Sunteți pe pagina 1din 1

!

"#$%&%'%
!"#$%&
octombrie 2011 www.timpul.ro
()*+,-*,.*
/".()/
Probabil ca prima expunere critica n care
a Iost transant respinsa apartenenta lui Ba-
covia la simbolism, Iiind asociat n schimb la
expresionism, este textul intitulat Bacovia din
Cartea de recitire (1972) a lui Nichita Sta-
nescu. Acelasi spirit al reinterpretarii operei
autorului Stan/elor burghe:e, ntreprinsa de
poetii si criticii din generatia `60 se aIla n
Sfirsitul continuu (Cartea Romneasca, 1977),
de Ion Caraion. Prezentarea argumentelor
proprii ale autorului este precedata de ,curati-
rea terenului' de resturile constructiilor ante-
rioare, demolate una dupa alta. Nici ncadra-
rea lui Bacovia printre simbolisti, nici ideea
privind scaderea valorica, de la volum la vo-
lum, a scrisului poetic bacovian (Vladimir
Streinu spunea ca stihuitorul s-ar Ii dovedit
mereu ,un talent declinant.' 32), nici aIir-
matiile privind ,sinistritatea' acestei poezii
(Calinescu), nici acelea despre ,nihilismul
intelectual' si ndemnul de a ,exclude mocnit
inteligenta' (N. Davidescu) nu i se par accep-
tabile. Toate erau pentru Caraion dovezi ale
unor analize superIiciale, gresit orientate, ,ex-
terioare'; era nevoie de o noua lectura, ,din
perspective noi, riscante chiar', ntruct ,la
cazierul inchietudinii, dezagregarii, deIectiu-
nilor si soiul sau de dezadaptat si dezadaptare,
la depresivitatea ce o contine si o emana poe-
zia sa exista Iorme de contrapunct. Printr-n-
sele ea devine redutabila.' (37-38) Noua lec-
tura a operei lui Bacovia, ,dinauntrul sau', de
aceasta data, pare a Ii greu de contestat, Iiind
ediIicata pe metoda ,statisticii' lexicale. Snt
puse astIel n evidenta categoriile de cuvinte
Iolosite n poezii. Evaluarea n aceasta ma-
niera releva o realitate neobservata pna atunci
o realitate care ar explica perenitatea artis-
tica a textelor examinate. Lirica lui Bacovia e
construita pe un contrast categorial. Pe de o
parte, i snt proprii, adevar unanim acceptat,
tristetea, abandonul, nIrngerea s.a.m.d.
stari de spirit din aceasta categorie. Pe de alta
parte, structura lingvistica a poemelor suge-
reaza altceva. Lund mai nti ca esantion pri-
ma stroIa din Nervi de toamna, eseistul con-
stata ca din 22 de cuvinte 40 (9 din cele in-
ventariate) snt verbe. Verbe la timpul pre-
zent, care dau senzatia de dinamism, de mis-
care, de actiune altIel spus, viata, nu aban-
don, nu pasivitate, nu univers static etc. (34)
Situatia nu e ntmplatoare. Caraion crede ca
trasatura este proprie ntregii poezii baco-
viene, Iiind prezenta n egala masura n volu-
mele trzii (cele care ar trada, dupa unii critici
interbelici, o incontestabila. debilitate).
Contrastul dintre atmosIera plata, de abandon,
de neliniste si descurajare si modul viguros,
activ reiesind din dinamica verbelor, care au o
Iunctie esentiala n constructia acestor texte ar
explica valoarea operei. Caraion extinde cer-
cetarea la 250 de texte apartinnd creatiei
bacoviene din toate perioadele. 20 din cu-
vintele Iolosite snt verbe, iar verbul cel mai
Irecventat nu este a abandona, sau a renun/a,
sau a sfirsi, sau a muri etc., ci a fi. Realitate
lexicala proprie dinamicii, energiei nu
lasitudinii, nelinistii, tristetii. Din cele 385 de
verbe consemnate multe apar rar (o data, de
doua, de trei ori), cu o Irecventa de mai mult
de 10 prezente Iiind doar 38 de verbe. E inte-
resant sa le mentionam pe cele mai des utili-
zate, n ordine descrescatoare: a fi, a plinge, a
veni, a duce, a trece, a ninge, a sta, a ploua,
a cinta, a sti, a cadea, a dormi, a spune, a
uita, a gindi, a face, a suna. (50) In aIara de
a plinge, celelalte indica activism, dinamism.
n Stan/e burghe:e sau n Stan/e si versete
analistul gaseste ,adevarate colonii de verbe'.
