CARACTERIZARE STEFAN GHEORGHIDIU

‘’ULTIMA NOAPTE DE DRAGOSTE, INTAIA NOAPTE DE

RAZBOI’’ DE CAMIL PETRESCU
Romanul este o specie a genului epic, in proza, de intindere mare, cu o
actiune desfasurata pe mai multe planuri narative si un numar mare de
personaje prezentate in mediul lor de viata. Romanul ‘’Ultima noapte de
dragoste, intaia noapte de razboi’’de Camil Petrescu este un roman
modernist, psihologic, al experientei, subiectiv, si a aparut in anul 1930.
Stefan Gheorghidiu, personajul narator, este un intelectual, personaj tipic
lui Camil Petrescu, student la Filozofie, care traieste intr-o lume a ideilor, a
cartilor, avand impresia ca s-a izolat de lumea concreta. Este lucid, un filosof
fascinat de absolut, de ideea unei iubiri ideale, find in acelasi timp, si un
inadaptat social, orgolios si hipersensibil. Orgoliul este trasatura
fundamentala a acestuia, izvorat din increderea in propria gandire si putere de
a intelege lucrurile, dar care il domina atat in relatiile de iubire, cat si in viata
sociala. Iubirea pentru Ella izvoraste, in primul rand, din orgoliu, deoarece
era iubit de cea mai frumoasa fata din Universitate, dar si din duiosenie fata
de exuberanta si devotamentul Ellei.
Relatia sa cu Ella a fost armonioasa atat timp cat acestia au trait modest.
Mostenirea primita de la unchiul Tache creeaza o criza de identitate
psihologica si morala prin raportarea la societate.
Principala trasatura de caracter a lui Stefan Gheorghidiu este orgoliul,
ilustrativa in acest sens este marturisirea lui in ceea ce priveste felul in care ia
nastere dragostea pentru Ella deoarece era iubit de cea mai frumoasa fata din
Universitate, dar si din duiosenie fata de exuberanta si devotamentul Ellei. De
asemenea, din orgoliu combinat cu o moralitate superioara, pleaca de buna
voie pe front, pentru ca nu ar fi suportat sa ii auda pe alti participanti
povestind despre razboi, fara ca el sa cunoasca aceasta experienta de viata.
 O secventa care ilustreaza caracterul protagonistului este reprezentata de
primirea mostenirii care genereaza o ruptura in relatia acestuia, deoarece Ella
era incantata de viata mondena si pare interesata de un tanar avocat, domnul
G. Dintr-un orgoliu exagerat, Stefan refuza sa intre in competitie cu cielalti,
fiindca i se pare sub demnitatea lui de intelectual sa-si schimbe garderoba si
sa adopte comportamentul superficial al dansatorilor moderni pe care Ella ii
admira, iar Gheorghidiu ii considera mediocri si ii dispretuieste.
A doua experienta de viata fundamentala in planul cunoasterii existentiale
este razboiul, frontul, o experienta traita direct, care constituie polul terminus
al dramei intelectuale. Imaginea razboiului este demitizata, nimic eroic, nimic
inaltator, razboiul este tragic si absurd, inseamna noroi, arsita, frig, foame,
umezeala, murdarie si mai ales frica, spaima, disperare, moarte. Faptele sunt
expuse cu precizia calendaristica a jurnalului de front, fiind inregistrate cu
scrupulozitate de Gheorghidiu. Spiritul polemic al autorului evidenteaza
discutiile demagogice din Parlament privind pregatirea pentru razboi,
inconstienta si cinismul politicienilor, falsul patriotism si iresponsabilitatea
celor raspunzatori de soarta patriei. Frontul este de fapt, haos, dezordine, ceea
ce creeaza o imagine halucinanta “de foc si de traznete”.
Titlul romanului este o metafora a timpului psihologic, a modului in care
timpul obiectiv si evenimentele exterioare sunt resorbite in prezentul
constiintei. Substantivul comun ‘’noapte’’ este o metafora care inseamna
trairea in constiinta si abolirea principiului cronologic. Termenii ‘’ultima’’ si
‘’prima’’ sunt frontierele temporale ale unor epoci diferite ca traire si viziune
din viata personajului, marcand momentele esentiale ale transformarii sale.
Din barbatul orgolios si adept al iubirii unice, Stefan Gheorghidiu devine un
barbat rece, detasat si ironic spre sfarsitul romanului.
Romanul este structurat in doua parti si are 13 capitole cu titluri sugestive:
‘’Ultima noapte de dragoste’’ care exprima aspiratia catre sentimentul de
iubire absoluta, si “Intaia noapte de razboi’’ care ilustreaza imaginea
razboiului tragic ca iminenta a mortii. Daca prima parte este o fictiune
deoarece prozatorul nu era casatori si nici nu traise o drama de iubire pana la
scrierea romanului, partea a doua este insa o experienta traita, scriitorul fiind
ofiter al armatei romane, in timpul Primului Razboi Mondial.
Incipitul romanului il prezinta pe Stefan Gheorghidiu ca proaspat
sublocotenent rezervist, in primavara anului 1916, contribuind la amenajarea
fortificatiilor de pe Valea Prahovei si din apropierea Dambovicioarei.
Conflictul interior se produce in constiinta personajului narator care
traieste stari si sentimente contradictorii in ceea ce o priveste pe Ella. Stefan
Gheorghidiu traieste cu iluzia ca s-a izolat de realitatea inconjuratoare , insa
tocmai aceasta realitate produce destramarea cuplului. Gheorghidiu isi
aminteste inceputul iubirii sale cu Ella, sentiment ce parea absolut, deoarece
eroul considera ca ‘’cei care se iubesc au drept de viata si de moarte unul
asupra celuilalt.’’ Implicarea Ellei in lumea mondena pe care eroul o
dispretuieste si fata de care se detasase, reprezinta principalul motiv al
rupturii dintre cei doi.
Din punctul meu de vedere, romanul modern, subiectiv, al experientei,
psihologic ‘’Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi’’ de Camil
Petrescu pune in lumina caracterul omului hiperlucid si al femeii interesate de
monden, de lux. Stefan Gheorghidiu este tipul intelectualui, al ganditorului,
al omului care reuseste sa lase trecutul in urma deoarece are puterea de a-si
invinge gelozia, punand in raport framantarile de constiinta cu cele obiective
ale vietii sociale, cele din urma cantarind mult mai mult. Astfel, Stefan
Gheorghidiu ii lasa Ellei o mare parte din avere, pentru ca a realizat faptul ca
el isi va putea mereu gasi o femeie obsedata de avere si lux, insa Ella nu va
mai gasi un barbat care sa o iubeasca, ci doar unul la fel de obsedat de
bogatia ca ea.
In concluzie, romanul ‘’Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de
razboi’’, scris de Camil Petrescu in 1930, il prezinta pe intelectualul Stefan
Gheorghidiu ca fiind tipul omului ganditor, filosof, iubitor, care, participand
la razboi, isi va pierde oarecum simtul realitatii, totodata, schimbandu-si si
perspectiva asupra iubirii pe care o considera unica si absoluta.