Orașul Iași

Iasul face cu siguranță parte din topul celor mai frumoase orașe turistice din România alături de
orașe precumBrașov, Sibiu, Sighișoara, Oradea, Timișoara, etc.
Am ales să vizităm acest oraș în vacanța de Paște, perioadă în care este învăluit de o frumusețe și
un farmec aparte, însăorice perioadă a anului este potrivită pentru un city break reușit la Iași.
În continuare îți recomand 10 locuri pe care nu ar trebui să le ratezi dacă ajungi la Iași
1. Grădina botanică Anastasie Fătu din Iași

Am început excursia noastră cu o vizită la grădina botanică. Dimineața este cel mai potrivit
moment pentru a o vizita, estemai răcoare și mai puțin aglomerată.
Aceasta este prima grădină botanică din România, înființată în anul 1856, de către medicul
Anastasie Fătu. Astăzi suprafațasa este de 80 ha, cuprinde mii de specii de plante, ceea ce o face să
fie inclusă în fruntea topurilor cu obiective turistice din Iasi
Primăvara aici este o mini Olanda, zeci de mii de specii de lalele colorează întreaga curte a grădinii.
Serele sunt spectaculoase, sunt foarte mari și găzduiesc un număr impresionant de specii de flori.
Din punctul meu devedere grădina botanică din Iași este cea mai frumoasă grădină botanică din
România.
Taxă de vizitare grădina botanică
Taxă de intrare adulți: 15 leiTaxă de intrare adulți la expoziții florale și evenimente: 20 leiTaxă de
intrare elevi/ studenți/ pensionari: 10 lei.

Program de vizitare grădina botanică

Grădina botanică poate fivizitată zilnic la exterior în intervalul 09:00 – 20:00 (în sezonul de iarnă se
închide la ora 17:00).
Complexul de sere poate fivizitat marți, joi, vineri, sâmbătă și duminică între orele 09:00 – 18:00 (în
sezonul de iarnă seînchid la 17:00). Luni și miercuri, complexul de sere este închis.
2. Palatul Culturii Iași
Palatul Culturii din Iași este o clădire emblematică construită în perioada 1906 – 1925, pe
loculfostului palat domnesc, după planurile arhitectului I.D. Berindey.
Acesta a servit inițial drept Palat Administrativ și de Justiție. În anul 1955, destinația clădirii a
fostschimbată într-una culturală, devenind gazda unor instituții culturale din Iași.
Conceput în spiritul palatelor comunale din Europa de Vest, este o îmbinare fericită a mai
multorstiluri arhitecturale: neogotic, romantic și neobaroc. Mai multe detalii despre palat aici.
Program de vizitare Palatul Culturii
Miercuri- duminică în intervalul 10:00 – 17:00.Luni și marți este închis.
Dacă vrei să urci în Turnul cu Ceas intrările se fac doar de două ori pe zi, la 10:40 sau 11:40,
alăturide un ghid, mai puțin în zilele de luni și marți când muzeul este închis.
Taxă de vizitare Palatul Culturii
Biletul de vizitare asigură accesul în toate cele 4 muzee pe care le găzduiește: Muzeul Ştiinței
șiTehnicii „Ştefan Procopiu”, Muzeul de Istorie a Moldovei, Muzeul de Artă, Muzeul Etnografic
alMoldovei.
Prețul unui bilet unic este de 60 lei / adult.
Turnul cu ceas poate fivizitat separat, biletul costă 16 lei.11/3/23, 12:10 PM Obiective turistice Iași -
Top 10 locuri de vizitat https://instatravel.ro/iasi-top-10-obiective-turistice-de-vizitat/ 7/28
După ce ai vizat muzeele îți recomand să te plimbi grădina publică Palas, care se află chiar înspatele
palatului. Din punctul meu de vedere este un exemplu de „Așa DA!”. Zona a fost amenajatăodată
cu înființarea Palas Mall și îmbină perfect modernul și vechiul, te simți de parcă te-aiteleporta în
Viena.
3. Zona pietonală - Bulevardul Ștefan cel Mare

