L28: TEME ŞI DEZBATERI POLITICE ÎN PARLAMENTUL ROMÂNIEI LA 1900

1.MODERNIZAREA ROMÂNIEI: DE LA “TEORIA FORMELOR FĂRĂ FOND”

LA “TEORIA FORMELOR CREATOARE DE FOND”
a)În jurul anului 1900, România se confrunta cu două probleme apăsătoare:
- problema modernizării sau mai bine zis, a lipsei acesteia;
- problema “formelor fără fond” care pătrunseseră la noi încă din sec. XIX;

S1:
“Caracalenii apă nu au, iluminatul e într-o stare mizerabilă, canalizări nu sunt, latrinele
sunt la suprafaţă, la casele care au, dar multe nu au; pavagii cumsecade nu au. În schimb au un
teatru foarte frumos, cu care au cheltuit 250.000 lei.”
[Doctor Felix, şeful serviciului sanitar din România, despre oraşul Caracal ]

- Identificaţi, în sursa istorică, două mari probleme cu care se confrunta societatea românească
la începutul sec. XX!

b)”Teoria formelor fără fond” de la sfârşitul sec. XIX acuză un aspect negativ al societăţii
româneşti a acelor vremuri: din dorinţa de a ne moderniza şi de a reduce diferenţele faţă de
Occident cât mai repede, noi românii am “împrumutat” diverse forme occidentale, mai ales
economice şi sociale, fără a ţine cont însă de nevoile şi de posibilităţile reale ale societăţii
noastre de atunci, multe chiar nepotrivite pentru societatea noastră, consecinţa fiind Caracalul
de mai sus…
c)La începutul sec. XX se vehicula “teoria formelor creatoare de fond”: transformarea şi
modernizarea instituţiilor statului român dupa model occidental. Aceasta s-a făcut dar cu un preţ
scump: în timp ce în oraşe (cele mari mai ales) se vedea modernizarea la tot pasul, în mediul rural
se menţinea caracterul arhaic, exclusiv agrar, iar viaţa ţăranilor era în continuare foarte grea
(jumătate din pământurile ţării aparţineau câtorva mari latifundiari în timp ce milioane de ţărani
deţineau cealaltă jumătate), asta a dus la marea răscoală ţărănească din 1907, înăbuşită de
armată; de asemenea, la viaţa politică a ţării lua parte o minoritate a populaţiei (votul cenzitar) iar
majoritatea nu avea drept de vot. Deci, societatea românească de la 1900 era una a marilor
contraste.

2.LEGILE MODERNIZĂRII ROMÂNIEI:

a)Parlamentul a fost organul legislativ al României moderne, el a adoptat, treptat, toate legile
care au contribuit la modernizarea politică, economică, socială şi culturală a statului român;
b)Legile modernizării:
- în industrie şi asigurări sociale: legea de încurajare a industriei, legea minelor, legea pensiilor şi
a repausului duminical;
- în agricultură: legea învoielilor agricole;
- în transporturi şi comerţ: legile tarifelor vamale, codul comercial;
- în finanţe: legea înfiinţării B.N.R.;
- în învăţământ şi armată: legile învăţământului primar, secundar şi superior, legile organizării
armatei şi a marinei militare.
c)În Parlamentul României s-au discutat şi aspecte importante de politică externă a României,
aspecte legate de Constituţie şi de modernizarea politică a ţării, modernizarea ei culturală.

3.DEZBATERI POLITICE EXTRAPARLAMENTARE. RESPINGEREA MODERNITĂŢII:

a)Mari dezbateri legate de direcţiile de dezvoltare ale societăţii româneşti au avut loc şi în afara
cadrului parlamentar, atât în cercuri politice cât şi în cercuri culturale;
b)O puternică mişcare împotriva modernizării a fost reprezentată de sămănătorism (Nicolae Iorga)
şi de poporanism (Constantin Stere). Aceste două curente cultural-politice puneau în centrul
societăţii româneşti lumea satului idealizat, considerat păstrătorul a tot ce are mai bun poporul
român, în contrast cu oraşul “pervertit” de modernizare. De asemenea, acestea luptau pentru
drepturi politice (la vot) pentru ţărani şi o nouă reformă agrară pentru aceştia.

S2:
- “paseismul (fr. passer – à trece): întoarcerea spre trecut, spre cronici şi spre istorie,
rezistenţa la transformări, atât pe plan literar cât şi în artă (încremenirea în formele
consacrate, oroarea faţă de noutate). Interesul pentru trecut este împrumutat din
romantism, de la care îşi însuşesc antiteza cu prezentul;
- idilismul (preferinţa pentru înfăţişarea pitorească a satului, falsa înfrumuseţare a vieţii):
au un adevărat cult pentru satul patriarhal, căci nimic nu egalează pentru ei virtuţile
 ţărănimii. În proză apar intrigi romanţioase, naive; aici se manifestă atitudinea anti-
orăşenească şi opoziţia: boier de neam - arendaş venetic ca o trăsătură a tragediei,
dispariţiei…”
[Trăsăturile sămănătorismului]

- Identificaţi în text două informaţii aflate în relaţie cauză-efect!

- Menţionaţi, pe baza sursei istorice, trei caracteristici ale sămănătorismului în literatura
română!