Relatia Enigma Otiliei

Felix Sima si Otilia Marculescu, reprezinta tipologia intelectualului in formare si a femeii

enigmatice, alcatuesc un cuplu de personaje care ilustreaza tema iubirii adolescentine in
romanul realist “Enigma Otiliei’’ de G.Calinescu.
Cocheta si ambitiosul din tipologia clasica, fata exuberanta si tanarul rational, personaje
ce scot in evidenta atentia contrariilor ce au in comun doar conditia sociala: ambii sunt
adolescent orfani care au nevoie de protejare.
Otilia Marculescu este o tanara de 18-19 ani, fiica celei de-a doua sotii a lui Costache
Giurgiuveanu. Ramasa de mica fara mama, Costache o creste ca pe fiica lui, insa faptul ca est
avar il impiedica sa o infieze official sau sa-i asigure, in mod concret , viitorul. Este o tanara cu
temperament de artista, studenta la Conservator. Otilia este un personaj complex, cu un
comportament derutant, fiind capabila de emotii puternice, trecand brusc de la o stare la alta,
uneori imprastiata si visatoare, alteori dand dovada de luciditate si tact. Pare copilaroasa, dar,
in acelasi timp, matura, ceea ce reiese din grija aproape maternal pe care o are pentru Felix, pe
care il protejeaza. Otilia dovedeste o foarte buna cunoastere a propriei firi, atunci cand se
autocaracterizeaza cu sinceritate in fata de Felix: ‘’ Eu am un temperament nefericit, ma
plictisesc repede, sufar cand sunt contrariata.’’
Felix Sima vine la Bucuresti pentru a studia medicina, stabilindu-se la unchiul si tutorele
sau, batranul si avarul Costache Giurgiuveanu, unde va cunoaste iubirea adolescentina cu Otilia.
Felix este tipologia tanarului carierist, a omului intelligent, cu studii, care inca isi cauta locul in
societate.
O prima secventa din care reiese relatia dintre cei doi reiese inca din scena sosirii lui
Felix la Bucuresti, in casa lui Costache Giurgiuveanu, Otilia purtandu-i grija. Neavand o camera
pregatita, Otilia ii ofera cu generozitate camera ei, prilej pentru Felix de a descoperi in
amestecul de dantele, partituri, romane de dragoste, cutii de pudra si parfumuri, o parte din
personalitatea exuberanta a Otiliei. Intre cei doi se naste, inca de la inceput, o afectiune
delicata, determinata de conditia lor de orfani. Impulsiv si imatur, Felix percepe dragostea la
modul romantic, transformand-o pe -Otilia intr-un ideal feminin.
O alta secventa care ilustreaza relatia dintre cei doi este reprezentata de ultima
intalnire inaintea plecarii Otiliei din tara, impreuna cu Pascalopol. Aceasta secventa este
esentiala pentru intelegerea personalitatii si a atitudinii lor fata de iubire. Otilia concepe iubirea
in felul aventurii, al artistului, cu daruire si libertate absoluta, iar Felix, este dispus sa astepte
oricat pentru a se casatori cu ea. Dandu-si seama ca ea ar putea reprezenta o piedica in
realizarea profesionala a lui Felix, Otilia il paraseste pe tanar si se casatoreste cu Pascalopol.
In epilog, cativa ani mai tarziu, Felix se intalneste in tren cu Pascalopol, care ii dezvaluie faptul
ca i-a redat cu generozitate libertatea de a-si trai tineretea, iar Otilia a devenit sotia unui conte
exotic.
Titlul initial, ‘’Parintii Otiliei’’ ar fi sustinut o tema balzaciana, cea a paternitatii in
contextual destinelor celor doi orfani, Felix si Otilia. Titlul ales de catre editori evidentiaza
modernismul romanului, prin referinta subtila catre reflectarea poliedrica sau tehnica oglinzilor
paralele, utilizata in constructia protagonistei. Misterul acesteia reiese din imaginea
fragmentata, cititorul fiind impulsionat sa reconstruiasca personalitatea ei, imbinand diversele
fatete percepute de catre celelalte personaje: ‘’Fe-fetita cuminte si iubitoare’’ pentru
Giurgiuveanu, ‘’dezmatata’’, ‘’stricata’’ pentru Aglae, fata admiramila, superioara, pentru Felix,
tanara capricioasa pentru Pascalopol, femeia interesata financiar pentru Stanica Ratiu, rivala in
dragoste pentru Aurica.
Incipitul romanului este construit dupa metoda balzaciana a fixarii clare a deixisului spatio-
temporal: ‘’intr-o seara de iulie 1909, cu putin inainte de orele zece, pe strada Antim […],
veridicitatea fiind astfel create.
Finalul romanului aduce un fel de circularitate prin faptul ca reia prima imagine a casei
batranului avar din primul capitol, Felix Sima amintindu-si replica unchiului sau ‘’Aici nu sta
nimeni’’.
Perspectiva narativa este obiectiva, viziunea ‘’dindarat’’ cu focalizare zero, naratiunea
desfasurandu-se la persoana aIIIa, narator omniscient, ubicuu si obiectiv, uneori sesizandu-se
limbajul unui estet.
Din punctul meu de vedere, relatia Felix Sima-Otilia Marculescu, este bazata pe
asemanarea celor doi de a fi orfani, toate celelalte diferente ale caracterelor acestora
constituind principalul motiv pentru care o relatie intre cei doi ar fi fost imposibila.
Complexitatea si exuberanta Otiliei, rationalitatea si realismul pe care il denota Felix, sunt
factori esentiali in constructia relatiei dintre cei doi, in final, Otilia constientizand ca ar constitui
o piedica in realizarea pe plan professional a lui Felix.
In concluzie, Felix si Otilia sunt personaje representative pentru romanul complex,
modern, balzacian, relatia celor doi fiind una ampla, complexa, fiecare dintre cei doi avand
idealuri, Otilia fiind nestatornica, dornica de aventura si de viata in lux, iar Felix, tanarul
intelectual, urmandu-si visul de a devein un medic cunoscut.