DIMENSIUNILE EDUCATIEI

EDUCATIA RELIGIOASA

IACOBET LILIANA
Educatia religioasa
 Educatia religioasa ,începe în sânul familiei şi continuă până la
maturitate prin intermediul şcolii.De aceea instituţia numită şcoală
este responsabilă de continuarea implementării valorilor civice şi
moral religioase ale viitorului adult ,întrucât sămânţa sădită în
copilărie cântăreşte foarte mult în momentul culegerii roadelor.
 Educaţia religioasă ,este o educaţie preocupată să ajute omul să
devină el însuşi şi să îşi împlinească destinul său să-şi dezvolte
personalitatea iar personalitatea nu poate fi concepută fără
dragoste ,încredere şi libertate.
 Religia este înainte de toate un mod de viaţă ,un mod de a trăi .De
aceea educaţia religioasă este o adevarată iniţiere în viaţă .Prin
educaţia moral religioasă ,copilul îşi însuşeşte valorile creştine pe
care le va pune ulterior în aplicarea deciziilor pe care le va lua la un
moment dat ,prin alegerile sale între bine şi rău şi îşi formează
personalitatea în conformitate cu aceste valori şi principii.
 Obiectivele educaţiei religioase se referă la descoperirea fiinţei umane
prin ceea ce este şi nu doar prin felul în care se manifestă şi a descoperi
noutatea şi misterul in tot ce ne înconjoară.
 In tradiţia creştină datoria familiei şi a instituţiilor educative este cultivarea
iubirii,bucuriei,veseliei,păcii,răbdării ,bunătăţii,dorinţei de a face
bine.Şcoala are o importanţă deosebită între mijloacele de educaţie
deoarece,,cultivă cu grijă statornică facultaţile intelectuale ,dezvoltă
judecata ,pune în contact cu patrimoniul cultural moştenit de la generatiile
trecute ,promovează simţul valorilor ,pregăteşte pentru viaţă profesională
şi generând relaţii de prietenie între elevi de firi şi condiţii diferite
,favorizează spiritul de bună înţelegere .
 Învaţământul religios în şcoală urmăreşte alături de celelalte materii
formarea omului în dimensiunile sale fundamentale.
 Argumente pentru o educaţie religioasă în şcoli
Aşa cum şcoala pregăteşte sistematic individul în perspectivă
intelectuală ,morală,civică ,estetică ,igienică componenta religioasă
se adaugă ,ca ceva firesc ,deoarece conduita religioasă a elevilor
este necesară .
1.A Argumentul cultural.
- nu te poţi considera o persoană culturală dacă nu îţi cunoşti
propriile referinţe religioase
-dacă nu ştii nimic despre istoria credinţelor şi religiilor ,nu
inţelegi fenomenologia actului religios
2.Argumentul psihologic
-educaţia religioasă invită la reflecţii ,la evidenţierea eului
poate deveni un prilej de fortificare interioară ,de identificare de
sine ,de descoperire a idealurilor ,de reconvertire a persoanei spre
lumea valorilor absolute
3.Argument etic
-poate aduce un suflu nou în ceea ce priveşte aspectele
relationale comportamentale la nivel social sau individual
-religia presupune o normativitate cu un evident continut
moral
 Argumentul sociologic
-educaţia în perspectiva valorilor religioase
formează persoane deschise ce se manifestă generos
prin iubire ,dăruire şi înţelegerea aproapelui.
 Argumentul istoric

-pentru spaţiul românesc ,credinţa creştină a

acţionat ca un factor de coagulare şi de perpetuare a
neamului
-încreştinarea ţinutului carpato-danubiano-
pontic a coincis cu procesul de formare a poporului
român
 Argumentul ecumenic

-numai în masura în care suntem instruţi

religios şi ne plasăm bine în perimetrul propriei religii
devenim mai generoşi cu alţii şi nu mai vedem în
ceilaţi posibile pericole
 Argumentul teologic
-fiecare religie se perpetuează prin
intermediul credincioşilor ei şi îşi asumă şi un
program educaţional,pedagogic pe masură care
să cultive şi să propage adevarul credinţei ,unde
există credinta,există şi
 Argumentul pedagogic

-a fi iniţiat din punct de vedere religios

înseamnă a fi educat,a avea capacitate de a spori
educaţia şi de a continua de unul singur
-cine este educat din punct de vedere
religios are un start existenţial favorizant şi este
pasibil de perfectionare pe mai departe.
Bibliografie
Butnaru Simona. Rolul educaţiei religioase
din şcoală privind formarea tinerilor.
Constantin Cucoş. Pedagogie, Ediţia a III
revăzută şi adăugită.