BISERICA

ADUNAREA COPIILOR LUI DUMNEZEU

BISERICA - INDIVIDUL, COMUNITATEA ȘI MIREASA

Ce este si ce nu este Biserica

LAZĂR ANDREI
 BISERICA - INDIVIDUL, COMUNITATEA ȘI MIREASA

Biserica este reprezentată ca o structură bine definită de către Dumnezeu. Modul în

care Biserica Lui Hristos se desfășoară de la individul născut din nou până la întreaga creștinătate din
toate timpurile. Vedem un nivel micro și un nivel macro de reprezentare a Bisericii. Biserica nu a fost
niciodată asociată în Biblie cu o clădire ca locaș de cult ci a fost și este vorba de o entitate spirituală și
nu materială.

Clădirea specială a apărut ulterior ca o unealtă de a centraliza desfășurarea religioasă într-un

mediu controlat de către statul Roman. Odată cu „legalizarea” creștinismului și declararea lui ca
religie de stat de către Împăratul Constantin (cel Mare) acesta a fost supus constrângerilor religioase
cu care lumea până atunci era obișnuită, adică a avea un program religios în cadrul unei clădiri
religioase.

Biserica individuală – Templul Duhului Sfânt este trupul ucenicilor

Cum vede Dumnezeu Biserica Lui? Biserica este Trupul Lui Isus Hristos. În timpul în care Fiul Lui
Dumnezeu a fost pe Pământ, El a avut un Trup uman iar acum cei ce sunt ai Lui devin trupul Lui aici pe
Pământ. El vine să trăiască în continuare pe Pământ (deși este și în Cer la Dreapta Tatălui) prin ucenicii
Lui și asta se face prin Unitatea Dumnezeirii între Duhul Sfânt, Fiul și Tatăl. După cum în Vechiul
Legământ, Cortul Întâlnirii și apoi Templul au fost locul unde Prezența Lui Dumnezeu întâlnea oamenii
așa acum Templul Lui Dumnezeu devine trupul fizic al creștinului.

Drept răspuns, Isus le-a zis: "Stricați templul acesta, și în trei zile îl voi ridica." Iudeii au zis: "Au
trebuit patruzeci și șase de ani, ca să se zidească Templul acesta, și Tu îl vei ridica în trei zile?" Dar El le
vorbea despre templul trupului Sau. [Ioan 2:19-21]

Isus vorbește de Trupul sau fizic, care avea să moară și să învie a treia zi, ca de un Templu. Un
loc unde Cerul se întâlnește cu Pământul; acesta era scopul Templului (implicit și a Cortului Întâlnirii),
să aducă Prezența Lui Dumnezeu din Cer, pe Pământ oamenilor.

Unde spune apoi Isus că vine Împărăția Cerurilor?

Fariseii au întrebat pe Isus când va veni Împărăția lui Dumnezeu. Drept răspuns, El le-a zis:
"Împărăția lui Dumnezeu nu vine în așa fel ca să izbească privirile. Nu se va zice: "Uite-o aici!" sau:
"Uite-o acolo!" Căci iată că Împărăția lui Dumnezeu este înăuntrul vostru." [Luca 17:20, 21]

Prin urmare Isus arată din nou faptul că locul unde se întâlnește Dumnezeu cu omul este în
interiorul lui, în trupul lui. Așa cum Dumnezeu a schimbat acest loc de-a lungul Vechiului Legământ,
de la Cort la Templu, El schimbă din nou locul de închinare în Noul Legământ în trupul omului, după
cum spune femei samaritene la fântână lui Iacov:

Părinții noștri s-au închinat pe muntele acesta; și voi ziceți că în Ierusalim este locul unde
trebuie să se închine oamenii."
 "Femeie", i-a zis Isus, "crede-Mă că vine ceasul când nu vă veți închina Tatălui, nici pe muntele
acesta, nici în Ierusalim. Voi vă închinați la ce nu cunoașteți; noi ne închinăm la ce cunoaștem, căci
Mântuirea vine de la iudei.
Dar vine ceasul, și acum a și venit, când închinătorii adevărați se vor închina Tatălui în duh și în
adevăr; fiindcă astfel de închinători dorește și Tatăl. Dumnezeu este Duh; și cine se închină Lui trebuie
să I se închine în duh și în adevăr." [Ioan 4:20-24]