Îmi place foarte mult și zona pietonală din Iași pentru că nu este sufocată de terase, mese
șiumbreluțe, așa cum se întâmplă în alte orașe din România. Bulevardul Ștefan cel Mare pornește
dinPiața Palat și ajuge până la Piața Unirii.
Următoarele 5 obiective turistice sunt amplasate pe zona pietonală, vei ajunge pe jos, într-
oplimbare lejeră.
4. Mănăstirea Sfinții Trei Ierarhi

Foarte rar mă impresioneză o mănăstire de la noi prin arhitectură, însă, pentru prima dată am
rămas cu gura căscată.Mănăstirea Sfinții Trei Ierarhi este absolut spectaculoasă. Aceasta a fost
construită între anii 1637 – 1639.
Ornamentele exterioare, care acoperă edificiul în întregime și care au fost inițial aurite, combină
elemente turcești, arabe,georgiene, armene și persiene cu motive arhitecturale romanești într-o
superbă dantelărie în piatră. Pot finumărate peste30 de registre de motive decorative, care nu se
repetă.
Actuala infătișare a mănăstirii este rezultatul lucrărilor de restaurare ale arhitectului Andre Lecomte
de Nouy, desfășurateîn perioada 1882 -1904. S-a păstrat structura exterioară datorită căreia
mănăstirea este unică în cadrul arhitecturiiecleziastice romanești.
Biserica „Sfinții Trei Ierarhi” este deschisă zilnic între 06.00 – 19.00
În zilele de duminică și sărbători, biserica se deschide la ora 07.00 și se închide după terminarea
slujbei.
5. Palatul Roznovanu - Primăria Iași

Actualul sediu al primăriei, fostul Palat Roznovanu, este situat în inima Iașiului, în apropierea celor
mai semnificativemonumente ale orașului.
Clădirea impresionează prin somptuozitate și fastul interioarelor, a fost construită în deceniile 7 –
10 ale sec. XVIII-lea șirestaurată între 1830 – 1833 de către cunoscutul arhitect Johan Freywald, cel
care a proiectat și Catedrala Metropolitană.
În ansamblu, ca arhitectură dar și prin frescele interioare și statuile ce împodobeau în 1830
exteriorul, palatul aparținestilului neoclasic, cu elemente ornamentale eclectico-baroce
6. Catedrala Romano Catolică
Catedrala „Sfânta Fecioară Maria, Regină” din Iași este o biserică romano-catolică construită
în perioada 1992-2005, curolul de a servi drept catedrală episcopală.
Interiorul este atracția principală a bisericii, aceasta având un spațiu central înconjurat de un hol
semicircular. Cele 24 deferestre, vitraliile, mozaicul, altarul, orga sunt executate la un nivel
magistral.
7. Catedrala Mitropolitană
 Catedrala Mitropolitană din Iași a fost construita în perioada 1833-1839 în stil neoclassic, de
către arhitecții vienezi Johannși Gustav Freywald.
Este o clădire monumentală, de plan dreptunghiular, marcată la colțuri de patru turle decroșate.
Stilul arhitectonic esteinspirat din forme târzii ale Renașterii italiene.
Muzeul Mitropolitan este organizat în demisolul Catedralei Mitropolitane, fiind un spațiu în
întregime subteran, ceea ce îiconferă un element de unicitate în peisajul muzeal.
Din păcate a fost închis de Paște și nu l-am putut vizita, dar ne vom întoarce.
8.Teatrul National Vasile Alecsandri

