Tema

Popescu Cosmin

1. Comentează, în minimum 50 de cuvinte, textul poetic, evidențiind faptul ca aparține

simbolismului.

Opera ,,Romanță fără ecou” de Ion Minulescu se înscrie tendinței simboliste,

deoarece prezintă numeroase particularități ale acestui curent literat.
Tema poeziei o reprezintă singuratatea, eul poetic fiind incapabil de a nutri
sentimente, de a iubi. Metafora ,,bibelou de porțelan” exprimă atitudinea eului poetic față de
iubire, sugerând forța puternica cu care se manifestă aceasta asupra individului, mai exact
modul în care acționează distrugător asupra ființei.
Titlul ,,Romanță fără ecou” se află în strânsă legătură cu ideile poetice, sugerand firea
interiorizată a eului poetic, incapabil de a comunica cu lumea exterioară, de a se exprima.
Din punct de vedere compozitional, poezia este alcătuită din patru strofe cu număr
inegal de versuri, constatându-se lipsa elementelor clasice de prozodie.
O trăsătură a simbolismului este reprezentată de cultivarea simbolului. Simbolul
,,obiect” sugerează detașarea eului de sentimentul iubirii, modul în care acesta întrevede
importanța materializată a acestui sentiment de care se lipsește. Încercarea de a evada din
lumea ideilor sale este iluzorie, susținută de simbolul ,,an” ce reprezinta un ciclu existential
caruia nu i se poate sustrage.
Sentimentele dominante sunt specifice liricii simboliste: melancolia, neliniștea,
monotonia.
O altă particularitate a simbolismului este susținută de muzicalitatea asigurată de
elementele de punctuație și ortografie, remarcandu-se prezenta majoră a punctelor de
suspensie, de simboluri: ,,demon”, ,,pasăre”, dar și de dispunerea simetrică a versului ,,Iubire,
bibelou de porțelan”, ce apare ca o invocație atât în incipit, cat și în final.
În concluzie, prin prezentarea argumentelor expuse este evidentă apartenența poeziei
lui Ion Minulescu la curentul simbolist.

2. Comentează, în minimum 50 de cuvinte, fragmentul dat, evidențiind două trăsături

ale genului epic.
Fragmentul extras din opera literară ,,Sakuntala” de Vasile Voiculescu aparține
genului epic, deoarece ideile, sentimentele, gandurile autorului sunt exprimate în mod
indirect, prin intermediul acțiunii și al personajelor antrenate în derularea evenimentelor
plasate într-un anumit timp și spațiu.
Fragmentul prezintă personajul-narator, al cărui nume nu este precizat, în călătoria lui
cu trenul spre Buzău, la moșia vărului sau Dionis, dar și rememorarea unor întâmplări din
copilăria sa.
O trăsătură a genului epic o reprezintă narațiunea ca mod predominant de expunere.
Narațiunea se realizează la persoana I (,,il faceam”, ,,plecam”, ,,intram”), remarcandu-se
profilul naratorului homodiegetic ce se identifică cu personajul principal. Călătoria cu trenul
îi trezește personajului amintiri despre drumul pe care-l parcurgea pe jos odinioară spre casa
bunicilor. Narațiunea se împletește cu descrierea, valorificată pentru a prezenta cadrul
natural.
La nivel lexical se observă prezența termenilor arhaici ,,ohavnic”, regionalisme
,,crivina”, dar și a neologismelor ,,gentleman”. Prin detaliile toponimice se susține
veridicitatea întâmplărilor petrecute în mediul rural românesc. Astfel putem afirma că textul
aparține curentului tradiționalist.
O altă trăsătură a genului epic este reprezentată de prezența personajelor. Din cauza
faptului ca este bolnav, protagonistul alege să plece la moșia vărului său. Dionis este
personajul absent, despre care protagonistul afirmă: ,,un perfect gentleman, nițel înstrăinat
poate și mai ales cam trăsnit”. Personajul principal este melancolic și trist, după cum însuși
mărturisește: ,,asta mă întrista ca o imbatranire a mea și a locurilor”(autocaracterizare).
În concluzie, prin prezentarea argumentelor expuse este evidenta apartenența
fragmentului extras din opera ,,Sakuntala” de Vasile Voiculescu la genul epic.

3. Prezintă, în minimum 50 de cuvinte, un personaj din text, evidențiind două mijloace

de caracterizare.
Textul citat este extras din opera ,,Madona” de Tudor Mușatescu. Acesta aparține
genului dramatic, fiind construit sub forma schimbului de replici între personaje, fiecare
replică având antepus numele personajului ce o rostește. Se observă structura specifică, textul
surprinde Tabloul V din Actul III.
Cele două personaje prezente sunt Madona, personaj eponim, și Danny. Discuția
surprinde atitudinea fiecăruia despre dragoste, având ca punct de plecare idila pe care o
trăiește Danny. Relația dintre cei doi este una de prietenie, fapt sugerat de apelativul folosit
de bărbat - ,,Dona”.
Portretul Madonei este realizat prin modalitățile de caracterizare directă (didascalii, de
către celelalte personaje, autocaracterizare) și de caracterizare indirectă (limbaj, gesturi).
Danny o caracterizează direct ,,tu ești prea tare și dragostea, în fond, e o slăbiciune”.
Didascaliile surprind elemente ale portretului psihologic ,,aer fericit” și prin comparația ,,cu
teamă, ca un criminal la locul crimei”, dar și elemente ale portretului fizic ,,e coafată frumos
și fardată bine și discret”. Este sinceră, după cum ea însăși mărturisește: ,,față de tine nu pot
avea niciun secret” (autocaracterizare).
Limbajul și gesturile dezvăluie trăsăturile personajului. Madona se dovedește o fire
analitică ,,Idila voastra e un fel de roman”, temătoare ,,și crezi ca pe mine m-ar putea iubi
cineva”. Madona se teme de a fi dezamăgită în iubire, de aceea acceptă cu luciditate
îndepărtarea. Astfel ea îl sfătuiește pe Danny să renunțe. Fraza ce îi exprimă explicit
concepția despre iubire și îi explica presupusa frământare ,,Cred ca e și un pic de literatura la
mijloc, în afara de suferință”.
În concluzie, Madona este un personaj complex ce trăiește drama necunoscutului în
dragoste, dovedindu-se lipsită de de această experiență care constituie pentru ea o slăbiciune.