1

Formarea popoarelor medievale

Migrațiile
La baza procesului de formare a popoarelor medievale a stat migrația popoarelor.
Secolul III= XIII
271-275 d.Hr. - retragerea aureliana
Europa civilizată a fost reprezentată de Imperiul Roman.
În afara acestui teritoriu, se aflau regiunile barbare.
Migrația popoarelor reprezintă mișcările de populații (invazia barbarilor) care s - au desfășurat în sec III-XIII
care au marcat evoluția Europei prin schimbarea compoziției etno-lingvistice a continentului.
Poporele migratoare:
germanice
slave
asiatice ( huni, avari, bulgari, grupul popoarelor fino-ugrice, arabi, turco-mongolii)
Cauzele migrației popoarelor
- Presiunea altor migratori veniți din Asia
- Tentația bogățiilor din Imperiul Roman sau a unor pământuri nelocuite la marginea imperiului
- Creșterea demografică
- Schimbările climatice
- Transformările în modul de viață , mutațiile sociale
 2

Principalele popoare migratoare – vandalii

Vandalii – Trec prin Gallia și Spania, apoi în Africa de Nord unde își întemeiază un stat. Au fost singurii barbari
care au avut o flotă cu ajutorul căreia, sub conducerea lui Genseric ( 428-477) au constituit un regat în nordul
Africii , de unde făceau incursiuni peste mare în sudul Italiei . Aici au jefuit și au distrus valori artistice timp de 2
săptămâni , fapt ce a generat expresia vandalism.
Vizigoții – Pradă Roma în 410 sub conducerea lui Alaric , apoi se stabilesc în Spania. Probabil unul dintre cei mai
cunoscuți așa-ziși barbari a fost Alaric, primul străin care a reușit să cucerească Cetatea Eternă.
Alaric invadează Roma în 410 d.Hr, fără a pricinui însă vreun rău clădirilor sau cetățenilor romani. Alaric a făcut
parte , inițial din rândurile mercenarilor goți aflați în slujba Romei.
Ostrogoții - sub conducerea lui Teodoric întemeiază un regat în Italia.
Francii – sub conducerea lui Clovis ocupă Gallia
Anglo- saxonii – ocupă Britannia
451 Bătălia de la Câmpiile Catalaunice . Generalul Aetius i a înfrânt pe huni – ultima victorie romană din istorie.
ODOACRU – Una dintre cele mai controversate imagini ale antichității, Odoacru nu a fost altul decât barbarul
care a adus sfârșitul Imperiului Roman de Apus. Dacă istoricii antici îl descriau ca pe un bărbat analfabet ,
arogant și însetat de sânge, realitatea istorică pare să îi contrazică.
După capturarea orașului Ravena și a tânărului împărat roman, Romulus, la 4 septembrie 476, Odoacru se
autoproclamă Rex Italiae, fiind primul împărat german care a condus vreodată Cetatea Eternă.
 3

Cu toate acestea, Sfârșitul său nu prea fericit, Odoacru fiind asasinat de catre regele ostrogot, Teodoric, chiar în
timpul banchetului care celebra pacea dintre cei doi. Teodoric avea să devină astfel, noul rege al Italiei, a cărei
capitală o va muta la Ravena.
Roma – centrul creștinismului latin
476 d. Hr. - Sfârșitul antichității – urmeaza evul mediu numit întunecat
Această perioadă - Evul mediu întunecat – are loc un regres se încheie în sec X
perioada gentilica – democratie militara
Consecințele migrațiilor:
- Etno-lingvistice – apariția unor popoare și limbi noi
- Politice – formarea regatelor barbare
- Economice – decaderea vieții urbane, accentuarea procesului de ruralizare, aparitia unor noi forme de
proprietate
- Sociale – aparitia unei noi clase conducatoare, aparitia taranimii dependente
Pe teritoriul fostului imperiu din apus, s-au format regatele romano-germanice sau barbare.
Dacă cele mai multe dintre regatele romano-germanice au avut un caracter efemer, regatul francilor a avut o
existenţă îndelungată.
Principalele regate sunt : Regatul vandalilor din Africa de Nord, Regatul ostrogotilor din Italia, Regatul anglo-
saxonilor din Britania, Regatul francilor din Gallia (singurul care a durat, fondat de Clovis – dinastia merovingiana,
trece la catalocism )
 4

