Ion Druță (n.

3 septembrie 1928, satul Horodiște, județul Soroca, în prezent în raionul Dondușeni,

Republica Moldova) este un scriitor moldovean.

Fiul lui Pentelei Druță, zugrav bisericesc, și al Soficăi, de origine ucraineană. în 1939, familia Druță
se mută în satul Ghica Vodă, de lîngă Bălți, unde viitorul scriitor va face clasele primare.

În 1945, urmează cursurile unei școli de tractoriști, A absolvit școala de silvicultură și Cursurile
superioare de pe lîngă Institutul de Literatură "Maxim Capsa" al Uniunii Scriitorilor din U.R.S.S.. Din
1960 locuiește la Moscova, Rusia.

Primele povestiri ale prozatorului sunt publicate la începutul anilor '50. Operele sale, adunate în 4
volume, "Frunze de dor", "Balade din cîmpie", "Ultima lună de toamnă", "Povara bunătății noastre",
"Clopotnița", "Horodiște", "Întoarcerea țărînii în pămînt", "Biserica albă", "Toiagul păstoriei" ș.a. fac
parte din fondul de aur al literaturii naționale contemporane.

Operele sale au fost traduse în: rusă, franceză, germană, engleză, ucraineană, bulgară, cazahă,
gruzină, letonă, maghiară, lituaniană, georgiană, slovacă, armeană, uzbecă, azerbaidjană, letonă
etc.

Din 1987 Ion Druță este președinte de onoare al Uniunii Scriitorilor din Moldova, post în care a fost
ales unanim la Adunarea Generală a scriitorilor. Este decorat cu mai multe ordine și medalii, deține
titlul de Scriitor al Poporului. În 1967, pentru piesa "Casa Mare", nuvela "Ultima lună de toamnă" și
romanul "Balade din cîmpie", Ion Druță a primit Premiul de Stat al R.S.S. Moldovenești. A fost ales
membru de onoare al Academiei Române, membru titular al Academiei de Științe a Republicii. A fost
inclus în lista celor 10 scriitori din lume pentru anul 1990 ("Moldova Literară" din 26 iulie 1995).

În 1989 se angajează activ în procesul de înnoire din Republica Moldova, militînd pentru
oficializarea limbii române și revenirea la grafia latină.

Ion Druță a lucrat la ziarele ”Țăranul sovietic”, ”Moldova socialistă” și la revista ”Femeia Moldovei”.
Primul volum de schițe și nuvele, ”La noi în sat”, apare în anul 1953, urmat de alte lucrări de proză
scurtă și de romanele ”Frunze de dor”, ”Povara bunătății noastre”. În anul 1969 se stabilește cu traiul
la Moscova, publicînd și în limba rusă mai multe volume de proză, eseistică și dramaturgie.

Druță se vădește un autor profund implicat în viața neamului, scriind despre subminarea limbii
române în Basarabia, despre istorie, ecologie, agricultură.

"Prin caracteristicile ei esențiale, opera lui Ion Druță... este în total o expresie a rezistenței spirituale
și morale în fața a tot ce subminează naționalul, umanul, sacrul". În anii regimului totalitar comunist,
Ion Druță a avut curajul să se ridice deasupra principiului abordării realității de pe pozițiile de clasă.

(Mihai Cimpoi)

La 26 august 2008 i-a fost acordat Premiul de Stat pe anul 2008 și titlul de ”Laureat al Premiului de
Stat” pe anul 2008, pentru contribuția de excepție la dezvoltarea culturii și literaturii naționale și
universale.

Articol îngrijit de: Vlada Afteni