prof.

Viorel CIOBANU – Colegiul Național „Decebal” Deva

Istoria evreilor. Holocaustul.
Lecția – Evreii în Evul Mediu românesc
Antichitatea
Armata romanã, venitã sã cucereascã Dacia, includea și iudei – dovezi - antroponimele de pe unele inscripții de la
Sarmizegetusa, textele funerare legate de divinitatea iudaicã – la Orșova, monedele din anii 133–134;
Evul Mediu (Dupã un hiatus/o pauză de aproape un mileniu)
- în anul 1165, îi pomenește învãțatul cãlãtor evreu Benjamin din Tudela - raporturi bune dintre vlahii sud-dunãreni și
comunitãțile evreiești din Bizanț.
- în secolul al XIII-lea, evreii se aflau printre negustorii care practicau comerțul între Bizanț, Rusia și Polonia, traversând
Bulgaria și meleagurile dunãrene.
- Nicolae Iorga: „singuri, evreii bãteau, încã înainte de 1480, aceste drumuri, venind de-a dreptul din Constantinopol”.
- Primele comunități stabile - secolele XIV–XV.
- la Cetatea Albã exista un cartier evreiesc încã în prima jumãtate a secolului al XV-lea.
- Țãrile Române au devenit, la sfârșitul secolului al XIV-lea, principalul azil pentru evreii alungați din Ungaria de regele
Ludovic I, pe motivul cã au refuzat sã se converteascã la religia catolicã.
- Se pare cã Dan I, domnul Țãrii Românești (1383–1386), dorind sã dezvolte negustoria, acordã deosebite privilegii unor
evrei veniți din Ungaria și stabiliți în Muntenia, dându-le chiar dreptul de a cumpãra moșii cu anul, nu însã și de veci.
- Privilegiile acordate de domnitorii interesați în dezvoltarea comerțului favorizau înmulțirea așezãrilor.
- Este posibil ca în Moldova sã fi fost unele mici comunitãți, încã de pe timpul lui Ștefan cel Mare;
- Dintr-un act din 1458 rezultã cã negoțul din Moldova se mãrginea la verdețuri, fructe, pește, sare, (…), miere, piele și
blãnuri de vulpe, de jder și de veverițã - produse cu care fãceau negoț în primul rând evreii.
- Ștefan cel Mare - legãturi cu medicul și diplomatul evreu Isac Beg, trimisul lui Uzun Hassan, șahul Persiei.
- Începutul unui comerț evreiesc important cu Țãrile Române - mijlocul secolului al XVI-lea - apar primele informații
privind și existența unei comunitãți evreiești la București, constituitã în principal din evrei sefarzi (denumirea evreilor
izgoniți din Spania, în 1492) veniți din Constantinopol, Salonic și alte localitãți din Peninsula Balcanicã.
- afluența evreilor spre Țările Române nu era doar dinspre sud, ci și dinspre nordul și vestul continentului european, -
evreii așkenazi (din țãrile germane, Polonia și Rusia).
- Ei s-au așezat în special în Moldova, având un rol important în tranzitul comercial pe drumul moldovenesc, în Imperiul
Otoman și Polonia:
exportau din Moldova vite, pește, piei crude, cearã, vin de Cotnari;
aduceau postavuri leșești, articole de galanterie bani, zloți, galbeni ungurești și italienești.
- evreii creditori, în special din Imperiul Otoman, dar și din Polonia - secolul al XVII-lea în Moldova – și în special la Iași
– o viațã comunitarã evreiascã - funcționa o sinagogã și exista deja un vechi cimitir evreiesc.
- la Iași eruditul rabin Nathan Hanover, refugiat din Ucraina în timpul pogromurilor ordonate de Bogdan Hmelnițki;
doctorul Cohen, medicul de curte al domnitorului Vasile Lupu.
- prevederile juridice cuprinse în Pravila de la Govora (1640) - Țara Românească - domnitorul Matei Basarab, dar și în
Cartea româneascã de învãțãturã – Moldova - domnitorul Vasile Lupu (1646) - dovedesc începuturile implicãrii evreilor
în relațiile sociale autohtone.
Perioada de început a modernității – sec. XVIII
- Secolul al XVIII-lea - creșterea ritmului de imigrare a evreilor - în strânsã legãturã cu înjghebarea pieței interne -
meșteri, negustori, bancheri/creditori.
- Rolul și importanța populației evreiești în societatea româneascã - recunoscute de domnitori mai ales în epoca fanariotă,
prin asigurarea unui statut juridic în virtutea cãruia comunitatea evreiascã beneficia de libertatea cultului și de
autodeterminare.
- Conducãtorii comunitãții - hahambașa sau starosti - erau confirmați de domnitori și se bucurau de privilegii, fiind scutiți
de dãri, taxe fiscale și vamale, având prerogative de demnitari; în schimb, hahambașa avea îndatorirea fațã de domnie sã
povãțuiascã și sã chiverniseascã obștea, încât și visteria sã se foloseascã de toatã breasla jidoveascã (denumire datã în
actele oficiale medievale comunitãții evreiești).
- Numeroasele acte domnești din secolul al XVIII-lea dovedesc cã evreii au fost chemați sã populeze sate și orașe și sã
întemeieze târguri; singura condiție care li se punea era sã nu fie bãștinași, cãci se urmãrea sporirea numãrului de
contribuabili.
- Imigranții cãpãtau terenuri pentru construirea de locuințe, sinagogi, bãi rituale, școli ș.a.
- Fenomenul a fost caracteristic pentru Moldova, unde, pe aceastã cale, s-au dezvoltat localitãți cu o populație
preponderent evreiascã, denumite în limba idiș ștetl, adicã târgușoare.