Teatrul Național Vasile Alecsandri (str. Agatha Barsescu nr.18) este unul dintre cele mai
frumoase teatre din România.Arhitecții săi vienezi, Fellner si Helmer, aveau o experiență
impecabilă, realizând clădiri similare în Viena, Praga șiSalzburg, precum și teatrele naționale din
Cluj-Napoca, Oradea și Timișoara.
Construit în perioada 1894-1896 într-un stil eclectic francez, teatrul dispune de 1.000 de locuri.
Scena are o cortinărealizată de pictorul austriac maximilian Lenz, încorporând diferite embleme
românești și alte motive simbolice precum șiun candelabru vienez. Aceasta a fost prima clădire
electrificată din Iași.
De sărbători și acesta a fost închis, dar sigur ne vom întoarce și ne vom lua și un bilet la teatru, am
înteles că interiorul arfifoarte impresionant.
9. Râpa Galbenă

Râpa galbenă sau Esplanada Elisabeta este o zonă cu diferență de nivel situată la poalele
dealului Copou, fiind străbătut denumeroase izvoare subterane.
Zona facilitează circulația pietonilor între zona gării, dealul Copou și zona centrală a orașului.
Un detaliu care atrage atenția e că aici își dădeau întâlnire Mihai Eminescu și Veronica Micle.
Esplanada Elisabeta a fostinclusă pe lista monumentelor istorice din județul Iași.
10. Bojeduca lui Ion Creangă

Bojdeuca lui Ion Creangă este primul muzeu literar din România, inaugurat La 15 aprilie 1918.
În camera de lucru pot firevăzute masa de lucru, cu pagini scrise de Creangă, lampa, tocul,călimara,
nisipernița, scrinul amintind de cel al lui Eminescu, „biblioteca”, portretul original pictatde V.
Musnetanu, precum și multe alte obiecte originale.
Concluzii

Iași este un oraşfoarte uşor accesibil pentru turiştii din toată lumea, poţi ajunge foarte uşor cu
avionul, cu trenul sau cumașina.
Toate obiectivele turistice sunt foarte bine întreținute, este curățenie și ordine peste tot în centru.
Cel mai sigur loc în care îți poți parca mașina este în parcarea cu plată de la Palatul Culturii (3
lei/ora) sau la mall
 Iași (livresc Iașii, respectiv Târgu' Ieșilor) este municipiul de reședință al județului cu același nume, Moldova, România.
A fost capitala Moldovei în perioada 1564–1859, una dintre cele două capitale ale Principatelor Unite între 1859 și 1862 și
capitala Regatului României între 1916 și 1918 (în perioada Primului Război Mondial, atunci când Bucureștiul s-a aflat sub
ocupație germană). La recensământul din 2011, municipiul Iași avea o populație de 290.422 și era al patrulea oraș ca mărime
din România. Conform Eurostat, cu o populație de 507.100 locuitori (în 2019), zona metropolitană Iași este a doua ca mărime
din România (după București).

