Apare o d a t ă p e h m ă
^_-_________________l W W * * ^ ^ ^ ^ # 4 M f r . y ^
ANUL I.—No. 11
>
.11 puterea Duhului Sîânt
MWMWMB'
ABONAMENTE:
In ţară . , lei 50
In America dolar 1
_-afffaa^«_ffrii«Mk_«._^a||
1. Noua redeşteptare în ţinutui Waies, Anglia.
2. Impresia unui martor ocular.
3. Este creştinismul un lucru fără valoare?
4. Ecouri.
Noua redeşteptare în ţinutul Wales, Anglia
saltul mulţimel
u n d e predică
N'am înţeles niciodată de-a vedea convoae mari
de lume, contopindu-se într'un şirag în îorma unui
şarpe pe străzi. Şi totuşi duminica trecută, m'am
aflat personal în drum unde la intrarea sălei „Cory
Hali" era o imensă mulţime în o lungime de cea.
150 metri, care se îngrămădea aşteptând îiecare
rândul de a intra. Era cam pela orele 5 după a-
miază, o zi rece şi nouroasă, ale lunei Octombre
1930. Atâta lume a tăbărât înaintea mea, că deşi
stau numai la o distanţă de 20 minute de locul
de adunare, a trebuit o ora întreagă să aştept
rândul de a intra.
In anul 1904—905, am avut încă privilegiul atât
eu cât şi soţia mea să participăm la marea re­
deşteptare din ţinutul Wales, Atunci a năpădit lu­
mea din toate părţile ca un îluviu, pentru ca să
audă predicarea Evangheliei lui Isus Hristos. E-
vanghelia ce se piedica nu era o evanghelie nouă,
ci era aceiaşi Veste-bună: „Isus este Salvatorul pă­
cătoşilor" ! Şi rezultatul a fost că aproape 100.000
persoane s'au pocăit temeinic, şi mulţi au fost bo­
tezaţi cu Duhul Sîânt.
Acum ne folosim de priveliştea minunata că cu
25 ani în urmă, şi arătăm că şi în aceste timpuri
mulţimea caută salvarea sufletului. Aşa merge de
mai bine de 4 săptămâni, în fiecare zi odată şi
de 2 ori, se adună mulţimea de suflete şi ascultă;
numărul acestei mulţimi crescând mereu. Aceasta
nu e un simplu foc de pae, ei e o adevărată lucrare
a lui Dumnezeu. Da, aceasta e într'adevăr o mi­
nune îu zilele noastre, în inima marelui oraş Car- |
|! *^'******'*£^?|l&^fî£^f^i^
8 PAGINI NOEMBRIE, 1932
REVISTĂ RELIGIOASA
Nu nouă, Doamne, nu nouă ci Numelui Corespondenţa şi comenzile se adre­
Tău dă slavă pentru bunătatea Ta, sează Eug. Bodor. Bulevardul Regele
pentru credincioşia Ta ! Ps. 115 : 1. Ferdinand No. 16 Burdujeni-Suceava.
S U M A R U L :
5. Ev.. Ioan cap. 13, faţă în faţă cu 1 Cor. 13.
6. Practicile V. Testament în lumina N. Testament.
7. Presbiterii.
8. Hula contra Duhului Sfânt şi păcatul contra Duhului Sfânt.
!in oraş şi provincie asupra uriaşelor săli,
DUI „gura de aur" Pastor George leffreys.
diî în care cu toate că e amenajat cu toate atrac­
ţiile lumeşti, să vezi o mare de capete care curg
pe străzi spre adunări, flămânzi fiind de Evan­
ghelia lui Hristos Isus. Acesta e seninul că seco­
lul minunilor încă nu a trecut. Svonul acestei miş­
cări pătrunde cu repeziciune atât în oraş cât şi
în împrejurimi. Oamenii vin cu trenuri, automo­
bile, omnibuse (curse de provincie) din cele mai
depărtate locuri. Uriaşa sală „Cory Hali" era de
4 şi de 5 ori pe zi archiplină până la ultimul colţ,
aşa că cu sutele erau nevoiţi să se întoarcă îna­
poi, neavând loc.
In oraşul Cardif există săli şi mai mari ca „Cory
Hali" care servesc la serviciile Divine, şi evan­
ghelizări. Dece ar îi aceste uşi încuiate ? Acum se
dă ultimul comunicat: „Baptiştii-Splott Road" au
deschis larg uşile cunoscutei Capele „Wood Stret"
şi ea stă la dispoziţia predicatorului de evanghe­
lizare George Jeîîreys".
In ultima Joe după masă, a avut îoc întrunirea
în Capela „Wood Stret". Toată ziua a plouat; se
poate spune că turna cu găleata: această ploae
era ca şi cum ar fi voit ca după seceta ce dis­
trusese luna trecută, să reînvie şi să înverzească
totul din nou. Cum are să îie cu adunarea din
Wood Stret într'o vreme aşa de neîavorabilă ?
Deja cu mult înainte de începerea serviciului,
marea sala de misiune a fost umplută până Ia
ultimul loc. Pâuă la plafon sus toate etajele au
îost ocupate. 4O00 de persoane sunt adunate.
Ce privelişte minunată ! Evanghelia este totuşi
 CREDINŢA APOSTOLICA
cea mai m a r e puteri depe pământ, care atrage la
sine pe t o ţ i : sănătoşi şi bolnavi, sinţi şi păcătoşi.
Ei singuri, adesea n u se pot explica, dece a u a-
juns aci, însă e o p a t e r e indefinită, puterea Du­
hului Sfânt i-a atras şi i-a cuprins.
însuşi străzile de către p ă d u r e care duc la ca­
pelă sunt în zile ploioase prea strâmte de-a p u t e a
cuprinde mulţimea t a r e merge pe cale. Cea m a i
m a r e clădire din Wales este arehiplină. Deci ce
e ? L ă u d a t să fie D u m n e z e u căci cerul este îndea­
juns de mare, şi acolo n u este lipsă de locuri.
Insă cu'părere de r ă u că spaţiul acestei î o i n u ne
permite să relatăm pe larg, cât de mult m ' a miş­
cat privind această minunata luc r a r e a D u h u l u i
Sîânt. Deaceia trebue să prescurtez şi să d a u spre
relatare n u m a i lucrurile m a i importante.
Principalul conducător George Jeffreys şi con-
lucrătorii săi trebue să îie sleiţi clin cauza uriaşei
maniîestaţiuni evanghelistice, care se produce zil­
nic. Iasă despre aceasta n u se simte nimic. Din-
potrivă ei sunt aşa de împrospătaţi şi bucuroşi ca
nişte copii cereşti. Nu este aceasta o m i n u n e î
De multe ori se cânta prin a d u n ă r i şi biserici
despre Isus că El e medicul cel m a r e al bolnavi­
lor : „Medicul b u n s'apropie". Totuşi de către cei
mai mulţi predicatori nici n u se aminteşte despre
serviciul de rugăciune prin preclinţă p e n t r u bol­
navi, ci doar n u m a i câte o simplă e x p u n e r e a
vindecărilor ce le-a făcut Isus şi apostolii în vre­
m e a lor.
