele; dar e slab de nger... urt si moale de genunchi... vorbeste peltic...
pricepe greu... Bun om, cumsecade... dar nu e ce-ar Ii s Iie - mai ales pentru astIel de Iemeie,
alt brbat trebuia.
Mitu a crescut mare si voinic... Astzi el este nvttor n Dobreni. Printele Nit a dorit mult
s-l aib aproape si a izbutit s-l permute aici de acum sase luni, ca s-l poat nsura si aseza.
II
Toate acestea trec acum prin mintea printelui Nit, si de aceea btrnul e Ioarte mhnit.
Zadarnic lupt s goneasc gndurile care-l Irmnt - cntecul de aIar i le ncurc si mai
tare: Ileana Iata lui, nevasta lui Matache, sade n curte cu brbia rezemat n mn si cnt.
Ileana cnt Irumos, e stiut; dar acuma cldura cntecului este deosebit; glasul ei arde.
Omul, care nvtase attea, asculta muscndu-si buzele: el bnuia... nu, ntelegea bine ce
putere a ridicat asa de nalt coardele cntretii.
O melodie simpl si monoton, - dar cte ntelesuri, ct pierzanie de suIlet, cte Igduieli
Ir margini si poIt oarb! Fata cnta tineretele lui. Cntecul acela l lua n sus, ca pe niste
aripi largi si puternice, si-l ducea ndrt cu treizeci de ani... ntorcndu-se de-acolo ctre clipa
de Iat, numra el unul dup altul exact toate belciugele ce-i Icuser lantul vietii.
Cntecul Ileanii durea prea mult: nu mai era de suIerit: trebuia nbusit. Tatl iesi pe prisp si-
o chem brusc. Ea tcu si s-apropie.
- Ileano, Ileano! zise popa mustrtor si Iulgernd-o cu privirea. E pcat!
- Taic!
- E pcat, adug popa si mai apsat. Rusine si pcat! si iesi pripit din ograd Ir s se uite
napoi.
El merse drept la nvttor... Omul acesta scotea pe Ileana din minti... da, el!
Aci s-a urmat o scen Ioarte neplcut: amare imputri de nerecunostint deoparte, de alta
protestri clduroase de nevinovtie. Tnrul jura c n-au Iost dect poate glume umIlate de
gura ru-voitoare a oamenilor sau mai bine a Iemeilor din sat, care dac nu brIesc, nu triesc.
Btrnul tinea ntr-una Ir s-asculte, c un brbat n toata Iirea nu se cuvine s se rtceasc
dup o minte slab de Iemeie. Si la urm scurt: o voint hotrt pn la snge a mpiedica
rusinea si pcatul... Numaidect nvttorul trebuia s cear permutarea n alt judet: preotul
avea mijloace s capete aprobarea imediat. i dedea o sum nsemnat; i gsea o Iat bun
s-l nsoare... l iubea ca pe un scump copil al lui... cu mult mai mult dect pe Ileana... S-
asupra cuvintelor din urm btrnul simtind c-i scade energia, se grbi s plece Ir-a mai
raspunde la observatiile tnrului, care nu se stia s merite aceast izgonire.
Preotul porni spre cas; dar deodat se opri... un moment nehotrt... apoi si ntoarse pasii -
nu vrea s vaz pe Ileana... s mearg la Cutiteiu... Nu c doar avea sa-i spuie ceva, dar simtea
nevoia s nu Iie singur.
Primarul era acas. Btrnii prieteni se asezar pe plimar... De mncare n-avea printele
poIt; dar un pahar de vin bun e bine oricnd... Cutiteiu scoase din beci o can cu spum...
Primarul era Ioarte vesel si Iiindc nu-i era somn, ca de obicei, avea poIt de laIuri.
ntre un om si altul este adesea ca de la o stea la alta. Arde acolo un soare urias si dincolo
altul. Printre nvrtitoare pulbere de lumi, un colos de Ilcri d-abia zreste pe cellalt ca o
scnteie ce clipeste pierdut n negura Ir Iund... Ba cti nc nu se mai zresc deloc si unul
de altul nici mcar nu bnuiesc. Adesea tot asa se pricep oamenii ntre ei si pot ntelege unul
altuia suIletul.
