B@@8SKSKS3

JL II. No. 9 8 PAGINI 1 SEPTEMBRIE 1930

OVMTUL ADEVĂRULUI
REVISTA REHGIOASĂ
lentul 80 Lei pe an Nu nouă, Doamne, nu nouă, ci Numcui Tău dă Redacţia şi Administraţia :
iăinatate dublu savă pentru bunătatea Ta, pentru credincioşia Ta!
Ps. 115:
BRĂILA Str. GRIVIŢEI No. 456
2 Dolari

S U M A R U L
1. Biserica lui Dumnezeu şi con- 4. Spălarea picioarelor 7. întrebări şi răspunsuri
ducătorli e,#
5. Serviciul şi botezul Duhului 8. Diferite.
2. Educaţia noastră Duhovnicească Sfânt.
3. Cercetat Scripturile. 6. O punere la punct.

a
- Pfcerica luiburrmezeu şi conducătorii ei
in cuvântul Biserica lui Dumnezeu, înţelegem
îrică, care este înzestrată cu semnul zilei de
adică botezul Duhului Sfânt. Desigur câ multe
puni sau strângeri religioase, susţin cu tărie că
i toate, pe căile sfinţilor apostoli. Dar acest lu-
pot spune oamenii, ci sfintele Scripturi.
Prin mila Domnului Isus şi ajutorul Duhului Sfânt,
articol doresc să scriu despre însemnatul su-
•i titlul acestui articol. Nu era încă Biserică
I, pe când Domnul Isus vorbeşte despre ea, în
al8:17;î6:18. El vorbea de Biserica aceia care
formeze după ce se va urca la cer şi în
âu va «veni Mângâetorul—Duhul Sfânt. Noi, cari
parte din această Biserică îi cunoaştem originea,
ea, însemnâtatea şi misiunea ei. Tot ce are Bise-
li însemnat de îndeplinit pe pământ până la râ-
ei în slavă, este misiunea sa. Misiunea Bisericii
de-a vesti Evanghelia deplină, aşa cum au vestit-o
Etos şi sfinţii apostoli. In această Misiune, Biserica
umnezeu, trebue să fie însoţită de semnele din ev.
16:17-18 şi Darurile Duhului Sfânt din I Cor.
•11. Darurile sunt date de Duhul Sf., după voia
după cum Biserica stârneşte dupâ ele. Prin da-
Duhului Sfânt, El cârmueşte Biserica lui Dumne-
0 Biserică botezată cu Duhul Sfânt nu trebue să
sită de aceste daruri. Dacă chiar nu toate, dar
nai absolut necesare trebue să le aibe. Duhul
jte Sfetnicul, Ocrotitorul, Cârmuitorul şi Medita-
îricii în formă nevăzută. Dar după învăţătura
apostoli, Biserica are nevoe şi de conducători
cari trebue s'o administreze, s'o înveţe şi să-i
de grije în toate nevoile ei.
CONDUCĂTORII. Aceştia sunt bărbaţi pe cari
Duhul Sfânt, la vreme de lipsă îi pune în fruntea Bi­
sericii lui Dumnezeu. O Biserică care e condusă de
oameni pe cari nu-i pune Duhul Stânt, mai curând
sau mai târziu se desbină, se împrăştie şi apoi se ni­
miceşte. Noi putem să controlăm istoria Bisericii pri­
mitivă. Atâta vreme cât conducătorii ei erau puşi de
Duhul Sfânt, ea a înfruntat cu bărbăţie toate prigonirile şi
rigoriiie păgânismului. Dar pe timp ce Duhul Sfânt a
fost abandonat, neconsultat, oameni fără Duh Sfânt au
venit în fruntea Bisericii şi au omorât-o spiritual mente.
De aceia creştinismul a ajuns o mare mulţime de secte
religioase cari în Numele aceluiaş Hristos se combat,
se duşmănesc şi se batjocoresc. Asta e cea mai vădită
dovadă că niciuna din ele nu sunt cârmuite de Duhul
Sfânt, sau de Hristos propovăduitorul Iubirii şi Păcii.
Biserica lui Dumnezeu, când are cârmuitor pe
Duhul Sfânt, singură îşi poate alege conducătorii, pre­
dicatorii, învăţătorii şi păstorii. Spre a avea un sprijin
pe această cale noi găsim în Faptele Apostolilor cap.
6:3-6:13:2-4, felul cum se proceda la alegerea condu­
cătorilor Bisericii. Mai târziu, când Biserica se maţ
mărise conducătorii erau aleşi pe baza unor calităţi şi
virtuţi asupra cărora Ap. Pavel face atent pe Tit şi
Timoteh Tit 1:6-9. 1 Timotei 3:1:13. Tot Ap. Pavel
arată însărcinarea conducătorilor Bisericii, ori care ar
fi felul lor de slujbă. Efeseni 4:11-15.
Unul din cele mai mari scopuri ce are Biserica
de a şi-1 ajunge în mijlocul ei, este UNITATEA EI, CA
CORP AL LUI HRISTOS şi LOCUL CONDUCĂTO­
RILOR sau SLUJITORILOR EI. In epistole apostolice
se găsesc biserici cari nu şi-au iubit destul conducă-
 Cuvântul Adevărului
torii, I. Tesal 5:12-13. Evrei 13:17. Dar s'au găsit şi
conducători, cari în loc de a servi s'au aşezat a stă­
pâni. IPet. 5:2 4 Spre o armonie sfântă, nu trebue să se
producă niciuna nici ceialaîtă. Dar mai ales conducătorii nici
odată să nu se dedea la stăpânire în Biserică. Pentru
că Biserica Iui Dumnezeu nu e o asociere de oameni
* Sale. Exemple avem pe Domnul Isus, care i
ca feluritele combinaţii culturale sau altfel de organiza-
zaţiuni; ci ea este Corpul lui Hristos. Cine caută să se
uzeze de cinstea, slava, puterea, averea sau orice a!t
odor al Bisericii lui Dumnezeu în folosul său personal,
un asemenea canducâtor nu e dela Dumnezeu, nici nu
e numit de Duhul Sfânt.