Şi a c u m ? Minuni m o d e r n e ! Aici sunt vindecaţi
bolnavi de tot soiul, prin puterea cea mare a lui
Dumnezeu în aşa m a r e măsură, încât oamenii se
uimesc deaceastă irişeare. Indoelnicii sunt biruiţi,
critica amuţeşte şi Credinţa triumfează. Aleluia!
Materia de conversaţie a t u t u r o r claselor sociale
c această mişcare. De ea se discută prin îabrici,
birouri, la ocazionale întruniri serioase, şi chiar
p â n ă în cele m a i a d â n c i mine sub p ă m â n t . Nu de
mult cineva mi-a s p u s : „Eu nu cred în vindecă­
rile domnului Jeffreys. El ar trebui să predice
simplu Evanghelia, iar învăţătura despre vindecări
s-o lase să cadă,,
Insă, eu îl î n t r e b a i : Nu este serviciul credinţei
pentru bolnavi şi r u g ă c i u n e a făcută î m p r e u n ă cu
ei de-a îi vindecaţi, o p a r t e din planul de mân­
tuire ? Şi Isus Hristos n u e acelaşi eri, azi şi în
veac ? Evrei 1 3 : 8.
Acest om s'a e x p r i m a t că el n'ar îi văzut bol­
navi vindecaţi prin credinţă lotuşi trebuia ca în
curând să înveţe ceva mai bun El a venit într'o
a d u n a r e de acolo, şi a văzut cum prin rugăciune
a u îost imediat vindecaţi bolnavi d e îelurite boale
şi suferinzi de felurite soiuri, cari d a u puternice
mărturii. C h i a r în acea seara în a d u n a r e (rugă­
ciunile p e n t r u bolnavi se fac d u p ă masă) George
Jeffryes a vorbit despre vindecările Divine şi de
diferite cazuri de vindecări, rugând totodată ca,
toţi cei vindecaţi să ridice mâna în sus ca măr­
turie, 0 pădure de mâini s'au ridicat.
Pastorul Jeîîrycs a mers mai d e p a r t e : „într'o
d u p ă masă era o îemee cu o m â n ă uscată, 14 ani
m â n a ei cea d r e a p t ă a îost neputincioasă de a se
mişca, ea a îost vindecată. D a c ă seara aceasta
ea este aici, o rog să se ridice". Cu trei locuri
mai d e p a r t e de mine, se ridică o b ă t r â n ă slăbită
î m b r ă c a t ă în negru. F a ţ a ei strălucitoare, d a lu­
mină de bucurii. încet a ridicat b r a ţ u l ei d r e p t
şi-a deschis m â n a . Noi t r ă i m azi într'un timp mo­
dern al ştiinţei. Insă aici se petrec minunile ve­
chi de p e v r e m e a Domnului Isus şi apostolilor
Săi, căzute din m o d ă (demodate) în care oamenii
m o d e r n i n u m a i pot crede.
In îiecare seară stă la locul său u n străin din
altă ţ a r ă . F a ţ a lui b r u n e t ă închis, îl indică a fi
de r a s a neagră. El a avut o grea suferinţă d e sto­
mac, u n fel de umflătură. Şi a fost vindecat. El
este î n t r e b a t de unii d a c ă vindecarea lui este per­
m a n e n t ă şi deplină. D a ! strigă e l : „Aleluia !". Şi
astfel toţi criticii şi necredincioşii îi îăcea să t a c ă
şi să se cutremure. Bolnavii şi suferinzii vin cu
automobilele şi cărucioare de bolnavi, cu căruţe
a m b u l a n t e , s'au sprijiniţi de alţi m e m b r i ai fami­
liei, iar alţii rezemându-se pe cârji. P e n t r u ei se
fac rugăciuni cu p u n e r e a mâinilor. Sunt unşi cu
untdelemn în Numele Domnului, potrivit celor scri­
se în Iacob 5:14. Toţi credincioşii se asociază în
rugăciuni p e n t r n bolnavi, ca D u m n e z e u să se des­
copere prin v i n d e c a r e a lor (celor bolnavi).
Ne p o a t e l u a pe noi în n u m e de rău, c â n d noi
săltăm de bucurie şi mulţumire sfântă şi începem
să-l m ă r i m p e Isus când vedem de pildă aci u n
copil care p â n ă acum era chinuit de grozave du­
reri în şira spinării, şi se ridică a c u m ? Şi încet,
mai d e p a r t e o femee b ă t r â n ă se ridică şi merge
î ă r ă cârjile ei, î ă r ă care a n i d e a r â n d u l n u p u t e a
să meargă, sau în altă p a r t e a sălii u n b ă i a t d e
10 a n i cu piciorul său ciuntit, ca să se asigure că
e vindecat, a r u n c ă jos dela el p e n t r u t o t d e a u n a
a p a r a t u l de sprijin p e care-l p u r t a s e de micuţ.
Un t â n ă r ziarist se î n d r e a p t ă către mine zicân-
d u - m i : „Aici n u e nevoe de nici o interpretare,
aici se petrec fapte reale". Şi el are d r e p t a t e .
Insă în ce constă secretul acestei întregite lucrări ?
Prin sugestie ? P r i n magnetism personal sau elec­
trizare ?
Secretul sau t a i n a pe care se întemeiază toate
acestea e foarte simplu. L u ă m de exemplu că a r
fi electrizarea punctul culminant în această ches­
tiune, că acest evanghelist ia legătură cu Uzina
principală de transmisiune. El este legat direct cu
Staţiunea puterilor cereşti şi deci aceasta e. Şi din
această cauză îi curg p u t e r i de sus priu cablul
credinţei. Noi tocmai n u avem a ş a credinţă către
D o m n u l şi nici o încredere de stâncă către El, şi
ne îndoim din ce în ce, fiindcă suntem legaţi nu­
mai de sârmele noastre trupeşti şi din această
cauză D o m n u l n u se p o a t e descoperi în felul a-
cesta.
Isus zice: „Nu ţi-am spus că d a c ă vei crede, vei
 CREDINŢA APOSTOLICĂ
vedea slava lui D u m n e z e u ?" Ioan 11 :40. Şi cu re­
ferire la timpurile din urmă El zice: „Adevărat,
adevărat, vă spun că, cine crede în Mine, va face
şi el lucrurile p e care le fac Eu, b a încă v a face
altele şi m a i mari decât acestea, p e n t r u c ă Eu m ă
d u c la T a t ă l " . Ioan 14:12. Tocmai aici vedem îm­
plinirea acestor cuvinte.
Continuarea urmărilor m i n u n a t e a faptelor a-
postolilor d e altă d a t ă , e această redeşteptare nouă
din ţinutul Wales.
Impresia unui martor ocular
Eu am participat la multe adunări, însă la nici una
n'am căpătat o impresie aşa de pipăibilă ca în adu­
nările din Wales, când începe să vorbească tânărul
predicator G. Jeffreys.