După cum spune Cuvântul Lui Dumnezeu, Isus Hristos, închinarea pe care Dumnezeu o dorește
vine din inima omului, din duhul lui și această închinare nu poate să fie decât acolo unde este Adevăr.
Unde este Adevăr, este libertate de păcat și acolo este sfințenie, și unde este sfințenie într-un duh
nou, născut din nou, acolo este relație cu Dumnezeu și cu Isus Hristos. Relația este strâns legată de
închinare, pentru că nu unde vorbesc buzele „Doamne, Doamne ...” este închinare ci acolo unde este
ascultare de Dumnezeu. Nimeni nu poate să asculte de Dumnezeu din toată inima dacă nu este născut
din nou. Având o inima nouă, Duhul Sfânt locuiește în noi și prin El putem striga „Ava, Tată ...” de
acolo este închinarea adevărată și acolo este Templu Dumnezeului Celui Viu. Trupul nostru devine
Templul Duhului Sfânt prin relație cu Dumnezeirea.

Această tema este luată de Apostolul Pavel și amplificată în epistolele către Corinteni, care și ei
ca și evreii sunt obișnuiți cu închinarea la temple fizice:

Nu știți că voi sunteți templul lui Dumnezeu și că Duhul lui Dumnezeu locuiește în voi? Dacă
nimicește cineva templul lui Dumnezeu, pe acela îl va nimici Dumnezeu; căci templul lui Dumnezeu
este sfânt, și așa sunteți voi. [1 Corinteni 3:16, 17]

Nu știți că trupul vostru este Templul Duhului Sfânt care locuiește în voi și pe care L-ați primit
de la Dumnezeu? Și că voi nu sunteți ai voștri? [1 Corinteni 6:19]

Cum se împacă templul lui Dumnezeu cu idolii? Căci noi suntem templul Dumnezeului celui Viu,
cum a zis Dumnezeu: "Eu voi locui și voi umblă în mijlocul lor; Eu voi fi Dumnezeul lor, și ei vor fi
poporul Meu." [2 Corinteni 6:16]

Prin urmare, Noul Testament arată o schimbare majoră în modul în care Dumnezeu dorește să
se întâlnească cu oamenii, să relaționeze cu ei și să primească închinare. După cum în Vechiul
Legământ totul se întâmpla la un nivel fizic și material, simbolizând anumite lucruri spirituale și
Templul (locul de întâlnire cu Dumnezeu și de închinare) era unul fizic, construit de oameni, cu preoți
și cu unelte special făcute pentru împlinirea slujbei de către leviți, în Noul Legământ avem aceleași
elemente dar totul devine spiritual și nu material. Sistemul levitic este desființat și Isus devine Mare
Preot, Jertfa fiind făcută de El odată pentru totdeauna și Locașul Sfânt unde slujba duhovnicească se
întâmplă devine trupul celor născuți din nou.

În anul 70 D.H.* Templul lui Irod de la Ierusalim este distrus complet de către armata romană și
astfel după 40 de ani de la Jertfa Lui Isus, generația care a fost de față cât timp Isus Hristos a fost pe
Pământ. Aceștia au văzut cum Legământul cel Vechi a fost încheiat odată pentru totdeauna, ne mai
existând un Templu, o preoție care să aducă jertfe și un loc fizic special dedicat de închinare Lui
Dumnezeu. Astfel după cum Israel a rătăcit în pustiu 40 de ani până ce a murit toată generația
necredincioasă tot așa a făcut Dumnezeu pentru evreii care nu au crezut în Jertfa Lui Isus și faptul că
El este Mesia. Prin acest act divin, Dumnezeu a arătat umanității că sistemul vechi de închinare este
complet inexistent înaintea Lui și doar cel nou este unul plăcut Lui, adică cel în Duh și Adevăr, o
închinare duhovnicească într-un nou Templu.
 *În primăvara anului 70 D.H. Titus vine împotriva Ierusalimului cu legiunile V, X, XII și XV și alte
trupe auxiliare formând aproape 80.000 de oameni.

