NICOLAE DAN FRUNTELATĂ

(10.10.1946, Bălăcița, Jud. Mehedinți – 13.06.2022, București)

Nicolae Dan Fruntelată a fost prozator, poet şi publicist. A provenit dintr-o familie de
învăţători. După ce a urmat şcoala primară în comuna natală, a fost elev al Liceului „Traian" din
Drobeta Turnu Severin (între 1960 şi 1964). Din 1964 a urmat cursurile Facultăţii de Filologie a
Universităţii din Bucureşti, pe care le-a absolvit în 1969. În 1966 a debutat în revista „Ramuri"
cu un grupaj de versuri însoţit de o prezentare a lui Miron Radu Paraschivescu. A frecventat
cenaclul Junimea al facultăţii, condus de George Ivaşcu.
A lucrat ca redactor, secretar general de redacţie şi redactor-şef la „Viaţa studenţească"
până în 1974, când redacţia s-a contopit cu a revistei „Amfiteatru”, el conducând apoi ambele
publicaţii. În perioada 1976-1980 a îndeplinit şi funcţia de redactor-şef la „Scânteia tineretului”.
A debutat editorial în 1977, cu volumul de versuri Puterea sunetului. Numirea lui la conducerea
revistei „Luceafărul", în 1980, a declanşat un scandal în lumea literară, motivul fiind acela că
Nicolae Dan Fruntelată nu era membru al Uniunii Scriitorilor din România. După 1989 a fost
redactor-şef al săptămânalului „Românul” (1990-1994), secretar de stat (1994-1996) şi a condus
revista „Examene".
Opera literară: Puterea sunetului (1977), Noaptea grâului nou (1978), Vara din noi,
vara (1979), Inventarul speranței (1981), Viața în limba română, I-II (1982,1988), La bătrânețe,
lupii tineri (1983), Lumea, ziua şi noaptea  (1983), Tiptil, în lumea copilăriei (1983), Sud până
la capăt (1985), Războiul mondial de catifea (1995), Noul zid al Berlinului, Expulzat
din Trinidad-Tobago (1999), Glonțul de calibrul 53 (1999), Mica Valahie (2002), Turnesol 89
(2002), Depozite de fum (2004), Vina de a fi român (2007), Poeme de scris pe ziduri (2012),
Pahce ramar (2012), Baladele de la Grand Vanjou (2014), Scurt tratat de istorie contemporană
(2018), Târziu, ploierul (2016), Una sută și una poeme (2018), Altamire (2020); cărți pentru
copii: Tiptil, în lumea copilăriei (1983), Balada celor trei copilării (2003), Tandrețe cu mustăți
(2017); proză: Vara căpcăunului (2011), Diversiunea «Albumul» și păpușarii ei (2011), Care
ești, mă, de la Bălăcița? (2014), Noapte bună, România (2014), Zei, prieteni și umbre (2014),
Scaunul electric, I-III (2015-2019), Lambretta (2015), O dată-n veac patria moare (2016),
Boabe de piper crud (2020), Mistrețul orb și alte prevestiri (2021) etc.
***
 Pe Nicolae Dan Fruntelată l-am cunoscut în orașul meu natal, Râmnicu Vâlcea, cu
prilejul Salonului de Literatură și Artă „Rotonda Plopilor Aprinși”, unde în 2013 eram invitată
pentru prima dată să prezint alături de Mihai Antonescu Editura Singur, în care aveam publicate
două volume de poezii. Ulterior ne-am întâlnit în București de nenumărate ori la lansări de carte
și alte evenimente literare. Mi-a citit cărțile și a vorbit despre ele la lansările mele. Era un om
deosebit, nu refuza și nu supăra pe nimeni. Cu o cultură și o educație aleasă, ne surprindea prin
originalitatea ideilor și forța argumentelor.
Dintre versurile din volumele lui de poezii pe care le-am primit cu dedicație, citez un
fragment în care raionul Vânju Mare devine „Grand Vanjou”: „La Grand Vanjou e vara pe
trecute/ cu presimţiri prelungi de cabernet/ o, mon ami, mon frere, o, vere dragă/ să coborâm spre
Corlăţel încet/ sau să urcăm spre Rogova ensemble/ si vous voulez, dacă şi ţie-ţi vine/ Gasconia
aceasta cade-n toamnă/ hai s-o oprim, te rog, cousin Marine/ şi hai s-o ducem într-o întâmplare/
cum nu mai fu şi nu se petrecu/ într-o iubire de la Vânju Mare/ ori într-un amor fou de Grand
Vanjou/ cu o contesă ce răpită fuse/ volee adică, luată în voleu/ într-o căruţă de la Bălăciță/ iar
calul cel de hăisa eram eu”.
Vestea plecării scriitorului și jurnalistului Nicolae Dan Fruntelată a venit pe neașteptate
în timpul Slujbei de Rusalii. Ne-a părăsit, lasându-ne mai singuri.
Fie ca Bunul Dumnezeu să-l ia în paza lui și să-l odihnească în pace printre îngeri.
Sincere condoleanțe familiei îndoliate, soției, Doina, și fiicelor sale. Pios omagiu!

Emilia Dănescu