Mihai Eminescu

ds

“El si numai el, ne-a

ajutat sa intelegem
bataia inimii.”
Mircea Eliade
1.Data şi locul naşterii
2.Familia Eminescu
3.Copilăria
4.Debut
5.Sufleur şi copist
6.Student la Viena şi Berlin
7.Boala
8.Mihai Eminescu-Veronica
Micle-dragoste adevărată
9.Eminescu-Creangă-prietenia
de aur
10.Opera lui Eminescu
“Luceafărul poeziei romane
• Deşi Mihai Eminescu apare ca fiind născut la diferite date,mai multe
surse afirmă faptul că marele poet s-a născut la data de 15 ianuarie
1850 la Botoşani.Această dată este confirmată chiar şi de sora
dumnealui,Aglae Drogli,care însă susţine că locul naşterii trebuie
considerat satul Ipoteşti.
• Mihai Eminescu este al şaptelea dintre cei unsprezece copii ai
căminarului(slujitor insărcinat cu perceperea unor dări)Gheorghe
Eminovici si al Ralucăi Eminovici,fiica de stolnic(dregătorul care
servea la masa domnului).

Casa
memorială
din Ipoteşti
• Cei unsprezece copii ai familiei Eminovici:

1. Şerban(n.1841) studiază medicina la Viena dar moare de

tuberculoza(1874)
2. Niculae(n.1843) ia o boală venerică şi se sinucide(1884)
3. Iorgu(n.1844) studiază la Academia Militară din Berlin. El moare din
cauza unei raceli(1873)
4. Ruxandra(n.1845) moare in copilarie
5. Ilie(n.1846) a fost tovarăsul de joacă a lui Mihai. Moare in urma unei
epidemii de tifas(1863)
6. Maria(n.1848) trăieşte doar 7 ani
7. Mihai(n.1850) trăieşte 39 de ani
8. Aglae(n.1852) moare suferind de boala Basedow-Graven(1906)
9. Henrieta(n.~1854) îl îngrijeşte pe Mihai după instaurarea bolii
10.Matei(n.1856) este singurul care lasă urmaşi direcţi.A devenit căpitan în
armata română după ce a studiat Politehnica la Praga
11.Vasile a murit la un an şi jumatate data naşterii sau a morţii nefiind
cunoscute
Henrieta
Mihai si cinci dintre fraţii
Eminescu săi(Şerban,Iorgu.Matei,Nicu)
•1858-1866-a urmat şcoala primară la Cernauţi.A fost înscris şi la
Ober-Gymnasium,liceu german din Cernăuţi
•1863- părăseşte şcoala deşi avea o situaţie bună la învaţatură
•5 octombrie 1864-Eminescu a intrat ca practicant la tribunalul din
Botoşani ,apoi copist la comitetul permanent judeţean.

Gimnaziul
din
Cernăuţi.
În
medalion
ar putea fi
Eminescu.
•1866-primele manifestări literare ale lui Eminescu;după moartea
profesorului de română Aron Pumnul elevii scot o broşură
“Lăcramioarele învăţăceilor gimnazişti”,în care apare si poezia “La
mormântul lui Aron Pumnul” semnată de Mihai Eminescu.
•1867-sufleur si copist de roluri in trupa lui Iorgu Caragiale,apoi la
Teatrul Naţional unde îl cunoaşte pe Ion Luca Caragiale
•1869-1872: student la Viena-Facultatea de Filozofie si Drept;se
împrieteneşte cu Ioan Slavici şi o cunoaşte pe Veronica Micle.
•1872-1874:student la Berlin;pe 1 septembrie a fost numit director
al Bibliotecii Centrale din Iaşi.

