Aparatul valvular al cordului și importanța lui

funcțională.Sistemul conductil al cordului.

Cordul este un organ muscular cav, care propulsează sângele în artere și
primește sângele venos. Cordul este situat în cavitatea toracică împreună
cu organele mediastinului mediu. 2/3 din volumul cordului se află în
jumătatea stângă a cavității toracice. Apexul cordului este orientat în jos,
în stânga și înainte, iar baza cordului - în sus și posterior.
Fața anterioară, sternocostală a cordului e mai convexă şi este orientată
spre fața posterioară a sternului și coastelor; cea inferioară - este
supraiacentă la diafragm și se numește diafragmală. Fețele laterale ale
cordului sunt orientate spre plămâni și de aceea fiecare din ele se
numește pulmonară. Masa medie a cordului la bărbat este de 300 gr, la
femei - 250 gr.
Pe suprafața cordului distingem șanțul coronar dispus transversal, care
constituie limitadintre atrii și ventricule. Pe fața sternocostală anterioară
a cordului se află șanțul interventricularanterior, iar pe fața inferioară
este situat șanțul interventricular posterior. Aceste șanțuri
separăventriculul drept de cel stâng. Cordul este alcătuit din 4 camere : 2
atrii și 2 ventricule - drepte și stângi. Atriile primesc sânge din vene și îl
propulsează în ventricule; ventriculele propulsează sângele în artere:
ventriculul drept - prin trunchiul pulmonar în arterele pulmonare, iar cel
stâng -în aortă, de la care pleacă artere spre organele interne. Jumătatea
dreaptă a cordului conține sânge venos, iar jumătatea lui stângă - sânge
arterial. Aceste jumătăți nu comunică între ele.
Fiecare atriu este unit cu ventriculul respectiv printr-un orificiu
atrioventricular (drept și stâng),care se închid cu valvulele cuspidale.
Trunchiul pulmonar și aorta la începutul lor sunt înzestrate
cu valvule semilunare.
Conformaţia externă a cordului.
1 – apexul cordului; 2- ventriculul drept;3 – ventriculul stâng; 4- atriul
drept; 5 – atriul stâng: 6 – auricula dreaptă;

7 – auricula stângă; 8 – şanţul coronar; 9 – şanţul interventricular

anterior; 10 – trunchiul pulmonar; 11 – vena cava superioară; 12 –
aorta ; 13- trunchiul brahiocefalic; 14 – artera carotidă comună stângă;
15 – artera subclaviculară stângă.

Camerele cordului
Atriul drept - are forma unui cub și este înzestrat cu o cavitate
suplimentară – auriculul drept. El este separat de atriul stâng de către
septul interatrial, pe care se află o depresiune – fosa ovală. În atriul
drept observăm orificiul venei cave superioare și orificiul venei cave
inferioare. Atriul drept comunică cu ventriculul drept prin orificiul
atrioventricular drept, între acesta și orificiul venei cave inferioare se
află orificiul sinusului coronarian, în care se varsă venele cordului.
Ventriculul drept - este situat spre dreapta și anterior de ventriculul
stâng . Este despărţit de ventriculul stâng prin septul interventricular. În
partea de sus a ventriculului există două orificii:orificiul atrioventricular
drept, prin care sângele venos vine în ventricul din atriul drept și
orificiul trunchiului pulmonar, prin care sângele e propulsat în trunchiul
pulmonar. Orificiul atrioventricular drept se închide cu valva
atrioventriculară dreaptă (tricuspidă) care este constituită din 3 cuspide:
anterioară, posterioară și septală. În timpul contractării atriilor cuspidele
valvei sunt împinse de curentul de sânge spre pereții ventriculului și nu
împiedică trecerea sângelui în cavitatea ventriculară. Suprafața internă a
ventriculului drept conține trabecule cărnoase și mușchi papilari.
Nemijlocit mai sus de orificiul trunchiului pulmonar în acesta e situată
valva trunchiului pulmonar, alcătuită din trei valvule semilunare -
anterioară, stângă și dreaptă. Între peretele trunchiului pulmonar și
fiecare din valvulele semilunare există un reces de dimensiuni mici
numit sinus al trunchiului pulmonar. În timpul contracției musculaturii
ventriculului valvulele semilunare sunt presate de torentul sanguin către
peretele trunchiului pulmonar și nu împiedică propulsarea sângelui din
ventricul; la relaxare, când presiunea din cavitatea ventriculară coboară,
sângele în reflux umple sinusurile și redresează valvulele. Marginile lor
etanșează și închid trecerea sângelui în direcția cordului.
Atriul stâng - are o formă cuboidă și este delimitat de atriul drept prin
septul interatrial. Înatriul stâng există cinci orificii, dintre care patru din
ele sunt orificiile venelor pulmonare, iar al cincilea este orificiul
atrioventricular stâng. Acesta din urmă asigură comunicarea atriului cu
ventriculul omonim. Atriul stâng mai comportă o dilatare - auriculul
stâng.
Ventriculul stâng - are o formă conoidă cu baza orientată în sus. În
porțiunea superioară a ventriculului există două orificii: orificiul
atrioventricular stâng și orificiul aortei. Primul încorporează valva
atrioventriculară stângă (valva mitrală), alcătuită din două cuspide:
anterioară și posterioară. Pe fața internă a ventriculului se află trabecule
cărnoase și mușchi papilari. Valva aortică, situată la nivelul orificiului
aortei este alcătuită din trei valve semilunare: posterioară, dreaptă și
stângă. Între fiecare valvulă și peretele aortei există câte un sinus.

