SHS 3

Unicitatea unei curricule creștin ortodoxe

„Unde este înțelepciunea pe care am pierdut-o în cunoştinţe? Unde sunt cunoştinţele pe care le-am pierdut în
informaţie?”
~T.S. Eliot
Privind lista cu cărțile care alcătuiesc biblioteca patronului nostru, oricine poate vedea că el este interesat de o
mare varitate de discipline contemporane și la fel de mult de Părinții din Antichitate. El a citit de asemenea scrierile
liderului protestant Johan Arndt (1555-1621). Le-a studiat în linii mari, deoarece inima și sufletul său aveau
rădăcini în creștinismul tradițional. La SHS îl considerăm pe patronul nostru ca fiind un exemplu minunat de
sfinţenie, şi un rezultat final a unei educații optim organizate. Viața sa a fost cu certitudine înrădăcinată în credința
ortodoxă, dar el este un cunoscător al multor domenii, în toate fiind iluminat de fundamentul său spiritual. Această
perspectivă oferă o bază potrivită pe care putem discuta unicitatea curriculei noastre.

Sf. Macarie cel Mare în omiliile sale ne spune că, fiind creștini, suntem diferiți īn oricare domeniu de acţiune.
Această diferență trebuie să se regăsească și în curriculă. O curriculă ortodoxă îşi are rădăcina în convingerea că
fiecare persoană nu este formată din mai multe părți distincte, ci este un întreg complet. Extinzând, curricula include
perspectiva holistică în scopul și definirea educației.

Metoda de predare a Ştiințelor și a Studiului naturii oferă un bun exemplu. Cum poate fi introdusă știința în așa
fel încât ea să nu orbească copiii pur și simplu prin trucuri chimice magice și prin ecuații lungi? Ne străduim să
redăm științei locul ei adevărat, ca o lucrare a Creaţiei lui Dumnezeu. Studiul nostru științific începe cu „Ştiințele
naturii” – o observare a Cărții Vieții, a lui Dumnezeu ca revelație a lumii invizibile (Romani 1:20). Distingem că
ceea ce găsim în știință de la invenția și speculația omului până la descoperirile care descriu natura, sunt Creația lui
Dumnezeu descrisă în Biblie.

Studiem istoria ideilor științifice pentru :

- a distinge știința sacră de știința profană,
- a descoperi evoluția ideilor științifice,
- a aprecia și a reda scânteierile rădăcinilor ideilor moderne și ale ipotezelor din trecut.
Studiem biografiile marilor oameni de știință astfel încât copiii să afle că mulți dintre ei erau credincioși care
au cugetat şi au căutat misterul Creației lui Dumnezeu. Ei au câștigat aprecierea pentru faptul că adevărurile şi
credinţele, pe care le-au păstrat ca adevăruri științifice, au venit în minţile Omului Căzut. Unele idei au fost
inspirate, altele greşite, și altele au fost amăgiri – „văzute ca print-un geam întunecat”.
La SHS elevii noștri sunt introduși în lărgimea şi profunzimea cunoștințelor - studiul istoriei, științelor,
matematicii, gramaticii, literaturii, artelor – nu ca materii fragmentate, ci ca un întreg coerent; la sfârșitul căruia
oferim nurmătoarele cursuri de studiu:
· Religia (Vechiul și Noul Testament, istoria Bisericii, viețile Sfinților, viața spirituală)
· Limbajul artelor (citirea, scrierea, caligrafia, gramatica, scrierea creativă, compoziția)
· Literatura Clasică ( cu cenacluri literare lunare)
·Matematica
·Stiința Sacră şi Studiul Naturii
· Istoria (Antică, a Lumii, Americană)
· Geografia
·Latina
·Limbi străine (Spaniola, Franceza, Germana)
·Educația fizică
· Ateliere meşteşugăreşti (tâmplărie, sculptură, tipărire și alte suporturi media)
· Arte frumoase (pictura, desenul, teatrul, corul, înregistrări, teoria muzicii și cântece pentru copii)
·Lucrul de mână (tricotat, cusutul de mână, brodatul, etc.)
· Bucătărie (gătitul de sezon)
· Horticultura și grădinăritul
·Excursii la țară

