. *fic **?

** ^ * Apare o d a i a p e lima
t++*44!±+&!&^&&»*±±+++±£l!±*&±£4±±+± : »»»»»»#^^^^»^^»^>^^»>^^^»#^#»^^^^^^^^##^»#^^»#^^^»#»^^^»»»#'»»
8 PAGINI IUNIE, 1932.

n puterea Duhului Sîânt

Z_==Z REVISTĂ RELIGIOASĂ

ABONAMENTE: Nu nouă, Doamne, nu nouă ci Numelui Corespondenţa şi comenzile se adre­

In ţara lei 50 Tău dă slavă pentru bunătatea Ta, sează Eug. Bodor. Bulevardul Regele
In America dolar 1 pentru credincioşia Ta ! Ps. 115 : 1. Ferdinand No. 16 Burdujeni-Suceava.

S U M A R U L :
1) Puterea deplină a Dulăului Sfânt între primii 4) Biserica lui Dumnezeu,. Serviciul militar şi Au­
Creştini.. torităţile de Stat.
2) In Catacombele Romei. 5) Se Pierd copiii.
3) Cine botează cu Duhul Sfânt ? 6) Diferite.
^LuA.
k*4++4>4>*++4++4+4++++<**)+4++*+*++W+++4 »*#•*•*# r r ? # » ^ » » » # » » » # # » # j * > » » » ^ » » » # » # » # » » # # # » » » »v^^WW*»***»*»*»*»*»»**?

Puterea deplină a Duhului Sîânt

între primii Creştini
înălţimea spirituală a creştinilor din primii se-
ecli o găsim relatată p e larg în Cartea lui Arnold.
Toţi creştini, cari au u n Mântuitor: viu, ştiu să
istorisească despre minuni. Da, ele sau petrecut
mult mai multe, decât a n T p u t e a cuprinde noi, însă
cu durere astăzi d a r u l minunilor se găseşte aşa de
r a r între cei ce se zic creştini, pentrucă sfeşnicul
nostru a îost luat dela noi.
Promisiunea decisivă a D o m n u l u i : „In Numele
Meu vor scoate d r a c i ; vor vorbi în limbi n o i ; vor
lua în m â n ă şerpi dacă vor b e a ceva d e moarte,
nu-i va vătăma;,îşi vor p u n e manele peste bolnavi,
şi bolnavii se vor însănătoşa", sunt cuvinte, a s u p r a
cărora n u putem avea pretetiţiune deplină p e n t r u
noi, pentrucă ni se cere p u t e r e şi încredinţare di­
rectă cătră Domnul şi tocmai aici n e lipseşte cre­
dinţa.
La primii creştini însă, ele erau î n t r a d e v ă r rea-
lisate în aşa m a r e măsură, încât semnele şi minu-
nele ce se îăceau între ei, se poate spune că era
ceva obicinuit. Păgânii îi acuzau din aceasta pri­
cină că sunt vrăjitori (magie).
î r e n e u s scrie s „Cei ce sunt ucenicii F i u l u i lui
Dumnezeu, aceştia primesc în Numele Lui P u t e r e
d e p l i n ă dela El şi o întrebuinţează p e n t r u mân­
tuirea altor oameni, d u p ă cum fiecare a primit da­
rul dela El. Căci unii scot afară draci şi chiar cu
cea mai mare putere şi cu totul; alţii a u cunoştinţe
despre unele lucruri cu mult m a i înainte, a u ve­
denii si vestiri profetice; alţii însă vindecă p e bol­
navi şi îi î a c p r i n p u n e r e a manilor p e deplin sănă­
toşi. F ă r ă de n u m ă r sunt darurile Duchului Sfânt,
p e cari Biserica din întreaga lume le primeşte dela
D u m n e z e u în numele lui Isus Hristos Celui cruci­
ficat, prin cari (daruri) se conving şi sunt câştigaţi
păgânii".
In mod deosebit se îăceau multe,
Vindecări de boale
p r i n p u n e r e a manilor potrivit cu prescripţiunile a-
postolului Iacob (Iacob 6,14). O r l g e n e s comentează,
că el a văzut p e mulţi cari a u fost vindecaţi de cele
m a i grele boale şi în special de 'nebunie.
D e s p r e singuraticul Antoniu?t se zice că el a po­
sedat acest d a r într'o m ă s u r ă foarte înaltă; adesea
bolnavii e r a u vindecaţi n u m a i prin rugăciunile lui
fără ca el să-i fi văzut. Ba ceva şi m a i m i n u n a t era,
că în unele cazuri şi la mormintele morţilor se fă­
ceau vindecări şi minuni.
Interesant este, că prin ucenicii D-lui Isus, cari
singuri e r a u bolnavi şi şubrezi se vindecau a l ţ i i ;
însă ei trebuiau să-şi poarte m a i d e p a r t e boalele şi
slăbiciunile lor, ca d r e p t d o v a d ă că n u ei, ci Cel,
de care a u îost împluţi, Duchul Sfânt, a fost P u r -
tătoriul vindecări Divine; de altfel e u n fenomen
p e care îl întâlnim şi în zilele noastre.
Intre primii creştini nu se înfăptuiau n u m a i vin­
decări d e boale ci şi î n v i e r i d i n Morţi*
I r e n e u s zice: „Că unii vindecă p r i n p u n e r e a ma­
nilor, şi p e cei bolnavi şi slăbănogi îi prezintă să-

CREDINŢA APOSTOLICĂ
nătoşi. Chiar în aceste vremuri au înviat morţi şi
au rămas încă mulţi ani pintre noi".
i r e n e u s s c r i e s „Sunt unii în Siria precum şi în
alte părţi, cari din copilăria lor (atunci fuseseră în­
viaţi din morţi) au trăit o viaţă liniştită până în a-
dânci bătrâneţe, îndreptându-şi reîlecţiunea inimi­
lor asupra lucrurilor cereşti: pe corp însă îl forţau
ca să le îie totdeauna supus şi în toate îl preţuiau
pe Dumnezeu. Aceştia au dovedit prin aceasta în-
părtaşirea lor cu Dumnezeu, că prin rugăciunele
lor au înviat şi morţi. Insă ceia ce eu spun nu sunt
poveşti, cu atât mai puţin aşi repeta ceva ce s'a
întâmplat de o vreme îndelungată însă aceasta e o
lucrare minunată|care s'a petrecut în aceste vremuri.
Eu personal am văzut un om bătrân care era
foarte evlavios şi iubitor de Dumnezeu.
Cu acesta era bine cunoscut un anumit agricul­
tor care ave numai mi singur fiu. In prietenia sa
venea adesea la acest om bătrân şi căuta ca să se
bucure înpreună cu el în cele bune, şi ca de obicei
îl aducea ceva din produsele câmpului său.