Pentru un observator obiectiv este interesant de-a
privi feţele acelor ce intră. Mulţi din cei ce intră de
prima oară au câte o expresie curioasă şi ispititoare:
unii chiar zâmbesc în timp ce refrenul (corul cântării)
este repetat adesea. Cântând Insă, deodată încep şi
ei să cânte bucuroşi cu toată adunarea. La începu­
tul predicii predicatorul pătrunde imediat inimile as­
cultătorilor. In cuprinsul uriaşei săli, domneşte o li­
nişte totală, încât un ac de ar cădea jos se aude.
Totul atârnă de buzele sale, în timp "ce el îşi des­
voltă subiectul său. adesea auzi; „Cuvântul vechi al
Bibliei şi totuşi nou asupra căruia se referă şi leagă
inimile".
George Jeffreys este un vorbitor foarte priceput, şi
tot ce spune el e interesant. Eu am auzit adesea oa­
meni vorbind bine şi cugetător: însă ceia ce el spune,
felul său de-a relata, chipul viu a! cuvintelor Evanghe­
liei, e ceva mai mult decât obicinuit în predicare. In
cuvintele sale se simte minunata P u t e r e a D u h u l u i
Sîânt. Când începe el a vorbi despre necesitatea bo­
tezului în Duh Sfânt abia atunci se înţelege dece cu­
vintele sale leagă pe ascultători, EI singur este do­
vada mărturisirilor sale. La sfârşitul vorbirei sale, când
întreabă : cine vrea în această seară să se predea lui
Isus, e într'adevăr o bucurie să vezi, cum se ridică
mâinele în sus. Joi 8 Oct. (1930) au mărturisit 85 su­
flete că-L vor servi cu totul pe Domnul.
Iar în ce priveşte vindecarea de boale, se poate
spune cu drept cuvânt că Dumnezeu însoţeşte cu
semne, minuni şi vindecări cum scrie în Marcu 16:17-18.
Unii bolnavi sunt imediat complect sănătoşi, iar alţii
capătă o ameliorare .treptată. In ultima Joe, am văzut
un om, care triumfa ducând cârjile soţiei sale afară.
Ea, care 4 ani nu putuse să umble, acum mergea la
braţ cu soţul ei, şi o altă persoană. La tustrei le stră­
lucea faţa de bucurie. într'adevăr noi trăim timpuri şi
zile minunate. Se reaminteşte despre ploaea t â r z i e a
Duhului Sfânt, pe cere o vesteşte profetul Ioil r^j Bi­
blia, că ea va fi turnară peste orice făptură. Ib\î 3.
Să dea Domnul ca această Evanghelie deplina, pen­
tru salvarea pierduţiloi, vindecarea bolnavilor botezul
___
cu Duh Sfânt şi venirea a doua a Domnului Isus să
pătrundă în toată [lumea, pentru ca cetele dornice
după adevăr să primească mântuire şi viaţă, ca su­
fletele lor să fie pe deplin salvate.
ESTE « î i M f
. w ~~. w
It*
de A. GEOTZE-HAMMJIUi
In ambele articole de mai sus dăm în mâna citito­
rilor prin publicitate, fapte, despre cari fiecare persoană
în Anglia le poate cerceta prin presa cotidiană. Aces­
tea sunt justificările unui creştinism, care e însoţit cu
semne minuni şi vindecări, după cum învaţă Biblia.
Şi aceste lucruri se petrec încă astăzi în secolul al
20-lea.
Intre noi nu se cunosc asemenea întâmplări, nici
nu se văd asemenea înfăptuiri după cum se petrec
în Anglia, Suedia, America şi alte ţări, cari sunt deja
de mult dovezi ale Harului Dumnezeesc, revărsat în
acele părţi. Despre acestea se tace pretutindeni şi chiar
în presa creştină nu se scrie nimic. Din această cauză
noi trebue să vorbim îndrăsneţ, cler şi deschis despre
aceste lucruri.
Biserica „Filadelfia" din Stokholm e. fost întemeiată
în anul 1911 cu 29 membri şi astăzi numără peste
4000 membri. încet, dar hotărât, această misiune se
răspândeşte prin toată ţara, şi acum numără prin tot
cuprinsul ţării peste 400 de comunităţi şi peste 100
de misionari cari lucrează cu râvnă pentru a răspândi
Evanghelia deplină. Aşa s'a petrecut în Brazilia prin
câţi-va misionari suedezi încât sau pocăit 7000 de oa­
meni, dintre care 500 au primit botezul cu Duhul Sfânt.
La fel s'a petrecut în Los-Angelos, California U.S. A.,
unde în fiecare seară se grămădesedeia 5000—la 7000
de ascultători să audă vestirea Evangheliei prin evan­
ghelista Mc. Ferson. Iar Duminicile sunt deschise şi
încăperile alăturate, unde lumea ascultă vorbirea prin
Radio, spre a se putea predica Evanghelia. Această
biserică numără astăzi 7000 de membri. Cu miile nă­
văleşte mulţimea de-a asculta pe evangheşti Dr. Cha-
rels Price şi Gipsi Smit.
Adesea sala „Regele Albert" din Londra cu încă­
pere de 10.000 locuri şi 2000 locuri de stat în picioare,
serveşte la conferinţele şi evanghelizările de sub con­
ducerea pastorului George Jeffreys şi alţi.
Eu întreb : „Un asemenea creştinism e. lueru fără
valoare, când prin aceste mişcări sunt treziţi oameni
din toate păturile sociale, şi cu miile devin schimbaţi
în oameni noi? Ce binecuvântare pentru ţară" !
Dumnezeu va aduce odată la lumin* cum din toate
Naţiunile'au fost binecuvântaţi pr»;n r u găciunile creş­
tinilor credincioşi. Cărţile lui U m n e z e u vor descoperi
ceia ce lumea azi nu c u - ( 0 a ş t e . c | adevăratul creş­
tinism nu e un i u a n ^ ' f 4 r â v a i o a r e , ci un lucru de că­
petenie, fie în ^ e z v 0 | t a r e a unui stat, a unei naţiuni,
precum şi a r f i e c ă r u i c e t ă ţ e a n individual, care a primit
prin s â r \ g e l e i u i Hristos ertarea păcatelor sale.
 CREDINŢA APOSTOLICĂ
Insă cu părere de~rău, de regulă generală, cu greu
poţi găsi un creştinism adevărat în masele creştinis­
mului de astăzi. Aceasta vrea să spună, că sunt încă
aşa mulţi oameni cari în drumul vieţii lor încă în a-
tingere cu creştinii adevăraţi, cari au primit mântui­
rea deplină prin Domnul şi Mântuitorul Isus Hristos.
De multe ori din ce e ce se aud se formează oa­
meni analfabeţi şi întunecaţi, care s'au despărţit de
lume., dar care stau nepăsători în faţa Bibliei, fără să
simtă nevoia şi dorinţa altor oameni. Când aceştia cu­
nosc pe adevăraţii copii ai lui Dumnezeu, cari au o
inimă plină de dragoste, rămân uimiţi şi surprinşi. De­
sigur că nu vom întâlni aici oameni cu totul desăvârşiţi
şi lipsiţi deorice greşală, dar totuşi sunt sinceri şi Isus
lor, le este mai scump ca orice. Dacă vrei să afli pe
unul desăvârşit, a căre ; dragoste e neţărmuită, atunci
trebue să te duci personal la Isus,. O ! fă repede acea­
sta, dute la El aşa cum eşti şi spune-i : „Doamne Isuse,
eu caut pe unul care rnă iubeşte, care mă înţelege şi
care mă ajută. Indură-Te de mine". Şi atunci vei că­
păta tot ceia ce îţi lipseşte. Atunci creştinismul adevărat
nu mai e pentru tine un lucru fără valoare, ci unul
de căpetenie.
tr. disi «Mhcr Lichtw de Eug. Bodor
BSSMBSS
Mai jos dăm spre publicare o epistolă a fratelui
George Ieffreys către fr.'^ET'Bodo?,
Iubite frate în Hristos!
