Orașul Iași

Eleva:Vasile Oana
Clasa a-VIII-a C
 Informatii:
• Iași (respectiv Târgu' Ieșilor) este municipiul de reședință al județului cu același nume, Moldova, 
România.
• Iașiul a fost capitala Moldovei în perioada 1564-1859, una dintre cele două capitale ale 
Principatelor Unite între 1859 și 1862 și capitala Regatului României între 1916 și 1918 (în perioada 
Primului Război Mondial, atunci când Bucureștiul s-a aflat sub ocupație germană).
• La recensământul din 2011, municipiul Iași avea o populație de 290.422 și era al patrulea oraș ca
mărime din România. Populația Iașului[6] are o creștere constantă de la an la an datorită oportunităților
economice și financiare. Conform Eurostat, cu o populație de 507.100 locuitori (în 2019), 
zona metropolitană Iași este a doua ca mărime din România (după București). [7]
• În anul 2021, județul a cărui reședință este Iași a depășit 1 milion de locuitori, devenind a doua zonă de
acest fel (după București).
Orasul Iasi 
 Palatul Culturii-informații
• Palatul Culturii din Iași este o clădire emblematică, construită, în perioada 1906 - 1925, în perimetrul
fostei curți domnești medievale moldovenești, pe locul fostului palat domnesc. Clădirea este înscrisă
în Lista monumentelor istorice, având cod LMI IS-II-m-A-03957.01, și din ansamblu mai fac parte și
ruinele curții domnești (cod LMI IS-II-m-A-03957.02).
• Edificiul a servit inițial drept Palat Administrativ și de Justiție. În anul 1955, destinația clădirii a fost
schimbată într-una culturală, devenind gazda unor instituții culturale din Iași.
• Astăzi, Palatul Culturii este sediul Complexului Muzeal Național „Moldova”, ce cuprinde 
Muzeul de Istorie a Moldovei (1916), Muzeul Etnografic al Moldovei (1943), Muzeul de Artă (1860), 
Muzeul Științei și Tehnicii „Ștefan Procopiu” (1955), precum și 
Centrul de Conservare-Restaurare a Patrimoniului Cultural (1975). Până la începerea lucrărilor de
renovare, în aripa de nord-est a palatului se afla sediul Bibliotecii Județene „Gheorghe Asachi” (1920).
Palatul Culturii
 Casa memoriala Vasile Pogor-informatii
• Dintre locuințele particulare, ridicate în cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea, mai reprezentativă și bine păstrată este aceea
cunoscută sub numele de „Casa Pogor”, în arhitectura căreia se remarcă persistența formelor clasiciste. Chiar în inima Iașului, înainte de a
începe urcușul spre teiul lui Eminescu din dealul Copoului, printre arbori falnici și înconjurată de vestigii cu rezonanță istorică- zidul curții
particulare aparținând lui Voda Lapușneanu- se deschide perspectiva casei junimistului Vasile Pogor. Pe lângă valoarea memorială, această
clădire, construită în perioada 1855-1858, prezintă importanță și prin faptul că ea se numără printre primele case particulare în care s-a
introdus iluminatul electric în Iași, de unde și denumirea de „casa cu ferestre luminate”.
• Intrarea principală a clădirii este marcată de un peron lung, sub un peristil cu patru coloane toscane, deasupra cărora două semicoloane
ionice împodobesc etajul cu balcon. Un elegant frontispiciu, decorat cu motive ornamentale fitomorfe în basorelief, încununează fațada
principală a construcției. Data construirii e atestată printr-o piatră hexagonală găsită în urma restaurării cu inscripția în caractere chirilice:
„Vasile Pogor 1850 și soția sa Zoe”. Transformată în muzeu, inaugurat la 26 decembrie 1972, are un patrimoniu de 20 000 piese acoperind
epoca marilor clasici, literatura română și contemporană.
• În cele zece camere întâlnim obiecte care au aparținut unor personalități bine cunoscute ale Iașului precum: ceasul de aur al lui Eminescu,
cu monograma acestuia, inelul de aur cu piatră de r
• ubin, o piesă de mobilier care provine de la Mihail Kogalniceanu, un set de călătorie și corespondență de la Costache Negri, tabloul „Cap
de dac” al lui G. Asachi și pianul lui Duiliu Zamfirescu. Camerele sunt împodobite cu tapițerie din secolul al XIX-lea, lucrată la Viena,
pian „Steinway”, oglindă de cristal, toate aceste aparținând lui I.L.Caragiale. Nichita Stănescu scria în cartea de onoare a muzeului despre
Casa Vasile Pogor ca fiind „locul unde Miorița a devenit odă în metru antic.” Prin arhitectura lor de factură neoclasică, toate aceste
locuințe boierești din zona Copoului păstrează, încă nealterat, pitorescul cadrului urban de odinioară.