Nu mult după aceia se întâmplă că băiatul său se
înbolnăvi şi muri. Tatăl luă cadavru şi îl puse în­
tr'un coş îl acoperi cu frunze şi se duse cu el ia a-
eest bătrân. Şi cum sosi la el a pus coşul jos a şe­
zut a vorbit ceva cu el şi în sfârşit a plecat lăsând
coşul acolo ca şi cum ar fi avut struguri în el.
Când se făcu seară bătrânul îşi îăcu rugăciunea
sa şi când descoperi coşul, în loc de struguri găsi
corpul mort al copilului. Mirat ele încredinţarea o-
mului, s'a pus să se roage lui Dumnezeu pentru
băiatul mort, întinzându-se asupraîuişinu s'a sculat
dela rugăciune până ce iarăşi s'a întors viaţa în
corpul copilului".
Puterea asupra duchurilor rele
a posedat'o Biserica primitivă în că timp îndelungat.
Cu totul încrezător scrie Tertulian cătră păgâni:
„Lăsaţi numai să vină unul, despre care se ştie pre­
cis că e demonizat, îndată ce un creştin va striga
Sa el, poruncindu~i să vorbească şi aşa duhul va
mărturisi că el este cu adevărat un drac. Când este
amintit numele lui Isus Hristos, ei se îngrozesc şi se
gândesc la chinurile lacului de foc şi când noi nu­
mai suflăm peste ei sau îi atingem, ei trebue la or­
dinul nostru în contra voinţei lor şi spre necazul
lor să părăsească corpul. Eij (spiritele rele) se bu­
cura dacă pot să facă rău acelora de cari ei trebue să
se teamă, totuşi noi îi subjugăm uşor dacă îi prin­
dem, da, când pe cale răutăcioasă ne combat din
depărtare cum ne apropiem de ei ne implorează
(cerând mila) până în cel mai înalt grad. Cine ar
vrea să vă salveze de aceşti duşmani lăuntrici, cari
vă ruinează sufletele şi sănătatea voastră dacă noi
nu ani faceo"?
C l p r i a n spune despre aceste: „( Tind le'' ordonăm
\W-W.
te fy
în Numele Domnului, imediat dau îndărăt şi trebue
să părăsească corpurile ocupate. Atunci săi vezi
cum sunt ei tainic de biciuiţi la cuvântul şi rugă­
ciunea noastră, chinuiţi şi năcăjiţi de groaza care
creşte în ei, cum răcnesc şi strigă, cum suspină şi se
roagă, da mărturisesc de unde vin ei şi unde
se duc".
Ei dispar imediat sau după credinţa suferindului
sau a Charului cel posedă ajutătorul său.
Odinioară singuraticul Arsaţius a fost atacat de
un demonizat cu sabia. El n'a posedat nici o armă
trupească, pentru a se putea apăra, decât numai
acea una singură, care e în 4 4 î\umele i u i I s u s " .
Se petrecu o lucrare minunată, printr'un singur cu­
vânt demonizatul fu dezarmat şi duchul cel rău fu
scos aîară din el.
Pecând Grigorie, numit de alţi şi „Făcăioriul de
minuni ţinea o adunare sub cerul liber, deodată din cei
prezenţi un tânăr începu să strige: „Acest învăţător
zice, că nu el ci stă unul lăngă el, care îi pune
aceste cuvinte în gură spre a le rosti". Grigorie
s'a oprit, şi a poruncit că acest tânăr demonizat
să fie adus la el. El a suflat peste el, în urma că­
reia tânărul căzu zăpăcit jos. Grigore însă şi-a
pus manele peste el şi tânărul se linişti şi în ace­
iaş clipă duchul ,cel rău îl părăsi.
La singuraticul Ilarionus, veni un om bogat
cu numele Oronius care era stăpânit de mulţi de­
moni şi din pricina furiilor sale trebuia să îie
legat cu lanţuri. Când a fost adus înaintea lui Ila-
rion, la atacat pe neaşteptate şi la ridicat în sus
cu scopul de al trânti la pământ. Insă Ilarion
zimbind a vorbit cătră oameni din jurul său cari
erau plini de groază:
„Lăsaţi numai pe luptătorul meu în pace".
Atunci a pus mâna pe capul demonizatului l'a
prins de păr, ia cuprins şi manile, iar cu picioa­
rele lui a călcat pe picoarele demonizatului şi a
vorbit: „Incovoaiete tu grămadă de duchuri rele!"
Atunci demonizatid incepu să răcnească şi lovia
cu capul de pământ, însă Ilarion se ruga cu glas
tare şi plin de încredinţare: „Doamne Isuse mân-
tueşte pe acest nenorocit, eliberează pe acest pri-
zoner, căci Ţie îţi este cu putinţa să birueşti şi
pe mulţi după cum birueşti unul singur.
Îndată se auzi multe glasuri, ca a unei mulţimi
de popor şi demoni au ieşit din el şi au plecat.
Este însă de remarcat faptul că Oracoli păgâni
cari existau pe acele vremuri, de atunci a în­
cetat de a mai răspunde. Zeii păgânilor au amuţit,
împăratul Iulian, necredinciosul, a întrebat des­
pre un război în contra Perşilor şi a cerut sfat
dela toţi Oracoli, dintre cari şi dela cel mai ilustru
Oracol de pe atunci numit Hain dela Dafne lângă
Antiochia. Acest Oracol însă a răspuns: „Aici în
apropiere sunt înmormântaţi unii morţi de cari
.
 CREDINŢA APOSTOLICĂ
suntem împedecaţi de a răspunde. Aceştia trebue
îndepărtaţi".
Cu puţin înainte îusese înmormântat martirul
Babilas tocmai în acele locuri unde demonul a-
cestor zeităţi păgâne îşi exercita prin fiinţa lui
cel mai scârbos desîrâu. Din pricina îmormântării
martirului în aceste locuri, demonul a amuţit.
împăratul a ordonat, ca cadavrele „galilienilor
uricioşi" după cum îi numea el pe creştini, să îie
desgropate şi mutate de acolo.
Atunci s'a adunat toată Biserica, bărbaţi, îemei,
tineri şi bătrâni şi au transportat secriul cu cada­
vrul susnumitului cu cântări şi veselie în alt loc.
Scurt timp după aceasta un fulger a aprins tem­
plul idolesc şi ia nimicit lăcaşul demonului.
A c e a s t a e r a p u t e r e a d e p l i n ă a Duchului
S f â n t o d i n i o a r ă , şi astăzi la fel.
Unde sunt oamenii cari prin credinţă să poată
servi pe bolnavi şi pe demonizaţi ?
E>a9 u n d e sunt a c e i a c a r i c r e d a c e a s t a ?
