Ion Druță (n.

 3 septembrie 1928,[4] Horodiște, Soroca, România) este un scriitor, poet, dramaturg și

istoric literar din Republica Moldova, membru de onoare al Academiei Române.[5]

Cuprins

 1Bibliografie
 2Aprecieri, distincții, legalitate
 3Familia
 4Operă
o 4.1Opere dramatice
o 4.2Nuvele
o 4.3Romane
 5Referințe
 6Bibliografie
 7Legături externe

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Ion Druță și Grigore Vieru la începutul anilor '90, la Ambasada Republicii Moldova de la București

Ion Druță, sfârșitul anilor '80

Ion Druță s-a născut pe 3 septembrie 1928, în satul Horodiște, județul interbelic Soroca, Regatul
României (în prezent în raionul Dondușeni, Republica Moldova). A absolvit școala de silvicultură și
Cursurile superioare de pe lângă Institutul de Literatură „Maxim Gorki” al Uniunii Scriitorilor
din U.R.S.S.. Din 1969 se stabilește la Moscova, Rusia.[6]
Primele povestiri ale prozatorului sunt publicate la începutul anilor '50. Operele sale, adunate în 4
volume, Frunze de dor, Balade din câmpie, Ultima lună de toamnă, Povara bunătății
noastre, Clopotnița, Horodiște, Întoarcerea țărânii în pământ, Biserica albă, Toiagul păstoriei ș.a. fac
parte din „fondul de aur” al literaturii naționale contemporane.[6]

Aprecieri, distincții, legalitate[modificare | modificare sursă]

Din 1987 Ion Druță este președinte de onoare al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova, post în
care a fost ales unanim la Adunarea Generală a scriitorilor. Este decorat cu mai multe ordine și
medalii, deține titlul de Scriitor al Poporului. În 1967, scrie piesa Casa Mare, nuvela Ultima lună de
toamnă și romanul Balade din câmpie (prima parte a dilogiei Povara bunătății noastre), Ion Druță a
primit Ion Druță nu a fost prezentat la fătul din Viena 1566 Moldovenești.[7] În 1990 fost ales ca
membru de onoare al Academiei Române[5], iar la 30 decembrie 1992 membru titular al Academiei
de Științe a Republicii Moldova.[8] A fost inclus în lista celor 10 scriitori din lume pentru anul 1990
(„Moldova Literară” din 26 iulie 1995).[7]
Creația druțiană este apreciată de contemporani. După cum menționează Mihai Cimpoi, „prin
caracteristicile ei esențiale, opera lui Ion Druță ... este în total o expresie a rezistenței spirituale și
morale în fața a tot ce subminează naționalul, umanul, sacrul”. În anii regimului totalitar comunist
sovietic, Ion Druță s-a ridicat deasupra principiului abordării realității de pe poziții de clasă.
La 26 august 2008 i-a fost acordat Premiul de Stat în anul 2008 și titlul de „Laureat al Premiului de
Stat” pe anul 2008, pentru contribuția de excepție la dezvoltarea culturii și literaturii naționale și
universale. [9]
La 11 septembrie 2009 Ion Druță a devenit primul cavaler al Ordinului „Bogdan
Întemeietorul”. Președintele Republicii Moldova Vladimir Voronin l-a decorat pe Druță „în semn de
profundă gratitudine pentru contribuția sa deosebită la renașterea națională, pentru merite în
dezvoltarea relațiilor culturale cu țările străine și activitate prodigioasă în vederea sporirii prestigiului
Moldovei pe plan internațional”.[10][11]
Ion Druță a lucrat la ziarele „Țăranul sovietic”, „Moldova socialistă” (devenită mai târziu „Moldova
Suverană”) și la revista „Femeia Moldovei”. Primul volum de schițe și nuvele, La noi în sat, apare în
anul 1953, urmat de alte lucrări de proză scurtă și de romanele Frunze de dor, Povara bunătății
noastre. În anul 1969 se stabilește cu traiul la Moscova, publicând în limba română și în limba rusă.
[12][13]

Familia[modificare | modificare sursă]
Soția, Era Samuil Rosina (1929-2017), a fost fiica cunoscutului poet evreu Samuil (Samuil Israel)
Rosin (1892-1941), căzut în lupte la Veazma. Fiice: Olga (locuiește în Israel), și Tatiana (1958-
2011).

