Bacalaureat - Subiectul al II-lea (text la prima vedere)

TEXTUL EPIC

1. a. Prezintă, în minimum 50 de cuvinte, perspectiva narativă din fragmentul de mai

jos. (model pentru perspectiva narativă obiectivă – persoana a treia)

În marțea aceea, bătrâna nu-l aștepta pe Urcan. Plecase de acasă de-abia de o săptămână.
Trebuia să meargă pe Valea Florilor, pe la Cojocna și prin părțile Clujului și apoi peste trei
săptămâni să se întoarcă pe drumul Feleacului la Turda, de unde avea să-l aducă acasă Simion cu
căruța. „De ce o fi venind așa degrabă?” se întrebă femeia. Hm! Căscă lung, cu zgomot. Socotind
că așa cum vine el încet, șoltâc-șoltâc, mai este vreme până ajunge acasă, își adună întâi încet firul
pe fus. Bătrânul era încă în deal, departe. De câțiva ani, Urcănesii nu-i mai bătea inima când îl
vedea întorcându-se, după o lipsă de săptămâni. Mai căscă o dată, apoi împlântă fusul în furcă.
„Oare el e, ori numai seamănă?” Duse mâna streașină la ochi și se uită stăruitor în zarea drumului.
Pe alții nu i-ar fi cunoscut de la o zvârlitură, căci îmbătrânind nu mai vedea departe ca în tinerețe,
dar pe Urcan îl recunoștea de cum se ivea în deal. — El e dară. Cine să fie, vorbi ea singură. Ce-i,
de vine atât de repede? Se desprinsese cu greu de pe scaun, căci de ședere îndelungată o dureau
oasele.
Pavel Dan, Înmormântarea lui Urcan bătrânul
Notă Pentru conținut, vei primi 6 puncte, iar pentru redactare, vei primi 4 puncte
(utilizarea limbii literare – 1 punct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct; ortografia – 1 punct;
punctuaţia – 1 punct). În vederea acordării punctajului pentru redactare, răspunsul trebuie
să aibă minimum 50 de cuvinte şi să dezvolte subiectul propus.

Perspectiva narativă reprezintă un concept prin care se defineşte punctul de vedere al

naratorului în raport cu universul diegetic (narativ), cu personajele care evoluează în spaţiul
ficţiunii artistice. Principala instanță a comunicării în textul narativ este naratorul.
În fragmentul extras din ”Înmormântarea lui Urcan bătrânul”, de Pavel Dan, perspectiva
narativă este obiectivă, realizată de un narator omniscient, detașat, care oferă detalii despre
existența personajelor și despre relația dintre acestea, gesturile și acțiunile întreprinse: „Căscă lung,
cu zgomot își adună întâi încet firul pe fus.”, „Mai căscă o dată, apoi împlântă fusul în furcă.” De
asemenea, știe gândurile și trăirile personajului feminin: „De ce o fi venind așa degrabă?” se
întrebă femeia.”, „De câțiva ani, Urcănesii nu-i mai bătea inima când îl vedea întorcându-se, după
o lipsă de săptămâni.” Totodată, naratorul omniscient fixează coordonatele spațiale ale acțiunii:
„pe drumul Feleacului la Turda”, precum și cele temporale: „În marțea aceea”.
Mărcile perspectivei narative obiective sunt verbele și pronumele la persoana a III-a:
„nu-l aștepta”, „să se întoarcă”, „se întrebă” „l”, „se”, „el”, „ea”, destinele eroilor fiind dirijate
riguros de către naratorul – demiurg, ce dezvăluie o viziune ”dindărăt”, cu focalizare externă
asupra aspectelor prezentate
 1. b. Prezintă, în minimum 50 de cuvinte, perspectiva narativă din fragmentul de
mai jos. (model pentru perspectiva narativă subiectivă – persoana întâi)