Pentru ca vrăşmaşul să nu poată avea nici un
căştsg dela Biserică, ea trebue să fie trează, iar condu­
cătorii conştienţi. Pentru că nici o slujbă sau lucrare
EDUCAŢIA NOASTRĂ DUHOVNICEASCl
Bătălia din urmă. Sf. Scriptura ne arată,
că la sfârşitul domniei de o mie de ani, după
ce satana va fi deslegat, el va căuta şi va is-
buti a înşela o mare parte din poporul care a
domnit cu Domnul; şi va porni cu ei la resbel
în contra Domnului. Atacul lor însă va eşua,
din cauză că foc va veni dela Dumnezeu din
cer, Ş H va mistui; iar diavolul care i-a înşelat,
se va arunca în iazul de foc, unde este fieara
şi proorocul mincinos. Apoc. 20:7-10. Aceasta
va fi cel din urmă război, care va avea Ioc pe
faţa pământului. Dela acest răsboi, moartea nu va
mai secera nici o viaţă omenească, ci va aştepta
doar timpul când va fi şi ea aruncată în iazul
de foc, Apoc 20:14 ca cei din urmă vrăşmaş,
i Cor. 15:26.
Astăzi moartea bântue cu furie, şi ucide
fără milă atât corpuri cât şi suflete. Pentru a-
ceea e bine ca înainte de a trece la alte eveni­
mente să examinăm puţin şi felul de lucru
al morţii.
Moartea trupească. Nici un om nu poate
gusta moartea trupească decât numai o singură
dată. Ap. Pavel zice: „Oamenilor Ie este rân­
duit să moară o singură dată, iar după aceea
vine judecată". Ebr. 9:27. Corpul pe care îl a-
vem nu-i de o calitate vecinică, pentru aceea
trebue să-1 depunem şi să primim un altul. I
Cor. 15;51~53. Deie moarte nu-i scutit nimenea;
moare şi înţeleptul şi neînţeleptul. Ecies. 2:16.
Din această moarte însă, va fi o înviere: atât
a drepţilor cât şi a nedrepţilor. Fapte. 24:15.
Pentru aceea această moarte mai este numită
în sf. Scriptură şi adormire, ev. Ioan 11:11.
I Cor. 15:6 I. Tesal. 4:13 etc.
din Biserică nu se face decât pentru slava
zeu şi pregătirea ei pentru ziua venirei ma
Cap al ei, Hristos.
Conducătorii şi dregătorii Bisericii
prea fericiţi că au avut privilegiu de a
cheltueli alături de Hristos pentru împodor.
Sine pentru ea. Efes. 5:25. Pe Pavel şi c i
postoli cari în dragostea şi respectul lor faţi
rica, au ajuns la cea mai mare jertfă—viaji
averea, ştiinţa, puterea, sănătatea şl tot ce
scump au dat pentru Biserică.
Dee Domnul Isus, ca Conducătorii
Dumnezeu, să fie plin de Duh Sfânl, respect
Biserică, şi gata de orice cerinţă pentru ea,
Pagina Eduţ
„Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, dar i
sufletul; ci temeţf-vă mai degrabă de Cel ce poate
sufletul şi trupul în gheenă".
Moartea sufletească. După cum
bue să moară, tot aşa nu-i scutit dela
nici sufletul. Deosebirea este numai
moare fie că cineva a fost înţelept, fie
Pe când sufletul moare numai în urmai
lui făptuit de cineva. Şi dacă cu corpu
nii mor numai o singură dată, suflete
oameni cari mor de două ori. Sunt de
sufleteşti; de sigur însă, că nu toţi oan
sufleteşte de două ori. Vom lăsa ca în
urmează Cuvântul şi Duhul lui Dur
ne arate care este deosebirea între mc
tâi şi moartea a doua.
Moartea întâi. Tofi oamenii veniji
sunt năsuţi din carne, şi prin urmare
decât carne. Carnea şi sângele nu
teni împărăţia lui Dumnezeu. 1 Cor. 15:5
tru aceed aceşti oameni sunt considerai
lui Dumnezeu ca morţi, până în moment)
ei se nasc din nou. ev. Ioan 3:5-6.
arată că moartea a trecut la toţi oame
pricină că toţi au păcătuit. Rom. 5:12
toţi au păcătuit apoi: „Sufletul carepăc
acela va muri*. Ezech 18:20. Domnul'
„Lasă morţii să-şi îngroape morţii", Luc
De sigur, când Domnul a vorbit aceste
nu a înţeles că morţii din groapă, să vii
pună pe alţi morţi în groapă; ci
despre care este vorba, sunt aceia cari
nume că trăiesc, totuşi în faţa lui DUD
sunt morţi în păcate sau abateri. Apo
Efes. 2:1*3. In felul acesta toţi oamenii
aici în lume, nu sunt decât nişte morţi,
nu s'au născut din nou. Toţi se nasc I
Ps. 51:5 şi nu este drept nici unul. Ron
 Cuvântul Adevărului
t arată că copiii născuţi din părinţi cre-
)şi sunt sfinţi. I Cor. 7:14. Aceasta însă
părinţi, dar firea lor nu-i sfântă. Gen. 8:
Din aceasta moarte toţi oamenii sunt che­
ia viaţă prin Domnul nostru Isus Hristos.
2:5. Deci tot cel ce vine la Hristos pri-
viaţă, şi sufletul lui trăieşte, chiar şi du-
.moartea corpului, ev. Ioan 11:25.
Moartea a doua. Dacă sufletul nu stă cre-
lângă Domnul, ci comite din nou păcat,
îl omoară a doua oară. Apost. Iuda
despre unii ca aceştia zice: „Sunt
stânci ascunse la mesele voastre de dra-
unde se ospătează fără ruşine împreună
rai, şi se îndoapă deabinele: nişte nori fără
mânaţi încoace şi încolo de vânturi, nişte
tomnatici fără rod, DE DOUA ORI MOR-
desrădăcinsţi". Iuda v. 12. Aceasta este
mai tristă, cea mai dureroasă şi cea mai
coşată moarte. Vai de acela suflet care
re a doua oară. Domnul zice : „Mai bine
ist pentru el să nu se fi născut". Mat.