Timbru poştal
românesc din
1958
•28 iunie 1883-Mihai Eminescu a dat semne de depresie şi tot în
aceaşi zi boala a izbucnit;a fost internat şi in Viena la sanatoriul
Ober-Dobling.
•15 aprilie 1888-poetul se stabileşte definitiv in Bucureşti
•15 iunie 1889-în jurul orei patru dimineaţa poetul a murit in
sanatoriul doctorului Şuţu.In ziua următoare ziarul anunţă:Eminescu
nu mai este! La 17 iunie a fost înmormantat la umbra unui tei din
Cimitirul Bellu.Sicriul a fost purtat pe umeri de elevi de la Şcoala
normală de institutori din Bucureşti.

Poesii
- 1884
Bustul lui Mihai Eminescu
Vevey,Elveţia

Bustul lui Eminescu,

Constanţa
• Calinescu-Eminescu1964 clip.ogg

Portrete ale lui Mihai Eminescu in ani diferiţi

Eminescu face cunoştinţă
Veronica cu Veronica
Micle şi MihaiMicle la Viena, în anul 1872. Întors la
Eminescu
Iaşi în 1874, poetul însoţit de Slavici frecventează salonul literar al familiei
Micle.Anul 1875 este momentul atingerii sufletelor şi încep dedicaţiile
poetice reciproce.În anul 1876 Eminescu transfigurează liric criza pasională
prin care trece, dar păstrează versurile în caietele sale.În 1877 pleacă la
Bucureşti, redactor la gazeta Timpul.În anul următor Veronica publică
versuri în care-şi exprimă tristeţea de a fi fost părăsită.După moartea
profesorului Ştefan Micle (1879), Eminescu face publică intenţia de a se
căsători cu Veronica ,dar relaţiile dintre ei trec prin alte dificultăţi şi la
orizont se prefigurează chiar o posibilă ruptură (din vina lui).Momentul este
depăşit şi prietenia dintre cei doi reintră în normal .Veronica îl vizitează în
mai multe rânduri pe Eminescu, iar între Iaşi şi Bucureşti corespondenţa
este restabilită.O nouă ceartă intervine în anul 1880 (din vina ei). Gandul de
căsătorie revine în discuţie în anul 1881,dar peste doi ani se declanşează
boala lui Eminescu, urmând şase ani chinuitori, care vor sfârşi prin moartea
amândurora în vara anului 1889.
oi mari prieteni : Eminescu si Creanga
Când a venit la Iaşi, Eminescu colindase
toate oraşele româneşti. Singura lui avere
era un geamantan plin cu versuri. În
vremea când se formau ca mărgăritarele în
sufletul lui neasemuitele poezii, a cunoscut
pe Creangă. Deodată s-a legat o prietenie
strânsă între cei doi. Amândoi au petrecut
multe nopţi în colţurile retrase ale vechii
cetăţi ale Moldovei.
Aici, pe băncile de brad, în amurguri dulci
stăteau amândoi la sfat. În una din aceste
înserări, Eminescu a citit lui Creangă din
poeziile sale. Creangă îl asculta în tăcere.
Dar în prietenia aceasta mai fericit a fost
Eminescu. El a auzit pentru întâia oară
Amintirile şi poveştile lui Creangă. A fost
încântat de limba mlădioasă, simplă a
marelui scriitor al Humuleştiului.
Prietenia lor le-a adus multe ceasuri de
uitare şi mângâiere.
Poezii de Mihai Eminescu
1. Luceafărul
2. Scrisoarea I
3. Scrisoarea aII-a
4. Scrisoarea aIII-a
5. Scrisoarea aIV-a
6. Scrisoarea aV-a
7. La mormântul lui Aron Pumnul
8. Floare albastră
9. Ce-ţi doresc eu ţie,dulce Românie
10. Lacul
11. Dorinţa
12. O, rămâi
13. Revedere
14. Pe lânga plopii fără soţ
15. La mijloc de codru
16. Ce te legeni
17. Sara pe deal
18. Călin(file din poveste)