În secolul a V-lea, printre triburile germanice care s-au aşezat pe teritoriul Galiei, a fost şi cel al francilor.
A fost întemeiat un regat al francilor sub conducerea lui Clovis (481-511) care a întemeiat dinastia merovingiană
(481-751) sec V
Denumirea dinastiei provine de la Merovec sau Meroveu- bunicul lui Clovis.
Clovis a cucerit o mare parte din Galia, printre care statul lui Siagrius cu reşedinţa la Paris, iar vizigoţii au fost
alungaţi dincolo de Pirinei
Clovis s-a creştinat sub formă canonică (catolică) care a fost impusă întregii populaţii germanice (496).
Decizia a favorizat asimilarea rapidă a populaţiei germanice de către autohtoni.
Regele a obţinut sprijinul bisericii şi populaţiei autohtone.
Ultimii regi merovingieni au fost supranumiţi “regii leneşi sau trândavi”, cedând administrarea regatului
majordomilor din Austrasia (familia de Heristal)
În anul 732, Carol Martel a oprit invazia arabilor din Spania, în urma victoriei de la Poitiers.
În anul 751, Pepin cel Scurt a înlăturat pe ultimul rege din dinastia merovingiană, devenind conducătorul statului
franc.
Cel mai important reprezentant a fost Carol cel Mare (768-814).
Din anul 771 a rămas singurul conducător al regatului francilor.
A continuat politica de expansiune a predecesorilor săi, fiind cucerite teritorii ca: Germania dintre Rin şi Elba,
Austria, Panonia, Italia de nord şi centrală, nordul P. Iberice, P. Bretagne. A intervenit în favoarea Papei de la
Roma, oferind protecţie în faţa longobarzilor şi a bizantinilor.
Pe 25 decembrie 800, Carol cel Mare a fost încoronat ca împărat la Roma.
 5

Imperiul a fost împărţit în ducate, comitate şi mărci.

În anul 814 când a murit, a lăsat moştenire un imperiu intins, care era cel mai mare stat din Europa Occidentală.
Ludovic Evlaviosul, urmaşul lui Carol cel Mare, a împărţit imperiul între cei trei fii.
Tratatul de la Verdun din 843 a stabilit ca Lothar să preia titlul de împărat şi teritoriul de la M. Nordului la
Mediterana, Carol cel Pleşuv -Francia Occidentală, Ludovic Germanicul- Francia Orientală.
A fost cel mai puternic stat din Europa Occidentală din a doua jumătate a mileniului I d. Hr.
În interiorul acestui stat a avut loc:
- Geneza structurile sociale, politico-instituţionale ale lumii occidentale medievale.
- Geneza etno-lingvistică din lumea occidentală
- Dezvoltarea învăţământului şi a culturii (Renaşterea carolingiană)
Principalele grupuri de popoare dupa migrații:
- Romanice: francezii , italienii , portughezii, românii, spaniolii
- Germanice : germanii, englezii, danezii, suedezii, norvegienii
- Slave : bulgarii, cehii, croații, polonezii, rușii, slovacii, slovenii, sârbii, ucrainenii.
- Fino-ugrice : ungurii, finlandezii
Etnogeneza romaneasca – proces complex de formare a poporului si a limbii române, latinitatea si crestinismul –
principalele elemente pe baza carora s a constituit identitatea romaneasca.
strat latin /romanic, substrat geto-dac, adstrat - slav
 6

Societatea medievală - Civilizația medievală

mediul rural = mediul de viață conservator
satele – mici comunități de familii
Societatea medievală avea un caracter rural.
Colonizarea rurală:
- s-a datorat împărțirii inechitabile a pământului
- a fost stimulată de creșterea demografică
Formele colonizării:
- extinderea suprafețelor agricole pe care se construiesc noi case
- întemeierea de noi așezări – sate noi – villae novae
- gospodării isolate.
Trăsături ale socității:
- Migratorii se retrag la sat, satul fiind centrul de greutate al societăţii feudale;
- Populaţia rurală reprezintă aproximativ 90% din totalul populaţiei;
- Evoluţia demografică a populaţiei este lentă din următoarele cauze:

1. Media de vârstă este de 35-40 de ani;

2. Rata mortalităţii este ridicată;
3. Frecvenţa epidemiilor;
4. Frecvenţa conflictelor militare.
 7

Începând din secolul X are loc o creştere importantă a populaţiei.

