FANUS NEAGU

“Dragostea însă, ca şi viaţa, cere totul. Dragostea este dăruire deplină. Cine iubeşte cu
adevărat, duce în el ceva din frumuseţea şi nebunia mărilor.”

“Fiinţa omului e cea mai prefăcută şi e un prost ăla care zice că se uită-n ochii tăi şi-ţi
spune cu cine are de-a face. Numa copiii sunt curaţi, fiindcă n-au avut timp să se strice,
da' le vine rându' şi lor. »

“Plătiţi-i pe cei care muncesc! Aveţi grijă de bătrâni şi iubiţi-vă copiii ca pe ochii din
cap, pentru că vor avea ei grijă... să vă plesnească, la vremea respectivă!”

“Pentru mine, limba română e distanţa dintre inimă şi umbra ei, care se numeşte
suflet. ».0

Fănuş Neagu s-a născut pe 5 aprilie 1932, în Grădiştea-de-Sus, judeţul Brăila, şi a fost povestitor,
memorialist, nuvelist, romancier şi dramaturg.
A studiat primii cinci ani de şcoală primară în satul natal. Şi-a continuat studiile între anii 1944-
1948 la Liceul Militar din Iaşi şi a urmat Şcoala Pedagogică nr. 2 din Bucureşti, iar în 1952 a devenit
cursant al şcolii de literatură "Mihai Eminescu", până în anul 1953, fiind coleg de generaţie cu Nicolae
Labiş, Radu Cosaşu etc.
Între anii 1954 şi 1957 învaţă la Facultatea de Filologie din Bucureşti, dar nu îşi încheie studiile.
În anul 1954 debutează cu povestirea "Duşman cu lumea", în revista Tânărul scriitor, iar în anul
1960 are loc debutul editorial, cu volumul de povestiri "Ningea în Bărăgan", retipărit în 1964 sub titlul
"Cantonul părăsit".
În anul 1960 publică "Somn de la amiază", iar în 1962, "Dincolo de nisipuri", în anul 1967 publică
"Vara buimacă", iar piesa "Scoica de lemn" este pusă în scenă la Teatrul Nottara din Bucureşti. Publică
ulterior, în anul 1979, "Cartea cu prieteni", în anul 1981 - "Insomnii de mătase", în anul 1985 - "A doua
carte cu prieteni". În anul 1985 i se joacă piesele "Echipa de zgomote", la Teatrul Majestic, şi "Olelie", la
Teatrul Naţional din Bucureşti.
Printre volumele pe care le-a scris se mai numără "Întâmplări aiurea şi călătorii oranj"
(publicistică), romanul "Scaunul singurătăţii", nuvelele "Dincolo de nisipuri", iar în anul 1993 i se joacă la
Teatrul Naţional din Bucureşti şi la Teatrul Naţional din Timişoara piesa "Casa de la Miezul Nopţii sau
Paiaţa soseşte la timp".
A primit, printre altele, premiul Uniunii Scriitorilor din România, pentru volumele "Cantonul
părăsit", "Frumoşii nebuni ai marilor oraşe", "Echipa de zgomote", "Casa de la Miezul Nopţii sau Paiaţa
soseşte la timp".
În perioada decembrie 1993 - 1996, Fănuş Neagu a fost director al Teatrului Naţional din
Bucureşti.
În noiembrie 1993 devine membru corespondent al Academiei Române, iar pe 21 decembrie 2001
a devenit membru titular al aceleiaşi instituţii. Scriitorul şi dramaturgul Fănuş Neagu a murit în noaptea de
luni spre marţi, la spitalul Elias din Capitală, în urma unei îndelungi suferinţe. Fănuş Neagu suferea de
cancer la prostată, iar în ultimele săptămâni a fost în comă.