Fiind fostă capitală europeană, Iașul are adaptări ale numelui în diferite limbi: în franceză Jassy sau Iassy, în germană
Jassy, în maghiară Jászvásár, în italiană Iasi sau Jassi, în belarusă Горад Ясы, în bulgară Яш, în sârbă Stara Ias, în greacă Jási, în
turcă Yaş, în poloneză Narodowie Jassy, în ucraineană Ясси, în croată Jaši, în rusă Яссы, în lituaniană Jasai
Cercetările arheologice[16] au dus descoperirea unor amfore romane în strada Ciurchi, în zona viilor din Copou și la
câțiva km de Iași, la Holboca. De asemenea, s-au descoperit monede imperiale romane lângă Dealul Cetățuia. La Valea Lupului
(lângă Antibiotice SA) s-au descoperit morminte sarmatice, vase dacice și obiecte de podoabă. Din perioada de trecere spre
feudalism s-au identificat pe teritoriul Iașului, 19 așezări cu resturi de locuire din sec. IV, neîntărite. Locuințele erau colibe de
suprafață și bordeie.
Din secolele VII-X s-au descoperit locuințe rectangulare prevăzute cu cuptoare în formă de potcoavă precum și
numeroase unelte, piese de veșminte și podoabe, încadrate în cultura de tip Dridu. Din secolele X-XI s-a descoperit o ceramică
cu elemente de tehnică și forme specifice Moldovei de nord. Gheorghe Ghibănescu[11] a arătat că în 1238, tătarii determină
exodul a aproape 10.000 de alani în Moldova. Alanii (iașii) se stabilesc în zona în care va fi menționat orașul Iași. Între 1299-
1302, majoritatea alanilor părăsesc Moldova și trec în Imperiul Bizantin.
Din aceste date rezultă că Iașul a fost în antichitate un sat care s-a dezvoltat ajungând prin secolele VII-X un mic târg cu
locuințe dreptunghiulare care a crescut o dată cu venirea triburilor iașilor (alani) în secolul al XIII-lea. Târgul Iașilor a fost ocupat
în timp de pecenegi, cumani, alani și tătari.
Orașul Iași a fost menționat pentru prima oară într-un privilegiu comercial (acordat negustorilor din Liov), emis în 1408
de domnul Moldovei Alexandru cel Bun. Deoarece existau clădiri mai vechi de această dată (spre exemplu presupusa Biserică
armeană construită în 1395), se crede că orașul este mult mai vechi, cel puțin cu câteva decenii înainte de această dată, fapt
dovedit și de zidurile Curții Domnești.
În 1564, domnitorul Alexandru Lăpușneanu a mutat aici capitala Moldovei de la Suceava. Schimbarea statutului dintr-
un simplu târg , în cel de curte domnească în sec. XV și apoi in capitală în sec. XVI, duce la dezvoltarea accelerată a orașului,
prin atragerea de meșteșugari, negustori, cei mai mulți dintre ei străini. Astfel un misionar catolic, Remond, găsește în 1636 la
Iași armeni, unguri, polonezi, dar și francezi și venețieni [20] .
O perioadă de intensă înflorire a vieții economice, comerciale și culturale se înregistrează în sec. XVII, în timpul
domniei lui Vasile Lupu. În 1640, Vasile Lupu a înființat aici prima școală în limba română și o tipografie în biserica Trei Ierarhi.
În 1643, prima carte tipărită în Moldova a apărut la Iași. Orașul a fost incendiat de mai multe ori, de tătari în 1513, de otomani
în 1538, de cazaci în 1650 și de polonezi în 1686. Unul din cele mai dramatice momente pentru oraș a fost distrugerea din
1650, când cazacii și tătarii au atacat Moldova, răspunzând refuzului lui Vasile Lupu de a-și căsători fiica cu Timuș Hmelnițki.
Miron Costin ne spune că „au ars atunce tot orașu", curtea fiind abandonată de dărăbanii (ostași pedeștri) lăsați de domn
pentru pază. Singura salvare a locuitorilor erau Codrii Iașilor, din apropiere[21] .
După jaful și incendiul din 1650, orașul trece printr-un alt mare incendiu, provocat de polonezi în 1686[22] . Oamenii
se ascundeau prin mănăstiri, singurele locuri fortificate din oraș, alături de curte, însă chiar și așa nu scăpau de foc sau de
pericolul robiei. În 1734, orașul a fost afectat de o epidemie de ciumă. Prin Pacea de la Iași, cel de-al șaselea război ruso-turc a
luat sfârșit în 1792. În 1822, turcii au luat cu asalt orașul, pentru a potoli revoluționarii greci ai Eteriei, conduși de Alexandru
Ipsilanti.
Cladiri si monumente
Obeliscul cu lei Bojdeuca lui Ion Creangă Palatul Roznovanu
Palatul Braunstein (în Piața Unirii)
Casa Pogor
Crucea lui Ferentz
Palatul Calimachi - azi sediul UMF
Institutul de Anatomie Grand Hotel Traian Biserici din
Catedrala romano-catolică veche (1782-1789)
Catedrala mitropolitană din Iași (1833-1887)
 Baia turceasca