O î Casele de bolnavi sunt pline, aproape în fie­
care casă se află câte un bolnav. Paralitici şi in­
firmi ne întimpină pas cu pas, orbii bîjbîiesc pe
străzi, răniţi strigă după ajutor.
In Catacombele Romei
„Via apia" este drumul ţărei cel vechi, ce duce
din Roma înspre frumoasa Campagna. Ea a fost
construită deja cu 212 ani înainte de naşterea lui
Hristos. Pe ea a trecut spre mormânt renumitul
convoi funebru al Cezarului Augustus. Totodată pe
această cale a trecut şi ap. Pavel când a intrat în
Roma. La dreapta se văd grozavele ruine ale Cir­
cului Maximus şi ale lui Thermen Caracalla iar la
stânga se vede mormântul lui Metella.
După o scurtă parcurgere, noi ajungem la ţinta
noastră: C a t a c o m b e l e D o m i t i l l a 9 numite după
Flavia Domitilla, cari au existat 2 secole după Isus
Hristos. Soţul ei era consul împărătesc, şi ea era o
nepoată a împăratului Domiţian. Deja la 50-60 ani
după moartea Apostolului Pavel, creştinismul a cîş­
tigat locuri în apropierea tronului împărătesc. Do­
rn iii Ha a fost exilată din pricina credinţei, iar so-
ţul ei a fost condamnat la moarte. Prin faptul că
Catacombele au îost numite după numele ei, căci
erau un loc hotărât pentru înmormântarea familiei
ei, cât şi membrilor Bisericii primitive, cari erau
săraci, astfel ea şi-a îăcut un renume prin aceasta.
Acum ne vom ocupa de camerile de sub pământ
a celor morţi. Ele nu erau întocmite ca să fi avut
ieşiri sau intrări separate în coasta muntelui, ci
după vârful muntelui se săpa direct în jos în forma
fântânii (puţ de mină carboniferă), care era zidită
Se î n f ă p t u e s c şi a s t ă z i v i n d e c ă r i p r i n
m â n a D o m n u l u i I s u s ? D a şi ancă o d a t ă d a !
Lăudat să fie Dumnezeu, căci pe ici pe colo
prin rugăciunile credinţei copiilor Săi, bolnavii
sunt vindecaţi, şi noi, prin descoperirile Sale mi­
nunate din Anglia suntem învioraţi, de a stărui,
până ce şi în mijlocul nostru se va deschide flu­
viul ploiei târziei prin revărsarea puterei şi Da­
rurilor Duchului Sfânt.
Nu avem noi cuvântul şi pentru noi scris: ?
Adevărat, adevărat, vă spun, că, cine crede în
Mine, va face şi el lucrările pe cari le fac Eu;
ba încă va face altele şi mai mari decât acestea;
pentrucă Eu Mă duc la Tatăl. Ioan 14.12,
Eu închei cu R u g ă m i n t e a c ă t r e t o ţ i c r e d i n ­
c i o ş i i : „Poporul lui Dumnezeu! Râvneşte cu toată
puterea după darurile Duchului Sfânt. I. Cor. 1 2 .
Chiar şi după darul vindecări. Insă înainte de
toate pocăeşte-te şi te umileşte fiind ascultător
Duchui Sfânt şi cuvântului lui Dumnezeu; pentru­
că adevărata pocăinţă în noi este antemergătoare
lucrărilor Duchului Sfânt în puterea deplină. ;t
A. G.—Hamfourg
Kg*£5 SS-3SÎ nptun
• • . .
din scări ca de obicei din cărămidă, însă acoperită
cu marmoră. Dacă această fântână era suficient de
adâncă, atunci se făcea înlăuntrul ei bulevarde
(stradă principală) şi din aceasta se despărţeau
străzi laterale, şi acestea erau legate cu alte străzi
până ce formau o reţea complectă; aceste drumuri
numărau mai mulţi chilometri. Cadavrele erau puse
în nişte locuri săpate în pereţii laterali în formă
de firide. Dacă era complect ocupate partea drea­
ptă şi cea stângă a pereţilor, atunci săpau mai de­
parte în jos, şi astfel îşi făceau locuri pentru noui
cadavre. In unele intrări am numărat până la 14
morminte unul peste altul. Aceasta câte odată nu
dura mult şi adesea se iveau pericole prin surpa­
rea pereţilor şi a plafonului.
Se ajutau prin aceasta, că formau un nou etaj
sub cel vechi, până ce a ajuns la Catacomba Do~
mitellei, aşa că s'au făcut 5 plasamente până ce cel
din urmă era adânc mai mult ca 25 de metri dela
suprafaţa pământului. Toate aceste plasamente nu
se mai arată. Unele intrări au fost zidite din cauză
că unii vizitatori se ducea înlăuntru pentru a face
noui descoperiri şi despărţindu-se de conducătorii
lor se rătăceau în acest Labirint nemai putând găsi
uşa de ieşire din Catacombă.
Cum au devenit primii creştini la acest obicei de
înmormântare? Aceasta stă în legătură probabil cu
 CREDINŢA APOSTOLICĂ
exemplul lui Isus, precum în viaţă, aşa şi în moar­
te; la fel şi la înviere. Isus a îost înmormântat în­
tr'un mormânt de piatră în grădina lui Iosiî Ari-
matianul. Unele din aceste Catacombe erau îoarte
îrumos împodobite. In Roma a iost clădit un palat
întreg din marmora unei Catacombe. Inscripţiile
sunt păstrate încă bine, şi tot odată amintirea ar­
tei primilor creştini. Foarte mult se vede pe Isus
cu un miel pe umeri, şi desenul unui peşte, care era
semnal tainic al primilor creştini. Literile greceşti
ale cuvântului „Peşte', dau începutul cuvintelor:
—Isus Hristos Fiul lui Dumnezeu, Isbăvitorul.
Prin diîerite drumuri subterane, se găsesc multe
cripte şi capele. Atunci am mers unul după altul
mai departe până ce am ajuns la un sistem de ca­
vou unde erau bănci săpate în piatră, şi locuri de
stat între 60-80 persoane. Aci ne-am oprit. Acesta
era locul unde primii creştini, când din cauza pri­
gonirilor grozave nu erau nicăeri siguri, tocmai ca
nişte căprioare îugărite, ei se reîugiau aici pentru
ca împreună să poată cânta şi să se roage, ca să
citească epistolele apostolului şi să servească frm*
g e r e a p â i n e i (cina Domnului). Ce contrast între
Biserica Sî. Petru a Papei şi acest loc de amintiri
de sub pământ.
Eu cred că mai multă binecuvântare a isvorât
din cea dintăi decât din cea dîn urmă. O, aceşti e-
roi ai primului creştinism, ce ne predică ei nouă!