Biserica comunitate – Adunarea creștinilor „Ekklesia”

După cum s-a văzut mai sus, Biserica, în Biblie nu a fost niciodată strâns legată și dependentă
de o clădire anume. Cuvântul folosit în greacă pentru a descrie biserica este „ekklesia” (eclesia) care
se referea în greacă la adunarea comună a orașului adică o comunitate. Faptul că Apostolii, când au
scris epistolele lor au folosit acest cuvânt arată ceea ce Biserica era în perioada ei de început și ce a
fost intenționată de Dumnezeu a fi tot timpul. Fundația creștinismului este pusă de Apostoli și pe
învățătura lor. Deci modul cum ei văd și descriu lucrurile legate de Biserică este modul cum ele trebuie
să rămână. Cum am menționat mai sus, legalizarea creștinismului în secolul al III-lea a generat o
schimbare de la „Ekklesia” la „Basilica” (de unde avem astăzi, prin transliterare cuvântul „Biserica”)
care tot timpul face referință la o clădire și nu la adunarea creștinilor. „Ekklesia” a fost tot timpul folosit
pentru a face referință la momentul, și nu neapărat locul, când creștinii se întâlnesc.

Căci acolo unde sunt doi sau trei adunați în Numele Meu, sunt și Eu în mijlocul lor." [Matei
18:20]

În zilele acelea, Petru s-a sculat în mijlocul fraților - numărul celor adunați laolaltă era de
aproape o sută douăzeci - și a zis: [Faptele Apostolilor 1:15]

După ce s-au rugat ei, s-a cutremurat locul unde erau adunați; toți s-au umplut de Duhul Sfânt
și vesteau Cuvântul lui Dumnezeu cu îndrăzneala. [Faptele Apostolilor 4:31]

După ce și-a dat bine seama de cele întâmplate, s-a îndreptat spre casa Mariei, mama lui Ioan,
zis și Marcu, unde erau adunați mulți laolaltă și se rugau. [Faptele Apostolilor 12:12]

În ziua dintâi a săptămânii, eram adunați laolaltă ca să frângem pâinea. Pavel, care trebuia să
plece a două zi, vorbea ucenicilor și și-a lungit vorbirea până la miezul nopții. [Faptele Apostolilor 20:7]

Ce este de făcut atunci, fraților? Când vă adunați laolaltă, dacă unul din voi are o cântare, altul,
o învățătură, altul, o descoperire, altul, o vorbă în altă limbă, altul, o tălmăcire, toate să se facă
spre zidirea sufletească. [1 Corinteni 14:26]

Bisericile din Asia vă trimit sănătate. Acuila și Priscila, împreună cu biserica din casa lor, vă
trimit multă sănătate în Domnul. [1 Corinteni 16:19]

Pavel, întemnițat al lui Isus Hristos, și fratele Timotei, către preaiubitul Filimon, tovarășul nostru
de lucru, către sora Apfia și către Arhip, tovarășul nostru de luptă, și către biserica din casa ta: [Filimon
1:1, 2]

Se poate vedea astfel că desfășurarea activității creștinilor a fost strâns legată de întâlnirea lor
și nu de un program prestabilit și de o locație anume și special dedicată unei activități religioase.
Duhul Sfânt poate să se manifeste oriunde și oricând, acolo unde chiar doi sau trei sunt adunați la un
loc și motivul pentru care ei sunt strânși este Isus Hristos. Acolo este adunarea ucenicilor Lui Isus
Hristos, adică „ekklesia”. Zidirea sufletească se făcea atunci când era o adunare și aceasta era oriunde
dar în special în casele lor după cum și acesta era în multe cazuri modul în care Isus avea momentele
de părtășie cu ucenicii Lui.
 În Biserica primară vedem „ekklesia” ca fiind arătată de la „doi sau trei” în Numele Lui Isus până
la Biserica Universală. Într-un oraș, Biserica era văzută ca una pe oraș. O singură comunitate de
creștini într-un oraș. Astfel „Biserica locală” este întreaga comunitate de creștini dintr-un oraș, și nu
o adunare specifică sau o grupare specifică, sau doar un program într-o anumită zi, sau locul unde
aceștia se întâlnesc. A face parte dintr-o biserica locală, este pur și simplu a fi creștin născut din nou
într-un oraș și nu aparținerea de o clădire specifică, sau a unei denominații. Cei ce sunt ai Lui Hristos,
sunt Trupul Lui Hristos în locul în care ei se află. Aceasta se poate vedea în epistole prin modul în care
Apostolul Pavel și ceilalți Apostoli se referă creștinilor.