Iar Apost. Petru zice : „Ar fi fost mai
pentru ei să nu fi cunoscut calea nepri-
ii". II Petru 2:21. Pentru cel ce moare a
oară nu mai este nici o nădejde de viaţă,
:inic trebue să se muncească şi să sufere
loc cu diavolul şi cu îngerii lui. Mat. 25:
. Apost. Pavel vorbind despre unii ca a-
zice: „Căci dacă păcătuim cu voia, du­
ce am primit cunoştinţa adevărului, nu mai
bane nici o jertfă pentru păcate, ci doar o
ptare înfricoşată a judecăţii, si văpaia unui
care va mistui pe cei râsvrătiţi..." Ebr. 10:
31. Această teribilă şi înfricoşată moarte,*
numită în Apocalips „iazul de foc", pen-
aceasta urmează cu siguranţă pe urmele
ioc. 20:14-15. In această moarte vor a-
aceia cari în viaţa lor nu s'au întors
inezeu, ci au trăit morţi în păcate. I
5:6. Vor suferi însă mai puţine lovituri
12:47-48.
lupa cum noi în zilele de azi vedem oa-
cari sunt morţi în păcate, şi după cum
despre care a vorbit Domnul, când a zis:
morţii să-şi îngroape morţii", să puteau
suferi şi simţi, tot la fel înţelegem că şi
i a doua cei intraţi în ea, să pot
suferi şi simţi. Şi ceeace vor simţi este,
vor chinui ziua şi noaptea în vecii ve-
f, Apoc. 20:10.
Domnul să păzească pe copii Săi, de a-
tâ moarte şi să le ajute a fi totdeauna trezi,
venind păcatul să-i surprindă fără de veste
,-i omoare a doua oară.
O. B.
*S&sâ&
„Cercetaţi Scripturile"
Ioan 5, 39
Cum D-l Isus, acela care se cheamă D-l
păcii 2 Tesal. 3:16, a venit cu scopul de a a-
duce viaţa celor morţi în lumea aceasta, şi ve­
dem cum El, nu s'a mărginit numai la atât, că
cei cari au venit la dânsul au aflat viaţă, ci
s'a cugetat şi la generaţiunile viitoare, lăsându-
le chiar ca urme Sfânta Scriptură, prin care
ne descrie şi ne sfătuieşte în modul următor:
„Cercetaţi Scripturile pentru că socotiţi că
în ele aveţi viaţa vecinică . Ioan 5,39.
Ce avem ? Avem viaţă!
Căci „Cristos este viaţa noastră. Col. 3,4."
„Adevărat, adevărat, vă spun, că cine as­
cultă cuvintele Mele, şi crede în Cel ce M'a
trimes are viaţa vecinică, şi nu vine la jude­
cată, ci a trecut din moarte la viaţă" Ioan 5,24.
Vedem dar, că lumea prin Adam, era moartă,
dar în Christos, toţi vor învia. 1 Cor. 15,22.
Lucru just; toţi vor învia dar cum ? Cei ce au
făcut cele bune, spre viaţă de veci, iar* cei ce
au făcut cele rele spre judecată. Ioan, 5,29.
Deci iubite suflete, dacă doreşti o astfel de
viaţă, atunci vino la acel Isus, care este viaţa
fiecăruia suflet credincios: vino, predă-te în
braţul Celui care este „împăcarea noastră cu
D-zeu, 1 Ioan 4,10, care dă fără înfruntare,
vino la „Mântuitorul nostru ISUS CHRISTOS,
care a desfiinţat MOARTEA şi a adus la lu­
mina VIAŢA şi nemurirea prin Evanghelie". 2
Tim. 1.10.
„Căci să vă scap viaţa m'a trimes D-zeu
înaintea voastră", zice losif către fraţii lui când
li se face cunoscut lor" (Facerea 45:5).
„Suflarea ATOTPUTERNICULUI mi-a dat
viaţa". Iov 33,4.
Deci, iubite suflete, dacă prin losif, bunul
D-zeu a făcut ca fraţii Iui să-şi scape viaţa,
cu înţelesul de simplă EXISTENŢA, scăpân-
du-i de foametea ce bântuia în ţara lor pe ace­
leaşi vremuri, cu atât mai mult nouă cărora
Dumnezeu voieşte a ne da prin Fiul Său, aşa
o viaţă îără de sfârşit, şi care viaţă o avem
ascunsă cu Christos în Dumnezeu. Col. 3:1.
Prin urmare, deşi mulţi se înşeală confun­
dând viaţa de aici cu cea viitoare, şi afirmând
că omul dacă moare e mort. O scumpilor mei,
nu e tocmai aşa, după cum unii declară; ci ca
dovadă avem că unii ca aceştia nu cercetează
Sf. Scriptură, după cum Domnul Isus ne sfă­
tuieşte şi unora ca acestora nu Ji se dă drep­
tul la arborul vieţii. Apoc. 22:14.
Unora ca acestora le zice Domnul: Şi nu
vreţi să veniţi la Mine ca să aveţi viaţa".
Ioan 5:40.
 Cuvântul Adevărului
Deci noi fraţilor cari cunoaştem voia Ta­
tălui, trebuie să depunem o luptă pe terenul
Evangheliei, ducând o viaţă cu totul sfântă şi
plăcută lui Dumnezeu, şi amintind în rugăciu­
nile noastre către Dumnezeu şi pe acei cari as­
tăzi stau departe de Evanhelia lui Christos, care
nu nu este altceva decât o hrană pentru sufle­
tul dornic după Dumnezeu.
„Iar de voieşti să intri în viată, păzeşte
ordinele". Mat. 19:17.
Teodor Vâceanu
Spălarea picioarelor
Ev. Ioan 13;1-17
Intre creştinii mai activi în viata creştină se pune
întrebarea: „Dece nu se face şi la noi spălarea picioa­
relor?" Insă acestei practici i-se dă felurite interpretări
De exemplu: unii zic că inima să fie curată Foarte
bine; aşa scrie chiar Cuvântul: „Fericiţi sunt cei curaţi
cu inima, că ei vor vedea pe D-zeu". Mat. 5:8. Alţi
tic că dacă într'o familie este femeia bolnavă, să
meargă acolo şi să facă cineva lucrul acesta adică?
spălarea hainelor, vaselor etc. şi cu aceasta ar îndeplini
ordinul spălării picioarelor din ev. Ioan 13. Unele Bi­
serici spun că darurile strânse după Cina Domnului şi
date săracilor fac mai mult decât spălarea picioarelor
după Evanghelie. Toate faptele şi lucrurile bune noi le
primim pe baza învăţăturii sf. Ap. P*veJ ce o dă Fili-
penilor cap. 4:8, iar cât priveşte despre spălarea pi­
cioarelor, ea este o poruncă şi o practică, care pune
vârf dragostei. Pentrucă numai din dragoste, cineva se
apleacă la picioarele cuiva să i-le spele şi să i-le
şteargă.
