La Vita e Bella

“Viața e frumoasă” (La Vita e Bella) este un film a cărui acțiune are loc în jurul anului 1940, în
Italia.
Personajul principal, este un chelner evreu pe nume Guido Orefice.
Acest film este format din două povești diferite: prima începe ca o comedie romantică și în primele
patruzeci și cinci minute vom vedea cum Guido încearcă să atragă atenția unei profesoare minunate,
Dora. Din nefericire pentru el, ea este logodită cu un oficial fascist, dar nu pentru mult timp. Cu farmecul
său și simțul umorului, Guido reușește să câștige inima “Principessei lui”, așa cum a denumit-o.
În 1945, Guido si Dora apar împreună cu băiatul lor de cinci ani, Giosue. Acesta este momentul în care
povestea romantică devine o tragedie.
Prima manifestare a persecuției evreilor este atunci când Giosue vede un semn în fereastra unui
magazin: “No dogs or jews are allowed”. Acesta este doar începutul dramei. La o zi după,ziua de nastere
a lui Giosue, Dora ajunge acasă și găsește casa devastată. Guido și Giosue au fost luați de către nazisti în
camioane cu multi alți evrei.
Toți evreii au fost mutați într-un lagăr de concentrare, un loc plin de teamă și tristețe.
Dora se sacrifică și preferă să fie cu Giosue si Guido, în această neașteptată întorsătură a vieții, alegand
sa fie si ea deportata impreuna cu ei. Când au ajuns în lagărul de concentrare, bărbații și femeile au fost
separați. Guido şi fiul său, Giosué, sunt separaţi de Dora, care e dusă impreună cu celelalte femei într-o
altă parte a lagărului.
Acesta este momentul în care Guido transformă tragedia într-un joc elaborat. Pentru a-l proteja
pe Giosue de realitatea îngrozitoare, el inventează pentru fiul său o vacanță. El îi spune că trebuie să
câștige 1000 de puncte, făcând diferite activități, cum ar fi să se ascundă, să facă liniște, să nu ceară
gustări sau să plângă. Impresionantă este puterea lui Guido de a-l convinge pe băiatul său că acesta este
doar un simplu joc și că marele premiu este un tanc real. El îl minte pe Giosue că a rezervat locul și ar
putea pleca oricând doresc. Eforturile lui Guido sunt cu adevărat supraomeneşti. El trebuie sa treacă
peste foamete, frig, frică şi oboseală, doar pentru a-l face pe Giosué să fie mereu optimist şi cu zâmbetul
pe buze.
Deşi totul pare că merge din rău în mai rău, Guido e mereu cu zambetul pe buze si cu imaginaţia
liberă, inventând tot felul de probe atât pentru el, cât si pentru fiul său. Chiar şi în această atmosferă
deprimantă, momentele comice sunt la tot pasul.
Guido este capabil să facă orice pentru a-și proteja copilul de orice rău încercand să-și mascheze durerea
cu zâmbete.
El emotioneaza pana la limita, prin curajul de care da dovada. Sfarsitul lui, desi este dramatic, in
memoria tuturor el ramane doar acel tip super amuzant si bizar, reusind sa transforme chinul si suferinta
intr-un joc frumos in care castigatotul va primi un “tanc adevarat“.
In ceea ce il priveste pe Giosue el isi “primeste“ premiul, (tancul cu care au venit americanii) si
i-au eliberat pe toti detinutii din lagar.
Pentru Giosue “Viata e frumoasa“ regasindu-se si cu mama lui in toata aceasta grozavie care a insemnat
Holocaustul.
”La Vita e Bella” reprezinta o realitate cruda careia i se opun puterea imaginaţiei şi credinţa
într-un sfarşit fericit, în care cei slabi şi care suferă vor primi răsplata mult aşteptată.