19. Nu voi mormânt bogat
20. Mai am un singur dor
21. La steaua
 Luceafărul
A fost odată ca-n poveşti
A fost ca niciodată
Din rude mari împărăteşti,
O prea frumoasă fată.
Şi era una la părinţi
Şi mândră-n toate cele,
Cum e Fecioara între sfinţi
Şi luna între stele
........................................
........................................
Dar nu mai cade ca-n trecut
În mări din tot înaltul:
-”Ce-ţi pasă ţie,chip de lut,
Dac-oi fi eu sau altul?
Trăind în cercul vostru strâmt
Norocul vă petrece,
Ci eu în lumea mea mă simt
Nemuritor şi rece.”
Scrisoarea aIII-a
Un sultan dintre aceia ce domnesc peste vro limbă,
Ce cu-a turmelor păşune,a ei patrie ş-o schimbă,
La pământ dormea ţinându-şi căpătâi mâna cea dreaptă;
Dară ochiu-nchis afară,înlăuntru se deşteaptă.
Vede cum din ceruri luna lunecă şi se coboară
Şi s-apropie de dânsul preschimbată în fecioară.
.......................................................................
La un semn deschisă-i calea şi s-apropie de cort
Un bătrân atât de simplu,după vorbă,după port.
-”Tu eşti Mircea?”
-”Da-mpărate!”
-”Am venit să mi te-nchini,
De nu,schimb a ta coroană într-o ramură de spini.”
...........................................................................
...........................................................................
Dar lăsaţi măcar strămoşii ca să doarmă-n colb de cronici;
Din trecutul de mărire v-ar privi cel mult ironici.
Cum nu vii tu,Ţepeş Doamne,ca punând mâna pe ei,
Să-i împarţi în două cete:în smintiţi şi în mişei.
Şi în două temniţi large cu de-a sila să-i aduni,
Să dai foc la puşcărie şi la casa de nebuni!
Pe lângă plopii fără soţ Ai fi trăit în veci de veci
Şi rânduri de vieţi,
Cu ale tale braţe reci
Înmărmureai măreţ,
Pe lângă plopii fără soţ
Adesea am trecut; Un chip de-a pururi adorat
Mă cunoşteau vecinii toţi – Cum nu mai au perechi
Tu nu m-ai cunoscut. Acele zâne ce străbat
Din timpurile vechi.
La geamul tău ce strălucea
Privii atât de des; Căci te iubeam cu ochi păgâni
O lume toată-nţelegea – Şi plini de suferinţi,
Tu nu m-ai inţeles. Ce mi-i lăsară din bătrâni
Părinţii din părinţi.
De câte ori am aşteptat
O şoaptă de răspuns! Azi nici măcar îmi pare rău
O zi din viaţă să-mi fi dat, Că trec cu mult mai rar,
O zi mi-era de-ajuns;
Calinescu-Eminescu1964 clip.ogg Că cu tristeţă capul tau
Se-ntoarce în zadar,
O oră să fi fost amici,
Să ne iubim cu dor, Căci azi le semeni tuturor
S-ascult de glasul gurii mici La umblet şi la port,
O oră,şi să mor. Şi te privesc nepăsător
C-un rece ochi de mort.
Dându-mi din ochiul tău senin
O rază dinadins, Tu trebuia să te cuprinzi
În calea timpilor ce vin De acel farmec sfânt,
O stea s-ar fi aprins; Şi noaptea candelă s-aprinzi
Iubirii pe pământ.

Ion Manolescu
 Bibliografie
•Popovici Ana Maria
•Paunas Teofana Mihaela
• video.3gp
Clasa a X-a C
Şcoala Normală “Vasile Lupu” Iaşi
Surse de inspiraţie:

• George Călinescu – Viaţa lui Mihai Eminescu

• Prefaţă volumele de poezii ale lui Mihai Eminescu
• Antologia poeziei româneşti editura Regis
• Pagini alese – Mihai Eminescu editura Regis
• Clasici ai literaturii române editura Bogdana
• www.google.com