Steteau aci Iat-n Iat cei doi btrni si buni prieteni, dar era att de nemsurat deprtarea
dintre ei si aceasta reducea pentru Cutiteiu la proportii ce nici nu mai merit socotite spaimele
printelui. La urma urmelor, ce lucru mare si grozav?... E ceva s se-ntmple mai des si mai
lesne?... Ce?... Se iubesc doi oameni tineri... Ei! s-apoi?... Lume nu e?
- Eu stiam de la-nceput ca o s Iie-ncurctur, zise Cutiteiu cu zmbetul lui obisnuit... Nici c
se putea altIel... nti numai bnuiam - acum mi-as pune capul... Sti s vezi... Duminica vreo
dou sptmni, nu stiu ce roboteam prin grdin... Numa ce s-i vezi: venea amndoi dinspre
grl, trecea pe lng gard si vorbea soptit... N-am putut auzi mai nimic... Atta doar mi s-a
prut c zicea ea: ,Nu te crez! da el zice: ,O s vezi! Am srit repede din grdin si pn s-
ajung ei pe linie, cum umbla domol si se tot oprea pe loc, le-am iesit nainte pe poart... Se
legna alturi parc mergea pe o ap... Era s treac pe lng mine Ir` s m vaz.
'Bun dimineata, Iin, zic; zice: 'Srut mna, nasule. 'Da-ncotro? 'Mergeam si noi la
biseric. Ne-am ntlnit mai colea cu neica Mitu. I-am tras cu ochiul, si zic: 'Cale bun,
Iin. El a tcut si s-a Icut rosu ca ardeiul; da ea, diavoloaica, a-nceput s rz; zice: 'Srut
mna, nsicule! si-a plecat amndoi nainte.
M-am uitat lung dup ei pn a intrat n curtea bisericii. asa mndri !... Ei! Ce s mai vorbim
degeaba, taic? Dac asa a Icut Dumnezeu lumea noastr. Am zis si eu: asa da, asa-mi
place si mie !...
.S-apoi, adic ce-ar Ii adog Cutiteiu dup o scurt tcere ce-ar Ii s-l lase pe prlitul de
Matache si s ia pe Mitu?
- Ct oi tri eu asta nu se poate, zise popa.
- Ce se potriveste!... De ce?
- C nu voi eu !... Si popa nghiti n sec si, simtindu-si gtul uscat, bu dou pahare unul dup
altul. s-apoi nc unul.
- Ei ! asta-i. Or s te ntrebe si pe tine!... Si dac-i vorba, tot mai bine s-i Iie nevast dect
tiitoare. Uite popa cum se mir! parc-ntia oar a vzut d-alde astea. Ce, m, tu n-ai Iost
tnr niciodat? Nu ti s-a-ntmplat. Iac mie, cum m vezi, mi s-a-ntmplat. si nc la
mine. a Iost ca nelumea. Acuma poci s-ti spui ca la un duhovnic, c-a trecut de mult. Eu
m-ndrgisem de cumnat-mea.
Popa Icu o miscare.
- Da, da, de nevasta lui Irate-meu rposatul. S murim si ea si mai multe nu. Satul tot stia
si Irate-meu nimic. Bietul rposatul !... bun om, da prost! Parc-l mpingea dracul s m-ajute
el. Tiu minte odat zor-nevoie s m duc si eu la trg cu ea, c el avea treab la deal.
Bucuria noastr! M si suisem n crut cu Smaranda, cnd iact maic-ta. Venise so lum
si pe ea cu noi. Ce s Iaci? Am luat-o... O zi ntreag n-a Iost chip s-o rtcim pn trg..."
Taica m dsclea pe-o parte, maic-ta pe alta... Si unul s-altul o pzea pe Smaranda... Unde
s te apropii? Ce mi-a dat pcatu-n gnd? S Iug cu ea-n lume... Cine s le Ii spus... cum or
Ii aIlat-o si p-asta... nu stiu... stiu numai atta c m-a vndut alde taica - s scape de mine si pe
mine de pcat.
- Cum?
