ACTUL II

(O sală de o parte a unui bufet într-un bal mascat de mahala. 2 uși în fund; cea din
dreapta dând în bal, cea din stânga într-un coridor de lângă bal. La stânga, în planul din fund, o
ușe a cabinetului de toaletă; la dreapta, planul I, o ușe dând în sala principală a bufetului. În
scenă, mese pentru mâncare, 1 în fund între cele 2 uși, două în față, una la dreapta, alta la
stânga. La ridicarea cortinii, se aud măsurile din urmă ale unui valț, și se vede prin ușa din
dreapta, în fund, mișcarea balului)
SCENA XIII
CATINDATUL, în costum și cu masca scoasă șezând la masa din stânga și bând rom cu
un păhăruț, apoi CHELNERUL
CATINDATUL (bătând în masă) : Chelner!...
CHELNERUL (d-afară) : Vine!...
CATINDATUL: Am început să mă încălzesc... ori magnetismul... ori electricitatea lui
Matei... nu știu ce e... dar lucrează. Am început să mă-ncălzesc. (bate în masă)
CHELNERUL (din dreapta) : Vine, vine!
CATINDATUL: 1 de la noi de la percepție m-a învățat! „Vrei să-ți treacă? mănâncă, bea,
fă petreceri și magnetizează-te, dar magnetizează-te strașnic cu jamaică...” și... mă magnetizez.
(bate în masă tare) Pfu! Cald!
CHELNERUL (d-afară) : Vine, vine, vine!
CATINDATUL: Nenea Iancu, săracul, daca ar ști cum mă magnetizez... și unde? (scoate
de sub costum din sân o scrisoare și o citește cu chef) „Am aflat că umbli prin cafenele și pe la
baluri; dacă mai aflu astfel de chestii, nu-ți mai trimet nici un gologan, viu să-ți lungesc urechile;
te iau înapoi la prăvălie, și te pui la ipitropie, măgarule...” Mie adică îmi scrie nenea Iancu. (bate
tare în masă)
 Dramaticul reprezintă un gen literar cuprinzând totalitatea operelor scrise sub formă de
dialog și/ sau monolog, destinate reprezentării scenice.
În fragmentul selectat din opera „D-ale carnavalului” de Ion Luca Caragiale, notațiile
autorului au, în primul rând, rolul de a oferi informații cu privire la segmentarea textului
„ACTUL II”, „SCENA XIII”. De asemenea, didascaliile furnizează detalii referitoare la decor
(un element asociat limbajului dramatic): “O sală de o parte a unui bufet într-un bal mascat de
mahala. 2 uși în fund; cea din dreapta dând în bal, cea din stânga într-un coridor de lângă bal. La
stânga, în planul din fund, o ușe a cabinetului de toaletă; la dreapta, planul I, o ușe dând în sala
principală a bufetului. În scenă, mese pentru mâncare, 1 în fund între cele 2 uși, două în față, una
la dreapta, alta la stânga. La ridicarea cortinii, se aud măsurile din urmă ale unui valț, și se vede
prin ușa din dreapta, în fund, mișcarea balului”. Elementele de decor sugerează statutul social și
aspirațiile personajelor, conturând atmosfera de epocă.
O funcție a indicațiilor scenice o constituie dezambiguizarea , deoarece replicile sunt
precedate de numele personajelor „ CATINDATUL”.
În al doilea rând, didascaliile oferă informații referitoare la jocul scenic al actanților
“bătând în masa”, “scoate de sub costum din sân o scrisoare și o citește cu chef”.
Notația dramaturgului „(CATINDATUL), în costum și cu masca scoasă” constituie o
modalitate de caracterizare indirectă, prin vestimentatie.
În concluzie, rolul intervențiilor autorului este dublu: pe de o parte, vizează detalii de
regie, cuprinzând toate indicațiile date, dar și un suport care îi permite lectorului să construiască
imaginar fie un loc în lume, fie o scenă de teatru, fie amândouă în același timp.