ISTORIA EVREILOR ÎN EVUL MEDIU

- În epoca romană târzie și în timpul Imperiului Bizantin condiția

evreilor a decăzut: au fost interzise căsătoriile mixte între evrei și
creștini și a fost îngrădit accesul evreilor la justiție (de pildă, evreii nu
mai aveau dreptul să depună mărturie împotriva unui creștin);
- În Evul Mediu evreii au trăit în diaspora, s-au răspândit în Orientul
Apropiat și Nordul Africii, aflate sub stăpânire islamică precum și în
Europa creștină, încercând să își păstreze religia și tradițiile;
- În timpul primei cruciade, declanșată, în anul 1096 au avut loc
pogromuri (masacre) în rândul comunităților evreiești, expulzări sau
convertiri forțate la creștinism;
- În spațiul german s-a dezvoltat o civilizație iudaică de tip așchenaz,
caracterizată prin folosirea limbii idiș, iar în Spania a apărut o
civilizație iudaică de tip sefard. Una dintre cele mai importante
personalități ale timpului respectiv a fost Moise Maimonide, medic și
gânditor evreu;
- În Evul Mediu, evreii erau meșteșugari, artizani, comercianți, medici,
armatori, notari jucând un important rol economic;
- În 1290 Anglia i-a expulzat pe toți evreii din țară. La fel va proceda de
mai multe ori și Franța în secolul al XIV-lea, rechemându-i însă atunci
când era nevoie de ei;
- Evreii au fost expulzați din Spania în 1492, migrând spre Țările de Jos,
nordul Africii și Imperiul Otoman; unii evrei au ajuns în Țările
Române;
- În Evul Mediu antisemitismul s-a dezvoltat din ce în ce mai puternic în
Europa. Evreii erau acuzați de deicid, de așa-zisul „omor ritual”, de
răspândirea ciumei sau de pângărirea simbolurilor creștine. Din aceste
cauze, au fost obligați la purtarea unor haine sau semne distincte, au
fost des expulzați sau obligați să locuiască în zone speciale, precum
ghetourile. De asemenea, aveau interdicție de a cumpăra proprietăți sau
de a practica anumite meserii.