Dezvoltarea economică s- a bazat pe:
- progrese în agricultură
- activitate meșteșugărească
- activitate comercială
Progresele din agricultură, ca urmare a ameliorării tehnicii agricole:
1. Apariţia brăzdarului de fier;
2. Plugul cu roată şi cormană;
3. Folosirea potcoavelor;
4. Noul mod de înhămare, respectiv de înjugare a animalelor de povară;
5. Folosirea asolamentului trienal – o dată la trei ani ajunge altă cultură;
6. Creşterea suprafeţelor agricole prin desecări și asanări;
7. Indiguiri și canalizări;
8. Diversificarea producţiei, alimentaţiei.
Se trece de la agricultura extensivă la agricultura intensivă.
În mediul rural:
- agricultura – principala ocupație;
- practicarea muncilor în colectiv;
- meșteșuguri specifice agriculturii și satisfacerii cerințelor mediului rural;
- solidaritatea față de obligații;
- domina analfabetismul;
- dezvoltarea artelor în biserică – sculptura și pictura;
- cultura rurală orală
 8

- sărbătorile de familie și religioase;

- organizarea de bâlciuri în vederea comercializării bunurilor;
- existența locuințelor cu o singură cameră.

Organizarea societății feudale

La baza organizării sociale stă posesiunea asupra pământului.
În funcţie de poziţia pe care o are fiecare în cadrul societăţii feudale, aceasta se împarte în trei stări:
1. Starea întâi, alcătuită din cei care se roagă: clerul;
2. Starea a doua, formată din războinicii care apărau societatea: nobilii;
3. Starea a treia, care cuprinde lucrătorii: ţăranii şi orăşenii.

1. nobilimea (mare, medie, mică) cuprinde nobilii laici și ecleziastici – proprietarii domeniilor feudale
2. țărănimea liberă și dependentă : șerbi (servi) și liberi în dependență ( producătorii bunurilor materiale)
Împărțirea nobilimii în seniori și vasali poartă numele de ierarhie feudală.
În vârful ierarhiei feudale se află regele, cel mai mare nobil.
Monarhul: – suveran al statului - se află în vârful ierarhiei;
- stăpân al întregului pământ;
- senior suprem.
Într-o societate rurală domeniul feudal este celula vieţii economice şi sociale .
Cel mai important termen este pământul = feudul – bucata mare de pamant = feudalism
 9

Senior – feudalul (nobilul) care oferă feudul în posesia altui nobil, datora acestuia protecție ( siguranță,
securitate), apărare în justiție și întreținere din veniturile feudei.
Vasal – feudalul (nobilul), om liber, care se plasează sub protecţia altui nobil şi primeşte feudul; datora
seniorului credință, sfat și ajutor financiar pentru căsătoria fiicei mai mari, învestitura fiului mai
mic, plata răscumpărării, plecarea în cruciadă.
Vasalitate – practica prin care un nobil (vasalul) intră în serviciul unui om important (senior).
Feud (feudă) – proprietate funciară condiţionată de anumite servicii, acordat de un feudal – senior unui feudal-
vasal.
Seniorul avea dreptul superior de stăpânire asupra pământului.
Vasalul avea dreptul de folosință.
Relatia de vasalitate nu este transmisibila.
Ceremonia solemnă cuprindea:
- omagiul – ligiu omagiu principla, necondiționat și plan – condiționat
- jurământul de credință
- învestitura
Intrarea în rândul nobilimii se făcea prin :
- cumpărarea de proprietăți de către unii orățeni bogați
- vânzarea titlului de cavaler unor persoane care nu erau nobili.
Seniorul reprezintă:
- posesorul pământului;
 10

