Vanturile ridica din apele secate legiuni de vietati microscopice.
Raze albe sangerii se rasfrang prin sticla geamului din camera mea. Cu
un alai de pete portocalii trase lin pe panza cerului soarele, santinela
campurilor inflorite de august, se zareste printre stejarii batrani.
Iarba delicata se inchina sub mangaierea racoroasa a unei adieri.
Oamenii ce s-au sculat completeaza peisajul incepand gospodaritul.
Insa in padurea vie, tot zumzetul este doar un sunet infundat. O mierla
singuratica isi incalzeste glasul mieros, la umbra unor frunze de un
verde - crud. Cateva vrabioare o insotesc intr-o simfonie desavarsita.
Toate vietatile jubileaza caci o noua zi a venit.
O caprioara blanda cu cateva puncta albe ca fulgii de nea, dintr-o
zi demult deparatata, isi croieste drum prin florile asternute in mijlocul
poienitei. Dar nu poposeste mult, scaldata de lumina calda caci susurul
cristalin al unei ape o cheama ca pe o melodie dulce. Se apropie si in
oglinda paraiasului isi priveste chipul subtire si ascutit. Isi pleaca
incetisor capul si soarbe putin din lichidul tulbure si rece al vietii.
Pasarile si-au oprit trilul zglobiu. Soarele este acum sus pe cer,
veghind asupra padurii tacute.