2.

5 Învierea Tavitei
Cuvintele Mântuitorului nostru Iisus Hristos sunt tot atât de vii și trebuie să fie tot atât
de lucrătoare cum au fost în vremea când Domnul Hristos le-a rostit. I-a zis Domnul Hristos
lui Iair: „Nu te teme…”, ne spune și nouă „nu te teme”, la fiecare dintre noi ne spune „nu te
teme”. I-a spus lui Iair „crede numai“, adică stăruie în credință, nu te clinti din credință „și se
va mântui…” Sunt cuvinte pe care ni le spune și nouă. Le avem din Sfânta Scriptură - Noul
Testament. În Sfintele Evanghelii ni s-au păstrat istorisirea câtorva învieri din morți, trei, și
anume: învierea tânărului din Nain, învierea fiicei lui Iair și învierea lui Lazăr. Iar în cartea
Faptelor Sfinților Apostoli avem de asemenea două istorisiri de minuni ale învierii și anume:
învierea unei tinere, Tavita, despre care citim, în Faptele Sfinților Apostoli în capitolul IX, că
Sfântul Apostol Petru a înviat pe o tânără, învierea unui tânăr, Eutihie, minune descrisă tot în
Faptele Sfinților Apostoli, și pe care a făcut-o tot Sfântul Apostol Pavel (Faptele Apostolilor
20).1 Este interesant de observat că toate învierile istorisite în Sfânta Scriptură a Noului
Testament, toate cele cinci, se referă la tineri nu la oameni în vârstă. Bătrânii, știu ce îi
așteaptă, deși nu le vine să creadă, nu e în firea omului să creadă că moare. Trebuie să faci fel
și fel de raționamente, să ai fel de fel de gânduri, să te silești cumva să crezi că mori pentru că
nu crezi că mori, nu-ți vine să crezi că mori; asta e experiența bătrânilor. Trebuie să credem că
omul nu moare, că omul nu-i făcut să dispară, că omul nu-i făcut să se nimicească, ci e făcut
să dăinuiască. Bineînțeles că dacă nu avem gândul că vom muri, vom muri fără gândul acesta,
numai că nu vom muri în înțelesul că s-a gătat cu noi, că acum gata, nu se mai întâmplă nimic
după moarte. Știm că se întâmplă: judecata particulară, judecata universală, răsplata pentru
cele bune și pentru cele rele pe care le-am făcut în viață, și apoi răsplata cea veșnică. Acesta
este, avantajul credinței noastre. Sfântul Apostol Pavel, în Epistola I-a către Tesaloniceni zice:
„Să nu vă întristați ca cei ce nu au nădejde” (I Tesaloniceni 4, 13).
Despre Sfânta Tavita (al cărei nume în tălmăcire însemnează „gazelă”, „căprioară”)
cunoaștem că a fost uceniţa Sfinţilor Apostoli şi a locuit în cetatea Iope. Pentru a înțelege cât
mai bine această minune și contextul în care s-a produs, voi reda textul scripturistic din
Faptele Apostolilor 9, 36-43: „Iar în Iope era o uceniţă, cu numele Tavita, care, tâlcuindu-se,
se zice Căprioară. Aceasta era plină de fapte bune şi de milosteniile pe care le făcea. Şi în
zilele acelea ea s-a îmbolnăvit şi a murit. Şi, scăldând-o, au pus-o în camera de sus. Şi fiind
aproape Lida de Iope, ucenicii, auzind că Petru este în Lida, au trimis pe doi bărbaţi la el,
rugându-l: Nu pregeta să vii până la noi. Şi Petru, sculându-se, a venit cu ei. Când a sosit, l-

