Universitatea de Stat din Moldova

Facultatea de Drept
Lucru individual
la
Drept Civil
Tema: Declararea morții persoanei
fizice

A elaborat: I gr.D-2211
Cotovici Vlad
Profesor dl. magistru în drept,  lector universitar:
Tarlapan Artur
 În condiţiile legii, orice persoană fizică are dreptul la viaţă,
la sănătate, la integritate fizică şi psihică, la libera exprimare, la
nume, la onoare, demnitate şi reputaţie profesională, la
respectarea vieţii intime, familiale şi private, la respectarea
memoriei şi corpului său după deces.Aceste drepturi sînt
insesizabile şi inalienabile.Persoanei decedate i se datorează
respect cu privire la memoria sa, precum şi cu privire la corpul
său. În toate cazurile se va ţine seama de apartenenţa
confesională sau de faptul că nu a avut apartenenţă
confesională. Persoana poate fi declarată decedată prin
hotărîre a instanţei de judecată timp de 3 ani dacă la domiciliul
său lipsesc ştiri despre locul unde se află sau după 6 luni dacă a
dispărut în împrejurări ce prezentau o primejdie de moarte sau
care dau temei a presupune că a decedat în urma unui anumit
accident .Un militar sau o altă persoană dispărută fără veste în
legătură cu acţiuni militare poate fi declarată decedată numai
după expirarea a 2 ani de la încetarea acţiunilor militare. Ziua
morţii persoanei declarate decedată se consideră ziua la care
hotărîrea judecătorească privind declararea decesului ei a
rămas definitivă. Dacă o persoană dispărută în împrejurări care
prezentau o primejdie de moarte sau care dau temei de a
presupune că a decedat în urma unui accident este declarată
decedată, instanţa de judecată poate să declare ca dată a
decesului ziua morţii ei prezumate. Declararea decesului
produce aceleaşi efecte juridice ca şi decesul fizic constatat.
Cererea privind declararea, persoanei dispărută fără veste sau
decedată se depune la instanţa judecătorească de la ultimul
domiciliu cunoscut al persoanei în privinţa căreia se solicită
declararea persoanei dispărută fără veste sau decedată.Cererea
privind declararea persoanei dispărută fără veste sau decedată
depusă pînă la expirarea termenului stabilit în Codul civil se
restituie petiţionarului fără examinare. În cerere se
menţionează scopul solicitării declarării persoanei dispărută
fără veste sau decedată, circumstanţele care ar dovedi absenţa
ei sau care o ameninţau cu moartea, sau care dau temei de a
prezuma că a decedat în urma unui anumit accident. Referitor
la militari sau la alte persoane care au dispărut în acţiuni
militare, în cerere se indică data încetării acestor acţiuni.
Judecătorul, în cadrul pregătirii cauzei spre judecare, stabileşte
persoanele, organele şi organizaţiile care pot comunica
informaţii despre cel dispărut fără veste, reclamîndu-le
informaţii despre acesta.Judecătorul este în drept să dispună,
printro încheiere, publicarea în ziarul local, din contul
petiţionarului, a unei comunicări despre pornirea procesului. În
ea se indică instanţa la care s-a depus cererea declarării
persoanei decedată, numele, data şi locul de naştere, ultimul
domiciliu şi locul de muncă , solicitarea adresată persoanelor
care deţin informaţii despre locul aflării celui dispărut de a le
comunica instanţei. Hotărîrea judecătorească de declarare a
persoanei dispărută fără veste constituie temeiul transmiterii
bunurilor ei către o persoană cu care autoritatea tutelară
încheie un contract de administrare fiduciară. Hotărîrea
judecătorească prin care persoana este declarată decedată
constituie temeiul înregistrării decesului la organul de stare
civilă. Hotărîrea judecătorească emisă pe marginea cererii
privind declararea persoanei dispărută fără veste sau decedată
poate fi atacată cu apel. Decizia instanţei de apel nu se supune
recursului, fiind definitivă şi irevocabilă de la pronunţare. În
cazul apariţiei sau descoperirii locului de aflare a persoanei
declarate decedată, instanţa de judecată anulează hotărîrea
privind declararea decesului ei. Independent de momentul
apariţiei sale, persoana declarată decedată poate cere de la
oricare altă persoană să-i restituie bunurile care s-au păstrat şi
care au trecut cu titlu gratuit la aceasta după declararea
decesului său. Dobînditorul cu titlu oneros nu este obligat să
restituie bunurile dacă nu se dovedeşte că la data dobîndirii lor
ştia sau trebuia să ştie că cel declarat decedat este în viaţă.
Dacă bunurile nu s-au păstrat, dobînditorul de rea-credinţă este
obligat să restituie valoarea lor.Dacă bunurile persoanei
declarate decedată au trecut pe baza dreptului de succesiune la
stat şi au fost vîndute, după anularea hotărîrii de declarare a
decesului persoanei i se restituie suma realizată din vînzarea
bunurilor.
Dacă privim la legea în vigoare putem urmări atent art.168 din
Codul Civil conform căruia:
(1) Persoana poate fi declarată decedată prin hotărîre a
instanţei de judecată dacă timp de 3 ani la domiciliul său lipsesc
ştiri despre locul unde se află sau după 6 luni dacă a dispărut în
împrejurări ce prezentau o primejdie de moarte sau care dau
temei a presupune că a decedat în urma unui anumit accident.
(2) Un militar sau o altă persoană dispărută fără veste în
legătură cu acţiuni militare poate fi declarată decedată numai
după expirarea a 2 ani de la încetarea acţiunilor militare.
(3) Ziua morţii persoanei declarate decedată se consideră ziua
la care hotărîrea judecătorească privind declararea decesului ei
a rămas definitivă. Dacă o persoană dispărută în împrejurări
care prezentau o primejdie de moarte sau care dau temei de a
presupune că a decedat în urma unui accident este declarată
decedată, instanţa de judecată poate să declare ca dată a
decesului ziua morţii ei prezumate.
(4) Declararea decesului produce aceleaşi efecte juridice ca şi
decesul fizic constatat.

Bibliografie:
Codul Civil al RM
https://animus.md/
https://ibn.idsi.md/