Ultima noapte de dragoste, întaia noapte de razboi

Relatia dintre doua personaje Camil Petrescu

Desi apartine perioadei interbelice Camil Petrescu renunta la tematica
traditionala pentru o naratiune subiectiva aducand in prin-plan interioritatea starilor
lăuntrice, gandurile si indoielile personajelor. Scris la persoana I romanul devine o
naratiuneactoriala, o lunga confesiune a personajului principal.
Tematica romanului exprima conditia intelectualuluila inceputul sec al-XX-lea,
dar si iubirea si razboiul ia experiente fundamentale care determina care determina
individul sa-si reconsidere viziunea a personajului principal.
Personajele sunt construite urmand particularitatile impuse de romanul
psihologic. Cuplul Stefan, Ela apar in prima parte a romanului, iar factorul declansator
al rememorarii povestii de iubire dintre cei doi il constituie o discutie la cantina
ofiterilor despre dragoste si adulter. Afirmatiile contradictorii despre dragoste si
casnicie ale camarazilor de arme ii trezesc lui Gheorghidiu vechi indoieli si suferinte
din dragoste. Din acest moment discursul narativ devine retrospectiv, naratorul
rememorand toate etapele relatiei cu Ela, de la colegialitate, casatorie, viata fericita in
conditii modeste, pana la momentele de declin si mai apoi de despartire. Spirit
nelinistit, Gheorghidiu cauta absolutul in dragoste si de aici porneste marea lui drama
care se consuma in doua directii: una a iubirii inselate si a nevoii de certitudine, iar
cea de a doua a imposibilitatii de integrare intr-o societate inferioare, de aici apare
incompabilitatea cu Ela de care incearca sa se aproprie cat mai mult sufleteste
dorindu-si comunicarea perfecta. Ela insa se defineste din ce in ce mai mult in
constiinta sotului ca o femeie mondena, superficiala, cocheta, materialista si prea
departe de framantarile interioare ale sotului ei. Considerand iubirea o capacitate strict
emotionala, Stefan simte ca nu mai poate comunica cu Ela, femeia ancorata in
cotidian, senzorial si petreceri mondene dupa primirea mostenirii, Ela se schimba
radical sau cel putin asa i se pare lui Stefan, care descopera o alta Ela, altfel de cum o
sia el, altfel de cum ar fi vazut-o, si usor usor incepe sa constientizeze dureros
nepotrivirea de caracter dintre el si sotia sa. Un moment important al acestei
descoperiri il reprezinta momentul mostenirii, moment in care Ela se implica profund
in discutiile despre bani, moment in care Ela nu intelege de ce el cedeaza o parte din
avere mamei si surorii sale. Excursia la Odobesti altereaza si mai tare relatia celor doi
deoarece lui Stefan i se parea ca Ela acorda o atentie exagerata unui alt Domn. Stefan
sufera avand impresia ca este inselat, moment care genereaza prima ruptura a cuplului
urmata de o serie de certuri si impacari.
Finalul romanului reprezinta si sfarsitul dramei personale dupa experienta
razboiului drama personala i se pare o banalitate. Despartirea apare ca singura solutie
posibila, ruptura in cuplufiind definitiva si iremediabila. Stefan incheie relatia de
cuplu printr-o scrisoare prin care ii comunica Elei ca ii lasa tot ceea ce are „adica tot
trecutul”
Stefan Gheorghidiu intruchipeaza itelectualul care se defineste prin trairea
autentica a experientei cunoasterii, spre deosebire de Ela, femeie frumoasa, populara,
cocheta, dar cu aspiratiile unei tinere obisnuite din acea perioada, cei doi reprezinta
asadar doua destine incompatibile pe care iubirea le uneste pentru un timp, dar pe care
le desparte viziunea diferita asupra existentei.