Spălarea picioarelor nu este ceva nou ; ci cel dintâi
care a săvârşit-o este Avraam 1 Moise 18:4, când a
oprit pe cei trei călători minunaţi, ca să-şi spele pi­
cioarele şi să se odihnească. Acelaş lucru îl aflăm la
Lot, I Moise 19:2, când deasemenea stărueşte de cei
doi îngeri, să se odihnească în casa lui. Deci spălarea
era o necesitate la Iudei, nu numai în punctul de ve­
dere câ ei erau răsâriteni şi câ umblau discuiţi, ci era
un gest de politeţe. Şi aceasta a fost şi pe vremea
Domnului Isus. In ev. Luca Cap. 7:44, Domnul Isus a
zis lui Simon: „Vezi tu pe femeia asta? Am intrat în
casa ta, şi nu Mi-ai dat apă pentru spălat picioarele;
dar ea mi-a stropit picioarele cu lacrâmile ei, şi Mi-lea
şters cri părul capului ei". Dece nu făcuse Simon fru­
mosul gest de a-L servi pe Domnul cu apă pentru
spălarea picioarelor, sau chiar să i-le speie? Pentru că
nu-L iubea cu aceiaş sinceritate recunoscătoare ca şi
femeia. Spălarea picioarelor o mai găsim şi în viata sfinţi­
lor apostoli. De exempiu: Pavel scrie lui Timotei i Ep.
5:10 —- „să fi spălat picioarelor sfinţilor". Deci vedem
câ spălarea picioarelor a fost şi în V. Testament şi în
N. Testament. îmi aduc aminte pe când eram acasă,
nu mult după ce mă convertisem, am mers la
nare vecină, care era cam 25-30 klm. depărtare.
acolo, am fost foarte bucuroşi când ni s'a ac
rece, cu care ne-am răcorit picioarele şi am
oboseala. Cei ce făcuseră acest lucru nu-1 făcus
ceva ceremonial, ci chiar din dragoste, fără îr
fost practică bisericească.
Sunt unii cari argumentează altfel contra
picioarelor la Cina Domnului. Ei zic: „Nu-i ne
să se facă spălarea când avem tramvae, trăsur
mobile, trenuri, etc şi nu mai facem călătorii
ca în vechime. Dar argumentul acesta este insp
un duh al modernismului, care bate la uşa I
Dumnezeu, Noi, să cercetăm care-i laturea
acestei lucrări şi apoi să discutăm pentru s
Domnul Isus, la ultima Cină a voit să-Şf
înălţimea dragostei Sale, faţă de ucenici. Le îâ
ferite minuni, semne, le dăduse diferite exemf
văţături, şi îi mustrase eu unele ocaziuni; toate
din dragoste către ei. Dar după El (Isus) culme
gostei.nu fusese atinsă. Şi la ultima Cina, Do
avut prilejul să facă şi acest lucru. In ce constai
dragostei? In aceia ca învăţătorul sâ se aplecei
picioarele elevilor Lui. Petru, din punct de
respectos, n'a voii ca Domnul să-i spele picioa
de aci a început discuţiunea asupra importanţei
picioarelor, la Cina Domnului, cu care ocaziune
nul, le-a explicat acest lucru. In versul 14
spune: „,..şi voi sunteţi datori să vă spălaţi pici
unii altora". Ma5 departe în v. 15. „...să facep)
cum am făcut Eu". Şi ca fine al acestei
învăţătură v. 16-17 lSmuresc pe deplin ce
Domnul Isus prin spălarea picioarelor. Ce perd
facem spălarea picioarelor? „Eul" nostru se i
picioarele „acelui mai neînsemnat" copil al
şi fratele nostru de credinţă, şi îi spălăm picioa
învăţăm al iubi şî a ne umili. Ce câştigăm
spălarea picioarelor? Fericire, că putem să îrnpli
totul Cuvântul Domnului Isus prin Evanghelia Sa
Cină se va întâmpla să spălăm picioarele
„Iuda" Domnul a făcut-o mai înaintea noast
spălat şi picioarele lui luda, ca şi pe ale celorli
aceia ajunge apostolului să fie ca Cel ce l'a
ucenicului ca învăţătorul Său. Ev. Ioan 13:16.
Domnul Isus sâ binecuvinteze pe toţii
servele Sale, ca ei să îndeplinească cum se
„Evanghelia deplină".
Trimis de fratele Luiss Pe
Detriot. Mih. U. S. A.
1) Să te deprinzi a prevedea ceeace te vatămă:
şl sufleteşte, pentru a DU te vătăma.
2) Luptă cu sudoare şi de te doare, dar în un
al. Nu te lăsa de ea. L .... ag£)
T e o d o r Văceanu
 Cuvântul Adevărului
Botezul şi Serviciul Duhului Sfânt
MĂRTURISIREA UNUI FOST PREDICATOR BAPTIST.
seara aceasta vă voiu vorbi despre im-
îtul subiect: „Botezul şi serviciul Duhului
\ Ce minunat text! Mulţumire să fie a-
lui Dumnezeu, pentru darul Duhului Sfânt,
ru prezenţa Sa, şi minunata Sa conducere.
5te Adevărat, Credincios şi Drept. Aliluia.
In cercetarea acestui text, noi, trebue sâ
trezi.