Unii au suferit batjocură şi biciuire, alături de a-
ceştia au îost legaţi cu lanţuri şi duşi în închisori,
unii erau tăiaţi în bucăţi, alţii străpunşi, omorâţi
cu sabia; ei se mutau din loc în loc îmbrăcaţi în
piei de capre, în lipsuri, strâmtorări şi necazuri (ei
de care lumea nu era vrednică) şi trăiau în mizerie
şi pustiuri şi prin munţi, prin crăpăturile şi găurile
pământului. (Ebrei 11).
Noi ne aşezam în cerc. Apoi aci între mormintele
martirilor am câutat un verset al unei cântări în
cor.
Mult timp a răsunat ecoul printre drumurile sub­
terane. După cântare sau înălţat către Tronul de
Har rugăciuni îerbinţi din inimă, după acelaş Duh
şi putere de credinţă, dragoste şi lepădare de sine,
care însufleţeau pe primii creştini.—„Dă-ne Doam­
ne şi nouă în aceste timpuri sărace de credinţă,
pline de somnul păcatului, aceleaşi arme oţelite ca
şi ale primilor creştini!"
S'au făcut rugăciuni pentru şcolile duminicale
depe întreg pământul, pentru învăţători şi pentru
elevi, rugăciuni pentru o nouă redeşteptare du-
hovnieoască prin semnele, minunile şi faptele Di­
vine ce se produc prin Duhul Sfânt în poporul lui
D-zeu, şi pentru Har de a restabili virtuţile lui
Isus Hristos în viaţa noastră zilnică, ca prin acea­
sta să îie preamărit Tatăl din ceruri ca şi prin
primii creştini.
încă niciodată nu m'am ruşinat de lipsa mea de
lepădare de sine ca în acea dimineaţă; acolo am
lăudat pe Domnul iarăşi cu credincioşie şi am luat
o nouă hotărâre îaţă de Domnul şi lucrul, Său şi
mi-am propus că dacă în viitor voi întâmpina tot
îelulde lupte, carevoesc a mă robi, îmi voi reamin­
ti despre vizita mea în catacombe.'
Tr. din «Meher Licht»
Cine botează cu Duhul Sîânt ?
Ev. Matei 3:11.
„Cel ce vine după mine, El vă va boteza cu Duh
Sîânt şi îoc".
Iubite cititor! Dacă vreai să cunoşti pe acela că­
ruia I-s'a încredinţat această taină, cercetează Sî.
Scriptură. In ev. Ioan 6:63 găsim că el zice: „Cu­
vintele pe care vi le spun Eu, sunt Duh şi viaţă".
Adică mişcare şi putere pentru orice suîlet ce vo­
eşte a lua calea către Dumnezeu.
Ioan Botezătorul încă a mărturisit despre Domnul
Isus când a zis: „Iată Mielul lui Dumnezeu, care
ridică păcatul lumii". Şi mai departe; „El este a-
cela despre care ziceam: După mine vine Unul care
era înaintea mea. Eu nu-L cunoşteam, dar tocmai
pentru aceasta am venit să botez cu apă, ca El să
îie îăcut cunoscut lui Israiel. Eu nu-L cunoşteam;
dar Cel ce m'a trimis să botez cu apă, mi-a zis":
Acela peste care vei vedea Duhul pogorându-Se şi
oprindu-Se, este Cel ce botează cu Duhul Sîânt.
Ioan, 1:29-34. Prin urmare El, adică Isus este acela
prin a cărui mijlocire şi putere se poate căpăta bo­
tezul în Duh Sîânt şi îoc.
Eu întâlnesc aşa zişi creştini, cari mă întreabă
că, dacă noi primim Duhul Sîânt ca şi pe vremea
apostolilor, dece nu se vede venind El ca şi peste
Isus, în formă de porumbel? Şi de sigur că aseme­
nea întrebări se pun numai de oamenii acei care
nu vor să primească adevărul deplin aşa cum ni-1
arată sfânta Scriptură. Noi trebuie să le spunem
unor asemenea oameni de Botezul cu Duh Sîânt
din ziua de cincizecimii, când apostolii şi ucenicii
erau cu toţii strânşi laolaltă^ când deodată vine Pu­
terea de sus a Duhului sîânt, umple casa, şi peste
cei ce erau în acea casă se văd nişte limbi ca de
îoc. Ei vorbeau în alte limbi după cunwle da Du­
hul să vorbească. Fapte 2:1-4.
La Domnul Isus noi vedeam semnul botezului în
Duh Sîânt, „Porumbelul", la primii creştini din Ie­
rusalim vedem „limbile de îoc" şi „vorbirea în fe­
lurite limbi" la credincioşii dintre păgâni în casa
lui Corneliu, vedeam iarăşi vorbirea în limbi şi mă­
rirea lui D-zeu prin acestea, Fapte 2:11, şi laj cre­
dincioşii din Eîes vedem alături de vorbirea în limbi
şi proîeţia. Fapte, 19:1-6.
 CREDINŢA APOSTOLICA
Apropierea lui D u m n e z e u de omul păcătos, ca şi
a omului păcătos de D-zeu, cum se face î n t r ' u n
chip obicinuit. Noi vedem că atunci c â n d D u m n e ­
zeu S'a pogorât pe Sinai ca să dea lui Moise şi po­
porul lui lsrail Legea, s'au petrecut lucruri aşa de
grozave, încât omul încercat cu a t â t e a semne şi
minuni, Moise, s'a î n s p ă i m â n t a t şi a zis: „sunt în­
grozit şi t r e m u r " . Ebrei 12:21.
Glasul Viului Dumnezeu se manifesta p r i n tune­
te, fulgere şi alte îenomene s u p r a n a t u r a l e . Acestea
erau semnele ce-L dovedeau pe Cel Atot Puternic.
E x o d 19:16. La îel şi astăzi D u m n e z e u se p r e a m ă ­
reşte p r i n alte semne tot aşa de înfricoşate p e n t r u
sfinţiţii Săi, căci p r i n ele se manifestă măririle lui
D-zeu. F a p t e 2:11.
„Nişte limbi ca de î o c " . — A c e a s t a însemnează
p r e d i c a r e a Evangheliei cu putere de sus, căci focul
este p u t e r e a de curăţire. Isaia 6:6-7. D a , Domnul
voeşte ca gurile celor ce sunt chemaţi a vesti mi­
nunile lui să li se treacă buzele şî limba p r i n focul
de p e altarul cel ceresc, spre desăvârşirea lucrării.
Dumnezeu m a i zice către prof. Ieremia: „Cuvân­
tul meu îl îac îoc în gura t a şi poporul acesta lem­
ne ca să-i a r d ă îocul acesta". Ieremia 5:14. Focul
este simbolul desăvârşirei la care aduce D u m n e z e u
p e orice om care crede în jertfa Fiului Său Isus,
Aleluia.