Parcul Copou (sau Grădina Copou) este cel mai vechi parc din Iași, situat pe dealul Copoului, fiind cel
mai mare parc urban din zona centrală și de nord a orașului.
Contribuind semnificativ la calitatea aerului și la menținerea biodiversității locale, vegetația sa este
majoritar arboricolă, echilibru și valoare ecoprotectivă. Fondul principal este compus din tei, frasin și arțar,
complementat de prezența a trei tipuri de arbuști: forsiția, iasomia și liliacul. Peisajele specifice grădinii
includ un triplu aliniament de tisă pe latura estică, o pădurice de molid la nord și aliniamente de chiparos
californian și de Thuja gigantea de-a lungul parterului central. Vegetația sa constituie o zonă de habitat
natural pentru diverse specii de animale, în special veverițe și păsări
Parcul a devenit un loc simbolic și se întinde astăzi pe circa 10 hectare, bucurându-se de o
compoziție peisagistică care a fost descrisă ca fiind unică în Moldova. În centrul parcului este situat unul
dintre cele mai vechi monumente din istoria modernă a țării, Obeliscul cu lei, ridicat după planurile lui
Gheorghe Asachi în cinstea domnitorului moldovean sub a căror influență se aflau Principatele Române.
Parcul datează din prima jumătate a secolului al XIX-lea, amenajarea sa începând în anii 1833-1834
sub domnia lui Mihail Sturza. Situat într-o zonă ale cărei spații verzi deveniseră populare în rândul
conducătorilor Moldovei încă din a doua jumătate a secolului al XVII-lea, parcul a trecut prin mai multe
etape de dezvoltare, atingându-și maximul de suprafață (19 hectare)
Grădina – dominată de tei ale căror flori sunt un simbol recurent în poezia eminesciană, găzduiește
Teiul lui Eminescu și un muzeu închinat poetului. Parcul este prezent inclusiv în literatura contemporană și
pune la dispoziția vizitatorilor o Casă de Cultură numită „Mihai Ursachi”. Mai multe busturi dedicate unor
personalități ale culturii române străjuiesc aleile
Se întinde pe o suprafață relativ rectangulară, însumând astăzi aproximativ 10 hectare. Este limitat la
sud de aleea Copou, la est de bulevardul Carol I, la nord de strada Aurora și la vest de strada Macazului.
Latura lungă (circa 400 m) dinspre bulevardul Carol I găzduiește intrarea principală, pe axul Monumentului
Diviziei a II-a de Cavalerie. Există alte patru intrări secundare, două situate pe colțurile aferente laturii
bulevardului Carol I (una dinspre Universitatea Alexandru Ioan Cuza și cealaltă dinspre Palatul Oștirii), alta
pe latura vestică (dinspre strada Macazului) și ultima dinspre strada Aurorei. Imediat la sud de parc se
găsește Turnul de parașutism din Iași. [1]
Cu o suprafață de 10 hectare, Grădina Copou este cel mai mare parc, urmat de Parcul Expoziției
(circa 5 hectare), acesta din urmă fiind situat la aproximativ 500 de metri distanță de-a lungul bulevardului
Carol I (direcție nord-nord-vest, spre Stadionul Emil Alexandrescu).[2][3] La circa 1 km nord-vest de parc se
află Grădina Botanică din Iași, cea mai veche instituție de acest tip din țară.[4]
Zona deluroasă a Copoului era o destinație de plimbare și recreere pentru boierii și negustorii din
Iași încă din a doua jumătate a secolului al XVII-lea, existând mențiuni istorice că în această perioadă zona
era frecventată de domnitori precum Nicolae Mavrocordat, Mihai Racoviță sau Grigore Ghica. În 1752