,Eu scriu
Si, poate,
Tradez
O criza morala,
Fara s-o stiu,
Ar obiecta
Cititorul.
Mannc
Ca sa traiesc,
Scriu
Sa ma destept
Contagiul
De tristul meu moral,
Stimate cititor,
Uita-l,
Dupa alte carti.'
(,Pro Arte II', n Opere, Editura Minerva,
Bucuresti, 1978, p. 269)
Acestea, e adevarat, alaturi de ,piese ca
Epoda, Feude sau Stan/a de lume, care-s
complet Iara verbe.' (36)
Caraion l asociaza pe poetul romn expre-
sionistilor germani pentru ca acestia si pro-
puneau sa scrie doar cu verbe. Apropierea lui
Bacovia de expresionism este asadar realizata
aici nu n virtutea unei atmosIere identice, nu
a unei ideologii comune etc., ci a unor criterii
Iormale, a unor similitudini n ceea ce priveste
constructia poemelor. Numele invocat pentru
posibila nrudire este acela al unui expresio-
nist de prima etapa August Stramm. Acesta
a scris putin disparnd n plina putere de
creatie, ntr-o misiune din prima conIlagratie
mondiala. Textele sale snt la Iel de succinte,
la Iel de ,scheletice' ca acelea ale lui Bacovia
din a doua etapa de creatie. n urma asocierii
celor doi autori, Caraion se ntreaba: ,practica
Bacovia expresionismul avant la lettre?', iar
raspunsul este o negatie: ,Nu. Asa cum nu se
apucase sa practice Iuturismul, atunci cnd n
versurile lui vom descoperi varietati ca [este
citata poezia Moderna II]. Asa cum nu se apu-
case sa practice dadaismul, si totusi va scrie
iata o astIel de nazdravanie, care nu e para-
logica dect n aparenta si nici nu si-a scos
cuvintele din palaria hazardului [este citata
Informa/ie]'. (38)
!!!
Pentru cei care l-au reinterpretat n anii `60
ai secolului trecut pe Bacovia, modelul in-
vocat a Iost expresionismul. Si Nichita Sta-
nescu, si Ion Caraion, si critici ca Mihail
Petroveanu, Daniel Dimitriu s. a. vorbesc des-
pre aIinitatile cu miscarea poetica de limba
germana. Simbolismul este lasat deoparte,
universul bacovian este deIinit prin apropie-
rea de expresionism. Snt invocate elemente
comune privind imaginarul si o nrudire n
spirit, n atitudinile existentiale Iundamentale.
Expresionismul oIera exemplul unei arte
transante poetii, dramaturgii dar si artistii
plastici care ilustreaza curentul Iolosesc un
limbaj categoric, o cromatica redusa la culo-
rile ,tari', dnd nastere unor puternice con-
traste. Iipatul lui Munch este emblema
acestei atitudini. AltIel, din cte se stie, Baco-
via nu i cunostea pe poetii din miscarea lui
August Stramm si Georg Trakl. Cu att mai
putin s-ar putea vorbi n cazul sau de un pro-
gram literar expresionist. Sursele poetului
romn ramn, Iara ndoiala, cele identiIicate
de critica din perioada interbelica: simbolistii
Irancezi. Este interesant de urmarit cum
aceeasi materie prima, valabila pentru o buna
parte din simbolismul european a Iost prelu-
crata de Bacovia ntr-o maniera particulara.