La prima vedere un observator poate spune despre SHS:

„În era învåțământului de îndobitocire, este reconfortant să vezi că elevii școlii elementare sunt capabili să se
ocupe atât de competent cu obiectele clasice de studiu. Sakespeare este considerat īn general prea dificil pentru
elevii din şcoala primară. De fapt mulți educatori vor să să-l lase pentru studiu în curricula de liceu. Această
atitudine arată o lipsă de respect pentru tineri. În loc de a trage nivelul culturii învățămäntului de masă în jos, SHS
are ca scop să ducă elevii în sus la cel mai înalt nivel cultural – la Shakespeare, Dickens, Hugo, Mozart, Beethoven
și desigur Biblia. SHS oferă o fântână adâncă a înțelepciunii clasicilor și al creștinismului – din care elevii se vor
adăpa pentru întreaga lor viață”
~Profesor William K. Kilpatrick, Ph.D. (Department of Education, Boston College)
Sunt multe elemente diferite ale eforturilor SHS. Totuși fiecare aspect lucrează împreună cu celelalte pentru un
singur scop: unificarea curriculei (curriculă integrată). Gândurile finale care urmează ne ajută dându-ne o viziune
mai clară de cum arată educaţia teantropică în realitatea lumii căzute de azi.

Unitatea curriculei
Unitatea curriculei este o problemă vitală. Mai ales, deoarece un copil progresează de la grădiniță la școala
primară, şi în continuare din școala medie până la liceu, iar obiectele de studiu se cumulează și haosul creşte. De
cele mai multe ori, uitându-ne pe mai multe curricule, se pare că diferitele cursuri sunt complet nerelaționate între
ele și obiectele de studiu necesită o totală independență unele faţă de altele.
Această compartimentare este greşită şi trebuie evitată. Unitatea internă a curriculei determină un program
sofisticat – în care diferitele discipline interacționează lin și organic (în întregul lor). Si totuși acest obiectiv nu poate
fi realizat ușor, ca bună practică, pentru școlile bine cotate. El este o necesitate pentru organizarea unui program
educațional corect.
Mai mult decât o simplă cerinţă adresată conținutului curriculei, este nevoie ca o bună curriculă să răspundă
următoarei întrebări: care sunt diferitele obiecte tratate ca un întreg? Această întrebare în cazul nostru trebuie să
includă perspectiva Teantropică și nu doar partea umanistă a acesteia. Aşa cum științele au o teorie unificatoare
care exprimă lucruri particulare, de asemenea și teologia include unitatea tuturor lucrurilor prin Cuvânt [6], ori prin
Cuvântul lui Dumnezeu. Căpătăm îndrăzneala din modul în care Sf. Ioan de Kronstadt insistă ca școlile să aibă o
curriculă unificatoare, ca obiectele să fie unite și să germineze de la sursă: „Educația modernă, falsă, este înstrăinată
și nu abordează Lumina adevărată ‘care iluminează fiecare om care vine în lume’. Pentru că fără Hristos toată
educația este vanitate”.[7]

Concluzie
 Lumea noastră de azi nu reflectă acest adevăr. Nu ni se oferă prea des oportunitatea să ne trimitem copiii la o
școală ortodoxă care ajută Biserica și Familia în formarea holistică a copilului. Mult mai des suntem confruntați cu
alegerea ca fie aruncăm copiii noștri în ‘gura leului’ educației publice, fie sacrificăm o mare parte din timp și facem
mult efort educându-i noi înşine acasă. Noi, ca educatori creștini ortodocși, părinți cu rol de model, ne confruntăm
cu ultima provocare: cum să trăim fără Adevărul educației teantropice, cu care lumea nu lucrează, pentru a ne păstra
valorile noastre? Răspunsul care nu e ușor și nici simplu ne conduce în următoarea postură: trebuie să înfruntăm
provocarea cu simțul unui curaj martiric, al sacrificiului şi prin asemănarea cu Dumnezeu în creativitate. Acest
curriculum îşi propune să aleagă stâlpii de susţinere cu ajutorul cărora toți putem să luptăm de-a lungul vieții
pentru a ne completa, perfecționa, ilumina și a ne educa în Hristos.