Vă salut în numele Domnului şi Mântuitorului Isus
Hristos. Vă mulţumesc pentru amabila d-voastră scri­
soare, care mi-a v e n t nevătămată în mână şi mă
bucur de-a şti cum se preamăreşte Domnul în ţara
d-voastră.
Sunteţi chemaţi de-E trece prin timp sever de per-
secuţiuni, însă cu toate ne lovim tăcuţi şi plini de glo­
rie. Lăudat să fie numele Său ! Eu mă rog ca opera
voastră să continue a creşte şi progresa în zilele de
acum.
Noi continuăm să ne bucurăm de reînviere (la o
viaţă nouă) aici în Anglia, şi Domnul răsplăteşte cu
Duhul Sfânt acordând această reînviere, preţioasei
Sale lumi.
Mii de suflete convertite, minuni şi vindecări o do­
vedesc, şi cei sfinţiţi, orimesc botezul Duhului Sfânt.
Noi dorim ca această glorioasă reînviere să străbată
dela un capăt Ia altul al lumii, în scopul apropiatei
reîntoarceri a Domnului şi Mântuitorului Isus Hristos.
Aveţi mulţumirile mele recunoscătoare, pentru ru­
găciunile d-voastră, în numele lucrării şi al meu pro­
priu. Prin binecuvântarea lui Dumnezeu neîncetată o-
dihnă deasupra tuturor suferinţelor d-voastră, pentru
El în întinderea împărăţiei Sale,,
Al d-voastiti sincer în Hristos
(ss) G, I e f f r e y s
Eu. loan cap. 13, laţi in lata cu 1 cor. 13
Cu cât poporul este ţinut sub obrocul necunoştinţei,
cu atât necazurile, ereziile, şi tot felul de neajunsuri
îşi fac loc în Biserică. Unii sărmani oameni, cari se
dau drept învăţători au format o sumedenie de tâl-
cuiri unele mai întortochiate ca altele, până acolo,
că în Numele Dragostei au semănat desbinarea şi în
numele umilinţei, au semănat ura, îngânfarea şi ca­
lomnia.
Pentrucă pe tema textului din Ioan 13 se duce o
aşa mare campanie, că pilda Domnului Isus cu pri­
vire la spălare, transformându-se în realitate ar în­
dreptăţi pe unii să se socotească mai sfinţi, ceia ce
nu e adevărat, ci dinpotrivă, am socotit necesar a
îndruma pe copiii lui D-zeu cari doresc din adevăr
să se sfinţească, să lămuresc în cât voi fi ajutat de
Duhul Sfânt, secretul celor din Ioan 13: 1-17.
In numărul 8 al rev. „Credinţa Apostolică", de-şi
cam în grabă, totuşi am relatat ce a înţeles Domnul
Isus prin prea preţioasa Sa pildă. Nu trebue însă să
fie cuiva de mirare, când unii credincioşi nu înţeleg
pildele Domnului Isus date noroadelor. In Matei 1 3 :
13, cetim: „Deaceia le vorbesc în pilde, pentru că ei,
măcar că văd, nu văd, şi măcar că aud, nu aud,
nici nu înţeleg". Eu am ajuns la convingerea că nici
pilda din Ioan 13, nu e înţeleasă aşa cum a inten­
ţionat Cel ce a dat-o în felul descris, ci ea este răs­
tălmăcită ca şi alte scripturi, de cei care nu înţeleg
ce învaţă.
Din această cauză am voit să reiau iarăşi într'o
mică discuţie pasajul cel mai de actualitate, şi să-l
pun în faţa realităţii. Pilda din Ioan 13, e o oglindă
a tuturor obligaţiunilor copiilor Iui Dumnezeu, în cer­
cul lor de comuniune frăţească. Iar subiectul de care
se foloseşte Domnul Domnuilor, adică spălarea picioa­ ;
relor, era ultimul mijloc prin care se releva intenţia
Sa, de-a arăta V â r f u l D r a g o s t e i *
Cheia de deschidere a lui Ioan 1 3 : 1-17, a dat-o
Y
Duhul Sfânt apostolului Pavel, care descrie în termeni
cei mai clari şi plini de adevăr, că semnele, darurile,
însuşirile atât duhovniceşti cât şi trupeşti, ba chiar
puterile de-a lucra şi a pătrunde taine adânci, fără
dragoste, sunt nimic. Chiar de a te jertfi şi de a face
orice fără dragoste este nimic... Şi să spunem clar:
Chiar dacă spală cineva picioarele şi face aceasta din
trufie cu cuvântul că prin aceasta e mai bun ca altul,
e aceasta o dragoste care se pogoră dela Dumnezeu?
I Cor. 13: 1-3. Mai departe adevăratul apostol Pavel,
ca să nu lase pe credincioşii Bisericii nedumiriţi de
înfăţişările felurite ale dragostei (vezi ev. Ioan 13: 17)
începe a enumăra: D r a g o s t e a e s t e î n d e l u n g
r ă b d ă t o a r e . Adică ea nu se teme că i-se ia scau­
nul ; că unul a voit să 1-1 ia şi a fost isgonit din cer.
Prin urmare cei ce se pretind copiei Iui Dumnezeu,
nu se tulbură, ca şi când Dumnezeu nu-Şi poate a-
păra singur dreptatea Sa. E s t e p l i n ă d e b u n ă "
t a t e . Adică chiar atunci când este nedreptăţită nu
aleargă să denunţe la autorităţi, (Minister) că bună-
•-• •
 CREDINŢA APOSTOLICĂ
tatea Duhului Sfânt care cârmueşte pe ce născuţi din
dragoste, nu Ie tulbură firea cerească.
D r a g o s t e a n u p i s m u e ş t e . Adică nu dă loc urei,
care la rândul ei se foloseşte de cele mai ticăloase
mijloace de a nimici pe cei, sau cel ce nu vede lu­
crurile deopotrivă. Pentrucă ura este dela deavolul,
care a vărât-o în nima lui Cain, care a căutat prilej
nemerit şi a ucis pe fratele său tocmai în faţa alta­
rului de jertfă. D r a g o s t e a n u s e l a u d ă , n u s e
u m f l ă d e m â n d r i e . Adică n u ţin'e c o m p t
că prin ea s'ar fi făcut ceva, nici chiar nu pomeneşte
meritele sale în minunata lucrare. Unii creştini dintre
cei ce se pretind plini de dragoste, fac în fiecare an,
şi cu orice prilej nemerit, pomelnicul meritelor lor în
lucru, şi se umflă de mândrie atunci când cineva în­
cercă a le controla activitatea lor evanghelistică. E
asta dragoste din Dumnezeu ? f l a i d e p a r t e d r a ­
g o s t e a n u s e p o a r t ă n e c u v i i n c i o s . Ceia ce în­
seamnă că cel ce e cârmuit de dragostea cerească a-
re un caracter sfânt, o cultură duhovnicească care
fără să vrea, nu face fapte care calcă buna cuviinţă.