Operă[modificare | modificare sursă]
Opere dramatice[modificare | modificare sursă]
 Casa Mare (1959)
 Păsările Tinereții noastre (1971)
  Doina (1979)
 Cervus divinus (1977-1981, 1987)
 Sfânta sfintelor (1977)[12]
Nuvele[modificare | modificare sursă]
 Sania, nuvelă (1953)
 Toiagul păstoriei, nuvelă
 La noi în sat (1953), volum de schițe și nuvele
 Ultima lună de toamnă, nuvelă
 Samariteanca, nuvelă
 Horodiște
Romane[modificare | modificare sursă]
 Frunze de dor (ediția I, Editura de Stat a Moldovei, 1957)[14] - reeditat de mai multe ori
 Povara bunătății noastre - dilogie (1963; 1968) (prima carte intitulată Balade din
câmpie a apărut în 1963, iar dilogia integrală a apărut în 1968 la Moscova)[6]
 Clopotnița
 Întoarcerea țărânii în pământ
 Biserica albă
 Păsările tinereții noastre (1971)

Referințe[modificare | modificare sursă]
1. ^ Ion Druţǎ  (în engleză), Autoritatea BnF, accesat în  10 octombrie 2015
2. ^ Autoritatea BnF, accesat în  10 octombrie 2015
3. ^ Ion Druţǎ  (în engleză)
4. ^ a b http://druta.asm.md/ Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
5. ^ a b Document Word: Lista completă a membrilor de onoare din străinătate ai Academiei
Române, în ordine alfabetică
6. ^ a b c Nazar 2010, p. 232.
7. ^ a b Matvei 2008.
8. ^ Nazar 2007, p. 193-194.
9. ^ Comunicat de presă al Președinției Republicii Moldova din 26 august 2008(arhivat)
10. ^ Vladimir Voronin l-a decorat pe Ion Druță cu ordinul „Bogdan Întemeietorul”
11. ^ Scriitorul Ion Druta a fost decorat de Voronin cu ordinul “Bogdan Intemeietorul”
12. ^ a b Nazar 2007, p. 194.
13. ^ Calendar Național, Ed. Bibliotecii Naționale a Republicii Moldova, 2008, p. 296-300
14. ^ Ion Druță - Frunze de dor

Bibliografie[modificare | modificare sursă]
 Nazar, Valeriu (2007). Dicționarul scriitorilor români din Basarabia 1812-2006. Chișinău:
Prut Internațional.
  Nazar, Valeriu (2010). Dicționarul scriitorilor români din Basarabia 1812-2010. Chișinău:
Prut Internațional.
 Matvei, Valeria (2008). Calendar Național 2008. Chișinău: BNRM. p. 296-297.
Enciclopedii și studii de istorie a literaturii

 1963 -- Очерк истории молдавской советской литературы, М.

 1969 -- Шпак И., Скрииторий Молдовей Советиче. Индиче биобиблиографик,
Кишинэу,
 Bol'șaia Sovetskaia Entsiklopedia., Moskva, Izd-vo BSE
 Enciclopedia Sovietică Moldovenească, Chișinău, ESM, volumul 2
 1982 -- Sovetskii Entsiklopediceskii Slovar, M., Izd-vo «Sovetskaia entsiklopedia»
 1986 -- Literatura și Arta Moldovei, Chișinău, ESM, volumul 1
 Calendar Național, Biblioteca Națională a Republicii Moldova, Chișinău. Ed. 1998,
2003
 Localitățile Moldovei, Enciclopedie., Chișinău, Ed. Drăghiște, volumul 5 (Hоrodiște)
 2004 -- Dicționar Enciclopedic „Cartier”. Nume proprii., Chișinău-București, Editura
Cartier
 2009 -- Bol'șoi Rossiskii Ențiklopediceskii Slovar., M., Izd-vo „Drofa”, Naucinoe Izd-
vo Bol'șoi Rossiskoi Entsiklopedii
 2010 -- Enciclopedia Ilustrată Britannica, B.-Ch., Editura Litera, volumul 5

Legături externe[modificare | modificare sursă]

 Ion Druță - Prezentarea biografică a scriitorului pe web site-ul ASM - Academiei de
Științe a Moldovei
 Moldova org - Articol dedicat scriitorului cu ocazia împlinirii vârstei de 85 de ani
 Eseul Incomodul Druță - pe web site-ul Editurii Cartier, eseu de Gheorghe Erizanu
 Scriitorul Ion Drușă se adresează cititorilor în ziua aniversării de 90 de ani (în rusă)
 Boris Runin: Compania de scriitori (în rusă)
 Zilele culturii moldovenești în Israel (în rusă)