CIVILIZAȚIA CRETANĂ

Civilizația minoică a fost o civilizație din epoca bronzului care a apărut pe insula Creta și a înflorit din
aprox. secolul al XXVII-lea î.Hr. până în secolul al XV-lea î.Hr.

Termenul minoic vine de la numele regelui legendar cretan Minos și a fost folosit pentru prima dată de
arheologul englez Arthur Evans.
Cea mai timpurie civilizație europeană de nivel înalt, civilizația cretană, a luat naștere în bazinul oriental al
Mării Mediterane, pe insula Creta.
Minonienii erau un popor de origine ne-indo-europeană, fiind înrudiți probabil cu populațiile din Anatolia. Cea
mai veche dovadă a prezenței umane pe insula Creta datează din anul 7000 î.C., reprezentând rămășițele unei
comunități agricole neolitice preceramice.
Minonienii erau oameni misterioși, educați, războinici și negustori, artiști și marinari experimentați. Imperiul
lor maritim era vast. Se pare că populaţia era paşnică şi se simţea în siguranţă, deoarece palatele şi oraşele nu
erau fortificate şi secole de-a rândul soldaţii nu au purtat armuri. Frescele viu colorate, pictate pe pereţii palatu-
lui de la Knossos, ne sugereaza că membrii societăţii minoice erau optimişti, relaxaţi şi iubitori ai plăcerilor
vieţii.
Au fost primii din Europa care au folosit un limbaj scris, ce a fost prima oară descifrat acum câțiva ani. Ei
au fost o civilizatie diferită de cea greceasca, ce a dominat Marea Mediterană, mai ales că minonienii nu erau
amenințați de forte externe din Grecia sau alte părți.
Ca din senin însă, când era la apogeul puterii, civilizația minoică a fost distrusă și a dispărut pentru totdeauna,
lăsând în urmă mărturii importante ale măreției ei. Cauzele dispariției civilizației sunt înca un mister pentru
arheologii din ziua de azi, mulți dintre ei asociază acest sfârșit cu o erupție a vulcanului Santorini.

1
Grecii au păstrat în secolele ulterioare memoria grandorii cretane, dar istoria acestei civilizaţii este învăluită în
legendă. Conform celei mai cunoscute dintre ele, oraşul elen Atena trimitea regelui cretan Minos în fiecare an,
drept tribut, tineri şi fecioare, aceştia fiind sacrificaţi Minotaurului, monstrul jumătate om, jumătate taur, din
adâncul labirintului. În cele din urmă, eroul atenian Tezeu omoară bestia şi reuşeşte să scape din labirint.
Datorită legendei, adjectivul „minoic”, derivat din numele Minos, este folosit în expresia „civilizaţia minoică„,
sinonim pentru „civilizaţia cretană”.

În realitate, vor fi fost sacrificaţi tauri. Iar singurii expuşi pericolului erau acrobaţii, antrenaţi să execute salturi
peste tauri, prinzându-se de coamele acestora. Palatele erau formate dintr-un şir de încăperi complicat
distribuite. Se presupune că cel mai mare palat, cel din Knossos, era reşedinţa regală, dar la fel de
impresionante erau şi palatele din Phaistos și Mania.

2
Palatele acoperă două perioade: în prima, acestea au fost construite în jurul anilor 2000 î.e.n și au fost distruse
de cutremure și incendii, apoi reconstruite în anii 1700 î.e.n. Palatele din cea de-a doua perioadă au supraviețuit
pâna la distrugerea lor finală între anii 1500 și 1450 î.e.n, când au fost distruse probabil de cutremure, incendii
sau posibile invazii (ori o combinație între acestea). Palatele au fost reconstruite cu mult mai mult fast, structuri
monumentale cu largi curți deschise, colonade, scări imense, cripte religioase, fântâni, sisteme complexe de
aerisire și drenaj, magazii extinse pentru grâne și chiar un "teatru" deschis pentru spectacole publice.
Destinațiile unor încăperi pot fi doar presupuse. Complexitatea acestor palate, dimensiunile lor, sportul
săriturilor peste taur, adorarea taurilor așa cum este ea indicată de prezenta coarnelor de taur sacre și a securilor
duble (labrys) în piatră sau reprezentate în frescele murale, toate acestea au dat naștere legendei lui Tezeu din
mitologia greacă.

3
Dar, probabil, cea mai importantă valoare a Palatului Knossos este pictura pe pereți. Unul dintre fragmentele
cele mai remarcabile ale picturii este profilul unei tinere. Ochiul, așa cum era obișnuit în canoanele egiptene,
este în față. Dar în această imagine este un spirit complet diferit - este într-o față plină de viață, ușor îndoită de
nas, învârtind bucle de păr întunecat.