- Iaca lesne... M-am pomenit ntr-o dimineat cu larm mare-n sat, chiote, tipete de muieri si
copii... Ce e? Ce e? Alergau alesii cu ceausii s prinz Ilci la militie... N-apucasem s-mi
pui minteanul, si numa iac Smaranda ntr-un suIlet: "Fugi Constandine! dup tine umbl...
Iugi c te ia!" Odat mi-a scprat pn cap: "Tii! asta hotul de taica mi-a Icut-o!" c-mi
spusese cu vreo cteva zile mai-nainte: "M, Constandine, tu ai Ii bun de dorobant... ce nu
vrei tu s te bagi la militie?" "Acu, zic, tot m ia ei ncai..." Am apucat-o pe Smaranda s-am
smucit-o nuntru-n odaie... Ti-ai gsit!... Nici n-am atins bine clanta, si iac si taica cu
toporul ridicat: "Ticlosilor, v trzneste Dumnezeu! v crp capul ca la niste cini!...".
ia intraser n curte... i dau brnci btrnului - Dumnezeu s-l odihneasc! - ct colo, ies pe
prisp si pui mna la bru pe prsele: "M! zic: l dinti de-o pune mna pe mine... i vrs
matele!" s-o iau la Iug spre prleaz... Ei dup mine. Un ceaus de dorobanti venea nainte
mncnd pmntul si-nvrtea peste cap streangul... parc-l vz s-acu nalt si sptos ct o
namil. "D-te!... nu te da!... tinea-aci!" Cnd s pui piciorul peste gard, mi-a si aruncat latul
pe gt si m-a ntors napoi lat pe spate. M-am zbtut ct am putut... da-mi luase apa. Ce s mai
lupti cu beregata strns-n streang! M-a legat cot la cot... si m-a dus...
- Ei si?
- Ei! si m-a dus. Cine era s m plteasc? taica?... M-a dus la tact si de acolo la oras... Am
Iugit odat cu gndul s viu s iau pe Smaranda si s m-apuc de hotie. A pus mna pe mine,
m-a btut si m-a nchis... Am srit ntr-o noapte peste zid... A prins de veste straja, s-a luat
dup mine si m-a mpuscat n picior - s-acu am semnul... Mi-a tras o btaie strasnic... Am
stat nchis mult vreme pn a venit s m scape - si cu ce cheltuial! - cine te gndesti?...
Bietul neica, Irtin-meu!...
M-am ntors acas... Smaranda avea doi copii... Iusese bolnav... se Icuse urt... Cnd ne-
am vzut, ne-a apucat si pe mine si pe ea o rusine...
- Pe urm?
- Pe urm m-am cstorit si am trit cum m stii... Bodaproste lui bietu taica: el m-a mntuit
de pcat... c dup cum eram nebun, l Iceam - l Iceam si era Icut...
Venise popa s caute chipurile liniste la cumnatul Cutiteiu! Nu cu vin, cu otrav-l cinstise. Si
de aceea se ntorcea printele ntr-un trziu cam pe dou crri, cutnd o inspiratie luminoas
si neputnd apuca n mintea-i turburat calea spre o hotrre. O oboseal nespus, un Iel de
dezgust mai zdrobitor dect chiar dezndejdea apsa greu pe amndoi umerii btrni.
Care va s zic el cerea o jertIa - stia deaminteri si el astea tot asa de bine ca si Cutiteiu - o
jertI care nu se d de bunvoie, care trebuie luat cu de-a sila... "Cu de-a sila!..." Si omul
grbi pasul... Ajunse acas, lu din Iundul lzii si vr n sn un pachet nvelit ntr-o basma,
nclec si porni... Cnd rsarea soarele era departe.
Drumul a Iost si scurt si lung de neastmpr, scurt de gnduri... O s se nvoiasc preIectul?...
Un nvttor nu poate Ii luat n armat... Cum s propuie? ce s zic? cum s nceap?... Dar
dac n-o izbuti?... Dac nu s-o putea? Ei! numai s vrea preIectul si se poate...
PreIectul era o veche cunostint - procurorul de odinioar. Fost deputat, om bogat acuma, cu
putere si inIluent nemsurat... S-ar putea dac ar vrea el... n mna omului aceluia sttea
linistea cltorului. Acesta si aducea aminte ct de bun Iusese acela cu el... Da, dar acu nu
mai era tnrul vesel de p-atunci, trebuia s Iie un om matur... Lucrul poate c n-o s mearg
asa de usor ca aldat...