Şi toate cele ce se î a c prin D u h u l Sîânt, ce se
vorbesc prin El, sunt n u m a i prin mijlocirea Dom­
nului Isus. El a zis: „ F ă r ă de "mine n u puteţi îace
nimic". O h ! Şi dece ar îndrăzni cineva a lucra î ă r ă
El? Mai ales în m i n u n a t a lucrare a Duhului Sîânt!
Iubite suîlete cititor! că noi n u m a i întâlnim limbi
de îoc dela Rusalii, nouă ne r ă m â n însă: „Dumne­
zeul nostru este îoc mistuitor". Ebrei 12:29.
Dumnezeul cel viu şi vecinie să deschidă inimile
mai multor oameni ca ei să creadă în credinţa care
a îost d a t ă sfinţilor odată p e n t r u totdeauna, I u d a 3
şi astfel să fie botezaţi în D u h u l Sfânt.
Ion Covaci, Timişoara.
a © i • a-^,
B
isenca lui Dumnezeu,
S e r v i c i u l roi 11 i t a r
şi autorităţile de Stat
Romani 13 : 1-7
Deoarece n u le-a r ă m a s vrăjmaşilor noşiri nici
un motiv cu care să ne ponegrească, afară de în­
vinuirea că n u îacem a r m a t a sau că n u p u r t ă m
a r m ă , a m căutat a p u n e la punct acest l u c r u ; întăi
să r ă m â n ă mincinoşii cei ce prin calomnii c a u t ă să
ne descrediteze, şi al doilea să a r ă t ă m temeiul bi­
blic al serviciului militar în viaţa socială, p r e c u m
şi autoritatea.
P r i m u l citat în acest sens se aîlă scris în Ev.
Luca 3 :14, care ne a r ă t a că nişte ostaşi a u venit
la Ioan Botezătorul, spre a-1 î n t r e b a ce să facă şi
ei spre a avea părtăşie la viaţa de pocăinţă pre­
dicată de el. Se ştie că pe vremea aceea, Palestina
era sub dominaţia r o m a n ă , şi deci şi ostaşii e r a u
romani. D a c ă a r m a t a e r a ceva rău, Ioan Boteză­
torul i-ar fi sfătuit să p ă r ă s e a s c ă a r m a t a şi să ur­
meze pocăinţa şi î n d r e p t a r e a . Nu ! El le-a zis: „Să
n u stoarceţi nimic de la nimeni p r i n ameninţări,
nici să învinuiţi p e nimeni pe nedrept, ci să vă
mulţumiţi cu leîurile voastre".
Al doilea citat îl găsim tot în Ev. Luca 20 : 25,
u n d e învinuitorii D o m n u l u i Isus, adică părinţii în-
vinuitorilor noştrii, c ă u t a u a-L încerca. El însă le-a
r ă s p u n s : „Daţi Cezarului ce e al Cezarului, şi lui
D u m n e z e u ce e al lui D u m n e z e u " . Acest verset în
legătură cu I P e t r u 2 : 13, 14, ne -arată că supune­
r e a î a ţ ă de stăpânire adică î a ţ ă de Rege, autori­
tăţi şi legalitate este condiţionată de cuvântul lui
Dumnezee. Regele ţării ca cea m a i înaltă autori­
tate în stat, are u n d r e p t a s u p r a cetăţenilor săi, în
viaţa lor t r u p e a s c ă ; adică să îacă a r m a t a , să plă­
tească dările şi să i-se s u p u n ă la orice poruncă.
D a r şi Dumnezeu, ca Fiinţă a tot puternică a r e
stăpânire a s u p r a omului (credincios), adică de a-I
d a onoarea închinăciunea şi slava ce i-se cuvine
Lui. D a c ă Isus Hristos a r îi îost împotriva siste­
mului m o n a r h i c în stat, el a r îi învăţat pe cei ce-L
ispiteau să n u plătească nici o contribuţie î a ţ ă de
î m p ă r a t u l Romei, mai ales că n u jera nici cel p u ţ i n
Iudeu.
Al treilea citat este în capitolul 10 din Faptele
apostolilor. P â n ă aci v ă z u r ă m că pe temei biblic,
nici Ioan Botezătorul şî nici D o m n u l Isus n ' a îost
împotrivitori ordinei militare în stat. Citatul în
chestiune ne a r a t ă atitudinea ce au avut-o apos­
tolii ca urmaşi ai Domnului î a ţ ă de instituţia ar­
matei. Petru, a fost trimis de D u h u l Sîânt la Căpi­
tanul r o m a n Corneliu, care e r a şeful garnizoanei
militare a Qezariei, spre a-i vesti Evanghelia în pu­
terea D u h u l u i Sîânt. El nu-l sîătueşte p e Corneliu
să se revolte împotriva Cezarului să dezorganizeze
p a z a militară a oraşului, că n u m a i aşa p o a t e îi
creştin. Ci P e t r u i-a predicat m â n t u i r e a în D o m n u l
Isus, şi p e c â n d predica lui Corneliu, ostaşilor săi
şi rudelor sale, s'a pogorât peste ei p u t e r e a Du­
hului Sîânt. D e a D o m n u l ca şi azi să avem ofiţeri
şi ostaşi botezaţi cu D u h u l Sfânt, Aliluia.
Al P a t r u l e a citat l'avem tot în Faptele Aposto­
lilor, cap. 16. Sfinţii apostoli Pavel şi Sila au fost
arestaţi p e n t r u că au predicat Evanghelia, cum
sunt arestaţi şi azi mulţi vestitori ai Evangheliei.
Au fost băgaţi în închisoare şi li-s'au pus butuci la
picioare. La miezul nopţii p e c â n d c â n t a u şi se ru-
 nrzr
CREDINŢA APOSTOLICĂ
gau, Dumnezeu a cutremurat închisoarea şi zăvoa­
rele ei, s'au desfăcut, aşa că directorul închisoarei
văzând, a voit să se sinucidă cu propria-i sabie.
Pavel văzând aceasta, a strigat la el să nu-şi îacă
nici un rău, că toţi închişii sunt la locurile lor. Di­
rectorul închisorii dându-şi seama a strigat: „Dom­
nilor, ce trebue să ifac ca să fiu mântuit?" Pavel
i-a zis: „Crede în Domnul Isus şi vei îi mântuit tu
şi casa t a ! " Nu Fa sfătuit apostolul să dea drumul
puşcăriaşilor şi apoi să devină creştin, ci l'a în­
demnat să creadă în Domnul Isus spre mântuirea
sufletului său.