Eu, nu voesc sâ ies din regula firei creş­
ti Fanatismul, este tocmai ca o casa care
Fanatici s'au găsit în toate vremile şi în
clisele de oameni; dar un creştin adevă-
iui fanatic,
•a fi creştin, însemnează a duce o via-
ilată şi trează şi, de a crede „tot" Cu-
Iui Dumnezeu. Noi, ne deosebim în vie-
istre zilnice (unii aşa, alţii altfel) pentru
" e mai stăruitor (câ Ia rugăciune ridică
în sus, se cutremură înfâţişându-se în
i Dunezeu, strigă Amin sau'Aliluia, ori
cu lacrămi de bucurie) în viaţa Iui de-
; asta nu însemnează câ e fanatic. Orbul
i a strigat cu putere, şi n'a încetat
când a auzit Isus. Pentru aceasta ei n'a
fanatic. Tu nu vei primi dovada mântuirei
botezul Duhului Sfânt, nu vei fi vindecat
ce nu vei dovedi cu credinţă stăruitoare
ferm încredinţat de promisiunile Iui Du-
i, referitoare la bctezul Duhului Sfânt,
rile divine, semnele şi lucrările ce se
râ din minunata putere a Duhului Sfânt
Mie îmi pl/ce sâ văd poporul că are
tea care o dă Duhul Sfânt. Pe mine nu
wtuibă nici odată când sfinţii lui Dumne
igâ „AMIN* sau „ALILUIA"! La înce-
i era cam ruşine de astfel de lucruri dar,
după ce m'am schimbat, eu laud pe Do-
pentru şi în asemenea lucruri,
îu voesc sâ zic mai înainte de toate că
Sfânt, este*o a Treia Persoană,
j fn J D u r n i i e ^ e i r e
i epistola I a Iui Ioan cap. 5 : 7 scrie :
trei sunt cari mărturisesc în ce : Tatăl,
tul şi Duhul Sfânt, şi aceşti trei una sunt).
neza cap. 1:2, aflăm că Duhul Sfânt, era
la creaţiunea lumii. El este puterea de
a lui Dumnezeu din ceruri, cu iucra-
depe pământ. Duhul Sfânt, a fost pe
it dela creaţiune până astăzi. El este Re-
îtantul lui Dumnezeu pe pământ.
epist. II a lui Petru cap. 1:21, vei afla
Sfânt, â fost marele inspirator al^Bi-
de: I. N. HOOVER, Dr. în Divinitate.
Tr. de P. BUDEANU
bliei. El, şi numai El, a lucrat în aceasta operă
de care se isbesc şi se prăbuşeăc năruindu-se
toate învăţăturile lumeşti. Tocmai de aceia Bi­
blia e cea mai veche şi puternică carte, pen­
trucă: „Căci nici o proorocie n'a fost adusă
prin voia omului; ci oamenii au vorbit dela
Dumnezeu, mânaţi de Duhul Sfânt". Noi aflăm
pe Duhul Sfânt nu numai în Sfânta Treime, dar şi
In Prooroci
In Ioil cap. 2:28, aflăm că Duhul Sfânt,
prevesteşte o cercetare. Când?—dupâ ce ? Du­
pâ Crucificarea, -învierea şi înălţarea lui Hris­
tos Ia ceruri. El zice „Fiii voştri şi ficele vo­
astre vor proorocii.
Ioan Botezătorul în Matei cap. 3:11 2ice:
„Eu vă botez cu apă spre pocăinţă dar Cel ce
vine după mine, este mai puternic decât mine,
şi eu nu sunt vrednic sâ-I duc încâlţămintele
Sale. El vâ va boteza cu Duhul Sfânt şi cu
foc". Aici avem o proorocie care este în apro­
piată legătură cu cea din Ioil, care vorbeşte
despre o mare revărsare a Duhului Sfânt, pes­
te cei ce cred.
In Fapte cap. 1:5, Domnul Isus vorbeşte
despre botezui Duhului Sfânt, zicând: Ioan a
boîe?at cu apă iar voi (vorbind către apostolii
Lui) vâ veţi boteza cu Duhul Sfânt, nu după
multe zile. Dacă apostolii ar fi primit Duhul
Sfânt când s'au întors la Dumnezeu (ciim pre­
tind unii) sau când au fost botezaţi In apâ
(cum susţin alţii) pentru ce Domnul spune că-L
vor primi după puţine zile, adicâ în viitor. Iar
în ev. Luca 24:49 Isus zice; „Şi iatâ că voi
trimite peste voi făgăduinţa Tatălui Meu; dar
rămâneţi în cetate până veţi fi îmbrăcaţi cu
putere de sus". Aci marele învăţător vorbeşte
despre lucrurile ce trebuiau să se întâmple în
viitor cu apostolii. Notează cuvântul şedeţi sau
„rămâneţi*. Urmaşii Lui însă n'au rămaspe u-
liţele Ierusalimului pentrucă era încă în fierbere
uciderea de către căpeteniile lui Israil, a Iii
Isus Nazarineanul. Pornirea poporului era con­
tra lui Isus cât şi a urmaşilor Lui, şi ei n'au
avut alt loc de adăpost decât în „Foişor% pen­
trucă locul de rugăciune era totdeauna ocrotit.
Isus a zis urmaşilor Lui să „rămână" în Foişor
pânâ când vor fi îmbrăcaţi cu putere de sus
pentru Serviciu.
Apostolii nu ştiau în ce chip sau formă
se va pogorâ Duhul Sfânt, ci ei au crezut în
Domnul Isus şi au „rămas" să „stărue*. Cu
toate că urmaseră timp de trei ani de zile
 Cuvântul Adevărului
Şcoala Marelui învăţător, preg&tindu-se pentru
un lucru foarte,mare, ei totuşi mai aveau ne­
voe de ceva. Cel ce termină cursurile ştiinţelor
înalte nu ştie încă toate. El are deci nevoe de
experienţă. Şcoala nu dâ nici odată tot ce tre­
bue, ci desăvârşirea unei învăţături vine prin
probă la lucru.