Nu știu de ce nu-mi vine să plec, de ce mă încăpățânez să mă joc iar cu lumina înșelătoare

de fosfor a ceasornicului meu oblong*. Dar acum jocul nu izbutește să mă mai câștige ca la început.
Ba se pare că i-am prins și secretul, dar n-am nicio satisfacție pentru asta. Aș dori să plec și totuși
de la ușă mă întorc la fereastră, privesc luminile orașului în negură și blocurile de zid într-atât cât
intră în cercurile felinarelor. Pe urmă iar vreau să plec... Mă aplec, cu o îndrăzneală care mă
înfioară abia după ce o săvârșesc, deasupra largii streșini a mansardei, să văd dacă la capătul
ferestrelor este lumină; dar îmi amintesc la timp că prințul Preda își are dormitorul pe șirul odăilor
Auricăi și Irmei, așa că e inutil să-mi exagerez curajul deasupra abisului mut și întunecat. În
sfârșit...
Gib I. Mihăescu, Donna Alba

*oblong – alungit
Notă Pentru conținut, vei primi 6 puncte, iar pentru redactare, vei primi 4 puncte
(utilizarea limbii literare – 1 punct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct; ortografia – 1 punct;
punctuaţia – 1 punct).
În vederea acordării punctajului pentru redactare, răspunsul trebuie să aibă
minimum 50 de cuvinte şi să dezvolte subiectul propus.

Perspectiva narativă reprezintă un concept prin care se defineşte punctul de vedere al

naratorului în raport cu universul diegetic (narativ), cu personajele care evoluează în spaţiul
ficţiunii artistice. Principala instanță a comunicării în textul narativ este naratorul.
În fragmentul extras din ”Donna Alba”, de Gib Mihăescu, perspectiva narativă este
subiectivă, realizată de un personaj – narator uniscient, implicat, ce evocă trăiri și personaje
într-o manieră personală, dictată de propria conștiință: ”Nu știu de ce nu-mi vine să plec, de
ce mă încăpățânez să mă joc iar cu lumina înșelătoare de fosfor a ceasornicului meu oblong”, ”Aș
dori să plec și totuși de la ușă mă întorc la fereastră”, ”e inutil să-mi exagerez curajul”. Se observă,
astfel, neliniștile, ezitările sale, deruta în care se află și care se traduce prin stările contradictorii pe
care le traversează.
Mărcile perspectivei narative subiective sunt verbele și pronumele la persoana I: ”nu
știu”, ”mă încăpățânez”, ”n-am”, ”aș dori”, ”meu”, ”mă”. Sentimentele sunt transmise de către
personajul - narator ce dezvăluie o viziune ”împreună cu”, având, așadar, o focalizare internă ce
conferă autenticitate trăirilor evocate.
 2. Prezintă, în minimum 50 de cuvinte, două modalități de caracterizare a personajului,
identificate în fragmentul dat.

Petrecându-și viața mai mult în subsol, familia Rosmarin făcea economie de lumină și de
căldură, ba mai cruța și mobila cea bună de sus. Singură Liana, și mai ales de vreo doi ani, de când
a intrat în Universitate, s-a apucat să strice rânduiala retrăgându-se din ce în ce mai des în camera
ei, să citească sau să mediteze. Camera Lianei, decretată de ea ca atare, era însuși salonul de la
parter, cu mobila bătrânească atât de bine păstrată de părea nouă-nouță, cu pianina și gramofonul
(aparatul de radio avea în hol un loc mai bun), cu divanul plin de perne, cu micul birou feminin în
colțul dintre două ferestre și turnanta cu cărți. Rosmarin a avut destule discuții cu fata, din cauza
asta, mai avea și acum, dar în zadar. Cine să se înțeleagă cu tinerii din vremea de azi? Și încă Liana
e fată bună și cuminte, nu ca altele de seama ei…
Liviu Rebreanu, Jar

Notă - Pentru conținut, vei primi 6 p, iar pentru redactare, vei primi 4 p (utilizarea limbii literare
– 1 p; logica înlănțuirii ideilor – 1 p; ortografia – 1 p; punctuația – 1 p).
În vederea acordării punctajului pentru redactare, răspunsul trebuie să aibă minimum 50 de
cuvinte și să dezvolte subiectul propus.