- instanță judecătorească;
- deținătorul unor monopoluri ( mori, vămi, vânătoare, drumuri, poduri).
Obligațiile țărănimii:
- către stat - impozite publice;
- către senior - țăranii dependenți; ( taxe cu diferite prilejuri, numite tallia)
- către biserică
- constau: în muncă, produse ( nona, decima), în bani
Domeniul feudal reprezintă totalitatea pământurilor stăpânite de un nobil.
Era format din :
- rezerva feudală – ale cărei produse revin nobilului; cuprinde ogoare, pășuni, livezi, ape, fânețe;
- loturile țărănești
- terenuri în folosință comună: păduri, pășuni.
Renta feudală reprezintă sistemul de obligaţii ce revin ţăranilor dependenţi ca urmare a primirii loturilor în
folosinţă.
Valorificarea resurselor economice ale domeniului feudal se face prin folosirea forţei de muncă a ţărănimii
dependente.
Cavalerii – erau proveniţi din familiile vasalilor, care învăţau mânuirea armelor de la vârsta de 12 ani, la
curtea seniorului.
Cavalerii sec X- XI = reprezentau o castă războinică
Treptele parcurse de cavaler: paj, valet, scutier, cavaler

Intrarea în rândul cavalerilor se făcea printr-un ceremonial solemn.

 11

Codul de valori respectat de cavaleri: vitejia, loialitatea față de suzerain, închinarea virtuților cavalerești unui ideal feminin, onoarea, împărțirea dreptății,
protecția celor slabi, credință față de biserică.

Structura țărănimii feudale:

1. țăranii independenți : statutul juridic – liberi
- erau proprietari ai pământului, deţineau gospodării proprii , fiind organizați în obşti săteşti;
- ţăranii liberi aveau obligaţii numai faţă de stat şi de Biserică (dijma);
- pământul deţinut de un ţăran liber putea fi lăsat moştenire urmaşilor săi;
- pădurile şi păşunile erau stăpânite în comun de ţăranii liberi;
- în Evul Mediu, numărul ţăranilor liberi a scăzut constant, dar aceştia au rămas numeroşi în regiuni izolate (Elveţia, Scoţia, iar în Ţara Românească (
se numeau moșneni/megieși) şi Moldova ( se numeau răzeși) , până în secolul al XVI-lea).

2. țăranii dependenți ( șerbi și semiindependenți) - nu se pot întreține, nu au pământuri proprii, depind de

pământuri , obligații față de nobili
a. șerbii
- libertate personală restrânsă, dependență economică;
- obligații personale: legarea de glie, taxa pentru căsătorie, taxa pentru școlarizare, taxa de mână
moartă;
- obligații reale: claca, ( în muncă), dijma ( în produse), censul (în bani)

 se mai numeau iobagi sau şerbi( în Transilvania) şi lucrau pe domeniile feudale sau ale mănăstirilor;
 ţăranii dependenţi şi-au pierdut libertatea de strămutare de pe un domeniu feudal pe altul, nobilii asigurându-şi astfel forţa de muncă
pentru domeniile pe care le stăpâneau;
 ţărănimea dependentă, care muncea pe rezerva seniorului, nu aveau pământuri proprii şi le erau încredinţate de nobili spre folosinţă loturi
de pământ. Ei posedau doar o gospodărie, unelte de lucru şi animale.
 Toate aceste obligații la un loc poartă numele de rentă feudală .
 urmaşii ţăranilor aserviţi erau tot şerbi.
 12

b. Țărani semiindependenți:
- libertate personală, dependență economică, obligații reale: claca, dijma, censul

Condițiile grele de trai, tendinţa de transformare a ţărănimii libere în ţărănime dependentă şi creşterea obligaţiior
ţărănimii au determinat puternice răscoale.
Printre cele mai puternice răscoale din Evul Mediu se numără Jacqueria (Franţa), cea condusă de Watt Tyler
(Anglia), răscoala de la Bobâlna sau cea condusă de Gheorghe Doja (1514), în Transilvania. Aceste răscoale
au fost înfrânte.

Așezările
 majoritatea populației trăia în sate:
 înconjurate de câmpuri agricole;
 se formau pe lângă castelele nobililor (seniorilor) sau pe lângă biserici;
 biserica și seniorul erau cele două surse de autoritate în satul medieval;
 de cele mai multe ori, satele aparțineau unui senior;
După anul 1000, au început să se dezvolte orașele medievale.

Orașul = centru economic, administrativ, militar, religios, cultural

- așezare în care se afirmă toate libertățile.
Nașterea și renașterea orașelor medievale au fost favorizate de :
- creșterea demografică
- progresul în agricultură
 13

- diversificarea meșteșugurilor
- intensificarea comerțului.