1
https://rachiti.mmb.ro/sites/default/files/fisiere/2016/11/viata_crestina_37_281.pdf, accesat la data
23.02.2023
au dus în camera de sus şi l-au înconjurat toate văduvele, plângând şi arătând cămăşile şi
hainele câte le făcea Căprioara, pe când era cu ele. Şi Petru, scoţând afară pe toţi, a
îngenunchiat şi s-a rugat şi, întorcându-se către trup, a zis: Tavita scoală-te! Iar ea şi-a
deschis ochii şi, văzând pe Petru, a şezut. Şi dându-i mâna, Petru a ridicat-o şi, chemând pe
sfinţi şi pe văduve, le-a dat-o vie. Şi s-a făcut cunoscută aceasta în întreaga Iope şi mulţi au
crezut în Domnul. Şi el a rămas în Iope multe zile, la un oarecare Simon, tăbăcar”.
Reiese astfel, din acest pasaj că Tavita „era plină de fapte bune şi de milosteniile pe
care le făcea” (Fapte 9, 36). Pe neaşteptate însă, ea s-a îmbolnăvit şi a murit. Sfântul Apostol
Petru se afla atunci în cetatea Lida şi acolo au trimis după el ucenicii lui îndureraţi, rugându-l
cu lacrimi să vină la Iope şi să îi mângâie pe părinţii şi rudeniile Tavitei, care erau zdrobite de
durere. Sosind la Iope, Sfântul Petru a cerut tuturor să iasă din încăperea în care se afla trupul
neînsufleţit al Tavitei, şi a îngenuncheat la rugăciune înaintea lui Dumnezeu. Apoi,
întorcându-se către trup, a zis: „Tavita, scoală-te!” (Fapte 9, 40), „iar ea şi-a deschis ochii şi,
văzând pe Petru, a şezut” (Fapte 9, 40). Făcându-se cunoscută fapta aceasta în întreaga cetate
a Iopei, mulţi au crezut în Domnul şi Mântuitorul lisus Hristos.2

2.6 Învierea tânărului Eutihie la Troa

Sfântul Eutihie avea ca patrie Sevastopolul. El, auzind de buna vestire a lui Hristos, și-
a lăsat părinții și rudele și s-a apropiat de iubitul ucenic al lui Hristos, de Apostolul Ioan
Cuvântătorul de Dumnezeu. Deci, urmând obiceiurilor lui și fiind următor vieții aceluia,
învățase de la dânsul cereasca înțelepciune, și scosese darul lui Dumnezeu ca dintr-un izvor.
Umplându-se el de râvna apostolească, a dezrădăcinat din temelie înșelăciunea idolească.
Asemenea și pe Sfântul Apostol Pavel aflându-l, că steaua pe soare, i-a urmat lui, ostenindu-
se împreună cu dânsul în propovăduirea cuvântului și răbdând bărbătește toate primejdiile.
Pentru aceea este numit ucenic al amândurora, al Sfântului Evanghelist Ioan Cuvântătorul de
Dumnezeu și al Sfântului Apostol Pavel. Numindu-se el apostol - între cei mai mici apostoli -,
deși nu se află în numărul celor șaptezeci de apostoli, însă s-a cinstit cu numire apostolească,
ca unul ce s-a ostenit cu cei mai mari apostoli întru bună vestire a lui Hristos și ca unul ce a
fost sfințit de dânșii episcop la slujirea cuvântului și la jertfe. Eutihie a străbătut multe țări,
propovăduind pe Hristos, nu numai cu dânșii, ci și singur. El nu umblă singur, ci avea călător
împreună pe îngerul lui Dumnezeu, care îl întărea și îi spunea mai înainte cele ce avea să i se
întâmple. El suferea pretutindeni legături și bătăi, și pătimea cu bărbăție pentru Domnul său.