Când se folosește termenul de „Biserică” de fiecare dată se face referire la întreaga comunitate
a creștinilor din orașul la care epistola este trimisă. Prin urmare vedem o singură Biserică într-un
oraș. Când face referire la „Biserici”, tot timpul face referință la o regiune sau o provincie romană.
Aceste provincii, în cadrul Imperiului erau că un fel de Județe, dar cu un teritoriu mult mai vast decât
al județelor României. Ar putea fi comparate cel mai bine cu Statele Unite ale Americii ca și proporții.
De exemplu, Provincia Asia avea o suprafață aproximativă cu cea a României.

Bisericile dintr-o provincie cum e Asia, Macedonia, Ahaia, Pont, Galatia, Capadocia și Bitinia
sunt astfel de regiuni, la care se face referință în Cartea Faptele Apostolilor și în epistole, în rest este
vorba de orașe.

Bisericile din Asia vă trimit sănătate. Acuila și Priscila, împreună cu biserica din casa lor, vă trimit
multă sănătate în Domnul. [1 Corinteni 16:19]

Pavel, apostol al lui Isus Hristos, prin voia lui Dumnezeu, și fratele Timotei, către Biserica lui
Dumnezeu care este în Corint și către toți sfinții care sunt în toată Ahaia: [2 Corinteni 1:1]

Fraților, voim să vă aducem la cunoștință harul pe care l-a dat Dumnezeu în bisericile
Macedoniei. [2 Corinteni 8:1]

și toți frații care sunt împreună cu mine, către bisericile Galatiei: [Galateni 1:2]

Petru, apostol al lui Isus Hristos, către aleșii care trăiesc ca străini, împrăștiați prin Pont,
Galatia, Capadocia, Asia și Bitinia, [1 Petru 1:1]

Ioan, către cele șapte biserici care sunt în Asia: Har și pace vouă din partea Celui ce este, Celui
ce era și Celui ce vine, și din partea celor șapte duhuri, care stau înaintea scaunului Său de domnie,
[Apocalipsa 1:4]

Biserica este arătată ca una pe oraș în fiecare din epistolele trimise către ele:

În Biserica din Antiohia erau niște proroci și învățători: Barnaba, Simon, numit Niger, Luciu din
Cirena, Manaen, care fusese crescut împreună cu cârmuitorul Irod, și Saul. [Faptele Apostolilor 13:1]

Deci vouă tuturor, care sunteți preaiubiți ai lui Dumnezeu în Roma, chemați să fiți sfinți: Har și
pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, și de la Domnul Isus Hristos! [Romani 1:7]

către Biserica lui Dumnezeu care este în Corint, către cei ce au fost sfințiți în Hristos Isus,
chemați să fie sfinți, și către toți cei ce cheamă în vreun loc Numele lui Isus Hristos, Domnul lor și al
nostru: [1 Corinteni 1:2]
 Pavel, apostol al lui Isus Hristos, prin voia lui Dumnezeu, și fratele Timotei, către Biserica lui
Dumnezeu care este în Corint și către toți sfinții care sunt în toată Ahaia: [2 Corinteni 1:1]

Pavel, apostol al lui Isus Hristos, prin voia lui Dumnezeu, către sfinții care sunt în Efes și
credincioșii în Hristos Isus: [Efeseni 1:1]