Al cincilea citat se aîlă tot în faptele Apostoli­
lor 23:24—33. Aci Pavel Apostolul era cât p'aci să
fie sfâşiat de îiarete îarizaice ale Iudeilor, însă
Dumnezeu care e şi Dumnezeu! ostililor cereşti,
deastădată a apărat pe slujitorul Său prin oştirile
pământeşti. Pavel a îost escortat de 470 de ostaşi
până la Cezaria spre a scăpa de furia celor ce cău­
tau a-i lua viaţa. Deci pe baza celor arătate, şi mai
sunt alte caZuri peste care am trecut, e dovada că
noi ca credincioşi de credinţa primilor creştini tre­
bue, să facem şi facem serviciul militar cu toate o-
bligaţiunile lui; nu putem admite însă când în armată
aîară de obligaţiunile noastre legiuite, se încearcă
a ni-se viola credinţa şi suntem forţaţi a crede
ceeace nu putem primi.
Că noi nu facem reclamă de sentimentele noas­
tre naţionale ce ni sunt impuse de însăşi credinţa
noastră, este că nu voim să fim făţarnici, ci sinceri.
Med. I. Bododea
SE PIERD *k
Da, acesta este un strigăt de îngrijorare ce tre­
buie să pătrundă la urechile şi inima fiecărui frate
şi soră credincioşi în Biserica apostolică. Dacă nu
se va veni în grabă în sprijinul acestei necesităţi
vom avea foarte mult de suferit, vom pierde copiii.
Sunt 7-8 ani decanei Domnul a început a boteza cu
D uliul Sfânt în ţara noastră, şi a forma Biserici de
credinţă apostolică. S'a stăruit asupra tuturor ne­
voilor, dar în ce priveşte t i n e r e t u l şi copiii cari
aparţin Bisericilor botezate cu Duhul Sfânt, nu s'a
făcut nimic. Ba ceva mai mult, această chestiune
a îost ignorată de unii; bine înţeles de acei ce nu
au copii şi răspundere în această privinţă.
Scumpii mei fraţi conducători de adunări, lucră­
tori, presbiteri şi părinţi. Către D-voastră se în­
dreaptă îndemnul meu. Faceţi în grabă ceva pen­
tru copii. Ce să se îacă pentru copii? Deocamdată
ar îi nevoie ca în îiecare adunare să se organizeze
o Ş c o a l ă D u m i n i c a l ă , pentru copii. Această şcoa­
lă pentru copii trebuie să îie deosebită de aduna­
rea credincioşilor, adică să aibă ore aparte; bună­
oară când adunarect cea mare este în pauză, să se
ţină şcoală cu copiii. Cine poate îua parte la Şcoa­
la Duminicală. Copiii şi tineretul dela etatea de 4
ani, până la cea mai mare vârstă. In adunările mai
mari, Şcoala de Duminică este împărţit pe clase.
Copiii până la etatea de a merge la şcoala prima­
ră, vor forma o clasă, iar mai departe după numă­
rul de copii, o clasă, două, sau trei. Fiecare clasă
trebuie să aibe un îrate sau o soră cu cuprindere
în cuvântul Domnului, ca să înveţe pe copii şi ti­
neri. Şcoala de Duminică mai trebuie să aibe un
îrate bun cântăreţ ca să înveţe pe copii cântări spi­
rituale potrivite. Ca conducători ai şcoalei Dumi­
nicale se vor alege, fie de lucrătorul regional, îie
de presbiter cu bătrânii adunării, acei îraţi şi su­
rori cari au cuprindere în cuvânt, au dragoste de
copii, sunt blânzi şi răbdători. *
-
Credem că dacă iubiţii îraţi cu răspundere asu­
pra întregului bun mers al Bisericilor, deoarece co­
piii sunt urmaşii noştri de mâine, vor înţelege a-
ceastă nevoie şi vor începe lucrul pe această cale,
celor ce nu înţeleg cum să aranjeze deodată acea­ y~.
stă binecuvântată şcoală, le stăm la îndemână cu •
sîaturi în orice caz şi privinţă. Dacă Părintele ce­
resc ne va ajuta mai cu timpul am dori ca toate
şcolile Duminicale apostolice din ţară să îormeze
o Uniune a şcoalelor Duminicale apostolice şi să
aibă o revistă care să cuprindă numai lectură pen­
tru copii şi tineret. Totul depinde insă de buna vo­
inţa îraţilor şi surorilor, părinţii de copii, şi a con­
ducătorilor de adunări.
Primul pas ce-l pot face adunările în această pri­
vinţă este ca să se roage Domnului cu stăruinţă, ca
El să dea har acestei lucrări. Iar cei ce văd altfel
nu trebuie să fie siliţi. Noi ştim că Domnul Isus a
iubit pe copii şi chiar a zis: „Lăsaţi copiii să vină
la Mine, şi nu-i opriţi". Mat. 19:14. Şi fraţii din a-
dunările unde s'au înfiinţat asemenea şcoli, sunt
rugaţi a ne seri şi nouă când s'a înfiinţat şcoala,
câţi copii are şi cine este conducătorul ei.
Domnul Isus, Iubitorul de copii şi păcătoşi, să
bine cuvinteze pe cei ce vor lua la inimă aceste
cuvinte de îndemn şi să le dea minte sfântă în tot
cei bine. Deci, salvaţi copiii.
1. Bododea
CURIERUL MISIONAR
™"
Primim o c. p. la redacţie dela fr. Alexandru
Marcu din Taşad Jud. Bihor în care scrie că D-l
a botezat acolo 9 saîlete cu Duh Sfânt. Deaseme­
nea în Oradia Mare au îost botezate în Duh
Sîânt mai multe suîlete. Şi din părţile noastre a-
vem ştiri că au îost botezate în trei locuri 42 su­
îlete în apă. Şi altele în Duh Sîânt.
_-M_M_w_aa_i
 CREDINŢA APOSTOLICĂ
Practicele Vechiului Testament în lumina Noului Testament
Urmare de EUGEN BODOR
Cu toate că hotărârile Domnului Isus sunt di­
vine şi definitive în norma de conduită a Bisericei
lui Dumnezeu noutestamentală, totuşi mulţi nu ţin
seamă de acest punct culminant, îormându-şi astfel
principii personale şi dau naştere la o mulţime de
secte pe această cale. De aceia socotim nimerit, să
lămurim pe lângă rostul celor 10 porunci a Legii,
a mâncărurilor, şi rostul z e c i u e l e i din Vech. Test.
în lumina Noului Testament, pentru ca fiecare să
poată fi clar asupra lor şi astfel să poată înţelege
pe deplin voinţa lui Dumnezeu în această privinţă.
Cercetând rostul z e c i u e l e i din vech. Test. gă­
sim că aceasta era o instituţie Dumnezeiască şi
un aşezământ pentru poporul Iui lsrail. Dumne­
zeu pune de o parte seminţia luî Levii, care să
fie preoţi pentru Dumnezeul Cel-Prea-Inalt, să în­
veţe şi să conducă poporul după Legea Lui. vezi
II Moise 4 : 14 ; 29 : 9 ; 40 : 15. V Moise 10 : 8 ; 31 : 9.