Mu c a u t ă f o l o s u l s ă u . Adică nu are în vedere in­
teresele sale, în chip egoist, ci caută la foloasele al­
tora. Am văzut şi aşa oameni cari căuta Ia interesele
altora, dar cu scop ca să-i tragă de partea lor, şi să-i
ţină în mreaja lor. E oare asta dragostea adevărat?
Dragostea n u se mânie» n u se g â n d e ş t e îa
r ă u . E foarte adevărat că cu mânia vin şi gândurile
rele, şi dorinţele de rău asupra altora. E foarte cu­
retcticile f ©sfamenl ira înmiii»
Despre feâBieCMvânfareai copiilos*
Intre mulţi credincioşi se naşte î n t r e b a r e a d a c ă
b i n e c u v â n t a r e a copiilor care se practică în unele
a d u n ă r i este biblică sau nu. Desigur că unii p r e a
puţin s'au interesat d e această chestiune, i a r aîfii
n'au p u s pref p e e a îie că se face, iie că n u se
face. Totuşi prin această e x p u n e r e noi voim să
cercetăm care e obârşia şi temeinicia biblică a a-
cestei orânduiri.
P a r e că a r avea u n temei biblie dacă a m ceti
n u m a i p e d e a s u p r a cele scrise în Marcu 10: 13—
17. P e altă p a r t e a m p u t u t constata că binecu­
vântarea copiilor ca formă dogmatică introdusă
şi impusă în Bisericile lui Dumnezeu d e rit apos­
tolic n u a r e a l t rol, decât înlocuirea botezului co­
piilor mici şi aceasta p e n t r u c ă cei ce botează co­
piii să îie amăgiţi d e cei ce-i b i n e c u v â n t e a z ă ; «a-
dică fiecare în „legea" lui doar face şi el ceva.
E î n t r e b a r e a : de unde a luat naştere acest obi­
cei, şi cum ele s'a introdus în Bisericile lui D u m ­
nezeu. Eu cred că în m a r e p a r t e aceasta e o moş­
tenire dela primii protestanţi, apoi t r e c â n d p r i n
variaţia nuanţelor religioase, la noi a venit m a i
cu seamă dela credincioşii baptişti, evanghelişti
e t c . Ei cu toţii a u introdus aceasta cu g â n d b u n
rios când întâlneşti creştini care zic : „II va pedepsi
Dornnul". Nu,va scăpa de mânia lui Dumnezeu". Aşa
oameni nu au, şi nici nu au gustat din dragostea Iui
Dumnezeu. Ei sunt plini de mânie ucigaşe şi de ar fi
ei în locul Dragostei adevărate, ar nimici fără milă.
Dragostea n u se b u c u r ă de cădere în păcat,
ci cu duhul blândeţii şi înţelepciunei caută ridicarea
celui căzut. A c o p e r e t o t u l . Adică orice pentru dra­
goste nu e prea puţin. Crede totul, nădăjdueşte to­
tul, sufere totul. I Cor, 13 : 4-7.
Acum iubite suflete care vreau ca să t e ' îndreptă­
ţeşti cu ceva care crezi că e dragoste; ai văzut ce a
vrut să-ţi arate Domnul Isus în pilda ce-a dat-o în ev.
Ioan 1 3 : 1-17? Ai tu o aşa dragoste care călătoreşte
cu tine în toate împrejurările vieţii ? Ori numai odată
pe lună ba cate odată şi mai rar.
Nu te lăsa amăgit de forma exterioară a învăţă­
turilor Domnului Isus, că ele nu se rezumă Ia unele
practici pe dinafară, ci ele sunt Duh, şi viaţa cum zice
Scriptura. Nu căuta a te îmbrăca cu frunzeca Adam,
căci vei ajunge odată în faţa Celui ce va judeca fără
părtinire şi atunci se va vedea ruşinea goliciuneitale,
I
care nu rămâne în lighean ci în inimă. Căci cuvân­
tul zice: „Fericiţi cei cu inima curată, căJei vor vedea
pe D-zeu". Mat. 5:8 închei cu rugămintea faţă de cei
sinceri copii ai Iui D-zeu să pună Ion 13-: 1-17, în faţă
cu I Cor. 13:1-7 şi vor căpăta cea mai clară lumină
asupra pildei D-lui Isus şi tălmăcirea ei.
I. Bododea
esiliamenl
şi se explică d i n următoarele f a p t e : In genere
printre Naţiunile ce a u primit în vechime creşti­
nismul, spre a se încredinţa că copilul e născut
creştin, a fost botezat de mic, ca ceva obligatoriu;
apoi alături d e acesta s'au m a i a l ă t u r a t o sume­
denie d e superstiţii, de pildă: dacă cineva n u b o ­
tează copilul, e u n copil necurat, şi în caz că moare
se face moroi şi n o a p t e a plânge că n ' a primit bo­
tezul, şi mai multe alte născociri fanatice care n u
au nici o temeinicie biblică s a u ştiinţifică.
Părinţii necredincioşi v ă z â n d că oamenii se po-
căesc şi se botează d u p ă ce a u crezut fiind deja
oameni mari, privesc cu indignare acest lucru, vă­
z â n d că se trece peste botezul copiilor ca peste
ceva netrebuincios. Atunci cei credincioşi a u în­
cercat să-i îmblânzească p e această cale, întoc­
mind şi i n t r o d u c â n d în rânduelile bisericeşti b i ­
n e c u v â n t a r e a copiilor p e b a z a celor scrise în Mar­
cu, că D o m n u l Isus a binecuvântat copiii. Şi în­
tr'adevăr, că părinţi necredincioşi într'o m ă s u r ă
m a i mică s a u m a i m a r e se simt p e această cale
mai satisfăcuţi că totuşi şi „ p o c ă i ţ i " în legea lor
sfinţesc oarecum p e copii d u p ă cum fac d e exem­
plu Evreii în legea lor cu t ă e r e a împrejur. (Deci
 CREDINŢA APOSTOLICĂ
îiecare cu legea lui), Ba am văzut mame credin­
cioase aşa de superstiţioase că susţineau ca bine­
cuvântarea copiilor îor să se facă ia 6 săptămâni,
apoi pană atunci ele nu es pe stradă, nu se duc
Ia apă, nici în târg, şi nici la adunare, căci ce o
să zică lumea că copiii nu sunt încă binecuvân­
taţi. Aceasta e tot ce poate îi mai falş.