Si astIel, btndu-se cu socotelile clretul se trezi nainte-i cu sclipeala turnurilor de tinichea
din oras... nc o Iug de cal... n sIrsit!
Intr pe aceeasi barier pe unde acu mai bine de douzeci de ani iesise ducnd n crut
comoara gsit lng altarul lui SIntul Ion... Clretul ocoli cu dinadinsul stradele principale
si piata, nevoind s mai vaz locurile ce Iusese odinioar teatrul talentelor micului buIon.
PreIectul locuia la marginea orasului ntr-o cas de jur mprejur cu o grdin mare... La
preIectul era lume mult... Preotul astept n sal. D-abia se asezase cu sIial pe un colt de
scaun si auzi deodat n o odaie de-alturi un zgomot grozav: ceart, palme, buseli, tipete; usa
odii se deschise smucit, o slujnic urt si llie, rgind ca o bestie, cu nasul si gura pline de
snge, iesi zpcit; dup ea numaidect, o dam mititic si uscat, cu capul plin de Iunde de
hrtie, Iierbnd si spumegnd, cu un cleste de soba n mn, si strignd: "S-o puie la cotet! la
cotet!" Una dup alta pierir-ntr-o clip pe alt use.
Popa se ridic-n picioare mai mult de Iric dect de respect. Pn s-si dea bine seama de ce
vzuse, auzi un hohot de rs strasnic si-apoi alte tipete, de astdat jalnice si sIsietoare - o
Iemeie se chinuia parca s-si dea suIletul. Usa se deschise napoi, si un ungurean intr purtnd
n brate pe dama cu capul nIsurat n hrtii... Membrele-i erau ntepenite, gtul si mijlocul
strmbe, Iata ca varul, si din ochii ei mari, deschisi peste masur, se vedeau gogosile albe...
emea si scrsnea din dinti. Slugoiul, ajutat de dou Iemei, o duse n odaia ei. Peste un
moment, el iesi stergndu-se pe mini - l muscase.
- Ce e? ndrzni popa aiurit.
- Iac niste pcate!
Si Ir mult struinta, popa aIl ct e de rea si de bolnav stpna casei, nevasta preIectului...
O scorpie!... bate slugile pn la snge, le nteap cu ace, le Irige cu Iierul de Irizat rosit n
spirt... si cnd osteneste, o apuc: rde, plnge, tip si rmne ceasuri ntregi teapn...
Trebuie Irecat cu perii aspre, btut cu nuiele subtiri si aIumat cu niste doItorii tari pn s-
si vie iar n Iire.
Popa si Icu cruce si s-asez la loc s-astepte. Tocmai trziu, preIectul iesi s conduc pn la
scar un boier btrn. Isprvind, dete cu ochii de preot care sta umilit n picioare. Din dou
vorbe cei doi vechi cunoscuti se recunoscur. Preotul zise ncet:
- As vrea, s triti, domnule preIect, s v spui un Ioc al meu... ntre patru ochi.... dar ntre
patru ochi...
Fiindc mai avea doi musaIiri, preIectul poIti Ioarte politicos pe popa, cu toate protestrile de
rigoare ale acestuia, n salonul de-alturi si intr n birou s expedieze pe cei doi.
Popa trecu n salon si se opri un moment la use... De mult nu mai intrase n asa apartament! de
mult nu-i mai lovise vederile asa combinatie de Iorme si culori! Era n adevr minunat.
Salonul da n grdin si reIlexul copacilor, trecnd prin perdelutele de rtea, dedea si mai mult
Iarmec acestui interior si bogat si de gust.
Omul Icu un popas, naintnd ca un cltor ntr-o vale plin de ncnttoare amintiri pe care
o revede deodat dup o ndelungat pribegire... Uimit, privi de jur mprejur; dar cnd ajunse
cu privirea n coltul unde btea-n plin lumina verzuie de la trei Ierestre mari, cltorul rmase
trsnit... Un strigt i se-nec n piept: ochii lui ntlniser cutturile unui portret mare...