Personajul este o instanță ficțională specifică textelor epice și dramatice, prin intermediul
căruia autorul își exprimă viziunea artistică. În fragmentul dat din opera literară Jar, scrisă de
Liviu Rebreanu, este creionat portretul unui personaj feminin, Liana. Acest portret se conturează
prin intermediul celor două modalități de caracterizare, atât directă cât și indirectă.
Un aspect moral se evidențiază prin caracterizarea directă, după cum reiese din
aprecierea naratorului: ,,Și încă Liana e fată bună și cuminte”. Portretul Lianei se completează prin
interogația retorică ,,Cine să se înțeleagă cu tinerii din vremea de azi?”, prin care este sugerată
independența fetei.
Prin precizarea statutului, ,,de când a intrat la Universitate”, se dezvăluie, în mod indirect,
o trăsătură importantă a personajului, înclinația către studiu. Sugestiv, în acest sens, este
comportamentul fetei care se retrage în camera ei ,,să citească sau să mediteze”, precum și decorul
în care este așezat personajul ,,cu micul birou feminin […]și turnanta cu cărți ”.
În concluzie, imaginea creată în textul dat reflectă un personaj dornic de independență, dar
studios și liniștit în același timp.
 TEXTUL LIRIC

3. Comentează textul de mai jos, în minimum 50 de cuvinte, evidențiind relația

dintre ideea poetică și mijloacele artistice.

Stau... și moina cade, apă, glod...

Să nu mai știu nimic, ar fi un singur mod -
Un bec agonizează, există, nu există, -
Un alcoolic trece piața tristă.

Orașul doarme ud în umezeala grea.

Prin zidurile astea, poate, doarme ea, -
Case de fier în case de zid,
Și porțile grele se-nchid. (…)
(Nocturnă, George Bacovia)

Notă - Pentru conținut, vei primi 6 p, iar pentru redactare, vei primi 4 p (utilizarea limbii literare
– 1 p; logica înlănțuirii ideilor – 1 p; ortografia – 1 p; punctuația – 1 p).
În vederea acordării punctajului pentru redactare, răspunsul trebuie să aibă minimum 50 de
cuvinte și să dezvolte subiectul propus.

Discursul poetic din ”Nocturnă” de George Bacovia transmite sentimentele de tristețe ale
eului poetic referitoare la condiția umană condamnată la singurătate. Discursul liric are caracter
confesiv, subiectiv, aspect ce se dezvăluie prin mărcile prezenței eului liric, precum verbele la
persoana întâi: ”Stau”, ”Să nu…știu”. Stările sufletești nu sunt declarate, ci mai degrabă sugerate,
prin intermediul simbolului apei, element dezintegrator în poeziile lui Bacovia.
În exprimarea ideii poetice, autorul valorifică valenţele estetice ale limbajului figurat.
Astfel, încă din incipitul textului se remarcă ideea unei ființe situate sub semnul dezgustului
existențial, redată cu ajutorul enumerației ”moina (…), apă, glod”. De asemenea, personificarea
”Un bec agonizează” sugerează capacitatea nefastă a morții de a acapara întregul univers exterior
și interior al eului liric.
Imaginile vizuale ”case de fier” și ”case de zid” profilează claustrarea absolută a eului
poetic, incapabil să mai acceadă la vreo formă de libertate.
Din punct de vedere prozodic, textul poetic este alcătuit din două catrene cu măsură
variabilă și rimă împerecheată.
 TEXTUL DRAMATIC

4. Prezintă, în minim 50 de cuvinte, rolul notațiilor autorului în fragmentul de mai jos.

ACTUL AL DOILEA

Aceeași cameră, însă aranjată. Pe întâiul plan o masă de lucru – spre stânga, în dreapta,
o măsuță cu scaune și canapea, sub un palmier. Pe pereți, tablouri făcute de-o mână de diletant,
un orologiu vechi cu lanțuri lungi etc. ... Spre seară. Lampa aprinsă.