Maniera care l ndeparteaza, n Iond, de esen-
ta simbolista a recuzitei ntrebuintate. Ace-
leasi modele literare determina, n cazul sau,
alte rezolvari expresive. La Bacovia s-a vorbit
despre expresionism mai mult prin prisma
tensiunilor existentiale induse, identiIicabile
de la prima vedere tipatul, angoasa, destruc-
turarea personalitatii umane dect prin
particularitati Iormale. Snt invocate starile
existentiale limita. Poezia lui Bacovia invoca
Iara ndoiala stari de criza; nu e greu de con-
chis ca poezia sa e un strigat. Dupa aceasta
,descoperire' raportarea la expresionism pare
sa Ii devenit obligatorie, ca un gest reIlex. n
ce ma priveste, cred ca aceste echivalari im-
pun o anumita prudenta. n poezie mijloacele
de comunicare snt totusi mai importante dect
orice ,continuturi'. Putem observa ca si n
rndurile expresionistilor ntlnim diIerente
stilistice considerabile. Ca tip de expresie
Bacovia se apropie de un August Stramm, asa
cum s-a mentionat, dar mult mai putin de
expresionistii. ,retorici' de tipul Trakl,
Ernst Stadler sau Benn. Universul existential
al poeziei tuturor acestora este comparabil
dar mijloacele de expresie snt cu totul altele.
!!!
Cel putin la Iel de utila ca apropierea de
expresionismul tematic mi se pare a Ii pune-
rea n relatie cu Iamilia de poeti ai, sa-i spu-
nem, ,poeziei reduse la esente', sau, daca o
putem numi printr-o metaIora, ai ,poeziei
sarace'. Compararea universurilor existentiale
nu poate Ii mai importanta dect similitudinile
n privinta procedeelor expresive. Expresio-
nismul tematic poate constitui un criteriu de
integrare ntr-o categorie de artisti, dar este
cel putin la Iel de importanta ncadrarea ntre
autorii grupati n virtutea unor caracteristici
expresive comune. Stramm e Iara ndoiala un
bun exemplu, dar ca expresie el Iace parte din
stirpea unor poeti ca Ungaretti si, ntr-o anu-
mita parte a creatiei lor, William Carlos
Williams, Aldo Palazzeschi, Vasko Popa si,
Iara ndoiala, nu putini altii. Reprezentanti ai
acestui gen de poezie pot Ii gasiti n diverse
literaturi. Ei Iac diIerenta ntre poezia pleto-
rica si aceea redusa la un minim de cuvinte, nu
o data. disparate. Mare parte din poezie se
situeaza, e adevarat, undeva ntre cele doua
tipuri de expresie poetica si deseori exista la
acelasi poet exemple pentru cele doua tipuri
de expresie. Ma reIer aici doar la zonele de
poezie care urmaresc sintetizari extreme.
Poetii care practica acest tip de discurs pot
Iace parte din curente si tendinte literare diIe-
rite, uneori opozabile. Ce i apropie este mo-
dul de a scrie poezie. Scriitorii de aceasta Iac-
tura reduc discursul poetic la cteva repere;
discursul e epurat, destructurat, se renunta la
elementele de legatura ntre principalele parti
de propozitie. Nici macar aceste parti de pri-
ma importanta nu snt mentinute ntotdeauna
n text. Snt destructurari despre care trebuie
spus ca nu au nimic n comun cu ,demolarea'
limbajului literar conventional, practicata de
avangardisti. Nu este vorba, n cazul ,poeziei
sarace', de subminarea capacitatii de a comu-
nica a limbajului natural, ci de construirea
unor noi capacitati de a comunica. Pe de alta
parte, ei nu pot Ii apropiati nici autorilor
poeziei cu aspect perIect retoric (Valery, Ion
Barbu din Joc secund), dar care nu comunica
n sensul limbajului comun pentru ca si
propune din proiect sa nu comunice.
!!!
Se repeta neobosit ca cititorul operelor lite-
rare, si n primul rnd cititorul de poezie,
,colaboreaza' cu autorul. Dar n cazul poeti-
lor din Iamilia lui Bacovia punctele care oIera
sugestii de comunicare snt puternic distan-
tate, devin niste ,insule' semantice, nct pro-
cesul de transmitere a unui mesaj si ,deIor-
meaza', si schimba natura. ,DiIicultatea'
desciIrarii unui asemenea tip de text vine din
rareIiere. Avem de-a Iace cu un tip de scriitura
literara care se ndeparteaza puternic de mo-
dul de desciIrare comun, ntlnit n conversa-
tiile cotidiene. Cuvintele ,de legatura' ntre
termenii principali ai discursului snt elimi-
nate, lectorul se aIla n Iata unor lexeme ,pla-
sate' cu abilitate ici si colo n Iluxul lecturii.