O punere la punct şi o mărturisire dreapti
(Urmare)
începusem, iubiţi cetitori şi fraţi, să descriu primul popoare, atunci ea nu mai e un dar al Duhuluii
punct cu care voeam în neştiinţa mea, să combat a-
ceastă credinţă care e pur biblică. Vorbirea în limbi
nu e ceva omenesc nici produsul unei surescitări, oi e
realitatea biblică. Evanghelistul Marcu spune că urma­
şii Domnului, „vor vorbi în limbi noi". Şi eu credeam
la început, cum cei măi mulţi cred azi: că vorbirea în
limbi noi, a fost numai Ia început (în timpul apostolic,
credem—după cum am scris şi în broşură—„că aceasta
era necesară atunci pentru a se răspândi Evanghelia
în toate părţile lumii" ; nu însă azi când avem atâtea
şcoli în care se poate învăţa limbi diferite. Vorbirea în
limbi nu e numai o vorbire ce necesită explicarea E-
vangheliei în alte limbi, ci e şi semnul prin care se
dovedeşte că individul a primit Duhul Sfânt Fapt. 2:2-4
10:44-46; 19:6 etc. Iudeii ce se adunaseră la Ierusalim,
dacă nu toţi ştieau diferite limbi, dar ebraica o ştieau
toţi căci altfel nu ar fi avut nici un rost întâlnirea lor
la sărbătoare. Dacă apostolii au vorbit în limbi ce au
fost înţelese, au vorbit că aşa le-a dat Duhul, nu în­
seamnă însă că ei au înţeles ce au vorbit. Dacă ei ar
fi înţeles, atunci Pavel se contrazice când spune în I
Cor 14:14 „Dacă mă rog în limbă, duhul meu se roagă,
dar mintea mea este fără rod*. Deci vorbitorul în limbi
deşi vorbeşte, el nu înţelege ce vorbeşte, numai atunci
când se află şi unul cu darul explicării, el înţelege.
Deşi zic cei mulţi că acestea numai atunci au fost,
totuşi noi vedem că sunt şi azi între cei ce stăruesc
cu credinţă Ia Dumnezeu. Nimeni nu poate vorbi în
limbi noi, decât prin Duhul Sf. Când Domnul spune
termenul d e : „limbi noi" apoi noi înţelegem câ limbile
noi nu au mai fost vorbite de nimeni. Când cineva»
spune că a făcut o casă nouă, înseamnă că casa aceia
n'a existat niciodată; când cineva îmbracă un costum
nou, înseamnă că costumul acela nu la mai îmbrăcat
nimeni; când spui că ai luat o pereche de ghete noi,
înseamnă ca ele nu mai fost încălţate de nimeni etc.
Aşa cu vorbire în limbi noi; limbi noi înseamnă limbi
pe cari nu Ie vorbeşte nici un popor; iar limbile Du­
hului Sf. credem că sunt-de două feluri: 1. Limbi ce
se pot înţelege de oameni ca cele de la Rusalii şi 2.
Limbi ce nu pot fi înţelese ca cele despre care vor­
beşte Pavel ia I Cor 14:2.
6 Dacă unii credincioşi spun că „vorbirea în limbi"
despre care vorbeşte Apostolul este aceia a diferitelor
£*
Oricât de multă ştiinţă, teologică vei ţi
nici odată nu vei fi un vestitor apostolic,
ce. nu vei fi îmbrăcat cu „Putere de sus*
semnele ce însoţesc pe cei ce cred pe
Marcu 16:17-18, pe care lumea nu le cuno
după cum nu cunoaşte nici lucrarea Du
Sfânt. (Va unm)\
d e "V. G A Ş P A R
Cor 12;10, ci e o învăţătură omenească. Iar dac
că e un dar ai Duhului Sf. atunci înseamnă
acei ce vorbesc mai multe limbi, chiar necreda
fiind, au primit darul Sf. Duh? Se poate
a s t a ? ! Pavel vorbeşte despre limbile cari sunt
al Duhului Sfânt în versetele 27 şi 28 din I
nicidecum despre limbile care se învaţă în şcoli,
de n'ar fi aşa, ce rost ar mai avea cuvintele
versetele 13 şi 14 cari spun: „Cine vorbeşteîi|
limbă, să se roage să aibă şi darul să o tălmăc
Prin urmare nu am văzut nici un neamţ, francai
englez cari să fi căpătat prin rugăciune darul de»|
plică o limbă dacă el n'a învăţat în şcoală. De
piu: eu nu ştiu decât limba română ; dacă mă dj
tre Ruşi, Germani sau Englezi, ar trebui ca să mi|
Domnului să-mi dea darul de a explica limba
cea Rusă, Germană, Engleză, etc... aceasta nu ami
la nici un credincios al oricărei confesiuni,
însă, cari vin ca dar al Duhului Sfânt, şi penii
primitorii se roagă a le da şi explicaţia, după
arată Pavel, în versul 13 am văzut. In vers
Pavel zice: „Dacă mă rog în altă limbă, duhul
se roagă, dar mintea mea este fără rod". Cum
cineva să se roage în altă limbă şi totuşi el săi
teleagă?! Aceasta nu am auzit şi nu am văzuţi
o biserică ; prin Duhul Sfânt însă, am văzut cuj
mei şi am auzit cu urechele mele.
Când am fost hotărât să scot broşura:
Pent." am întrebat pe iniţiatorul meu rugându-1
explice cele 2 versete din I Cor. 14:13,14 şi
mi-a făcut o lungă istorie despre ele, eu până
ştiu ce a voit dânsul să-mi spue.
Altădată ducându mă c'o ocazie ia Buci
m'am dus şi pe li un frate bătrân şi cu vază,
totdeauna îl priveam ca pe un tată ; după câtăvaj
me de discuţii prin care a constatat că rămân
în drumul ce-i apucasem, l-am rugat respectos
explice capitolul 14 din I Cor. (care arată despre]
birea în limbi) şi la care, în loc să-mi explice,]
răspunde foarte aspru şi hotărât: „Noi n'avern
de apostoli. Noi urmăm pe Isus Hristos. Isus,ii\
bit în limbii/" După această conversaţie asprj
despărţit şi m'am întors înapoi foarte trist de
menea răsnuns.