SCENA 1

DARIA, GRIGORE, PRIETENA mică și foarte grasă, la măsuța din dreapta și-au luat ceaiul
GRIGORE: Daria, înțeleg să spui toate acestea doamnei Procopiu (arată spre Prietena), fiindcă
ți-e bună prietenă și, desigur, niciun cuvânt n-are să fie auzit de urechea mare și curioasă a orașului,
dar...

Lucian Blaga, Daria

Notă Pentru conținut, vei primi 6 puncte, iar pentru redactare, vei primi 4 puncte
(utilizarea limbii literare – 1 punct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct; ortografia – 1 punct;
punctuaţia – 1 punct).
În vederea acordării punctajului pentru redactare, răspunsul trebuie să aibă
minimum 50 de cuvinte şi să dezvolte subiectul propus.

Genul dramatic reprezintă o formă complexă de artă, în care operei literare, scrise cu scopul
de a fi reprezentată scenic, i se adaugă elemente de expresie specifice artei teatrale, spre a deveni
un spectacol. Discursul direct al scriitorului se limitează la didascalii, text nonliterar cu funcţii
pragmatice, având rol directiv în montarea spectacolului.
În textul dat, indicațiile scenice marchează împărțirea specifică, în acte și scene, a unei
piese de teatru. Astfel, fragmentul face parte din ”Actul al doilea”, ”Scena I” din opera ”Daria”,
de Lucian Blaga. În continuare, prin intermediul didascaliilor, sunt oferite informații referitoare la
decor (”Pe întâiul plan o masă de lucru – spre stânga, în dreapta, o măsuță cu scaune și canapea,
sub un palmier”) și la plasarea în timp a acțiunii dramatice (”Spre seară”). Totodată, indicațiile
autorului oferă precizări privind numele personajelor (Daria, Grigore, Prietena) și orientează jocul
actorilor, prin indicii gestuali (”și-au luat ceaiul”, ”arătă spre Prietenă”). Caracterizarea directă este
realizată, de asemenea, prin intermediul didascaliilor, care conturează un portret fizic al
personajului ”Prietena”, aceasta fiind ”mică și foarte grasă”.
 5. Prezintă, în minimum 50 de cuvinte, două modalități de caracterizare a
personajului dintr-un text dramatic, identificate în fragmentul dat.

Tabloul 13
Cortul sultanului

MOHAMED: Când am insomnie, seara, înainte de culcare, iau un atlas istoric și puțină apă. Și,
așteptând să-și facă efectul, urmăresc cu degetul imperiul hitiților… Dar peste o clipă trebuie să
o iau de la început, pentru că, de fapt, imperiul hitiților e imperiul egiptenilor… nu, al
asirienilor… al medo-caldeenilor… al perșilor… Dacă așa stau lucrurile, mă gândesc, pot să
dorm și eu liniștit…
STRATOS: Măria-Sa vorbește astfel…
MOHAMED (Oftând): Dar nu pot dormi… sunt nefericit!…
STRATOS: Cuceritorul e nefericit!
MOHAMED: Cucerești inimi, ocupi țări una după alta, aduni bogății… ei, și? La orice nivel,
sufletul omenesc e măcinat de o imensă neliniște… care e ca igrasia ce pune stăpânire încet,
încet, pe un palat cu temelia în apă…
STRATOS: Poate iubiți…
MOHAMED: Toți iubim și suntem neînțeleși. Spune-mi unul care a fost înțeles… în dragoste…
și în ce limbă?
Marin Sorescu, Răceala

Notă Pentru conținut, vei primi 6 puncte, iar pentru redactare, vei primi 4 puncte
(utilizarea limbii literare – 1 punct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct; ortografia – 1 punct;
punctuaţia – 1 punct).
În vederea acordării punctajului pentru redactare, răspunsul trebuie să aibă
minimum 50 de cuvinte şi să dezvolte subiectul propus.