Matei Ghica „a ridicat un foișor desfătător și măreț în locul numit Copou, lângă Iași, pentru a se recrea după
numeroasele sale preocupări”. [15]
Ulterior, în primele decenii ale secolului al XIX-lea, mărturiile vizitatorilor Iașiului indică faptul că
orașul era plin de grădini superbe.[16] Aceste proprietăți erau însă private și accesibile în general unui cerc
restrâns de apropiați ai proprietarilor.[17] Spre mijlocul secolului se observă o tendință de amenajare a
unor spații verzi publice, a căror întreținere cădea, în virtutea noilor reglementări ale Regulamentului
Organic, în sarcina municipalității: „spre înfrumusețarea capitalii, spre sănătate și plăcere lăcuitorilor ei, să
va face în mijlocul orașului o publică primplare, pe un loc cumpărat de eforie sau luat cu bezmăn vecinic.
Afară de acesta, să va așeza o grădină publică într‐un loc cu apropiere de oraș”. [18] În același timp,
conotațiile pur estetice ale „grădinii-scenă”, inspirate după modelul baroc, începuseră în această perioadă
să se combine cu nuanțele de refugiu și relaxare legate de modelul peisagist englez. O astfel de zonă mixtă
de promenadă avea să ajungă treptat și Grădina Copou.[19][A]
În secolul al XIX-lea drumul care urca spre dealul Copoului era cunoscut ca „Podul Verde”, el
cuprinzând vii, grădini și livezi întrerupte ocazional de acoperișurile conacelor boierești: „toate casele din
dreapta și din stânga străzii ... erau proprietăți de ale Ghiculeștilor, Bălsăștilor, Sturdzeștilor, Catargieștilor și
fiecare din acestea mișuna de lume”. [20]
La 26 octombrie 1834 se propunea ca la Copou să se „înalțe un monument spre aducere aminte de
ziua de 26 august (1834)”, marcând inaugurarea lui Mihail Sturza ca domn al Moldovei.[21] Deși inițiativa
exista în planurile Eforiei Iași încă din 1833, hotărârea oficială de a înființa o grădină publică în Copou o ia
Mihail Sturza, motivat inclusiv de observația că „toate trăsurile ieșea la preumblare pe câmpul acela ... (cu)
o pădurice sălbatică”, lipsit însă de un „loc de petrecere, sau de umbrit împotriva soarelui de vară”. Astfel,
domnitorul a solicitat Eforiei Iași să „privegheze asupra ei și s-o împodobească cu toate cele de trebuință
spre mulțămirea orășenilor”. Biserica Catolică, a donat Eforiei Iași un teren în suprafață de 142 stânjeni
(circa 11.700 m²), pentru a înființa o grădină publică „în Istorie Stabilirea destinației și achiziția terenului
Parcul Copou - Fântână cu statuete de marmură (parterul central) capătul lărgimii din sus dinspre Copou”.
[B] Deoarece această suprafață era prea mică pentru a deveni un parc și profitând de faptul că terenurile
învecinate nu erau împrejmuite sau cultivate, administrația locală a întocmit planurile grădinii și a început
acțiunile de împrejmuire fără a consulta ceilalți proprietari din zonă; aceștia erau persoane precum Ralu
Moruzzi (născută Mavrocordat), Vasile Anghel, V. Iamandi și Toma Bantăș. În urma unui proces inițiat în
1845, municipalitatea ajunge într-un final să cumpere suprafețele de pământ de la proprietarii în speță.
Ulterior, la 25 februarie 1849, Ralu Moruzzi a vândut municipalității, cu suma de 1.200 de galbeni, un teren
învecinat de circa 45.500 m², pentru ca trei ani mai târziu să fie preluată o altă parcelă de circa 13 fălci
(aproximativ 18,59 hectare – 185.900 m²) din proprietatea Mănăstirii Trei Ierarhi. În februarie 1852
suprafața totală a terenului atribuit Parcului Copou de Eforia Iași se ridica la circa 38.500 „stânjeni cvadrați”,