E adevărat că atunci când apostolii s'au necă­
jit pe copii, Domnul Isus i-a chemat la sine şi i-a
binecuvântat. Acesta a fost însă numai un gest
de simpatie al Domnului faţă de copii; iar al doi­
lea, arată nevinovăţia lor copilărească, şi al trei­
lea îi foloseşte de exemplu pentru cei mari zi­
când : „Până nu veţi ajunge ca acest copilaş, cu
nici un chip nu veţi intra în împărăţia ceruri­
lor". Cred că aceasta din urmă a fost intenţia
Domnului ca să ne arate prin ei ce trebue să fa­
cem, şi care e gradul de umilinţă la care trebue
să ajungem spre a îi desăvârşiţi. Şi prin partea
întâia Domnul ne arată că noi nu trebue să ne­
socotim copiii ca şi când ei ar îi nimic, de oare­
ce ei sunt moştenitorii noştri, şi mâine ne vor ur­
ma şi înlocui în slujba credinţei. Prin aceasta Dom­
nul Isus a arătat că copiii pot participa la toate
lucrurile de zidire sufletească, spre a se desvoltă şi
creşte în toate ramurile vieţii creştine adevărată.
Copiii e bine să ia parte la orice serviciu în a-
dunare împreună ev părinţii, ca rugăciune, predi­
că, învăţătură, studia biblic, dărnicie, cântări, să
fie de îaţă la frângerea pâinei, botez în apă şi
botezul eu Duhul Sîânt şi mai ales la adunările
de copii ale Şcoalei de Duminică. Pe această cale
ei se desvoltă şi se formează adevăraţi copii bi­
necuvântaţi.
Un tată ducea copiii lui regulai la adunare. Şi
mi s'a istorisit un caz foarte interesant asupra u-
nei întâmplări între copil şi tatăl său. Era un bă­
iat cam de 8 ani, şi pe când se frângea pâinea
în adunare, bineînţeles fraţii şi surorile cari erau
membri, se împărtăşeau din pâine şi vin; şi co­
pilul întrebă pe tatăl său: „Tată. pot să iau şi eu
o bucăţică din pâinea aceasta?" Tatăl său îi răs­
punse : „Nu dragul meu!" Dar c! e ce ? întrebă din nou
copilul. Tatăl, spre lămurire, îi spune din nou:
„Ca să te împărtăşeşti din această pâine, trebue
să îii sfânt şi cum iu de obicei Iaci unele prostii
nu poţi să iai! Totuşi băiatul mai întreabă încă
odată": „Tată, dar ee se întâmplă când oamenii
mari fac prostii"? Atunci tatăl său s'a roşit pe
faţă, şi a mărturisit în faţa întregii adunări, căci
prin această discuţie a primit o mare lecţie dela
copilul său.
Era o întâmplare care pentru mulţi nu are va­
loare; dar pentru băiat a avut o însemnătate de­
osebită, tocmai pri i faptul că a fost defaţă. Nu
ne permite spaţiul acestei foi ca să lămurim pe
larg tuturor cât e de mare această necesitate ca
copiii să nu fie nesocotiţi şi neglijaţi a fi aduşi la
adunare în toate ocaziunile.
Un alt lucru principal ca copiii să se simtă a-
traşi de-a veni cu bucurie, ba chiar să dorească
în orice ocaziune, trebue să le arătăm multă dra­
goste şi ei să simtă aceasta.
întrebarea de căpetenie e aceasta: „Este bine­
cuvântarea copiilor un lucru rău, chiar dacă n'are
un temei biblic?"
Nicidecum! Insă noi găsim că Domnul singur a
binecuvântat copiii. Şi într'adevăr că numai El îi
binecuvîntează şi astăzi; însă nu găsim că a lăsat
ca apostolii să facă acest lucru. Nici nu găsim că
apostolii ar îi practicat sau ar fi discutat asupra
binecuvântărei. Singur ap. Pavel scrie în I Cor.
7 : 12 : „Dacă părinţii sunt credincioşi, copiii sunt
sfinţi, altfel ar fi necuraţi". Acesta e singurul text
în Noul Testament, care ne pune într'o poziţie
clară asupra copiilor. Dacă suntem noi într'adevăr
sfinţi, copiii noştri atârnă de noi, bine înţeles şi
aceasta, până ce ei singuri ajung să înţeleagă şi
să trăiască; dar dacă noi suntem necredincioşi,
copiii noştri atârnă de aceasta şi astfel sunt ne­
curaţi. ,Atunci care ar fi adevărata menire şi rol
al binecuvântării copii lor ? Ca formă nu are nimic
în sine, nu aduce nici o binecuvântare peste copii
şi nici n'o îndepărtează. Insă, noi putem tălmăci
binecuvântarea copiilor cu un alt cuvânt „Facem
rugăciune pentru copii". Nici n'am putea noi să bi­
necuvântăm căci binecuvântarea stă în mâinele
Domnului Isus. Mulţi au o dorinţă bineînţeles ne­
controlată şi oarbă, ca la binecuvântare copilul să
fie luat în braţe, cum a făcut Domnul Isus, şi în
timpul rugăciunei presbiterul să-şi pună mâinele
peste copil. Care ar fi tălmăcirea acestei practici ?
Să primească Duh Sîânt copilul ? Nu! Să îie vin­
decat de boale pe când el este sănătos ? Nu! Noi
nu zicem că e rău să punem mâinele peste copil
când te rogi, căci Cuvântul spune că tot ceia ce
facem, să îacem în numele Domnului Isus. Insă,
ceia ce voim să zicem aici,* e, ca e rău să-ţi pui
manile peste copil numai de formă ca şi când alt­
fel rugăciunea n'ar fi ascultată. Alţii mai pretind
că să se stea în picioare, alţii în genunchi, iar
alţii mai fanatici pretind că la binecuvântare să
îie şi explicare (profeţie) că altfel nu e binecu­
vântarea la loc. Aceasta din urmă este cu adevă­
rat lucrare trupească şi darul rău întrebuinţat.
Pentru părinţi e bine ca să se roage pentru co­
pii, ba chiar au o datorie ca necurmat să facă a-
cest lucru, şi dacă chiamă în ajutor pe fraţii pres­
biteri sau întreaga adunare a-i ajuta în rugăciune
e îoarte bine şi la loc, şi aceasta e bine să o facem cât
mai des. Aceasta e viaţa trăită pe care a intenţionat-
o şi lămurit-o Domnullsus. Iar restul ce se face peste
Cuvânt şi mai mult ca Cuvântul nu sunt decât forme
şi adăugiri născocite de mintea oamenilor care mai
târziu le moştenesc copiii noştri, ca obiceiuri sfinte,
din care se dă naştere la desbinări şi secte.
Am ţinut cu prilejul acesta să explic într'o mă­
sură mică celor ce iubesc pe Domnul şi nu au fost
clarificaţi asupra unor practici care atârnă în to-
tăkWk

CREDINŢA APOSTOLICĂ
tul de V. Testament şi care se fisă tot aşa de bine
ataşate în viaţa creştină dacă nu veghem şi îm-
părţim drept Cuvântul adevărului.
Pentrucă sa nu fim duşi în eroare de oameni,
am ţinut să lămuresc despre însemnătatea celor
10 porunci, despre zeciuială, despre necurăţia fe-
mciei, despre spălarea picioarelor, despre Cina
Domnului şi pastele Vechi-Testamentale, încheind
cu binecuvântarea copiilor, a căror lămurire am
socotit-o foarte necesară din cauza multor piedici
şi neînţelegeri ce des se produceau pe această cale,
şi care da loc la desbinări şi partide.