Pavel și Timotei, robi ai lui Isus Hristos, către toți sfinții în Hristos Isus care sunt în Filipi,
împreună cu episcopii și diaconii: [Filipeni 1:1]

către sfinții și frații credincioși în Hristos care sunt în Colose: Har și pace de la Dumnezeu, Tatăl
nostru, și de la Domnul Isus Hristos. [Coloseni 1:2]

După ce va fi citită această epistolă la voi, faceți așa ca să fie citită și în Biserica laodicenilor; și
voi, la rândul vostru, să citiți epistola care vă va veni din Laodiceea. [Coloseni 4:16]

Pavel, Silvan și Timotei, către Biserica tesalonicenilor, care este în Dumnezeu Tatăl și în Domnul
Isus Hristos: Har și pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, și de la Domnul Isus Hristos. [1 Tesaloniceni 1:1]

Pavel, Silvan și Timotei, către Biserica tesalonicenilor, care este în Dumnezeu, Tatăl nostru, și în
Domnul Isus Hristos: [2 Tesaloniceni 1:1]

În ziua Domnului eram în Duhul. Și am auzit înapoia mea un glas puternic, ca sunetul unei
trâmbițe, care zicea: "Eu sunt Alfa și Omega, Cel Dintâi și Cel de pe Urmă. Ce vezi, scrie într-o carte și
trimite-o celor șapte biserici: la Efes, Smirna, Pergam, Tiatira, Sardes, Filadelfia și Laodiceea."
[Apocalipsa 1:10, 11]

Astfel, existența mai multor clădiri, numite biserici, într-un oraș sunt nejustificate conform
Noului Testament. Mergând mai departe este chiar o desconsiderare a rugăciunii Lui Isus pentru
Biserica Lui ca ea să fie una, așa cum Tatăl cu El sunt Una. Denominațiile și clădirile nu fac altceva
decât să pună bariere și să facă diviziuni fiind astfel un act de răzvrătire împotriva Voi Lui Dumnezeu.
Aceste exemple se văd bine de la începuturile Bisericii, printre cei din Corint, unde încep să se dividă
în funcție de alți lideri.

Vreau să spun că fiecare din voi zice: "Eu sunt al lui Pavel!" - "Și eu, al lui Apolo!" - "Și eu, al
lui Chifa!" - "Și eu, al lui Hristos!" - Hristos a fost împărțit? Pavel a fost răstignit pentru voi? Sau în
numele lui Pavel ați fost voi botezați? [1 Corinteni 1:12, 13]

Acest lucru este numit de către Pavel dezbinare și face referințe în mai multe locuri în Epistolă
către Corinteni:

Va îndemn, fraților, pentru Numele Domnului nostru Isus Hristos, să aveți toți același fel de
vorbire, să n-aveți dezbinări între voi, ci să fiți uniți, în chip desăvârșit, într-un gând și o simțire. [1
Corinteni 1:10]

pentru că tot lumești sunteți. În adevăr, când între voi sunt zavistii, certuri și dezbinări, nu
sunteți voi lumești și nu trăiți voi în felul celorlalți oameni? [1 Corinteni 3:3]

Mai întâi de toate, aud că, atunci când veniți la adunare, între voi sunt dezbinări. Și în parte o
cred, căci trebuie să fie și partide între voi, că să iasă la lumina cei găsiți buni. [1 Corinteni 11:18, 19]
 Fiindcă mă tem ca nu cumva, la venirea mea, să vă găsesc așa cum n-aș vrea să vă găsesc, și eu
însumi să fiu găsit de voi așa cum n-ați vrea. Mă tem să nu găsesc gâlceavă, pizmă, mânii, dezbinări,
vorbiri de rău, bârfe, îngâmfări, tulburări. [2 Corinteni 12:20]

După întâia și a doua mustrare, depărtează-te de cel ce aduce dezbinări, [Tit 3:10]

Ei sunt aceia care dau naștere la dezbinări, oameni supuși poftelor firii, care n-au Duhul. [Iuda
1:19]

