Sunteți pe pagina 1din 2

O scrisoare pierduta

~eseu~

Comedia „O scrisoare pierduta” de Ion Luca Caragiale a apărut în anul 1884 și este o
specie a genului dramatic, prin care autorul pune în scena personaje și situații comice cu
scopul de a satiriza defectele omenești și de a starni râsul. Operele lui I.L.Caragiale, în
special comediile, sunt exemple ale realismului critic romanesc.
Opera literara “O scrisoare pierduta” se inspira din evenimentele politice ale anului
1883, este jucata pe scena in 1884 si publicata in 1885. Opera apartine genului literar
dramatic si este o comedie de moravuri de tip clasic.
Comedia este specia literara a genului dramatic in versuri sau in proza in care se
imbina categoria estetica a comicului si dramaticului cu un conflict puternic ce declanseaza
situatii neasteptate, finalul fiind de regula fericit.
Titlul pune in evidenta contrastul comic dintre aparenta si esenta. Pretinsa lupta
pentru putere politica se realizeaza, de fapt, prin lupta de culise, avand ca instrument al
santajului politic “o scrisoare pierduta” – pretextul dramatic al comediei. Articolul nehotarat
indica atat banalitatea intamplarii, cat si repetabilitatea ei (pierderile succesive ale scrisorii,
amplificate prin repetarea intamplarii in alt context, dar cu acelasi efect).
Tema comediei este demascarea prostiei umane si a imoralitatii publice si private,
dezvaluireaimpletirii de interese dintre doua grupari politice locale ale partidului de
guvernamant, intr-un oras deprovincie, capitala unui judet de munte
Autorul critica minciuna vietii politice, minciuna activitatii electorale de la sfarsitul
secolul XIX. Continutul operei are un puternic caracter social, dar și de viata familiala.
Nimeni nu se sinchiseste denimic, imoralitatea e suverana peste tot, la toate nivelele, in oras,
in case pretentioase, la mosieri si la burghezi. Intriga piesei porneste de la o intamplare
banala: pierdea unei scrisori intime, compromitatoare pentru reprezentantii locali ai
partidului aflat la putere si gasirea ei de catre adversarul politic, care o foloseste ca arma de
santaj. Acest fapt ridicol starneste o agitatie nejustificata si se rezolva printr-o impacare
generala si neasteptata.

Conflictul dramatic principal consta in confruntarea pentru puterea politica a doua


forte opuse: reprezentantii partidului aflati la putere (prefectul Stefan Tipatescu, Zaharia
Trahanache – presedintele gruparii locale a partidului si Zoe, sotia acestuia) si gruparea
independenta constituita in jurul lui Nae Catavencu ambitios avocat si proprietar al ziarului
“Racnetul Carpatilor”. Conflictul secundar este reprezentat de grupul Farfuridi-
Branzovenescu, care se teme de tradarea prefectului. Tensiunea dramatica este sustinuta
gradat prin lantul de evenimente care conduc spre rezolvarea conflictului, in finalul fericit al
piesei: scrisoarea revine la destinatar, Zoe, iar trimisul de la centru, Agamita Dandanache,
este ales deputat. Este utilizata tehnica amplificarii treptate a conflictului. O serie de
procedee compozitionale mentin tensiunea dramatica la un nivel ridicat, prin complicarea si
multiplicarea situatiilor conflictuale.

Doua personaje secundare au un rol aparte in constructia subiectului si mentinerea


tensiunii dramatice. In fiecare act, in momentele de maxima tensiune, Cetateanul turmentat
intra in scena, avand interventii decisive in derularea intrigii. El apare ca un instrument al
hazardului, fiind cel care gaseste, din intamplare, in doua randuri scrisoarea, face sa-i
parvina mai intai lui Catavencu si o duce in final Joiticii. Dandanache este elementul
surpriza prin care se realizeaaza deznodamantul; el rezolva ezitarea scriitorului intre a da
mandatul de deputat prostului Farfuridi sau canaliei Catavencu. Personajul intareste
semnificatia piesei, prin generalizare si ingrosare a trasaturilor, candidatul trimis de la centru
fiind “mai prost ca Farfuridi si mai canalie decat Catavencu”

Avand in vedere aceste caracteristici, opera literara O scrisoare pierduta de I.L.


Caragiale este o comedie de moravuri, in care sunt satirizate aspecte ale societatii
contemporane autorului.

S-ar putea să vă placă și