Structura internă a cordului

1.miocardul ventriculului drept; 2- muşchii papilari; 3- coardele
tendinoase; 4- artera coronară dreaptă; 5- septul interventricular; 6 –
orificiul venei cave superioare; 7- fosa ovală; 8- atriul drept; 9 – septul
interatrial; 10- atriul stâng; 11- orificiile venelor pulmonare; 12- artera
coronară stângă; 13- valvula atrioventriculară stângă ( mitrală);14-
miocardul ventriculului stâng; 15- orificiul sinusului coronarian.

Structura pereților cordului

Peretele cordului este alcătuit din trei straturi: stratul interior,
numit endocard, stratul mediu, muscular - miocard și stratul extern -
epicard, care constituie foița viscerală a tunicii seroase a cordului, adică
a pericardului.
Endocardul - tapetează din interior cavitatea cordului și acoperă
mușchii papilari împreună cu coardele lor tendinoase. Toate valvele
cordului sunt formate din duplicaturi de endocard.
Miocardul - este format din țesut muscular striat. Acest strat
asigură contracția ritmică deplină a atriilor și ventriculelor.Grosimea
miocardului e minimală în atrii și maximală în ventriculul stâng.
Miocardul atriilor este definitiv separat de miocardul ventriculelor.
Sincronia contracțiilor miocardului este asigurată de sistemul conductil
al cordului, care este unic pentru atrii și ventricule.
Epicardul - aderă intim la miocard din exterior și constituie foița
viscerală a pericardului seros. Epicardul acoperă cordul, porțiunile
inițiale ale părții ascendente ale aortei și trunchiului pulmonar, porțiunile
terminale ale venelor cave și pulmonare. Pe suprafața acestor vase
epicardul trece în foița parietală a pericardului seros.

Sistemul conductil al cordului

Reglarea și coordonarea funcției contractile a cordului e realizată
de sistemul conductil. El este constituit din fibre musculare atipice
alcătuite din miocite cardiace conductile, inervate puternic, care posedă
facultatea de a conduce excitația de la nervii cordului spre miocardul
atriilor și ventriculelor. Centrele sistemului conductil al cordului sunt
alcătuite din doi noduli:
1. nodulul sinoatrial, situat în peretele atriului drept, între orificiul venei
cave superioare și auriculul drept; de la acest nodul pornesc ramuri spre
miocardul atriilor;
2. nodulul atrioventricular, situat în septul interatrial. Posterior acest
nodul trece în fasciculul atrioventricular, care leagă miocardul atriilor
cu miocardul ventriculelor. La nivelul septului interventricular acest
fascicul se împarte în doi pedunculi, drept și stâng.
 Ramificațiile terminale ale fibrelor sistemului conductil al
cordului, care sunt de fapt extremitățile răsfirate ale acestor pedunculi,
se inseră în miocardul ventriculelor.

Sistemul conductil al cordului.

1 – nodulul sinoatrial; 2- nodulul atrioventricular; 3 – fasciculul
atrioventricular; 4 – pedunculii drept şi stâng ai fasciculului
atrioventricular; 5 – fibrele Purkinje.
Vasele sangvine ale cordului
Cordul se alimentează cu sânge arterial prin arterele coronare dreaptă și
stângă. Ambele artere coronare pornesc de la aortă, ceva mai sus de
nivelul valvelor semilunare și se îndreaptă în șanțul coronar al cordului,
care desparte atriile de ventricule. Ramurile ambelor artere
anastomozează atât la nivelul șanțului coronar, cât și în regiunea vârfului
cordului. În toate straturile peretelui cardiac arterele se ramifică treptat
în vase mai mici și, în fine, formează rețeaua capilară, care asigură
realizarea schimbului de gaze și nutriția organului. Capilarele continuă
cu venule, iar acestea confluând formează venele cardiace proprii, care
se varsă în sinusul coronar. Sinusul coronar, la rândul său, varsă sângele
în atriul drept.Obliterarea unui sau mai multor vase sangvine ce
alimentează mușchiul cardiac cu un tromb,cu depuneri aterosclerotice
sau în rezultatul constricției spasmodice, este foarte periculoasă,deoarece
încetează alimentarea miocardului. Dacă sectorul alimentat de vasul
obliterat este mare,timp de câteva minute poate surveni moartea
pacientului în urma unui infarct acut almiocardului.

Vasele sangvine ale cordului.

1-artera coronară dreaptă; 2-artera coronară stângă; 3-trunchiul
pulmonar; 4-auricula dreaptă; 5-auricula stângă; 6-vena cavă superioară;
7-aorta ascendentă; 8-arcul aortei; 9-trunchiul brahiocefalic; 10-artera
carotidă comună stângă; 11-artera subclaviculară stângă.
Nervii cordului
Cordul primește inervație senzitivă, simpatică și parasimpatică. Fibrele
simpatice care intră în componența nervilor cardiaci poartă impulsuri
care accelerează ritmul contracțiilor cardiace și dilată lumenul arterelor
coronariene. Fibrele parasimpatice (parte constitutivă a ramurilor
cardiace ale nervilor vagi) conduc impulsuri, care reduc cadența ritmului
cardiac și îngustează lumenul arterelor coronare. Fibrele senzitive de la
receptorii peretelui și vaselor lui intră în componența nervilor cardiaci și
ramurilor cardiace corelate cu centrele respective ale encefalului și
măduvei spinării.

Importanta functionala a cordului

Inima este unul dintre cele mai importante organe ale corpului uman și
functioneaza asemenea unei pompe musculare ce distribuie single in
intreg organism.Aceasta se contracta se se relaxeaza asemeni oricarui
muschi,insa este unica prin faptul ca functioneaza pe principiul “totul
sau nimic”,fiecare contractie facindu-se cu toata fort ape care aceasta o
are.