Romii pe teritoriul țării noastre

Cum au ajuns romii

pe teritoriul
României de azi
• Nu se știe exact când au venit primii romi în teritoriul
României de azi. Jonathan Fox a cercetat și constatat
că probabil au venit în secolul XI. Un alt cercetător,
Bogdan Petriceicu Hasdeu, a găsit un document
semnat de Mircea cel Bătrân care sugerează că
veniseră cu un secol înainte de acea dată.

• O atestare documentară a romilor de pe teritoriul

României actuale, datează din anul 1385, când
domnitorul Țării Românești, Dan I, dăruiește
Mănăstirii Tismana posesiunile care aparținuseră mai
înainte Mănăstirii Vodița de lângă Turnu Severin,
posesiuni primite de la unchiul său Vladislav I, între
care și 40 de sălașe de „ațigani”.
Romii și viața lor ca robi
• Curând după sosirea lor în România, romii au devenit robi ai boierilor care deja
locuiau acolo.

• Condițiile romilor au fost neînduplecate. În Transilvania (pe atunci parte a

Imperiului Austro-Ungar), dacă un rom vorbea limba romani (țigănească) primea
douăzeci și cinci de lovituri cu biciul. Hainele lor tradiționale au fost interzise de
asemenea în Transilvania.[necesită citare]

• Mulți au fost meșteșugari de lemn, vânzători de cai, și lăutari. Romii au fost

cunoscuți mai ales pentru talentul lor muzical. Se poate vedea și astăzi, cum mulți
își mai țin de ocupațiile lor din vremea când erau înrobiți.

• S-au păstrat numeroase documente interne care ne relatează schimburi de

proprietăți contra vite sau robi țigani ori produse de ale solului. Astfel, de exemplu,
în 1612 se dă un cal pe un țigan cu femeia și copiii săi; În 1619 o țigancă este
plătită cu 40 lei și 2 boi, iar în 1710 cu 30 vedre de miere se cumpără o țigancă.
Eliberarea romilor de robie
•  În Țara Românească trăiau 90.000 de romi reprezentând 4% din
populația țării, iar în Moldova 12.000, reprezentând 0,8% din populația
statului. Recensământul din Transilvania din 1850 atesta o proporție de
2,2% de romi din populația totală. În secolul al XIX-lea s-a ivit o
schimbare în atitudinea față de sclavi, nu doar în România ci și prin toată
Europa, astfel, sub influența ideilor liberale ale revoluției de la 1848, toți
oamenii au fost declarați liberi și egali, robia romilor[10] fiind definitiv
abolită în 1856. Prima declarație a libertății sclavilor a fost data în anul
1848, dar din cauza faptului că guvernul de atunci a fost slab și nu a
durat mult timp, nici acest decret nu a durat, ne având practic efect
vizibil. În Moldova și Valahia s-au mai făcut declarații de emancipare în
anii 1855 și 1856[11] respectiv, dar tot nu au avut efectul dorit. În anul
1864 Alexandru Ioan Cuza, care a domnit peste ambele principate la
acea vreme, i-a eliberat pe toți romii definitiv. După ce romii au fost
eliberați, unii dintre ei au părăsit România. Mulți romi erau deja sau au
ajuns în țările din Europa de Vest și mulți au ajuns de asemenea și în
America.
• Romii din Bucovina,
provincie trecută sub
stăpânire habsburgică din
1774, sunt primii care au
părăsit statutul de robi.
Astfel, robia a fost
desființată aici printr-un
ordin al împăratului Iosif al
II-lea dat încă în 1783. Din
punct de vedere juridic însă,
abia începând din 1803,
când li se modifică și
statutul fiscal, romii se află
în aceeași situație cu ceilalți
locuitori ai provinciei.
• Tradițiile sunt o parte esențială a vieții
pentru romi. Acest grup etnic a păstrat
multe din tradițiile lor de când erau sclavi.
Cel mai decorat și important eveniment din
tradiția lor este "nunta țigănească". Ca la
cele mai multe culturi din lume nunta la
romi este foarte decorată și strălucitoare.
Există mult dans și multă muzică. Una din
tradițiile care iese la iveală astăzi este
tradiția de "căsătorie minoră". Vârsta medie
la căsătorie pentru fete este nouăsprezece
ani. Aceasta este o vârstă foarte fragedă în
comparație cu alte culturi ale lumii
moderne. Romii de multe ori au un respect
mai mare pentru tradiția și obiceiurile lor
decât față de legile țării în care trăiesc. În
cazul căsătoriei minore acest respect al
tradiției este motivul multor conflicte între
romi și instituțiile de protecție a copilului și
Uniunea Europeană.
• În anul 2003, aderarea României la Uniunea Europeană era îngreunată de nunta fiicei
regelui Cioabă. Ana Maria Cioabă, în vârstă de 12 ani, era măritată forțat cu un tânăr de 15
ani. Raportorul Uniunii Europene, baroana Emma Nicholson a criticat public autoritățile de
la București, cerând anularea nunții până în momentul în care ambii miri aveau să
împlinească vârsta majoratului. Până la urmă, nunta avut loc, romii invocând tradiția de
sute de ani a nunților dintre minori. Ulterior, comisia pentru Protecția Copilului Sibiu a
decis în octombrie 2003 ca Ana Maria Cioabă și Mihai Biriță să se întoarcă separat la
familiile lor biologice.

• În mai 2014, regele romilor, Dorin Cioabă, a anunțat că va interzice oficial căsătoriile între
minori, precum și „tranzacțiile” care se fac între părinții mirilor. Anunțul regal a venit după
ce verișoara regelui Cioabă, Manuela Luminița Cioabă, a decis să fugă de acasă cu iubitul ei,
fără știrea părinților.

• Altă tradiție este cea a staborului, care este o instanță neoficială organizată de comunitățile
de romi.
 • În lume, pe lângă numeroase practici păgâne, romii
dețin în general religia populației majoritare. Astfel, în
conformitate cu religia predominantă a României,
majoritatea romilor sunt creștini ortodocși. În ultimele
două decenii au existat multe cazuri în care romi
ortodocși s-au convertit la diverse culte
neoprotestante (totuși, majoritatea enoriașilor acestor
Romii și comunități religioase nu sunt etnici romi, ci români). În
unele localități cu o populație predominant maghiară
religia (în estul și nordul Transilvaniei), romii sunt fie romano-
catolici, fie reformați (în funcție de confesiunea
maghiarilor). De asemenea, în unele sate care dețin
(sau au deținut) o populație săsească există mici
comunități de romi luterani (de ex. la Uila). O bună
parte a romilor din Dobrogea sunt musulmani (aprox.
1% din totalul romilor din România, una dintre cele
mai însemnate comunități fiind cea din Babadag).