Insula Creta este cea mai mare insula din Grecia si a cincea cea mai mare din Marea

Mediterana.
Spinalonga Crete
La mai putin de 30 de minute de mers cu barca de statiunea Elounda, insula Spinalonga
este o dovada a trecutului istoric al insulei Creta. Datorita locatiei sale strategice, insula a
fost fortificata si a servit diverse roluri de-a lungul istoriei.

Fortareata a fost construita de venetieni in 1579 pe ruinele unui vechi oras, iar mai apoi
acestia au reusit sa pastreze controlul timp de mai bine de jumatate de deceniu dupa ce
Creta a cazut sub ocupatie otomana. Se pare că, demult, Spinalonga nici nu a fost o insulă
cum e acum, ci mai degrabă o peninsulă și că venețienii au tăiat o bucată din ea pentru a o
despărți de Creta. Mai apoi, în timpul coloniei venețiene, era locul unde erau trimiși
leproșii, bolnavii fiind alungați din satele lor tocmai pentru a-i ține pe localnicii sănătoși
departe de ei și pentru a ține boala sub control.

Mai mult, se spune că, atunci când boala a fost învinsă, iar căminul leproșilor a fost
distrus, insula a fost părăsită, rămânând în urmă un preot care, timp de cinci ani, a rămas
singur în Spinalonga pentru a-i pomeni pe cei morți. Îți poți ușor închipui că locul acesta
a devenit rapid celebru și a apărut în mai multe romane, seriale și chiar într-un
scurtmetraj.

Palatul Knossos in Heraklion

Palatul dateaza din Epoca de Bronz, iar aici vei pasi inapoi in timp cu peste 3500 de ani si
vei afla despre cum traiau oamenii in cel care este considerat cel mai vechi oras european.
Fost centru al civilizației minoiene, unde legenda spune că în vremuri de demult s-a aflat
și labirintul în care a fost ținut Taurul lui Minos (sau Minotaurul, cum mai este el
cunoscut), Palatul Knossos este în mod cert un obiectiv pe care nu trebuie să îl ratezi.

13. Canionul Samaria și munții albi Lefka Ori

Din nou canion. De data aceasta, însă, vorbim despre una dintre mândriile localnicilor
insulei, întrucât acesta a fost declarat parc național și rezervație a biosferei. Croindu-și
drum prin Munții Albi ai Cretei, canionul pare să fie cel mai lung din Europa, cu o
lungime de aproape 18 km.

Traseul este într-adevăr lung, de cinci până la șapte ore, prin floră și faune rare, munți
înalți, sălbatici și abrupți, și trece prin păduri de pini și chiparoși antici, coborând apoi
printre stâncile verticale până la plajă, pe cealaltă parte a insulei.

Creta este situată deasupra unei zone de subducție între plăcile africane, egeene și
eurasiatice, o zonă de subducție asociată cu vulcani activi precum Santorini. Forțele de
compresiune au început în Creta cu aproximativ 40 de milioane de ani în urmă și sunt
responsabile de seismicitatea actuală și de reliefurile topografice ridicate, există mai
multe vârfuri care sunt peste 2000m.
Cutremure minore au loc în fiecare an în Creta și unele cutremure mari și tsunami conexe
au avut loc în ultimele milenii. Cel mai remarcabil cutremur a fost asociat cu explozia
unui vulcan pe Santorini în secolul al XV-lea î.e.n. Efectele distructive ale acestui
cutremur au fost strâns legate de moartea civilizației minoice.

Diversitatea geologică uriașă a Cretei a permis dezvoltarea a două Geoparcuri: Parcul

Natural Psiloritis și Sitia. Cea mai faimoasă formațiune stâncoasă din Creta (fotografie de
copertă) se află în Aglios Pavlos și prezintă o alternanță de paturi de calcar și șeret.
Geometria caracteristică ziz-zag a acelor straturi, pliuri de tip chevron, este frecvent
observată atunci când sunt comprimate secvențe care alternează materiale incompetente
și competente.

Denumirea de Europa a fost folosită pentru prima dată în Legendele Olimpului. Se pare
că Zeus, conducătorul zeilor, s-a îndrăgostit de inocenta nimfă pe nume Europa (sora lui
Cadmus şi fiica regelui Agenor al Feniciei făcută cu Telephasa) ce culegea flori împreună
cu însoţitoarele sale pe litoralul pontic.

Zeul s-a transformat într-un taur alb cu coarne ca semiluna și a luat-o pe frumoasa Europa
pe care a purtat-o în valurile Mării Negre spre ţărmurile insulei Creta, unde ea a devenit
regină. Pământul pe care a fost adusă de znimfa de la Marea Neagră a primit ulterior
numele său, Europa. Dar, acestea sunt povești.

Din punct de vedere etimologic, numele vine din limba greacă, de la cuvintele „Eur”,
care însemna „întins”, şi „op”, care înseamnă „ochi”. Pentru Homer, autorul operei
„Iliada și Odiseea”, Europa (greacă Εὐρώπη, Eurṓpē) era numele reginei Cretei din
mitologie, si nu, o denumire geografică așa cum se întâmplă astăzi. Câteva sute de ani
mai tarziu, Europa făcea referire la zona central-nordică a Greciei, iar începând cu anul
500 î. de Hr. termenul a fost extins pentru a face referire și la teritoriile din nordul
Greciei.

În mitologia greacă, Minotaurul (în limba greacă: Μινόταυρος, Minótauros) era o

creatură fabuloasă jumătate om și jumătate taur. El locuia în marele Labirint construit de
către arhitectul Dedal la porunca regelui cretan Minos. Cuvântul "Minotaur" este
traducerea grecească a sintagmei "Taurul lui Minos". Această creatură era cunoscută și
sub denumirea Asterius sau Asterion, nume pe care l-a purtat și tatăl vitreg a lui Minos.

Se spune că înainte de a deveni rege, Minos a cerut zeului grec(an) Poseidon un semn
pentru a-l asigura că el și nu fratele său era urmașul tronului cretan (alte surse spun că s-
ar fi lăudat că zeii doreau să îl facă rege). Poseidon a fost de acord și i-a trimis un taur alb
deosebit de frumos, cu condiția ca Minos să sacrifice acel animal în cinstea zeului. Minos
a fost atât de tare uimit de frumusețea taurului încât a hotărât să îl păstreze și a sacrificat
în locul lui un altul, cu speranța că zeul nu va observa. Poseidon s-a mâniat și a făcut-o pe
soția lui Minos, Pasiphae să își piardă mințile și să se îndrăgostească de taur. Pasiphae a
cerut ajutorul lui Dedal, care i-a construit o vacă de lemn, acoperită cu piele și goală în
interior. Regina a intrat în această construcție și prin uniunea ei cu taurul alb a rezultat
Asterius (cel strălucitor) sau Minotaurul. După unele variante, taurul alb a devenit Taurul
Cretan,