Se poate concluziona că dezbinările nu sunt Voia Lui Dumnezeu pentru că după cum spune
Apostolul Pavel ele sunt fapte lumești, care izvorăsc din gândire lumească, așa cum sunt și numiți ca o
mustrare cei din Corint, pe lângă faptul că sunt numiți și prunci în Hristos. Această stare spirituală
arată clar că Biserica din Corint era departe de a fi una matură. Primii creștini vedeau Biserica într-o
unitate spirituala care o făcea să fie lumină în orașul în care ea era. Acțiunile ce duc la dezbinări mai
sunt arătate tot de către Apostolul Pavel în înșiruirea sa a faptelor firii pământești:

Și faptele firii pământești sunt cunoscute și sunt acestea: preacurvia, curvia, necurăția,
desfrânarea, închinarea la idoli, vrăjitoria, vrăjbile, certurile, zavistiile, mâniile, neînțelegerile,
dezbinările, certurile de partide, pizmele, uciderile, bețiile, îmbuibările și alte lucruri asemănătoare cu
acestea. Va spun mai dinainte, cum am mai spus, că cei ce fac astfel de lucruri nu vor moșteni Împărăția
lui Dumnezeu. [Galateni 5:19]

Pe lângă dezbinări, vedem că Apostolul Pavel mai face referire la certuri de partide care este
ceea ce Biserica din Corint făcea când spunea că:

Vreau să spun că fiecare din voi zice: "Eu sunt al lui Pavel!" - "Și eu, al lui Apolo!" - "Și eu, al lui
Chifa!" - "Și eu, al lui Hristos!" [1 Corinteni 1:12]

Acestea sunt partidele care în ziua de azi pot fi numite culte sau denominații.

Unitatea nu este ecumenism. Unitatea se adresează stric celor care sunt adevărații închinători
ai Lui Dumnezeu, adică cei care o fac în duh și în adevăr și aceia sunt cei care sunt născuți din nou din
apă și din Duh așa cum Hristos spune că trebuie să fie cei ce doresc să intre în Împărăția Cerurilor.

Prin urmare, cultele și denominațiile care nu doresc unitate între cei născuți din nou sunt
instituții umane care creează diviziuni în Trupul Lui Hristos și împiedică maturizarea Bisericii
Universale. Promovarea apartenenței creștinilor la o anumită biserică care este supusă unui sistem
religios, numit cult sau denominație este echivalentul dorinței de a rămâne la nivelul Biserici din
Corint, unul care este mustrat de Apostolul Pavel și este împotriva ultimei dorințe exprimate în
rugăciunea Fiului Lui Dumnezeu înainte de Patimile Sale.

Așadar expresii cum ar fi: „La ce Biserica mergi” sau „Care este biserica de care aparții” sau
„Dacă nu mergi la biserică nu poți să fi mântuit” sau „ Aici este casa Lui Dumnezeu” care este limbajul
normal al creștinilor în ziua de astăzi, arată imaturitatea Bisericii Lui Hristos. Nu se face referire la
părtășie, pentru că aceasta s-a arătat mai sus ce înseamnă în Biblie. Apostolul Ioan arată la ce fel de
părtășie suntem invitați de către el, la părtășia cu Dumnezeu Tatăl și cu Fiul prin Duhul Sfânt din
ucenici, adică să fie toți în unitate în aceeași închinare ca temple ale Dumnezeului Celui Viu:

deci ce am văzut și am auzit, aceea vă vestim și vouă, ca și voi să aveți părtășie cu noi. Și
părtășia noastră este cu Tatăl și cu Fiul Sau, Isus Hristos. [1 Ioan 1:3]
 Biserica trebuie să fie o comunitate cum nu există în această lume, să nu fie conform tiparelor
de funcționare lumești structurate în sisteme care concurează unele cu altele. Acestea funcționează
după modele piramidale de ierarhie care devin deseori mult mai asemănătoare unei afaceri decât
unei comunități. Biserica nu trebuie să fie așa ceva, dacă ea vrea să ajungă la maturitatea pe care
Hristos o dorește și ca ea sa aducă rodul care trebuie sa-l aducă, fiind sare și lumină. Cum poate ea să
fie sare și lumină dacă se desfășoară la fel ca structurile lumești? Nu-și pierde ea gustul și lumina când
este lumească? Dacă Biserica Lui Isus dorește (și ar trebui să dorească) să ajungă la starea de
maturitate în care plinătatea Lui Hristos să se manifeste în toate membrele ei și să-și îndeplinească
menirea ei, atunci ea trebuie să nu mai fie lumească și divizată. Să fie unită în Duh și Adevăr dar și în
dragoste.