Închei cu această mică şi slaba lucrare, rugând
pe Dumnezeu ca El să lumineze pe fiecare în
parte după bogăţia Harului Său. Iar referitor la
alte amănunte ne vom ocupa prin articole spe­
ciale ca totuşi să venim în ajutorul fiecăruia pe
cât este cu putinţă spre a^i îndruma pe căile ade­
vărate ale vieţii, deoarece Domnul Isus în Matei
22 : 29 arată cu precizie că cei ce nu cunosc scrip­
turile sau puterea lui Dumnezeu se rătăcesc: de­
aceia scumpii mei îraţi vă rugam, să ne aveţi în
rugăciunile voastre ea şi pe viitor să putem fi de
mai mult folos celor slabi şi puţin înţelegători.
E u g e n Inodor
£ R II
omwt }
E âtC.
I. Petru 5, 1.
Nu sunt teolog, nici predicator propriu zis, dar
în acelaş timp nu sunt nici samaritean (Ioan 4,9)
cu toate acestea să-mi fie permis a mă exprima
liber asupra îndatoririlor şi activităţilor bătrâni­
lor şi prezbiterilor etc. cari au pretenţia de a fi
aleşi de Spiritul sfânt şi puşi în acest serviciu.
Să ştie că sfânta Scriptură arată că Dumnezeu
a pus în biserică întâi pe apostoli, apoi profeţi,
învăţători, apoi pe ceice au darurile minunilor
(I. Cor. 12, 28), aceste locuri nu se văd a fi ocu­
pate deoarece unii se văd a fi în locul lui Moisi,
alţii se văd a îi in locul lui losif cel vândut de
fraţii Iui, alţii se văd în locul apostolului Pavel.
Deci această împărţire pe ales cum e, nu e de
Sa Spiritul sfânt ci sunt locuri însuşite pe ales după
voia celui ce-l ocupă, pentrucă Spiritul sfânt nu
dă greş după cum nu a dat greş nici în alegerea
lui Moisi, losif, Pavel, etc. Aşeasta pentru că la
„Moisii" noştri nu se observă calitatea lui Moisi
cei crescut de fica Iui Faraon, pentru că această
pretenţie a lor este numai din punct de vedere
al conducerii, acest moisi-păstor nu are simţul
desvoltat d e a compătimi cu popor ui-turma, adică
pe cele rănite nu le leagă, nu le cercetează, nu
încearcă să le readucă la vechiul staul şi pentru
dânsul este indiferent dacă cineva se reface de
la sine ori nu şi astfel biserica se destramă.
Astfel de om nu e rânduit de Spiritul sfânt pen­
tru că nu are calitatea receruta şi nici nu o poate
imrn—wwawB
avea fiindcă îi lipseşte din corp nervul acestui
simţ şi deci podişul de legătură ai altruismuîni
cu spiritul său nu se poate împreuna. Astfel de
om e egoist deabinelea şi caracteristic se osebeşte
de Moisi profetul, care s'a rugat sincer pentru
poporul care a păcătuit de muîte ori (II. Moisi,
32, 30-33). Orice neregulă ce se întâmplă la adu­
nări este atribuită acestui „ales" care să năpăs-
tuieşte pentru nereuşitele sale dorite asupra unor
membri cari văd nebunia acestui „profet", califi-
cându-1 cu epitetul „lane" şi „Iambre".
Apoi urmează „alesul losif", acest tip de pas­
tori îşi au dorinţa înfiptă în a domni după cum
şi losif fusese domn fără voia sa, ci Dumnezeu
l-a rânduit să domnească, însă „losif al nostru"
uită că losif cel vândut de fraţii săi nu a dom­
nit peste biserica lui Dumnezeu şi că Dumnezeu
nu a încredinţat nimănui ca peste biserica Sa, să
domnească fiindcă este moştenirea sa (1. Petru 5,3)
A domni p^este biserică însemnează Nicoloalism
sau Nicolaitism (Apoc. 2, 6, 15). Deci şi acest fel
de păstor nu este instalat de Spiritul sfânt, pen­
tru ca losif a domnit fără să voiască lângă casa
regelui străin de credinţa lui, astăzi din graţia
lui Dumnezeu avem şi noi românii Rege, dar Dum­
nezeu nu a încuviinţat nici pe un „losif de-al nos­
t r u " să domnească lângă Dânsul, deci nici peste
moştenirea sa nu este admis deşi dormţele-i sunt
acolo.
Apoi caracterul apostolului Pavel unde este?
(sau la cine?), Care a r fi îndrăzneţul pastor să
spună că are calitatea acestuia care zice: „Tutu­
ror toate m'am făcut..," (ca lepădare de sine!)
A mai rămas un loc vacant care nu s'a putut
complecta din lipsa de recurenţi: e locul lui Ze-
dakia.
Dar să ne uităm Ia aceste umbre măreţe cari
nu erau în una şi aceeaşi epocă, ci fiecare în e-
poci diferite, cu intervaluri de mii de ani cari au
dasfăşurat o activitate unanimă doveditoare că e
de provenienţă Divină. Sutele sau miile de pre­
dicatori şi pastori ai epocei noastre nu pot echi­
vala cu una măcar din aceste figuri.
Spiritul sfânt nu minte, nu greşeşte !
Dimitrie Stolu, Păuliş-Arad.
DIFERITE
Numărul 10 anulat din cauza lipsi d e bani. Se poate
vedea unde duce câteodată neglijenţa sau nepreţuirea unui lu­
cru de căpetenie. Foaea noastră se tipăreşte pe mijloace pur bi­
sericeşti şi frăfeşti şi când aceste mijloace nu sunt realizate,
ea sufere întârzieri.
Adresa fratelui Ioan Bododea, redactorul foei „Credinţa Apos­
tolică" este : strada Sergent Ignat No. 16, Rădăuţ-Bucovina. Co­
respondenţa personală şi redacţională se va trimite pe această
adresă.
Rugăm călduros pe iubiţii abonaţi să-şi achite mica sumă de
lei 50 plata abonamentului, căci în acest chip ne dau putinţa
a le pune la îndemână cea mai sinceră lectură cu privire Ia
lucrarea Duhului Sf.
Atât colaborarea cât şi redactarea sunt benevole. Revista nu
are personal salarizat, ci ne trudim ca în măsura mijloacelor
să-i dăm putinţa a fi publicată.
Dacă voiţi să ne veniţi în ajutor, şi nu puteţi pe altă cale
suntem mulţumiţi dacă vă achitaţi plata abonamentului pe
anul în curs.
Deasemenea rugăm călduros pe iubiţii abonaţi din U. S. A.,
să ne achite plata abonamentelor prin fr. Nik. Vlaschin din
Detroit, că avem mare lipsă de mijloace băneşti.