Amplasarea orașelor:
- De-a lungul sau la intersecţia drumurilor comerciale;
- În apropierea castelelor sau mănăstirilor, apropierea podurilor, porturilor;
- Pe structurile oraşelor antice.
Termenul generic ce desemnează oraşul medieval apusean este cel de burg (aşezare întărită), iar locuitorii săi se
numesc burghezi.
Structura populației urbane:
- aristocrația orășenească, patriciatul urban (înaltul cler, marii negustori)
- negustorii
- meșteșugarii
- micii proprietari de pământ
- plebea urbană
Statutul - Locuitorii orașelor sunt oameni liberi.
Se constituie burghezia = cea mai mare parte a populației orășenești.
Sfatul orășenesc = principalul organ de conducere.
Din punct de vedere profesional locuitorii se împart în:
- Meşteşugari, organizaţi în bresle;
- Negustori, organizaţi în ghilde, hanse;
 14

Orașe care și-au continuat existența:

Roma, Milano, Verona, Paris, Torino, Londra, Alba Iulia,
Orașe noi: Mecca, Medina, Bagdad, Damasc, Moscova, Suceava, Sighișoara

Lumea urbană:
- Zarafi (cămătari);
- Liber profesionişti: medici, profesori, jurişti, actori.
Accentuarea diferenţierilor de avere impune împărţirea orăşenilor în:
- Patriciatul orăşenesc;
- Plebea orăşenească.
Mișcarea comunală – urmărea emanciparea orășenimii de sub dependență seniorială;
- anularea obligațiilor feudale;
- eliminarea taxelor și vămilor;
- înlocuirea jurisdicției senioriale cu dreptul negustoresc;
- înlocuirea administrației senioriale cu administrația vămilor.
Constă în lupta oraşelor pentru independenţă în raport cu nobilii.
Orăşenii se organizează în comune (asociaţii de luptă pentru emanciparea lor).
Mişcarea comunală se încheie cu victoria orăşenilor, recunoscută prin emiterea de către
autorităţi (rege sau seniori) a unor charte de emancipare.
 15

Mișcări comunale:
Italia – sec X – XII - Milano, Torino, Florența, Brescia, Genova
Franța- sec XI- XII – Cambrai, Laon
Flandra – Gand, Bruges, Ypres
Germania – sec. XI- XII – Koln, Lubeck, Frieburg
Consecințe ale mișcărilor comunale:
- constituirea de republici orășenești;
- autonomie politică și administrativă, dar dependență față de rege sau principe;
- autonomie limitată;
- reprezentanți în adunările de stări;
- dreptul de a produce și desface mărfurile, fără îngrădiri.
Statutul juridic al oraşelor este diferit:
- Autonomie limitată (Anglia şi nordul Franţei – Londra, Paris)
- Autonomie lărgită (Flandra şi sudul Franţei)
- Republicile orăşeneşti, oraşele libere (Germania şi Italia)
Orașul medieval – factor de progres social
- Asigură o dinamică mai accentuată a economiei;
- Susţine lupta monarhilor pentru centralizarea statului;
- Este centrul vieţii culturale, jucând un rol major în schimbarea mentalităţii tipice evului mediu.
 16

Castele erau fortificate, clădiri cu ziduri de apărare, șanțuri – investiții, timp, bani = riscant
Ce îi puneau în pericol? – migratorii sec III- XIII, migratorii sunt războinici, să jefuiască –se aflau într-o
dezvoltare inferioară față de celelalte popoare
orășenii?

Arta medievală
Evul mediu – doua curente:
- stilul romanic : Turnul din Pisa
- stilul gotic: Catedrala din Amiens
Colosseum – preia elementele : cupola, arcul, bolta
pe langă arhitectura – sculptura, pictura în varianta cărților bisericești pictate ( câteva icoane păstrate)

Arta medievală s-a dezvoltat în perioada sec XI-XIV.