Mă rog ca toți să fie una, cum Tu, Tată, ești în Mine, și Eu în Tine; ca și ei să fie una în
Noi, pentru că lumea să creadă că Tu M-ai trimis. [Ioan 17:21]

Eu în ei, și Tu în Mine - pentru ca ei să fie în chip desăvârșit una, ca să cunoască lumea că Tu M-

ai trimis și că i-ai iubit cum M-ai iubit pe Mine. [Ioan 17:23]

Această unitate, nu este ecumenism și nici uniformitate. Există membre ale Trupului care sunt
diferite și au funcțiuni diferite, dar Capul trebuie să fie Isus Hristos și dacă El e Capul atunci toate
membrele își fac lucrarea lor și stau la locul lor fiind coordonate de Cap. Daca membrele încep și
coordonează ele Trupul, atunci acestea încep inevitabil să se modeleze unele pe altele, să se
mândrească unele față de altele si să se desconsidere unele pe altele, lucruri pe care le arată Apostolul
Pavel iarăși ca un defect al Bisericii din Corint.

Astfel, trupul nu este un singur mădular, ci mai multe. Dacă piciorul ar zice: "Fiindcă nu sunt
mâna, nu sunt din trup" - nu este pentru aceasta din trup?
Și dacă urechea ar zice: "Fiindcă nu sunt ochi, nu sunt din trup" - nu este pentru aceasta din trup?
Dacă tot trupul ar fi ochi, unde ar fi auzul? Dacă totul ar fi auz, unde ar fi mirosul?
Acum, dar, Dumnezeu a pus mădularele în trup, pe fiecare așa cum a voit El.
Dacă toate ar fi un singur mădular, unde ar fi trupul? Fapt este că sunt mai multe mădulare, dar
un singur trup. Ochiul nu poate zice mâinii: "N-am trebuință de tine"; nici capul nu poate zice
picioarelor: "N-am trebuință de voi."
Ba mai mult, mădularele trupului care par mai slabe sunt de neapărată trebuință. Și părțile
trupului care par vrednice de mai puțină cinste, le îmbrăcăm cu mai multă podoabă. Așa că părțile mai
puțin frumoase ale trupului nostru capătă mai multă frumusețe, pe când cele frumoase n-au nevoie să
fie împodobite.
Dumnezeu a întocmit trupul în așa fel, ca să dea mai multă cinste mădularelor lipsite de cinste,
pentru ca să nu fie nicio dezbinare în trup, ci mădularele să îngrijească deopotrivă unele de altele.
Și dacă suferă un mădular, toate mădularele suferă împreună cu el; dacă este prețuit un
mădular, toate mădularele se bucură împreună cu el.
Voi sunteți trupul lui Hristos, și fiecare, în parte, mădularele lui. [1 Corinteni 12:14-27]

Pentru o înțelegere mai clară a scopului chemărilor în cadrul Bisericii trebuie făcută o analiză
mai amplă a acestora în parte. Ce se poate conclude pe scurt este că scopul lor nu este unul de
conducere ci de modelare și maturizare spre desăvârșire al întregii Biserici a Lui Isus Hristos.
Apostolul Pavel exprimă aceasta arătând că dorința Lui Dumnezeu pentru toți:
 până vom ajunge toți la unirea credinței și a cunoștinței Fiului lui Dumnezeu, la starea de
om mare, la înălțimea staturii plinătății lui Hristos; [Efeseni 4:13]

Conform scrierilor Apostolilor Bisericii primare vedem că noțiunea de Biserica în cadrul unui
oraș era văzută ca o comunitate detașată de toate structurile umane contemporane, fiind în lume dar
nu din lume, neurmând modul de gândire lumesc în desfășurarea ei. Imaginea care se vede în Biblie
este una diferită de ceea ce se vede astăzi în creștinism.