Numeri 18 :21. Această seminţie este pusă cu to­
tul în slujba poporului şi pentru ca să nu se în­
curce cu nimic în trebile vieţii, li-se i-au şi dreptul
lor de moştenire, dându-1 altora, Pe de altă parte
Dumnezeu hotărăşte ca fiecare Israelit să îacă
parte din tot ce are a zecea parte, care se nu­
mea partea Domnului. Poporul era obligat la a-
ceastă impunere. III, Moise 2'?:30JV Moise 18:24.
Când se retrăgeau lela împlinirea acestei datorii
faţă de Leviţi, profetul îi mus Ira zicându-le. „Voiţi
să înşelaţi pe Dumnezeu?" Maieachi 13:6-10.
Pe calea aceasta Israeliţii şi-a menţinut starea
materială dar şi cea spirituală ; pentru că prin ze­
ciuială tăcută din avutul lor, dădeau putinţa ca
preoţia levitică să-i stea la dispoziţie. Insă şi aici
Legea a fost neputincioasă, pentrucă ei dădeau ze­
ciuială din ismă, mărar şi chimen, dar lăsau nefă­
cute dreptatea, mila şi sfinţenia.. Matei 23:23.
Motivul pentru care profetul Vechiului Test.,
mustră prin Duhul Sfânt poporul lsrail, căei cău­
tau să înşele pe Dumnezeu prin oprirea sau îm­
părţirea zeciuelii, se explică foarte uşor şi simplu.
Ei erau datori să dea din c e l e dintâi roade,
din floarea fainei, cei întâi născuţi etc. Aceastaîn-
semnează că Dumnezeu nu vrea să cerşească lanoi
milă, ci e o parte a Lui care I-se cuvine şi pe care
trebue s-o punem în fruntea venitului sau câştigu­
lui nostru, şi nicidecum la urmă; adică ceia ce
ne-ar mai rămâne nouă să-I dăm... în fine Iui Dum­
nezeu. Chiar la împărţirea zeciuelii care se făcea
după Lege, totuşi se putea să se împartă nedrept.
De pildă: Un grădinar culegea 100 de castraveţi.
Acesta era un venit al său. Deacolo trebuia să facă
parte Domnului. Desigur că castraveţii nu |era toţi
de o mărime şi calitate, şi atunci omul înclinat spre
•BH
lăcomie mai degrabă alegea 10 castraveţi care erau
strâmbi sau mai mici. Litera Legii era împăcata însă,
nedreptatea nu era stăvilită. Pe această cale s'a pă­
cătuit foarte mult; acelaşi lucru se întâmpla la îm­
4
părţirea fainei, grăunţelor, meilor şi a ori-căror Iu -
cruri produse şi supuse zecimei. Aceasta era o îm­
părţeală dreaptă însă cu înşelăciune.
Din această cauză şi neputinţă a Legii, Dumne­
zeu ia o altă hotărâre şi numai impune credincio­
şilor Biserici Nou-Testamentale o zecime forţată, ci
daruri din i n i m ă d e n u n ă voe. II Cor. 9:7.
In Noul Test. Dumnezeu cere ceva mai mult ca
zecimea; El cere ca să-I dăm chiar corpurile noas­
tre ca o jertfă vie, sfântă şi bine plăcută. Rom.
12: 1-2. Pentrucă orice ne-a încredinţat Dumnezeu
nouă din punct de vedere omenesc, este al nostru;
dar din punct de vedere biblic, toate sunt ale lui
D-zeu, încredinţate nouă spre ale administra Luca
16:1-9, şi ale împărţi drept. Noi le putem folosi în
folosul împărăţiei lui Dumnezeu, dar şi din împo­
trivă ; b a câteodată chiar în paguba noastră.
Faptul că Dumnezeu iubeşte pe d ă t ă t o r u l vo*
ios 9 este tocmai că El voeşte ca noi să-L servim
nu de frica unei legi care ne obligă, ci din dragoste
pentru El şi pentru împărăţia Lui. Nu înseamnă
însă că dacă Biserica lui Dumnezeu din Noul Test.
nu este obligată de-a suporta zeciuială din V. T.,
că ea ar avea dreptul să fie sgârcită, lacomă şi e-
goistă. Nicidecum. Noi avem aceleaşi datorii de
a suporta şi sprijini lucrarea Sa, prin răspândirea
literaturii a Evangheliei deplină, lămurind pe toţi
la care noi personal n'ara putea ajunge şi nici nu
i-am putea întâlni, şi care caută totuşi pe D-zeu.
Despre însemnătatea botezului cu Duh Sfânt, des­
pre nevoia Darurilor Duhului Sîânt în Biserica lui
Hristos, despre puterea de slujbă etc. Aceasta se
poate face foarte uşor şi în cercuri foarte largi
şi depărtări mari, prin reviste, tractate, bro­
şuri şi cărţi. Insă pentru realizarea acestei stră­
lucite lucrări în urma cărei multe suîlete se în-
toarc la Domnul Isus primind botezul în Duh
Sfânt, şi puterea de slujbă ca să fie martori ai
Lui spre a nu intra numai noi în viaţa veci­
nică, ci cu mai multe cete de sfinţi, trebue să ştim
că se cere mari jertfe materiale. Tocmai din
cauză că hârtia trebue cumpărată cu Kilogramul,
tiparul trebue plătit, precum şi trimiterea prin
poştă a Hteraturii de multe ori salvatoare de suflete.
Poate că unii vor zice: „Noi nu avem nevoe de
literatură căci am avut destulă literatură la secte,
şi mai rău ne-am încurcat cu ea".
'Este deosebire între o învăţătură şi alta. Fiecare
învaţă în măsura de cunoştinţă asupra planului de
mântuiri. Baptişti învaţă în măsura lor de cunoş-
•BbTI
•
8 CREDINŢA APOSTOLICĂ
tinţă, Evanghelişti asemenea, şi la rândul lor fie­
care îac la fel. Până şi cântările pe care le cântă
sunt întocmite numai în limita cunoştinţei lor. Noi
însă, dorim să fim martori ai Evangheliei deplină.