Era o artare din alt lume mai dulce, mai bun... Iericit! Zmbea cu acelasi zmbet neuitat
n care se amesteca mult blndete cu mult patim, atta inteligent limpede cu atta oarb
pornire... Btrnul stete mult... mult naintea ei, si, voind parc s-aprinz cu privirea lui ochii
nemiscati de sus si s-i Iac s clipeasc o dat mcar, mcar o dat, cltin din cap si sopti:
,Ei!... s stii tu ce e acuma pe suIletul meu!
- PoItim, printe, zise preIectul.
Btrnul tresri:
- Cine e? ntreb el, ntinznd mna spre chipul din perete si Ir s se uite la omul ce-l trezea
asa de brusc din vis.
- Soacr-mea... mama nevesti-mi... O Iemeie nenorocit: a murit tnr, srmana!
Btrnul se ntoarse machinal.
- Ei! ce e! spune-ti psul, adog preIectul; poItim de sezi.
Popa sezu si tcu.
- Ai vreo pricin?... vreo daraver?... spune.
Popa nu zise nimic.
- Suntem singuri, n-ai nici o sIial... Nu ne-aude nimeni... Spune, zise Ioarte binevoitor, desi
cu oarecare nerbdare preIectul. Dac e posibil, te cunosc ce om esti, Iac tot pentru sIintia-ta.
Btrnul alunec de pe scaun si czu mototol pe covorul moale... Politaiul, care astepta aIar
ordine, era din norocire aci, gata la chemarea superiorului, s ajute pe omul bolnav; l-a
descheiat la gt, la sn, la bru... l-a Irecat cu otet la tmple si la inim... Cnd si veni n Iire,
preotul era ntins n birou pe canapea... Se ncheie degrab, si ceru iertciune - era bolnav,
bti de inim si ameteli - simtise cum l ia ca p-o ap, cum i se-ntunec tot mprejur si cum
adoarme... Se ridic, salut si porni s plece.
- Bine, nu mi-ai spus nimic, zise preIectul, Icnd semn politaiului s ias.
Politaiul iesi Ioarte multumit de serviciul umanitar ce realizase... Popa se cuta mereu n sn,
la bru, prin buzunare, Ir s spuie o vorb... PreIectul, obosit, zise:
- Ei! spune-mi odat...
- Am pierdut-o! rspunse popa naiv, salut si iesi grbit.
PreIectul dete din umeri... Chem pe politai... Politaiul lipsea, dar trebuia s se ntoarc la
moment; plecase n Iug mare - "uitase raportul de noapte la cantilerie!"
Orict era de tnr Ileana, ntelesese c taic-su citise n suIletul ei tot asa de bine ca-n
crtile lui de la biseric...
Dac-i asa, care va s zic stie si el... Si-apoi?... s stie! Cine ce treab are?... Fric?... de
cine? de ce?... De Matache? tontul?... crpa?... O s-l lase si pace bun: trai cu de-a-sila nu se
poate. Cinste?... Vorbe. Rusine?... N-are. Da, s stie tot satul!... I-ar prea ru s nu stie lumea
toat!... Are s spuie chiar dnsa... Da, pentru c nu mai poate ascunde Iocul ce-o arde; trebuie
odat s-l dea aIar... si cntecul si plnsul pe-nIundate nu-i mai ajung pentru asta. Are s ias
pe drum... nu; are s mearg la biseric, cnd o Ii tot vileagul strns, o s strige n gura mare
c-i plesneste inima de atta chin mut, c Ir omul sta nnebuneste, omoar pe cine i-o iesi
nainte si se strnge singur de gt cu ghiarele ca o Iiar nebun!
Si cu minile nIipte n pr, Iemeia si legna ca de durere capul Irumos ntr-o parte si-n alta...
De pn dosul caselor porni - asa de trziu! - semnalul cunoscut: Iiara nebun dintr-o sritur
Iu de gtul przii.
- Ci vino odat! gemu ea. De ce m chinuiesti? Ce vrei? - s mor? Zi tu c vrei s mor... Pe
suIletul mamii din groap - s-ajung s m gunoiesc la garduri pn or Iugi si cinii de mine!
s-mi pice carnea putred de pe oase! s mi se macine oasele pn la mduv! jigniile
pmntului s mi se-ncuibe n cosul pieptului si-n teasta capului: zi tu c vrei s mor...
acusica, acilea, mor!