Casa memoriala Vasile Pogor
 Manastirea Golia-informatii
• Mănăstirea Golia este un lăcaș de cult important în orașul Iași, numit după marele logofăt Ioan Golia,
primul ctitor. Se află în Târgul Cucu. Hramul mănăstirii este „Înălțarea Domnului”. Mănăstirea
reprezintă un important centru cultural, adăpostind Centrul Cultural Misionar Doxologia al 
Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, precum și o atracție turistică din Iași.Așezământul ecleziastic de la
Golia se prezintă ca o fortăreață tipic medievală. Despre vechea biserică, de care este legat numele
familiei Golia, nu se știu prea multe date cu privire la arhitectură, cert fiind faptul că a fost ridicată în
secolul al XVI-lea. Actuala biserică a lui Vasile Lupu, refăcută între anii 1650-1653 și terminată în 1660
 de fiul său Ștefăniță, se deosebește în totalitate de specificul bisericilor ortodoxe moldovenești, atât ca
formă de construcție cât și ca arhitectură. Biserica actuală reprezintă o îmbinare de stiluri, îndeosebi 
baroc și bizantin, construcție realizată într-un moment de realizare a Renașterii târzii în Principatele
Române. Planul exterior este rectangular, cu ziduri înalte, care se sprijină pe epifaștri, de factură
corintică, de peste 12 metri înălțime, ancorați într-o cornișă.
Manastirea Golia
 Gradina botanica Anastasie Fatu-
• informatii
Prima grădină botanică, înființată în 1856 de Anastasie Fătu la Râpa Galbenă, a existat până la moartea creatorului ei, în 1886, când terenul a
fost vândut de către urmașii lui. O stradă situată aici perpetueză memoria lui Anastasie Fătu.
• În 1873, Societatea de Medici și Naturaliști din Iași înființează o a doua grădină botanică, în apropiere de cea veche. Sarcina de organizare a
acesteia revine lui Dimitrie Brândză, iar majoritatea plantelor au fost donate de către Anastasie Fătu. Unele dintre plantele cultivate atunci mai
există și astăzi, în curtea Muzeului de Istorie Naturală.
• În 1870, Universitatea „Al.I. Cuza” hotărăște să construiască ea însăși o grădină botanică, în spațiul actual al Institutului de Medicină și
Farmacie, care este extinsă în 1876. Dar, pentru că nici acum aceasta nu corespundea standardelor de învățământ, se planifică crearea uneia în
spatele Palatului Culturii, care însă nu este finalizată din lipsă de fonduri, iar ulterior din pricina Primului Război Mondial.
• Astfel, în 1921, profesorul Alexandru Popovici înființează o grădină botanică nouă în spatele clădirii Universității noi, unde construiește și mici
sere, folosite pentru creșterea plantelor tropicale. Această locație se păstrează pentru mai bine de 40 de ani, până în 1963. În acest an se
hotărăște mutarea grădinii în spațiul actual, pe Dealul Copoului, sub supravegherea profesorului Emilian Țopa, pentru ca aceasta să satisfacă
cerințele de învățământ.
• În anul 1973, directoratul instituției a fost preluat, neremunerat, de botanistul ieșean Mandache Leocov:  "Mi-au spus că au nevoie de mine un
an, un an și jumătate. Eram îndrăgostit de plante, făcusem doctoratul în botanică agricolă. Un an s-a transformat în 17 ani. Grădina avea
atunci 43 de hectare, am lăsat-o cu 105 hectare. Cu excepția unei suprafețe de șase hectare, toate terenurile pe care le-am preluat erau
neproductive, aride. Marea majoritate erau așa de degradate că le-a abandonat Gostat-ul. Am făcut împrejmuirea, extinderea rețelei de ape, de
drumuri, am stins ravenele, am făcut lacurile, centrele gospodărești. [...] Vreo patru ani de zile am organizat serele grădinii botanice. O parte
din serele de arbori tropicali sunt tot din vremea mea. Expoziția de crizanteme tot eu am început-o", își amintește Leocov.[1] Acesta a publicat,
în 1988, altături de Emilian Țopa, Ion Sârbu, Ionel Lupu, Rodica Rugină și Corneliu Tăbăcaru, lucrarea de referință Ghidul Grădinii Botanice [2]
, lărgind în același timp sfera de relații a instituției universitare cu alte grădini botanice din lume. [1]
• Astăzi, Grădina Botanică din Iași acoperă o suprafață de aproximativ 100 de hectare, fiind una din cele mai mari din Europa.
Gradina botanica Anastasie Fatu
 Vă mulțumesc pentru vizionare!

• Surse folosite:(www.wikipedia.com,diferite imagini de pe google)