IMIGRAREA EVREILOR ÎN SPAȚIUL ROMÂNESC

- În perioada Evului Mediu grupuri de evrei sefarzi (de cultură spaniolă) s-au așezat
în Țara Românească;
- Din Ungaria și Polonia grupuri de evrei așchenazi s-au stabilit în Transilvania și
nordul Moldovei;
- Statutul lor a fost ambiguu, perioadele în care evreii își desfășurau activitatea în
liniște sau chiar erau favorizați prin diverse măsuri alternând cu cele în care
izbucneau diverse episoade de violență inițiate de la nivel central;
- Primele date statistice asupra evreilor din Țările Române datează, însă, din secolul
al XVIII-lea. Astfel, de pildă, Catastihul Iașilor din 1755 consemna prezența în
capitala Moldovei a unui număr de 70 de proprietari de case evrei, reprezentând
5% dintr-un total de 1353;
- În prima jumătate a secolului al XIX-lea imigrarea evreilor în Principatele
Române, în special în Moldova va cunoaște un impuls deosebit, favorizată de
factori precum sporul natural, de măsurile de igienă adoptate de către comunitățile
evreiești precum și de venirea multor evrei din teritoriul polonez sau Rusia, în
special din Galiția și Ucraina, pe fondul înăspririi măsurilor restrictive impuse de
politica țaristă;
- În 1803 , numărul familiilor evreiești înregistrate era de 3144, dintre care 2399
erau stabilite în mediul urban, târguri sau orașe, în timp ce 745 de familii erau
localizate în mediul rural;
- În următoarea perioadă, numărul evreilor a continuat să crească, în paralel cu
extinderea nemulțumirii în raport cu acest fenomen. Cu excepția orașului Focșani,
evreii erau prezenți destul de semnificativ în toate capitalele de ținut din Moldova;
- în 1832, în târgurile și orașele din Moldova, existau 129.413 locuitori stabili, dintre
care evreii erau în număr de 24.299, așadar un procent de 18,78 din totalul
populației. Mai numeroși erau în Iași, 11.601 (24,2%), Botoșani, 1118 (8,10%),
Roman, 1055 (16,69%), Fălticeni, 1442 (60,65%), Herța, 1056 (49,74%) și
Dorohoi, 1056 (62,05%) în timp ce în Târgu Neamț, Odobești, Adjud, Nicorești
sau Panciu numărul evreilor era de ordinul zecilor;
- În Moldova, de la 39.956 evrei în 1831 s-a ajuns la 118.992 în 1859 și 195.887 în
1899, în continuare din cauza restricțiilor existente, majoritatea covârșitoare a
evreilor fiind localizată în mediul urban, unde deținea o pondere situată între 81-
91%;
- În Țara Românească, evoluția populației evreiești se prezintă astfel: de la 9234 în
1860 la 68 852 de evrei în anul 1899, ceea ce reprezenta o pondere de 1% din
populație, în jur de 98-99% dintre evrei fiind stabiliți în mediul urban;
- Evreii aveau o pondere însemnată în economia României, fiind prezenți în toate
ramurile industriale precum cea chimică, a lemnului și mobilierului sau cea a
petrolului.