Ochii i se-nchiser, obrajii si gura i nghetar, si cazu moale n bratele lui. Cnd de suIlarea
brbatului Iemeia si cpt iar glasul, se puse s-i spuie ct de nedrept se suprase el pe ea,
ct de copilreasc si Ir temei Iusese cearta lor si ct suIerise ea de lipsa lui.
...Se zbteau de mult unul n bratele altuia, cnd se auzi portita trntit: sosea printele clare.
Amndoi rmaser nemiscati. Cltorul desclic, lu saua si dete drumul calului s pasc...
De departe, din Iundul grdinii unde erau ei, se vzu Iereastra de la odaia btrnului
luminndu-se.
"S stie el c sunt aici, zise Ileana rznd nIundat si strngndu-se ca de team lng Mitu,
m-ar omor!"
Preotul stinsese lumina si se trntise pe pat s-si adune gndurile si s Iac un plan nou, alt
socoteal.
Desi obosit de atta drum clare, de-attea, s-attea; nu putea adormi... ncet-ncet ns p-aci
s atipeasc. Era tocmai s pseasc hotarul Iericit dincolo de care gndurile scap din stirea
noastr ca s alerge si s-si topie libere danturile bizare...
...El sri n sus.
...Umbl cineva pn curte... O us se deschise si se-nchise n casele din Iat ale Iie-sii... Vorb
tainic!... Btrnul iesi repede... Nimic... S-auzea numai prin rcoarea noptii rontiala
calului. Fusese o prere bolnav... Ocoli mprejurul caselor... Iar nimic... Bezn... Nici o
miscare...
Btu la Iereastra Ileanii... nc o dat... mai tare... tare de tot... Nici un rspuns...
...S sparg usa! Se duse, lu toporul si se-ntoarse, dar cnd pipi s gseasc clanta, dete cu
mna de verig: era pus si ncuiat cu lactul... Nimeni!... Cu capul gol, cu pletele-i cenusii
desIcute si lsate-n voia vntului, btrnul iesi pe poart n goana mare... La scoal ncuiat cu
lactul... ndrt!... Era lumin la Ileana; se dezbrca s se culce... napoi!... La scoal lumin!
El sui dintr-un pas cele trei trepte ale prispii si se uit pe Iereastr: Mitu sta la mas cu capul
rezemat pe mn... Frumusetea tnrului, privirile lui pierdute cine stie unde, aerul extatic
care-i lumina capul ncremenir pe omul de aIar: acesta-si acoperi ochii s nu mai vaz
spimnttoarea icoan. O clip stete asa, apoi btu hotrt n us, intr desIigurat, se nIipse
n prag si izbucni:
- Ce ai tu cu mine? ce? om Ir suIlet, Ir lege si Ir Dumnezeu!... Nu rspunzi... ai?... Te-
am strns dup drumuri, te-am nclzit la snul meu; si tu vrei necinstea casei mele! tu vrei s
m omori pe mine? Ce ru ti-am Icut eu tie? Cu ce ti-am gresit? Spune: s m ciesc si s m
ierti!... Iart-m!... Fie-ti mil de un biet pctos de btrn... Mitule, copilul meu!...
Si btrnul cu prul despletit se tra n genunchi si lupta s-i apuce si s-i srute minile cu
zorul...
- Printe! zise tnrul tremurnd si cutnd s-si scape minile. Tu s m ierti pe mine... Iart-
m!... Eu nu uit ce-ai Iost pentru mine: nu voi s-ti Iac nici un ru, nici o rusine. Ea nu mai
poate tri cu brbatu-su... ea dac se desparte, eu... o iau.
- S-o iei tu?
- Da, eu; nu mai poci tri Ir ea...
- Omule, ti-e sor!
- Pentru c m-ai crescut.
- Nu!... ti-e sor bun!
- Cum?
- Tu esti copilul meu adevrat... Carnea mea!
- Printe... vrei s m amgesti...
