Fănuş Neagu - un "frumos nebun al marilor oraşe"

Scriitorul, romancierul şi
dramaturgul Fănuş Neagu, care
a murit în noaptea de luni spre
marţi, din cauza unui cancer, a
fost unul dintre cei mai talentaţi
autori contemporani, care va
rămâne în memoria cititorilor cu
volume precum "Frumoşii
nebuni ai marilor oraşe" sau
"Dincolo de nisipuri".

Fănuş Neagu s-a născut pe 5 aprilie 1932, în Grădiştea-de-Sus, judeţul Brăila. A studiat
primii cinci ani de şcoală primară în satul natal. Şi-a continuat studiile între anii 1944-1948
la Liceul Militar din Iaşi şi a urmat Şcoala Pedagogică nr. 2 din Bucureşti, iar în 1952 a
devenit cursant al şcolii de literatură "Mihai Eminescu", până în anul 1953, fiind coleg de
generaţie cu Nicolae Labiş, Radu Cosaşu etc. Între anii 1954 şi 1957 învaţă la Facultatea
de Filologie din Bucureşti, dar nu îşi încheie studiile.povestitor, memorialist, nuvelist,
romancier şi dramaturg.

În anul 1954 debutează cu povestirea "Duşman cu lumea", în revista Tânărul scriitor, iar în
anul 1960 are loc debutul editorial, cu volumul de povestiri "Ningea în Bărăgan", retipărit în
1964 sub titlul "Cantonul părăsit".

În anul 1960 publică "Somn de la amiază", iar în 1962, "Dincolo de nisipuri", în anul 1967
publică "Vara buimacă", iar piesa "Scoica de lemn" este pusă în scenă la Teatrul Nottara
din Bucureşti. Publică ulterior, în anul 1979, "Cartea cu prieteni", în anul 1981 - "Insomnii de
mătase", în anul 1985 - "A doua carte cu prieteni". În anul 1985 i se joacă piesele "Echipa
de zgomote", la Teatrul Majestic, şi "Olelie", la Teatrul Naţional din Bucureşti.

Printre volumele pe care le-a scris se mai numără "Întâmplări aiurea şi călătorii oranj"
(publicistică), romanul "Scaunul singurătăţii", nuvelele "Dincolo de nisipuri", iar în anul 1993
i se joacă la Teatrul Naţional din Bucureşti şi la Teatrul Naţional din Timişoara piesa "Casa
de la Miezul Nopţii sau Paiaţa soseşte la timp".

A primit, printre altele, premiul Uniunii Scriitorilor din România, pentru volumele "Cantonul
părăsit", "Frumoşii nebuni ai marilor oraşe", "Echipa de zgomote", "Casa de la Miezul Nopţii
sau Paiaţa soseşte la timp".

În perioada decembrie 1993 - 1996, Fănuş Neagu a fost director al Teatrului Naţional din
Bucureşti.
În noiembrie 1993 devine membru corespondent al Academiei Române, iar pe 21
decembrie 2001 a devenit membru titular al aceleiaşi instituţii.

În acest sens, în 2008, aflat pe patul de spital, Fănuş Neagu i-a trimis o scrisoare
jurnalistului Marius Tucă, în care acuza agresivitatea presei faţă de situaţia sănătăţii lui.

"Draga Marius Tucă, În numele amiciţiei ce ne leagă, te rog să inserezi în Jurnalul National
aceste rânduri adresate multor ziarişti sau reporteri din mass-media centrală, tineri sau mai
putin tineri, dar toţi de o seamă cu barbaria. O fac atât în numele meu, cât şi al unor prieteni
ca Radu Beligan, Sergiu Nicolaescu şi Ştefan Iordache, hărţuiţi, ca şi mine, cu neruşinare
tenace, de nişte condeie butucănoase", îşi începea scriitorul mesajul.

"Vă e foame de moarte de ne căutaţi prin toate spitalele? Aşteptaţi-o cu încredere în pragul
casei voastre, va veni, n-a lipsit la nicio întâlnire. Cei care nu mă credeţi, puneţi mâna pe o
lamă şi ascuţiţi-o pe venele de la o mână. Straniu e faptul că majoritatea dintre voi vor muri
fără sa se fi născut", continuă acesta.

Artistul continuă: "Da, sunt bolnav - cancer de prostată cu diseminări - mă tratez la Spitalul
Elias (mă opresc să fac o plecăciune în faţa medicilor, asistentelor, infirmierelor şi tuturor
slujitorilor acestui spital pentru imensa lor dragoste de oameni) şi nu doresc altceva decât
să mă lasaţi în pace cu nenorocul, suferinţa, spaimele şi sperantele mele. Eu ştiu să îndur,
vârsta m-a învăţat multe, dar am o familie, rude, prieteni pe care-i îngroziţi când mă
îngropaţi a doua oară în decurs de şase luni. Vă întreb: o faceţi din pustiu sufletesc sau din
cea mai elementară lipsă de conştiinţă profesională? Apoi, ce bucurie vă trezeşte suferinţa
altora? Şi, mai ales, pentru ce ne vreţi dincolo de dincolo? Literatură nu citiţi, prin urmare
nici cărţile mele, la film nu mergeţi, la teatru nici atât. Îmi închipui cu toată sinceritatea ca
nici de urât nu ne urâţi. Atunci nu încape decât o singură explicaţie: sunteţi mânaţi cu biciul
de patronii voştri să aduceţi ştiri ce să sature aşteptările unui public, de voi înşivă format
metodic, de-a lungul timpului, ca amator de telenovele imbecile, senzaţionalism ieftin,
erotism vulgar etc".

"Aş mai avea destule să vă spun, dar mă opresc aici, încheind cu fraza unui mare scriitor
rus (voi, se înţelege, aţi fi vrut să fie unul american, dar n-am ce face): «Urât mai trăiţi,
domnilor!»", şi-a încheiat Fănuş Neagu scrisoarea.

Exemple de opere :

 1960 - Ningea în Bărăgan, povestiri;

 1962 - Dincolo de nisipuri, nuvele;

 1968 - Îngerul a strigat, roman;

 1976 - Frumoșii nebuni ai marilor orașe, roman;

 1979 - Cartea cu prieteni, însemnări;

 1979 - În văpaia lunii , nuvele;

 1981 - Insomnii de mătase, însemnări;

 1987 - Întâmplări aiurea și călătorii oranj, publicistică;

 1988 - Scaunul singurătății, roman;

 2001 - Amantul Marii Doamne Dracula, roman