8 CREDINŢA APOSTOLICĂ
Biserica lui Dumnezeu dela noi din ţară, s'a
născut în nişte împrejurări foarte triste. Una din
aceste împrejurări destul de grave, care ne face
aşa multe greutăţi a îost şi este învăţătura. învă­
ţătura care s'a dat cu privire Ia iiecare punct car­
dinal de orientare, a fost prin oameni cari n'au
înţeles-o, n'au pătruns-o şi astfel au învăţat ceia
ce li s'a părut lor nimerit, îără ca intenţia şi vo­
inţa lui Dumnezeu sa îie consultată. Şi după 10
ani, trebue să începem a cerceta şi îndrepta. Dar
asta e îoarte greu că învăţătura îiind trupească
în mare parte, data prin oameni trupeşti, cei ce
au primit-o nu pot să se despartă de ea. Şi de-aci
un şir destul de lung de necazuri şi sbuciumări.
De oarece în unele biserici, conducătorii lor îie
din îngânîare, îie din neştiinţă, aplică disciplinei
unor membri sancţiunea „păcat contra Duhului
sîânt" am socotit de o absolută datorie a da o
lămurire în această privinţă.
Hula c&ntm Buhului Slânt
Mat. f 2 : 31, 3 2 .
In cele trei evanghelii Mat. 12: 31—32, Marcu
3 : 28—30 şi Luca 12: 10, Domnul Domnilor Isus
Hristos vorbeşte despre hula sau păcatul contra
Duhului Sfânt. El spune că chiar de ar vorbi ci­
neva contra sa, un asemenea păcat se poate erta.
Dar de va huli cineva contra Duhului Sîânt, un
asemenea păcat e vecinie. De ce oare? Duhul
Sfânt era şi este ultima revelaţie divină şi întru­
chipa Voinţa lui Dumnezeu, care se maniîesta sin­
gură, şi prin Isus Hr. Isus Hristos s'ar îi bucurat
dacă cel puţin L'ar îi hulit numai pe El. Dar oa­
menii II învinuiau că scoate pe draci cu ajutorul
puteri demonice (Belzebut). Cine erau cei ce co­
miteau această ne ertată faptă ? Ca şi în zilele
noastre cei ce ţin în mâna tor exponenta (pute­
rea) religioasă. Adică cari în fiecare ramură re­
ligioasă au ca şi cărturarii şi fariseii interese per­
sonale şi materiale. Ei erau Ioarte nemulţumiţi că
Isus ca Mare Salvator atrăgea poporul prin unele
practici religioase care nu se uzau în legea Iude­
ilor şi nici în ritualul lor. In îaţa acestor fapte şi
lucrări neobicinuite, spre a ţine poporul sub o-
brocul speculaţiei şi neştiinţei îi ameninţa că Isus
scoate dracii prin domnul dracilor, ceiace mulţi
se asociau la această hula de degradare a Minu­
nilor şi seninelor ce le făcea Isus Hristos. Deci,
rămâne stabilit ca hula contra Duhului Sîânt, e
produsă în cea mai mare parte din afară de Bi­
serică, deci din cercul celor necredincioşi.
Păcmtul centra Buhului Sfânt
Evrei 6 ; 4 — 6 : Î O : 2 6 — 3 1 .
Spre deosebire de hula contra Duhului Sîânt,
care e comisă de cei necredincioşi, păcatul contra
Duhului Sfânt e săvârşit de cei credincioşi. Care
e păcatul contra Duhului Sfânt ? Tocmai acesta e
răspunsul cel mai greu de dat. Şi care răspuns
de bună seamă nu-l poate da decât Duhul Sîânt.
Sunt trei trepte de a păcătui. Păcat din slăbiciune,
păcatul din necunoştinţă şî păcat de bună voe.
Păcatul din slăbiciune este o abatere care se co­
mite dintr'odată Filipeni 6: 1. Vinovatul a săvâr­
şit o îaptă păcătoasă fără stăpânire de sine, şi
abia după ce a săvârşit-o şi-a dat seama. Când
e tras la răspundere, cercat deaproape, el chiar
laşi—Institutul de Arte Grafice şi Editură „BRAWO,,, Str. Arcu No. 9.
în declaraţiile sale se vede cum a căzut în păcat.
Păcatul din necunoştinţă se săvârşeşte de acei
care nu ştiu să judece gravitatea fiecărei fapte în
parte, ei o iau înainte fac fapte cu oarecare în­
drăzneală îără control de conştiinţă. Dar odată
ce îapta lor s'a vădit, a îost pusă în îaţa Cuvân­
tului lui Dumnezeu şi calificată ca păcat, ei măr­
turisesc că aşa sau aşa au înţeles. La aplicarea
pedepsei după cuvânt, nu numai că nu se supără
dar dau mărire lui Dumnezeu că n'au ajuns până
acolo să cadă din Harul lui Dumnezeu. In cadrul
acestor două mijloace de păcătuire se înglobează
toate păcatele care trebue mustrate şi la caz dis­
ciplinar pedepsite.
Păcatul contra Duhului Sîânt, este un păcat de
o altă categorie. Un credincios ca să păcătuiască
contra Duhului Sîânt, el a trebuit ca prin viaţa
sa de împotrivire să-L îi întristat, să-L îi bruscat
şi să I se îi împotrivit. Efes, 4 : 30. Sau mai bine
zis: „A păcătuit în bună voe". Ce e păcatul de
bună voe ? Este acel păcat, care neavând cineva
ocazie sa-1 facă, caută prilej potrivit, sau chiar
vreme potrivită. Un asemenea om nu mai are le­
gătură cu Dumnezeu şi nici cu Duhul Său. Acesta
e păcatul de moarte despre care vorbeşte Ioan în
în tăia sa epistolă 5: 16. Greutatea cea mare este
aceia de-al deosebi dintre alte păcate. Şi cum noi
nu ştim împrejurarea în care s'a săvârşit, nu pu­
tem proceda altfel decât ca cu orice păcat care
merită disciplina sau excluderea din Biserică.
După ce un credincios s'a făcut vinovat de păca­
tul contra Duhului Sîânt e dat afara din Biserică,
abia atunci se vede care e gravitatea păcatului
său. El începe a huli mai rău sau asemenea ce­
lor necredincioşi. El spune cuvinte de defăima
contra experienţei sale personale cu Duhul Sîânt
prin botez. El unelteşte contra Bisericii lui Dum­
nezeu. El spune că pe nedrept a fost asemenea
judecat. El ia legătura cu lumea şi îaptele lui din
urmă se îac mai grele ca la început când nu a-
vea credinţa. Pentru un asemenea suflet Duhul
Sîânt nu mai mijloceşte, şi nici un credincios să­
nătos în credinţă nu se mai poate ruga. Un ase­
menea om este un pom desradacinat şi supus
pierzării.
De luat aminte este că nimeni în Biserică nu
poate da calificarea asupra păcatului contra Du­
hului Sîânt decât fapta de împotrivire a vinova­
tului sau în alte împrejurări Duhul Sîânt prin
mărturie ; însă aici trebue mare băgare de seamă,
ca persoana prin care vine afirmaţia să îie or­
gan al duhului Sîânt. Alte judecăţi şi calificări
asupra acestui păcat sunt porniri pline de ură
blestemată sau născocite din mintea oamenilor
îără teamă de Dumnezeu, care se dau drept cu­
noscători, ceiace nu sunt.
I. B o d o d e a .
Redactor responsabil I. Bododea