1. Stilul romanic – X- XII –
Numele acestui stil vine de la elementele de inspiraţie romană care îmbină elemente romane cu cele
bizantine și orientale ;
Caracteristici:
- toate elementele de sustinere folosesc arcul în formă de semicerc, ziduri groase, masive, ferestre mici,
(sticla era scumpa), ziduri împodobite cu basorelief (sculptura tridemensională);
- bolta în leagăn (în cruce) formată prin încrucişarea a două bolţi semicirculare, pentru a susţine
acoperişul şi pereţii navei centrale a bisericii;
- coloanele (în interior) şi contraforturile (în exterior), sprijină pereţii pentru a prelua greutatea
acoperişului (au apărut la mijlocul secolului al XI-lea);
- turnul-clopotniţă,
 17

- porticul – poarta de intrare ornamentată cu basoreliefuri care prezinta scene biblice

- Catedrala in stil romanic – Catedrala din Worms și Capiteluri romanice

- Catedrala Sfântul Mihail din Alba Iulia

Construcții în stil romanic:

- clădiri religioase și laice ( castele)
- bisericile cu ferestre înguste cu turnuri care adăpostesc clopote;
- porticul – poarta de intrare ornamentată cu basoreliefuri care prezinta scene biblice

- In interiorul bisericilor se adapostea altarul, locul corului si spatiul in

care credinciosii asistau la slujbe;
- Sub pamant ,se afla o cripta de piatra unde credinciosii se rugau la
moastele uni sfant;
- Referitor la decoratie,imaginile in piatra spuneau o poveste,figurile si
scenele erau inspirate din Biblie sau din viata zilnica,reprezentau fiinte
imaginare,scene apocaliptice.

2. Stilul gotic –a apărut în sec. XII- XIV în Franța, apoi în toată Europa
- Numele de gotic a fost dat de umanistii renasterii italiene
- arta gotica era dispretuita, vazuta ca o arta “barbara”,”gotica”, de la numele celor mai cunoscuti
barbari..”goții”
 18

- acest stil se va extinde in Spania, Cipru, Germania, Portugalia, Transilvania

Trăsături:
- clădiri înalte cu turnuri ascuțite - vârfuri de suliță - reprezentare filozofică – condiții modeste, mesajul
pentru care turnurile sunt înalte - se dorea ca biserica sa fie considerata legatura dintre cer si pamant,
comunicarea oamenilor cu Dumnezeu
-
- folosirea arcului frânt în formă de ogivă arc frânt, format din doua arcuri de cerc care se întretaie
- arcuri butante (de susţinere) şi contraforturile pentru susţinerea pereţilor din exterior;
- ferestrele mari, acoperite cu vitralii (element de decor din ochiuri de sticla pictata care aveau contur
negru , fiind lipite cu plumb) ce înfăţişează scene religioase, acopereau spaţiul dintre contraforturi şi
asigurau iluminatul bisericilor;
- portalul acoperea faţada edificiului , fiind ornamentat cu sculpturi şi rozete (ferestre
circulare acoperite cu vitralii) – impresia de marime;
- turnul cu fleşă, turn ascuţit, de înălţime foarte mare;
- Catedrala din Reims, Catedrala Notre Dame din Paris, Domul din Milano, Acoperișul Domului din
Milano, Palatul Dogilor din Venetia, Biserica Neagra –Brasov = arcul frant, turnul ascutit, cladire
inalta, Castelul Huniazilor ( Castelul Corvinilor)
romanicul – exceleaza prin contemplarea divinitatii, fara a dezlega tainele lumii
goticul- arta urbana, încearca sa dea raspunsuri marilor intrebari crestine
pt a face inteles textul cartilor sfinte , pictorii si sculptorii au imaginat personaje si le au pus pe portaluri, ăn
decoratiunea capitelurilor sau pe vitralii.
- Palatul Culturii este o cladire in stil neogotic
- Simboluri ( fața ascunsă a lumii adevărate) prezente în ornamentaţie :
 19

- 1. ochiul lui Dumnezeu – Dumnezeu veghind lumea;

- 2. nimbul sau aureola simbolizează sfinţenia şi suveranitatea;
- 3. tricheta, trei figuri geometrice întretăiate, exprimă trinitatea lui Dumnezeu;
- 4. porumbelul şi ramura de măslin simbolizau Duhul Sfânt sau porumbelul lui Noe întors de pe
muntele Ararat cu o ramură. Astăzi el este simbolul păcii.
20
21
22
23
24