În textul suport, ce face parte din opera ”Răceala”, de Marin Sorescu, este surprins
conflictul interior al personajului Mohamed, evidențiindu-se astfel frământările unui personaj care
se confruntă cu o angoasă existențială perpetuă, în ciuda marilor sale biruințe.
Pe de o parte, se remarcă, în construcția personajului dramatic, caracterizarea
directă realizată de Stavros, care îl descrie ca fiind ”nefericit”, profilând astfel tumultul interior al
personajului ce traversează sentimente de neîmplinire. Stările sale sunt accentuate și prin
intermediul didascaliilor, cu rol în caracterizarea directă a personajului (”Oftând”).
Sentimentul de nefericire este redat cu ajutorul autocaracterizării, Mahomed conștientizându-și
propriile trăiri care pot să conducă la o anxietate nefirească pentru un personaj aflat într-o poziție
socială atât de înaltă (”Dar nu pot dormi… sunt nefericit!…”).
Pe de altă parte, caracterizarea indirectă, prin limbaj, (”Toți iubim și suntem neînțeleși.
Spune-mi unul care a fost înțeles”), denotă imposibilitatea eroului de a se simți împlinit prin
sentimentul unificator al iubirii.
 6. Comentează, în minimum 50 de cuvinte, textul următor, evidențiind rolul
dialogului / monologului:

ELEVA: Zăpada cade iarna. Iarna e unul din cele patru anotimpuri. Celelalte trei sunt... ăă...
pri...
PROFESORUL: Da?
ELEVA: ... măvara, pe urmă vara... și ăă...
PROFESORUL: începe la fel ca „toana”, domnișoară.
ELEVA: Ah, da, toamna...
PROFESORUL: Exact, domnișoară, ați răspuns bine, e perfect. Sunt convins că veți fi o elevă
bună. O să faceți progrese. Sunteți inteligentă, păreți cultivată, aveți memorie bună.
ELEVA: Nu-i așa că știu anotimpurile, domnule?
PROFESORUL: Sigur, domnișoară... sau, mă rog, aproape. Dar se rezolvă. În orice caz, pentru
moment e bine. O să ajungeți să știți toate anotimpurile, cu ochii închiși. Așa ca mine.
ELEVA: E tare greu.
PROFESORUL: Oh, nu. Nu-i nevoie decât de puțin efort, de bunăvoință, domnișoară. O să
vedeți. Se rezolvă, n-aveți nicio grijă.
ELEVA: Dacă-ați ști cât îmi doresc, domnule. Am în minte o sete de carte! Și părinții mei ar
dori să-mi aprofundez cunoștințele. Vor să mă specializez. Ei zic că simpla cultură generală, cât
ar fi ea de solidă, nu mai e de-ajuns în ziua de azi.
PROFESORUL: Părinții dumneavoastră au perfectă dreptate, domnișoară. Trebuie să vă
continuați studiile. Iertați-mă că v-o spun, dar e un lucru absolut necesar. Viața contemporană a
devenit foarte complexă [...]

Eugen Ionescu, Lecția

Notă Pentru conținut, vei primi 6 puncte, iar pentru redactare, vei primi 4 puncte
(utilizarea limbii literare – 1 punct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct; ortografia – 1 punct;
punctuaţia – 1 punct).
În vederea acordării punctajului pentru redactare, răspunsul trebuie să aibă
minimum 50 de cuvinte şi să dezvolte subiectul propus.

Dialogul dramatic este principalul mod de expunere în teatru, element esenţial în

conturarea personajelor, a acţiunii şi a mesajului operei. În fragmentul ce face parte din opera
”Lecția” de Eugen Ionescu, întregul discurs dramatic se focalizează pe tema cunoașterii.
Încă din incipitul textului, dialogul definește relațiile dintre personaje, Eleva și Profesorul,
fundamentate pe încrederea și stima dintre ucenic și mentor, fără a omite însă o evidentă
dimensiune ludică și comică (”O să ajungeți să știți toate anotimpurile, cu ochii închiși”). Relația
dintre personaje este formală, acestea utilizând normele de politețe: ”domnișoară”, ”domnule”,
”dumneavoastră”.
De asemenea, dialogul are rol și în caracterizarea personajelor, evidențiind psihologia
acestora. Astfel, eleva se dovedește, în permanență, nesigură, în timp ce profesorul își asumă o
atitudine binevoitoare și stimulativă, fără a renunța totuși la o anume ironie.