- Nu, nu te amgesc... Am gresit... am pctuit, si Dumnezeu a vrut s m bat, si te-a trimis
pe tine s m bati... Trebuia de mult s-ti spui taina asta: erai tnr si eu eram duhovnic... m
puteam eu spovedi unui copil?... Dar atta dragoste ct ti-am purtat eu tie... niciodat n-ai
nteles, n-ai bnuit mcar c eu ti sunt tat cu adevrat?... Pentru c n-ai nteles, iac-t viu
eu, duhovnicul, la tine si m spovedesc tie si te rog: nu-mi lsa suIletul n Irica de moarte!...
Dac simti c nu poti birui pcatul care te trste, pleac, Iugi departe: aici e iad si pentru tine
si pentru ea si pentru mine!... S stiu eu numai unde esti... Las... tie o s-ti treac... o s te-
nsori cu o Iat Irumoas... o s ai copii... Las tot aici... si vine taic-tu bun s triasc lng
tine si s moar Iericit, Ir buba asta grozav care-mi roade inima!
Btrnul se opri pentru c nu mai putea. Mitu ascultase galben. Fr s rspunz srut mna
preotului, care-l strnse ca si odinioar la piept stropindu-i capul cu lacrimi bogate si calde.
- Acu m duc, taic, zise el; m duc!
Si se duse.
De dou zile... Acu e a treia noapte de cnd prsita anin la Iereastr semnul stiut, stergarul
nnodat, degeaba... nu vine. Ea geme n chinurile asteptrii, nesigurantii, dezndejdii.
Bolnav printre strini?... Rpus?... Cu alt Iemeie?...
S-l caute? unde... S astepte? ct?... S moar? cum?
Unde e?... Unde?
E aici Ioarte aproape... Se-ntoarce din deprtri la locul lui... El a cugetat atta vreme pe
drumuri, si-a ajuns s vaz c nu poate lsa pe nenorocita n necint, Ir s-i zic o vorb,
Ir s plng amndoi mpreun pcatul svrsit din nestiint... Dar daca preotul, pentru
cuvinte de bigotism sau eresuri sociale, o Ii inventat o poveste de Iantazie?... Cald sperant!
dragostea lui atunci n-ar Ii neiertat!... Dar dac ar Ii adevrat?... Ei, si? La urma urmei el
stric?... Ea? Soarta!... Si de aci o ntreag IilosoIie pgn, n Iata creia orice e o inventie e
eres, superstitie orice credint.
Asa IilosoInd a srit prleazul si trage cu urechea... Nu poate psi nainte... i-e Iric... Un
moment voieste s se ntoarca si s plece... acu pentru totdeauna... Pune piciorul pe prleaz...
Dar se socoteste mai bine... Coboar iar ndrt si st tintuit pe loc... St pe loc de mult ntre
dou ci, Ir s poat intra nici pe una: trebuie trt ca s se urneasc... si are s Iie trt.
Lumina de la Iereastra printelui s-a stins. Tnrul las s mai treac timp apoi Iace un pas
ntr-o parte ca sa vaz dac la Ileana e aprins... Nu e... Se apropie binisor. Cinele ncepe s
latre... Omul l cheam soptit pe nume; animalul se gudur si se potoleste... Acum s-aprinde
iar lumina la btrnul. Tnrul se retrage lng prleaz. Preotul iese... merge la poart... se-
ntoarce, si Mitu l vede cum trece prin btaia luminii de la Iereastr si se-ndreapt dup cine,
ca dup o cluz, cercetnd Iundul grdinii. Usor, nvttorul trece aIar peste gard si se
pitul n dosul crucii mari de sub deal, la rspntie... Cinele sare si el si vine s dea din coad
pe lng cruce... Preotul se-ntoarce n cas si stinge iar lumina. A nceput acu o lupt asa de-
ncordat, nct ntre zvcnelile repezi ale inimii nu mai ncape nici un moment pentru cint...
Cinele, gonit, ia drumul de ocol; omul sare napoi n grdin... Ce Iace Iemeia? S Iie
brbatul acas? Nu e probabil... cruta nu e-n sopron si-n grajd nici un zgomot... Lumin
deodat la Iereastra Ileanii... stergarul nnodat... I asteapt. Inima-n dinti!... si Ireac cu mna
pe us Ioarte discret.
