Ion Drută

Ion Druță (n. 3 septembrie 1928, satul Horodiște, județul Soroca, în

prezent în raionul Dondușeni, Republica Moldova) este un scriitor
moldovean.

Fiul lui Pentelei Druță, zugrav bisericesc, și al Soficăi, de origine

ucraineană. în 1939, familia Druță se mută în satul Ghica Vodă, de
lîngă Bălți, unde viitorul scriitor va face clasele primare.

În 1945, urmează cursurile unei școli de tractoriști, A absolvit școala

de silvicultură și Cursurile superioare de pe lîngă Institutul de
Literatură "Maxim Capsa" al Uniunii Scriitorilor din U.R.S.S.. Din 1960
locuiește la Moscova, Rusia.

Primele povestiri ale prozatorului sunt publicate la începutul anilor '50. Operele sale, adunate în 4
volume, "Frunze de dor", "Balade din cîmpie", "Ultima lună de toamnă", "Povara bunătății noastre",
"Clopotnița", "Horodiște", "Întoarcerea țărînii în pămînt", "Biserica albă", "Toiagul păstoriei" ș.a. fac
parte din fondul de aur al literaturii naționale contemporane.

Operele sale au fost traduse în: rusă, franceză, germană, engleză, ucraineană, bulgară, cazahă, gruzină,
letonă, maghiară, lituaniană, georgiană, slovacă, armeană, uzbecă, azerbaidjană, letonă etc.

Din 1987 Ion Druță este președinte de onoare al Uniunii Scriitorilor din Moldova, post în care a fost ales
unanim la Adunarea Generală a scriitorilor. Este decorat cu mai multe ordine și medalii, deține titlul de
Scriitor al Poporului. În 1967, pentru piesa "Casa Mare", nuvela "Ultima lună de toamnă" și
romanul "Balade din cîmpie", Ion Druță a primit Premiul de Stat al R.S.S. Moldovenești. A fost ales
membru de onoare al Academiei Române, membru titular al Academiei de Științe a Republicii. A fost
inclus în lista celor 10 scriitori din lume pentru anul 1990 ("Moldova Literară" din 26 iulie 1995).

În 1989 se angajează activ în procesul de înnoire din Republica Moldova, militînd pentru oficializarea
limbii române și revenirea la grafia latină.

Ion Druță a lucrat la ziarele ”Țăranul sovietic”, ”Moldova socialistă” și la revista ”Femeia Moldovei”.
Primul volum de schițe și nuvele, ”La noi în sat”, apare în anul 1953, urmat de alte lucrări de proză scurtă
și de romanele ”Frunze de dor”, ”Povara bunătății noastre”. În anul 1969 se stabilește cu traiul la
Moscova, publicînd și în limba rusă mai multe volume de proză, eseistică și dramaturgie.

Druță se vădește un autor profund implicat în viața neamului, scriind despre subminarea limbii române
în Basarabia, despre istorie, ecologie, agricultură.

"Prin caracteristicile ei esențiale, opera lui Ion Druță... este în total o expresie a rezistenței spirituale și
morale în fața a tot ce subminează naționalul, umanul, sacrul". În anii regimului totalitar comunist, Ion
Druță a avut curajul să se ridice deasupra principiului abordării realității de pe pozițiile de clasă.

(Mihai Cimpoi)

La 26 august 2008 i-a fost acordat Premiul de Stat pe anul 2008 și titlul de ”Laureat al Premiului de
Stat” pe anul 2008, pentru contribuția de excepție la dezvoltarea culturii și literaturii naționale și
universale.