sau 190.173 m²
La 8 noiembrie 1834 s-a pus piatra de temelie a Obeliscului cu lei, monument a cărui finalizare i-a
fost încredințată lui Gheorghe Asachi. Acesta din urmă ar fi întâlnit aici „un tei cu o coroană rotată superbă,
dar care nu se încadra în axa centrală a parcului. Dar datorită frumuseții lui, a fost menținut, iar în perioada
în care Eminescu și-a desfășurat activitatea la Iași ... la umbra teiului, ieșenii îl întâlneau frecvent pe marele
nostru poet. .... După plecarea lui la București, ieșenii au botezat acest tei Teiul lui Eminescu”. [26] [C]
In prezent
În perioada postdecembristă întreținerea și dezvoltarea parcului a intrat într-o perioadă de stagnare,
iar în iulie 2016 un reportaj jurnalistic a criticat aspectul neglijent al parcului, unde pe lângă locurile de
joacă și spațiile verzi degradate, atât obeliscul cu lei, cât și gardul principal al incintei, ambele monumente
sculptate în piatră de Șcheia, necesitau renovări datorită trecerii timpului și a vandalismului.[47] Fondul
arboricol este mai scăzut decât în perioada interbelică, reclamând completări și o mai bună întreținere.[48]
În toamna anului 2013 în parc se aflau circa 930 de exemplare de tei (Tilia tomentosa), 630 de exemplare
de paltin de câmp (Acer platanoides) și 480 de exemplare de frasin (Fraxinus angustifolia și Fraxinus
excelsior).[49]
Între 25 august și 24 septembrie 2015 Parcul Copou a fost una dintre locațiile în care ieșenii au
putut vota pe tema replantării teilor în centrul orașului.
În primăvara 2016 au fost reasfaltate aleile.[52] În același an municipalitatea a anunțat planuri de
reabilitare și restaurare a grădinii, preconizând o cheltuială de 2.285.553 euro și un termen de realizare în
2020, urmând să depună în acest scop o aplicație pentru obținerea de fonduri europene.
Detalii contemporane Porumbei în parc Peisaj cu tei noaptea Loc de joacă Istoricii au remarcat
faptul că, între mijlocul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, noile spații verzi din Copou erau
preferate de înalta societate, într-atât încât familiile modeste evitau să se plimbe în Copou deoarece riscau
să se expună sarcasmului monden. Vizitatorii uzuali ai grădinii erau persoane precum Aglaia Moruzzi
(celebră în epocă pentru serbările anuale pe care le organiza în Parcul Copou), Marghiolița Rosetti
Rosnovanu, Leon Bogdan, Natalia și Elena Suțu, Maria Catargi sau Dimitrie Mavrocordat. Împreună cu
familiile boierești ale capitalei Moldovei, „mondenii” de marcă foloseau plimbările în Copou pentru a-și
etala presupusul rafinament și pentru a socializa cu indivizi similari: „înlocuind salonul, aristocraticul Copou
prelua toate funcțiile sociabilității, devenind un imens salon fără frontiere”. Amintirile lui Alecu Russo
confirmă acest tablou:
 Muzeul „Mihai Eminescu” este situat în zona centrală a parcului și a fost inaugurat cu ocazia
centenarului morții poetului, la 15 iunie 1989. Muzeul include expoziții dedicate operei eminesciene (ediții
princeps și ediții critice, fotografii originale, scrisori), expoziții de grafică, pictură, precum și piese de
mobilier și artă decorativă.[68] În februarie 2009 muzeul și-a deschis porțile colecției muzeale „Istoria
teatrului românesc” din Iași. Programul de vizitare este de marți până duminică, între orele 10:00 și 17:00.
Prețurile biletelor sunt de 10 lei (adulți),