 Cuvântul Adevărului
-nhnw * * - - - • ;
11 credeam pe acel frate un om foarte idealist şi
gândeam că se p ^ale face o apropiere între noi,
am văzut că şi dânsul e un duşman al lucrării
ului Sf. Nu ştiam ce să fac, aşa de trist şi îndure-
[am rămas la răspunsul dat; iar în urechi îmi ră-
ecoul cuvintelor: „Noi n'avern Apostoli! Noi ur-
m
i pe Isus Hristos ! Isus n'a vorbit în limbi!!" Dacă
sf. Scriptură şi o cercetăm cu deamănuntul, ve-
că şi Isus a vorbit în limbi. Cuvintele: „Eioi, E-
ma Savactani4'. Prin aceasta putem constata că
:a lui Isus a fost o vorbire în limb», nu cuvinte
ti cum se crede de diferiţi credincioşi. Dacă vor-
n Lui a fost ebreească, dece n'au înţeles ebreii ce
unează când a strigat: Eloi, Eîoi, Lama Savac-
|!?! Dece au spus câ strigă pe Ilie ? Să nu fi fost
ebrei cei ce eran în jurul crucii când a strigat??
nu erau ebrei, ci erau soldaţi Romani de unde
şteau pe Ilie ? Căci după cum vedem că ne arată
i, nici numele lui Isus în care se făcea semne
nu era destul de cunoscut Romanilor (şi chiar
ului) cu atât mai puţin al lui Ilie. Şi mai vedem
[cuvintele ce au fost zise către fica lui Iair: „Ta-
i corni" Marc 5:41 cari au fost tot o expresie ne-
de nimeni... deci o vorbire în limbi.
(Va urma)
Irebări şi Răspunsuri
!, Fr. A. C. din Argentina întreabă : „Cum
k să se facă rugăciunea ? In voce tare şi
iur, sau cu vocea moale şi din inimă ?
Răspuns: Rugăciunea se face în aşa fel, ca
nezeu să caute spre ea cu plăcere. Rugăciu­
ne care Dumnezeu caută cu plăcere, este
u| nea isvorâtă din inimă. Au fost rugăciuni
în şoapte, şi Domnul le-a ascultat. I.
1 :!2—13. Şi au fost rugăciuni făcute în
[mare şi Domnul nu Ie-a ascultat. I. Regi
-28. Apoi viceversa. Au fost rugăciuni
cu glas tare, şi Domnul le-a ascultat.
p:7. Şi au fost rugăciuni făcute în taină,
unul nu ie-a ascultat. Luca 18: 10—14.
•cela care minţeşte, huleşte, vorbeşte de
I trufaş, nesupus, etc, poate striga să-i
dâ rugăciunea până ia zeci de kilometrii
p priveşte înălţarea către cer, ea din-
limbei blestemate care se roagă lui Dum-
;i blastâmă (defăima) pe oameni nu se
Iacob 3:9-10 ev. Ioan 9:31.
itra aceea, acela care voeşte ca rugă-
M sâ fie ascultată de Dumnezeu, să nu
?e Ia vedere (spre a fi văzut) Mat.
ci să se roage sub ocrotirea Duhului
IRom. 8:26—27. Ferindu-se ca limba şi
lui, să nu împrăştie poftele diavolului,
vel în I, Tim 2 :8 şi 9 arată că cum
trebue să se roage creştinii. Cutremurul şi alte
manifestaţii, le lăsăm în sarcina Duhului Sfânt,
ca să le lucreze când şi unde are plăcere.
Lucrarea făcută de Duhul Sfânt, lasă în urma
ei totdeauna pace, bucurie şi edificare. I. Cor.
14.-26. Pe când lucrarea care nu vine dela
Duhul Sfânt, lasă în urma ei întristare, durere,
jale şi de multe ori moarte. Apoc. 2:20—23.
2. „Careţi regula în Biserică cu privire la
vorbirea în limbi ?
Răspuns : Regula vorbirei în limbi în Biserică
e cea arătată de Ap. Pavel în I. Cor 14:27-28
Acela care strică această regulă strică ordinul
Domnului v. 37 şi ca atare va fi şi el stricat
de Dumnezeu I. Cor. 3 : 17.
3. „Poate un frate dacă a păcătuit şi Duhul
Sfânt s'a dus dela el, ca să mai vorbească în
in limbi?
Răspuns: Sigur că poate; însă nu prin
Duhul Sfânt. In momentul când cineva a-păcă­
tuit (de bună voie) Ebr. 10.26) Duhul Sfânt I-a
părăsit; şi i-a luat în stăgânire un alt duh. I.
Sam 16:14. Acest duh poate imita (face la
fel) lucrările Duhului Sfânt, dar nu poate rodi
roadele Duhului Sfânt, şi aşa e cunoscut. Galat.
5 :22—23. Şi chiar dacă pe din afară s'ar a-
răta drept. II. Cor. 11 :14 şi atunci persoana
prin care se manifestă, este neliniştită, se mun­
ceşte şi are o căutătură schimonosită. I. Sam.
18: 10 Gen. 4:5—6.
4. „Poate Satana să proorocească prin-
tr'un frate sau soră?"
Răspuns: De ce nu, dacă-i dă loc. Când
cel ce prooceşte, n'are roadele Duhului Sfânt,
ori când ceia ce prooceşte, nu se îndeplineşte,
sau chiar dacă se îndeplineşte, dar e în con­
trazicere cu Cuvântul lui Dumnezeu, scris în
sf. Scriptură, desigur că nu Domnul a vorbit
prin acel prooroc. Deut. 13:20—22. 13:1—5
Gal. 1:8. De atari prooroci, credincioşii trebue
să se păzească Mat. 7:15-20. 24:24.
5. „Poate un frate sau soră să beie puţin
vin ?".
Vezi răspunsul în rev. „Cuv. Adev." No. 6
•di.n Iunie a. c.
6. Poate un frate să fie negustor?*
Răspuns: Poate să fie dacă urmează pilda
Lidiei; adică dacă e tem'ător de Dumnezeu, şi
preţuieşte pe Domnul mai mult decât negustoria.
Fapte 16:14. Dar dacă cine-va numai în aşa
caz poate fi neguţător, când minţeşte şi înşeală
atunci ar fi mai bine că fraţii să nu râvnească
după astfel de câştiguri, căci cu siguranţă ele
îi vor arunca în „prăpăd şi pierzare". I Tim.
6:9-11.
7. „Cum trebue să meargă un frate sau
o soră în lucrul Domnului sau a corpului ? Nu­
mai dacă Domnul îi descopere prin vis, visiune
8 Cuvântul Adevărului
sau voace, ori dacă vede că un lucru ar fi bun
să meargă sâ îl facă, aşa după cum scrie la
Colos. 3:17 ?«.