,Relativizarea' citirii nu este o consecinta, nu
este un adaos, ea devine conditia acestui tip
de discurs literar. Vagul nu e nsa introdus prin
expresie, prin metaIore, simboluri s.a.m.d.
Elementele verbale ale acestor poezii nu
introduc atmosIera ,poetica' prin procedeele
cunoscute; atmosIera se naste, se strecoara
printre cuvintele plasate n text cu parcimonie.
Se renunta la expunerea coerenta, ,logica' din
poeziile descriptive, traditionale sau moder-
ne; ligamentele lingvistice snt lasate la nde-
mna imaginatiei cititorului. Imaginatia e pro-
vocata nu de ceea ce i se oIera, ci de ceea ce
nu i se oIera. Poeziei i este proprie sugestia
dar n acest caz, repet, nu mai este vorba de
sugestie prin tropi metaIore si alte procedee
speciIice , ci de o reducere a textului la
limita a ceea ce mai poate sugera o coerenta.
Este poezie esentializata, sintetica ,saraca'!
Iiind, ntr-adevar, din punctul de vedere al
poetilor pletorici, saraca. Exista nu numai
critici ,lipsiti de organ' pentru o astIel de
poezie (un Marian Popa, att de comprehensiv
n multe alte privinte, scrie despre ultima Iaza
a poeziei lui Bacovia ca este realizata sub
semnul. dementei., iar despre Cogito ca
,.textul apartine unui alienat mintal ino-
Iensiv' Marian Popa, Istoria literaturii ro-
mane de a:i pe miine, Editura Semne, Bucu-
resti, 2009, vol. I, p. 1012 ), ci si poeti (poetii
snt n general mai receptivi n ceea ce priveste
arta lor) pentru care sobrietatea dusa pna la
limita desciIrarii, esentializarea s.a.m.d. snt
un. ,prea putin' (daca mi se permite, acestea
erau concluziile unor discutii purtate cu Petre
Stoica, autorul unei evidente poezii pletorice,
discursive, sau chiar cu Marin Mincu, poet si
critic cu deschidere pentru poezie.).
!!!
Sigur ca ne putem ntreba de ce poetii ge-
neratiei `60 au Iost primii care au sustinut o
noua interpretare a poeziei lui Bacovia, de ce
reorientarea nu s-a datorat n primul rnd
criticilor. Explicatiile snt simple. Criticii au
mai mult respect Iata de ,adevarurile' stabi-
lite de colegii lor cu autoritate. n legatura cu
Bacovia s-a creat rapid un soi de unanimitate
n rndul comentatorilor interbelici impor-
tanti. Fata de judecatile literare consacrate be-
letristii au mai putine complexe, judeca dupa
criterii interne ale genurilor practicate. Nu
poate Ii omisa nici tendinta, speciIica litera-
turii romne de a Iavoriza retorica, discursul,
teatralitatea, eIectele de tot soiul, n detrimen-
tul sobrietatii, al ,poeziei sarace', care limi-
teaza Iara ezitare elementele expresive, pre-
Iernd crochiul, ceea ce tine de esenta picturii
,primitive'.
Acesta este modelul pe care l oIera, n
conditiile resuscitarii poeziei romnesti din
anii `60, George Bacovia. E vorba, desigur, de
atmosIera mizera, la limita, zona existentiala
care constituia un element de atractie pentru
autorii pe punctul de a intra n literatura anilor
`60, sastisiti de atmosIera artiIicial senina, de
optimismul insipid al realismului socialist.
Acesta este totusi doar un aspect al poeziei
bacoviene. Dincolo de atmosIera, mai impor-
tant n ceea ce priveste poezia era modul de
expresie. Poezia saraca, redusa la insule
semantice adecvat plasate, o modalitate de
expresie promitatoare, neIrecventata n poezia
noastra, n-a gasit ecouri importante n poezia
generatiei `60 (poate doar n lirica unui
Daniel Turcea). Ea ramne si astazi un punct
de plecare, urmnd a Ii exploatat, poate, de
generatiile viitoare.
,0& 2#34'# 56$07%6