Un tipt nbusit nuntru... Ileana suIl-n lumnare si iese. Tremur scuturat din rrunchi de
Iriguri... Ea l trste n grdin la locul stiut, unde de-atta vreme asteapt velinta ntins.
Femeia se acat de gtul lui... El o strnge-n brate cu putere si d s-si apropie buzele de ale
ei... dar l cuprinde un Iior de groaz s-o mpinge departe.
Acum porneste potopul ei de vorbe - jurminte, blesteme Ir sir, dar pline de nteles; bnuieli
de necredint... teama de satiu... amenintri de crim si sinucidere... plnsete si rugciuni de
milostivire. El rteaz grav cuvntarea ei monstruoas... si spune tot, tot... Ea rmne-nti
nlemnit... apoi ncepe s rz necat si din ce n ce mai nervos si mai nervos, pn cnd
izbucneste cu hohot si, lovindu-l brutal peste bratul vnjos, pe care i-l apuc si-l striveste sub
degete:
- Prostule! A rs de tine!... Ai crezut? Nu-i adevrat! Minte!
Si se npusteste asupra lui si-l ngenuche jos la pmnt...
O sprncean alburie se iveste pe coama dealului de ctre rsrit... Pe lng crucea din
rspntie scrtie roatele crutelor ce pleac din vreme s nu le ajung zduIul pe drum...
Mitu tresare din somn.
- Se Iace ziu, Ileano! scoal degrab!
Sprinceana alb creste si alte roate venind din deal la vale se aud apropindu-se... o doin din
Irunz, cntec de drumet Ir griji... si vorb... Tnrul ridic Iemeia de jos s-o ajut, cum era
ametit, s ajung pn la usa casii...
E grea desprtirea... O s Iie chiar peste putint!
...Btrnul a dormit ru: btile inimii l-au desteptat prea de multe ori... Se ridic nbusit din
pat; i trebuie aer: merge s deschiz Iereastra, d perdeluta ntr-o parte, si i se nzreste c
vede-n pragul din Iat dou umbre albe ce vor parc s se topeasc una-ntr-alta... Se sterge la
ochi si se uit mai bine... Da!... Ia pusca din cui si iese-n prag:
- Cine-i?
O Ilacr roscat, un trosnet, la care rspunde mprelung deal dup deal - Mitu a picat
Iulgerat.
- Ce-ai Icut, nebunule?! rcneste Iemeia si porneste un pas.
A doua teav! Ileana cade n genunchi... se zbucium n zadar s se scoale... Vrea s strige... o
glgitur de snge o podideste pe gur... Se moaie de la junghietur si trndu-se ct colo, se
aseaz de-a binelea.
Popa arunc jos pusca, a crei guri tot Iumeg mirosul neccios de silitr... Trece gardul, suie
n clopotnit, se atrn cu amndou minile de Iuniile de tei si-ncepe s le smuceasc cu o
nalt energie: cele trei clopote mici si srace se pornesc deodat s tipe si s se vaiete cu o
jale nebuneasc...
Se strnge mult lume.
Popa ia de mn pe Cutiteiu si porneste urmat de obstea satului. El merge cu toti la locul unde
zac cei doi copii nenorociti... Sprnceana mic alburie ct vreme s-au jelit clopotele s-a Icut
trandaIirie si mare.
- Eu i-am mpuscat, zice btrnul linistit... nti pe el si pe urm pe ea... Da, eu!
Si se-ntoarce s-i priveasc... Ileana a adormit, strngnd n brate genunchii lui Irate-su...
Popa se apleac la ea:
- Nu asa, ctea! zice el zmbind crud... Nu asa, c-i pcat!
Si desclestndu-i minile calde nc, o d greoi mai la o parte... A zburat n sIrsit sursul
ntelept de pe chipul prietenului Cutiteiu... Omul si acopere prosteste buzele nvinetite cu o
mn, cu alta ochii uzi... Toti stau cu capul gol... Nici o suIlare...
Popa se ridic, se-ntoarce spre multime cu privirea tint si-nIricosat de-ngrijat.
- Inima!... zice el. I...! si se culc s doarm somnu-l bun lng copiii si.