O Evanghelie care este însoţită de semnele, şi pu­
t e r e a D u h u l u i Sfânt* De botezul Duhului Sîânt,
de darurile Sale, vindecările divine, vorbirea în alte
limbi şi profeţie, cari până cu câtăva vreme în ur­
mă această cunoştinţă deplină a lipsit. Şi chiar
noi când ceteam Noid Test. despr semnele şi mi­
nunile amintite mai sus, le clasam!că au îost nu­
mai pentru acele vremuri, nu şi pentru noi în a-
ceste zile, pentrucă nimeni nu ne spunea şi nici noi
nu văzusem sau auzisem undeva că aceleaşi lucruri
se pot petrece şi astăzi, deoarece Dumnezeu este
aceiaş, Cuvântul Său are aceiaşi autoritate Divină
şi astăzi, căci puterea Duhului Sfânt nu s'a mic­
şorat întru nimic şi Dumnezeu mântueşte pe cei ce
se întorc la El şi astăzi după acelaş plan pe care
l'a început în ziua Rusaliilor în Ierusalim, în casa
lui Corneliu, cu cei 12 Efeseni etc, cari au primit
Duhul Sîânt după ce au crezut.
Iubite cititor! Ştiu că nu din inimă ai vrea să
opriţi tâlcuirele şi învăţăturile oamenilor, pe cari le
predică în general toate sectele. Aceasta n : ci noi
n'o îacem. Pentrucă ar îi o muncă fără plată şi o
zădărnicire a Voinţei lui Dumnezeu în planul Său.
Acum te întreb însă scumpe frate, soră, sau ori­
cine ai îi, care voreşti din inimă să lucrezi pentru
Dumnezeu: vreai sa sprijineşti tu din toată inima
o lucrare care este adevărată ? Ai dragoste să se
mântuiască mai multe suflete ? Cum împărţeşti tu
veniturile tale? Parcea care I se cuvine Domnului
o dai Lui sau o risipeşti în aîte direcţiuni ? Vreai
tu să sprijineşti pe această cale lucrarea lui Dum­
nezeu, ca să poţi predica acolo unde nu poţi ajunge
sau pătrunde ? Vreai tu să tipăreşti un tractat pe
sama ta în mii de exemplare şi să se împartă la
multe suflete dintre care unele sa îie mântuite ? A-
tunci dacă inima ta e deschisă pentru lucrul Evan­
gheliei, mulţumeşte lui Dumnezeu, şi nu intârzia
sa faci aceasta, şi dacă nu, roagăte ca să-ţi-o des­
chidă, ca să nu te prezinţi în faţa Lui cu mâna goală.
Dărnicia în lumina N. Test. trebue strict obser­
vată de fiecare personal, ca să îie desvoltată în ra­
murile ei fireşti, pentrucă astfel ne strângem o co­
moară în cer. Noi găsim scris în Galoteni 6 :6, că :
„Cine primeşte învăţătura în cuvânt, să f a c ă par"
t e din t o a t e b u n u r i l e l u i şi c e l u i ce-l învaţă.
Nu vă înşelaţi. „Dumnezeu nu se lasă să fie bat­
jocorit". Ce seamănă omul aceia va şi secera... să
nu obosim în facerea binelui; căci la vremea po­
trivită vom secera, dacă nu vom cădea de obo­
seală. Aşa dar cât avem prilej să îacem bine la
toţi oamenii, mai ales fraţilor în credinţă Galat.
6:6—10.
Cuvântul ne impune că acei care seamănă prin­
tre noi cele spirituale, noi în schimb să le îacem
parte din toate bunurile noastre vremelnice. Insă nu
zeciuială, ci din dragoste, din inimă şi după nevoe.
Iaşi—Institutul de Arte GraTrcTşi Editură „BRAWO,,, Str. Arcu No. 9.
i ••^mmkWfu»
Căci daca din Biserică ar lipsi dărnicia, în acest
sens ar însemna că batjocorim pe Dumnezeu.
Acest exemplu Fa dat în bogată măsură primii
creştini, până acolo că-şi vindeau averile şi le adu­
ceau la picioarele apostolilor. In nenumărate texte
din epistole găsim că Bisericile provinciale au tri­
mis ajutoare la sîinţii din Ierusalim, au susţinut pe
Pavel ca să poată merge în altă parte să predice
Evanghelia, au ajutat pe presbiterii cari se înde­
letniceau cu vestirea Cuvântului, şi chiar punea în
vedere credincioşilor ca să ajute pe sfinţi în neca­
zurile lor. (Va urma)
DONAŢII.
Fr. Mitruţ Dumbrăveanu 500 lei. Fr. V. V. Detroit
500. Fr. Acnim Neagu 100. Fraţii din Dumbrăveni
40 lei. Fr. Gh. Dascălu 40. Pentru toate mulţumim
lui Dumnezeu şi îraţilor care au venit în ajutor
Rev. „Credinţa Apostolică".
REDACŢIONALE
Onor abonaţi şi iubiţt îraţi sunt rugaţi a ne tri­
mite plata abenamentului. întârzierea tipăririi se
datoreşte neplăţii la timp a abonamentelor. Am
primit 50 lei dela Dumitru Negrea jud. Cluj şi nu
ştim comuna, rugăm a ni se comunica exact adresa.
INSTRUCŢIUNI
Când cineva e arestat dintre îraţi pentru cre­
dinţă, să nu meargă singur la post sau poliţie ci
însoţit de alţi îraţi sau asistentă comunală. Când
se prinde de veste că jandarmii au intenţii de a
bate,' să se strige alarma de oriund s'ar săvârşi
aceste lucruri. Arestarea poate ii în orice chip le­
gală însă bătaia este ilegală. Bătăile şi prigonirile
ni se vor comunica.
RECTIFICARE
Se îndreptează în art. „Adevărul despre Rusia"
No. 5,pag. 5, rândul 31, cuvântul cei răpciugoşiîn
cai răpciugoşi. Tot în No. 5 se îndreptează titlul
art. Desîăşurarea lucrării Duhului sîânt în Bir-
mingan-Londrn în Birmingam-Anglia.
AVIZ.
Biblii şi noul Test. în toate limbile şi toate mă­
rimile şi preţurile se pot comanda la îr. Eugen
Bodor, Burdujeni-Suceava.
POŞTALE
Dacă îactorii Poştali nu dau revista abonaţilor
să ni se spună unde, spre a îace reclamajie la
Direcţia Generală a Poştelor. Foaia se trimite re­
gulat abonaţilor după ce apare de sub tipar.
SPRE ŞTIINŢĂ
însărcinăm pe îr. Nik Vlaşin din Detroit Misch.
U. S. A., a încasa abonamentele ce le avem în
Statele Unite. Deci iubiţii abonaţi vor trimite Cos­
tul Abonattentelor la Nik Vlaschiu 1300 Mt. Elliot.
Detroit U.S. A. aceasta spre a îi mai uşor cu trimite­
rea. Iar dânsul ne va trimite nouă s. primite.
Fraţii lipsiţi, care doresc a ceti „Credinţa A-
postolică" sunt rugaţi a ne seri şi le-o vom tri­
mite gratuit.
Redactor responsabil I. Bododea