Răspuns: Nu toţi fraţii şi surorile sunt pro­
oroci, ca să le vorbească Domnul. Num. 12:6
Prin urmare dacă în urma unei descoperiri
Dumnezeeşti ar fi să mergem la lucru, am pu­
tea ca să nu mai lucrăm nimic, nici pentru
Domnul nici pentru corp; pe simplul motiv că
Domnul nu ne-a zis ca sâ lucrăm. Nu aşa ne
învaţă sf. Scriptură. II Tes. 3:12 Filip. 4:8-9
(Urmarea în numărul viitor)
Mare bucurie în Biserica lui D-zeu
din Detroit Mich TJ S. A.
„Bucuraţi-vă cu cei ce se bucură". Rom. 12:15.
Binecuvântat să fie Părintele D-lui nostru Isus
Christos, pentru Spiritul Său cel Sfânt, care într'adevăr
lucrează puternic în aceste zile de pe urmă.
Biserica lui Dumnezeu din Detroit Mich. a încheiat
jumătatea anului 1930, luna Iunie 8, cu un botez în
apă cu 4 persoane. Privitorii acestui sfânt act, au fost
cam 150 până la 200. Muzica, cântările precum şi
predicile edificatoare au înveselit inimile celor ce erau
de faţă. Toate aceste au fost duse la îndeplinire de
către fr. Netza Păst. Bis., asistat de către păstorul
fr. Sîrbi.
Bucuria Bisericei a fost mare, dar mai mare a
fost bucuria în ceruri înaintea lui D-zeu şi a îngerilor
Săi. O mai mare bucurie a avut fr. Ungur, care a
rămas dela 3 botezuri tot nebotezat, din cauza alcoo­
lului şi fumatului. Azi e Iulie 18. Acest frate dela bo­
tez şi până acum e cel mai vesel atât el, cât şi fami­
lia, fiindcă chiar lumea vede înoire în viaţa lui, pără­
sind cele două patimi.
Pentru toate acestea Lauda, Cinstea fie Sf. Treimi.
* *
Biserica din Detroit a maî avut o mare bucurie
cu ocaziunea unei Evanghelizări care a ţinut 2 săptă­
mâni, adică: dela 22 Iunie la 6 Iulie* Evanghelizare a
fost spre lauda Domnului reuşită şi ca rod au fost 4
suflete botezate cu Duhul sfânt. La această sărbătoare
au colaborat fraţi şi sorori din Gary-Iudiana, Akron
Ohia, Beaver-Falls şi Jungs-Ahio.
Subiectele predicilor au fost: Stăruinţa, Umilinţa,
Credinţa, Mântuire. Botezul în Apă şi în Duh Sfânt,
Vindecare, Consacrare, Dărnicie şi altele.
Toate aceste le-am făcut spre Slava lui Dumne­
zeu, şi spre a ajuta la mântuirea sufletelor perdute
sau căzute în mreaja unor încredinţări cari nu sunt pe
deplin biblice. Dumnezeu să fie binecuvântat prin Do­
mnul Isus Aliluia, Amin şi Amin.
Trimis de fratele Luis Popp
Detroit Mich, U. S. A.
A Mu mT
Se face cunoscut că cu începere dela 1 Septem­
brie 1930, orice corespondenţă referitoare la Asociaţia
religioasă „Biserica lui Dumnezeu Apostolică" şi la rev.
„Cuvântul Adevărului" şi „Ştiinţa Sfinţilor" se va a-
dresa: Ion Bododea, str. Griviţei 456 .Brăila, deoarece
« *.«, mniflf din Brăiliţa.
MĂRTURISIRE
Iubiţi fraţi şi surori! Eu laud şi măresc
vatorul meu Isus Hristos, pentru că în mod
m'a vindecat de greaua mea boala, de care sii
Opt-nouă luni am avut dureri în corp, nu
ca, mi se punea masa şi abia mă aşezam şi treţ
plec plângând dela masă. Pe pieptul meu simţi
greutate aşa de mare că nu pot să spun; putf
se slăbise; din cauza boalei mă retrăsesera5
şcoală, pentrucă nu mai puteam urma cursurifej
cele de mai sus mă întristaseră peste măsură (k|
dar lăudat şi mărit să fie Numele Sfânt al
Isus, care m'a eliberat din toate.
In timpul boalei am fost căutat de mediţ
nici n'au putut afla felul boalei, nici unul n'a
mi ajute. N'a fost nimeni pe faţa pământului
poată vindeca decât Isus, creatorul meu şi
meu, căci El a ascultat strigarea mea şi mi-a'
pare. Nimeni n'ar fi putut a mă împăca din sta
voasă în care eram, căci o stare neliniştită
cea şi nimeni nu putea să-mi intre cu ceva
Dar El mi-a dat linişte şi pace, pentru care
fi resunoscătăr pe deplin.
Am spus toate aceste pentru acei cari cai
vor suferi, ca să alerge imediat la marele Meţ
îi va vindeca.
Iubiţi cititori, când sunteţi în greutăţi,
să vă scadă credinţa, ci stăruiţi de El până
cele ce aveţi nevoe.
JOHN ANDF
Detroit Mich, U.
Orice comande de Biblii sau Testament!
adresa la fr. Eugen Bodor, Burdujeni, jud.
cari se primesc contra ramburs, şi redăm
şi preţul fiecăreia.
Biblii cu trimiteri — leg. pânză — buc.
cu hârtie subţ. lei 250, legat piele aurit lei;
cu clape aurite lei 700.
Biblii litere mari, cu trimiteri: lei 350,
aurit lei 700.
Biblii de buzunar fără trimiteri: legat
lei 100, piele roşu lei 200, piele aurit lei 3
clape aurit 400.
Noul Testament lei 20, cu Ps. 25
fără Ps. 2 hărţi 25 lei, cu Ps 2 hărţi şi tit
Ps. 2 hărţi şi titluri 40 lei, cu cruce aurit,
piele 50 lei. N. T. Ps. piele aurit 150 \e\>
200 lei. N. Test. litere mari 25 lei, cu Ps.
pânză 45 lei. N. Test. ed. Sinod. P.-Neamj!
Gala Galaction 120 lei.
Acestea sunt preţurile curente şl oria
care vom face-o cunoscută la timp. Scriţi cb
şi la preţurile curente se adaugă poşta. Dea»
teţi comanda Biblii şi în limba germană,
teană, rusă şi în orice altă limbă doriţi.