2
https://doxologia.ro/viata-bisericii/marturii/apostolul-petru-o-invie-pe-tavita, accesat la data 23.02.2023
Odată, fiind chinuit de foame în temniță, i s-a adus pâine de o mână nevăzută, cu care se
întărise atât, încât socotea muncile întru nimic. Iar când l-a dezbrăcat ca să-l chinuiască, și
când i-a strujit trupul cu unghii de fier, a curs din cinstitul lui trup, mir de bună mireasmă și a
umplut văzduhul de bună mirosire. După aceea, fiind aruncat în văpaia focului, s-a auzit tunet
din cer și s-a pogorât o ploaie mare, încât a stins focul; iar sfântul a rămas viu și nevătămat,
slăvind pe Dumnezeu. Altădată a fost dat spre mâncare fiarelor; dar și acelea s-au îmblânzit
înaintea feței lui, și s-au făcut ca niște miei.
Ceea ce este mai de mirare, este faptul că unui leu, dându-i drumul asupra lui, acela a
grăit cu glas omenesc, propovăduind măririle Mântuitorului Hristos. Atunci s-au mirat și s-au
spăimântat toți, care se uitau la acea priveliște. Dar ce minune este pentru că Cel ce a putut de
demult să deschidă gura măgarului lui Valaam, să vorbească ca oamenii, oare nu putea să
rânduiască gura leului ca să grăiască omenește, spre mustrarea și rușinarea păgînilor, și spre
mărirea atotputerniciei Sale? Deci și aici tot Domnul este, cum a fost și acolo, făcând minuni.
Însă cum Sfântul Apostol Eutihie și-a săvârșit nevoința alergării sale, despre aceasta se
povestește în Prolog că s-a sfârșit fiind adus legat de la Efes în patria sa, Sevastopol. Slujba
din Minei pomenește în ce chip s-a sfârșit, zicând că i s-a tăiat capul cu sabia, fiind încununat
de Iisus cu coroana biruinței.3
Contextul săvârșirii minunii învierii lui Eutihie la Troa, îl regăsim în Sfânta Scriptur,
astfel: „În ziua întâi a săptămânii (Duminică) adunându-ne noi să frângem pâinea, Pavel,
care avea de gând să plece a doua zi, a început să le vorbească şi a prelungit cuvântul lui
până la miezul nopţii. Iar în camera de sus, unde erau adunaţi, erau multe lumini aprinse.
Dar un tânăr cu numele Eutihie, şezând pe fereastră, pe când Pavel ţinea lungul său cuvânt, a
adormit adânc şi, doborât de somn, a căzut jos de la catul al treilea, şi l-au ridicat mort.
Iar Pavel, coborându-se, s-a plecat peste el şi, luându-l în braţe, a zis: Nu vă tulburaţi, căci
sufletul lui este în el. Şi suindu-se şi frângând pâinea şi mâncând, a vorbit cu ei mult până în
zori, şi atunci a plecat. Iar pe tânăr l-au adus viu şi foarte mult s-au mângâiat”. (Faptele
Apostolilor 20, 7-12).
Despre Sfântul Eutihie se povestește că ar fi fost tot acela care se pomenește în Faptele
Sfinților Apostoli la cap.3. Era un tânăr oarecare, anume Eutihie, care, șezând la fereastră,
amețit de somn, a căzut jos din acea casă, de la rândul al treilea și, murind, l-a înviat Sfântul
Apostol Pavel. Dar de această înștiințare vrednică de credință n-am aflat încă, și nu se pare să
fi fost tot acel Eutihie care a căzut, căci era din Troada, precum se arată tot în cap. 3 al

3
https://doxologia.ro/viata-sfant/viata-sfantului-sfintit-mucenic-eutihie, accesat la data 23.02.2023
Faptelor Apostolilor, care zice: Am venit în Troada... Patria acestui apostol Eutihie care se
cinstește acum era Sevastopolul.
Deci, cetatea Troada este în Frigia, iar Sevastopolul în Palestina. Deși zic cei ce
socotesc că Eutihie este unul și același cu tânărul din Troada, care a căzut din casă de la
rândul al treilea, fiind ucenic al Sfântului Ioan cuvântătorul de Dumnezeu, însă nu se
potrivește cu sfârșitul. Aceia spun de Eutihie, care este în Faptele Apostolilor, că a
propovăduit în Spania, și acolo s-a dus la Domnul. Iar acest Eutihie care se cinstește acum,
aducându-se de la Efes în Sevastopol, patria sa, s-a sfârșit prin tăiere cu sabia.