Ion Druță s-a născut pe 3 septembrie 1928, în satul Horodiște, județul

interbelic Soroca, Regatul României (în prezent în raionul Dondușeni,

Republica Moldova). A absolvit școala de silvicultură și Cursurile superioare
de pe lângă Institutul de Literatură "Maxim Gorki" al Uniunii Scriitorilor din
U.R.S.S. Din 1960 locuiește la Moscova, Rusia. Primele povestiri ale
prozatorului sunt publicate la începutul anilor '50. Operele sale, adunate în 4
volume, "Frunze de dor", "Balade din câmpie", "Ultima lună de toamnă",
"Povara bunătății noastre", "Clopotnița", "Horodiște", "Întoarcerea țărânii în
pământ", "Biserica albă", "Toiagul păstoriei" ș.a. fac parte din fondul de aur al
literaturii naționale contemporane.Din 1987 Ion Druță este președinte de
onoare al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova, post în care a fost ales
unanim la Adunarea Generală a scriitorilor. Este decorat cu mai multe ordine și
medalii, deține titlul de Scriitor al Poporului. În 1967, scrie piesa "Casa Mare",
nuvela "Ultima lună de toamnă" și romanul "Balade din câmpie" (prima parte a
dilogiei "Povara bunătății noastre"), Ion Druță a primit Premiul de Stat al
R.S.S. Moldovenești. În 1990 fost ales ca membru de onoare al Academiei
Române[2], iar la 30 decembrie 1992 membru titular al Academiei de Științe a
Republicii Moldova. A fost inclus în lista celor 10 scriitori din lume pentru
anul 1990 ("Moldova Literară" din 26 iulie 1995).