Populația Corintului în anul 400 Î.H. era de 90.000 de locuitori. În anul 146 Î.H. romanii distrug
orașul, după care în 44 Î.H. îl reconstruiesc, făcându-l capitala provinciei Ahaia. Astfel se vede că orașul
era unul important și mare în perioada în care Pavel scrie epistola către creștinii de acolo, cunoscând
necesitatea ca ei să funcționeze conform mentalității creștine și nu lumești.

Pentru ca Biserica să fie în Voia Lui Dumnezeu ea trebuie să se restructureze conform ceea ce
Dumnezeu a lăsat prin primii apostoli care au pus fundațiile ei. Ca Biserica să fie lumină ea trebuie în
primul rând sa nu fie lumească și nu este lumească prin a nu se desfășura în conformitate cu faptele
firii pământești menționate mai sus.

Biserica Universală – Mireasa Lui Isus Hristos

O ultima scară la care Biserica Lui Hristos este privită în Biblie este întregul număr al copiilor Lui
Dumnezeu, al creștinilor din toate timpurile. În acest fel, Biserica mai este numită Mireasa Mielului.

pentru ca domniile și stăpânirile din locurile cerești să cunoască azi, prin Biserica, înțelepciunea
nespus de felurită a lui Dumnezeu, [Efeseni 3:10]

Apoi unul din cei șapte îngeri, care țineau cele șapte potire pline cu cele din urmă șapte urgii, a
venit și a vorbit cu mine, și mi-a zis: "Vino să-ți arăt mireasa, nevasta Mielului!" [Apocalipsa 21:9]

Și Duhul și Mireasa zic: "Vino!", și cine aude să zică: "Vino!", și celui ce îi este sete să vină; cine
vrea să ia apa vieții fără plată! [Apocalipsa 22:17]

Creștinii din China, din Australia, din S.U.A. și din Africa de Sud împreună cu cei din Corintul și
Efesul din vremea Apostolului Pavel sunt Mireasa Mielului de care Mirele Isus se va bucura la Nunta
de la sfârșitul veacurilor. Toți creștinii de pretutindeni sunt chemați de către Dumnezeu să caute
unitatea, fiecare la locul lui și cu chemarea lui, unii fiind implicați mai mult în comunitatea din
apropierea lui iar alții chemați de Dumnezeu să aibă o lucrare la scară mai mare. Indiferent care este
scara lucrării fiecărui membru, toți trebuie să lucreze împreună la zidirea Bisericii Lui Hristos și la
înaintarea Împărăției Cerurilor aici pe Pământ.

Templul Lui Dumnezeu a fost arătat de Isus ca fiind acum trupul oamenilor și adunarea lor fiind
în duh și adevăr și nu cea într-o clădire sau grupare specifică caracterizată de un anumit nume. Aceste
schimbări au fost din nou alterate odată cu instituționalizarea Bisericii în religie de stat în cadrul
Imperiului Roman. Fapt care a ajutat și mai mult la introducerea de sisteme umane în cadrul Bisericii
Lui Dumnezeu.

Biserica trebuie să se întoarcă la ceea ce a fost ea menită să fie și la a se desfășura așa cum
Dumnezeu a dorit ca ea să se desfășoare, ca „ekklesia” într-un oraș. Toți creștinii stabiliți într-un oraș
sunt Biserica Lui Hristos din acel oraș și sunt comunitatea pe care Dumnezeu o are ca reprezentantă,
fiind lumină în societatea în care ea se află.

Eu în ei, și Tu în Mine - pentru că ei să fie în chip desăvârșit una, că să cunoască lumea că Tu M-

ai trimis și că i-ai iubit cum M-ai iubit pe Mine. [Ioan 17:23]

Nu clădirile, nu denominațiile, nu cultele și nu instituțiile fac Biserica locală, ci întregul număr

de creștini născuți din nou din apă și din Duh aflați în orașul respectiv care trebuie să trăiască în
unitatea pe care Isus dorește să o aibă, desăvârșindu-se și slujind unii altora și societății,
reprezentându-l pe Isus Hristos unei lumi care zace în întuneric.