Curs roman -29/11/2016

PROCEDURA EXTRAORDINARA

S-a aplicat in cateva cazuri chiar si in epoca clasica,dar in epoca postclasica ea s-a aplicat pe
scara generala.In procedura extraordinara a disparut diviziunea procesului in doua faze,astfel
incat procesul se desfasura de la inceput pana la sfarsit in fata magistratului judecator,caci in
procedura extraordinara cuvantul magistrat il desemneaza pe judecator,ca in zilele
noastre.Disparand diviziunea procesului in 2 faze,a disparut si formula.In acest sistem
procedural citarea partilor a devenit oficiala sau cel putin semioficiala.

La procedura prin denuntatio paratul era citat de un functionar inferior,iar la cea prin libel
paratul era citat de catre reclamant dar cu acordarea magistratului judecator.

Procesul se desfasura intr-o cladire,in prezenta judecatorului,a partilor,a avocatilor si a unor

functionari inferiori,Dupa ce avea loc dezbaterea contradictorie dintre parti,judecatorul putea
formula anumite intrebari sau le putea cere partilor sa depuna un jurmanant.

Totodata,asistam la o ierarhizare a probelor ,in sensul ca inscrisurile aveau o forta probanta mai
mare decat proba cu martori.Pe de alta parte,condamnarea nu mai avea caracter pecuniar,caci
judecatorul pronunta sentinta de comdamnarea asupra insusi lucruri(ad ipsam rem),iar
executarea sentintei de condamanre se realiza prin forta de constrangere a statului sau manum
militare.

PARTEA A III-A.

DREPTUL CIVIL ROMAN

A.PERSOANELE

Cuvantul "persoane" desemneaza subiectele de drept sau subiectele raporturilor juridice,caci

oamenii participa la viata juridica fie individual in calitate de persoane fizice,fie cadrul unor
colectivitati in calitate de persoane juridice,iar aptitudinea fiintei umane de a participa la viata
juridica este denumita capacitate,capacitate juridica sau personalitate.

In dreptul roman,aceasta aptitudine era denumita caput.In zilele noastre,orice fiinta umana este
subiect de drept,este persoana,pe cand la romani,erau persoane,aveau capacitate,personalitate
numai oamenii liberi,caci scalvii erau asimilati cu lucrurile si nu erau subiecte,ci obiecte de
drept.Pe de alta parte,la romani,capacitatea nu era unitara ca in zilele noastre,ci era foarte
diversificata.Astfel,oamenii liberi se clasificau in cetateni si necetateni.La randul lor,necetatenii
se clasificau in latini si peregrini.Si cetatenii,si necetatenii puteau fi ingenui sau dezrobiti.Erau
denumiti ingenui aceea care au fost intotdeauna oameni liberi,iar dezrobitii erau sclavii eliberati
de stapanii lor.

La zona de interferenta dintre libertate si sclavie,se situau oamenii liberi cu o conditie juridica
speciala.Pesonalitatea incepea in momentul nasterii,insa de la aceasta regula exista o
exceptie,conform careia infans conceptum pro nato habetur qutiens de commodis aeius
agitur=copil conceput se considera sfant ori de cate ori este vorba despre interesele sale.De
aceea,copilul conceput va veni la succesiunea tatalui sau,chiar daca s-a nascut dupa moartea
tatului sau.(regula figureaza in toate codurile civile).

In mod simetric personalitatea inceteaza in momentul mortii,dar si de la aceasta regula exista o

exceptie conform careia hereditas iacens sustinet personam defuncti=mostenirea deschisa,dar
neacceptata inca prelungeste personalitatea defunctului.Aceasta exceptie s-a admis,deoarece,la
romani,era consacrat un principiu de maxima generalitate potrivit caruia nu exista partrimoniu
fara titulari,incat se pune intrebarea"cine este titularul patrimonului in intervalul de timp
cuprins intre momentul mortii unei persoane si momentul accepatarii succesiunii acelei
persoane".Defunctul nu poate fi titularul patimonului pt ca nu mai este in viata,nici
mostenitorul nu poate fi titular al patromonului pt ca nu a acceptat inca succesiunea.De
aceea,s-a admis ca in acel interval de timp,titular al patrimonului este chiar defunctul a carui
personalitate se prelungeste pana in momentul accepatarii succesiunii.

Asa cum spuneam,oamenii liberi se clasificau in cetatenii si necetatenii.La origine,in epoca

foarte veche,cetatenia romana se confunda cu liberatea,deoarece,la acea epoca se aplica
regula,conform careia orice strain venit la Roma cadea automat in sclavie.Cu timpul,insa,pe
fondul dezvolatarii economiei de schimb,romanii au inceput sa ii tolereze pe straini.Cu toate
acestea,numai cetatenii romani se bucurau de plenitudinea drepturilor politice si civile.Astfel,ei
aveau :ius comercii,ius connubi-dreptul de a incheia o casatorie civila romana,ius militiae,ius
suffragi si ius honorum-dreptul de a fi ales magistrat.Totodata,cetatenii romani,se bucurau de
anumite semne distinctive.In primul rand,numai ei aveau dreptul de a purta toga.In al doilea
rand,numele cetateanului roman era compus din 5 elemente:

a.tria nomina

b.indicatiunea filiatiunii

c.indicatiunea tribala

Tria nomini cuprindea praenomen,nomen gentilicum si cognomen

Praenomen era numele cetateanului roman prin care se individualiza in societate.Nomen

gentilicum indica ginta din care facea parte.Cognomen era porecla.

Indicatiunea filiatiunii arata prenumele tatalui,iar indicatiunea tribala indica tribul,cartierul in

care locuia si vota cetateanul roman.

Cetatenia romana se dobandea prin nastere,caci noul nascut din sanul casatoriei,dobandea
statutul juridic al tatalui sau din momentul in care l-a conceput,iar nascut in afara
casatoriei,dobandea statutul juridic al mamei sale din momentul in care l-a nascut.

Cetatenia se mai dobandea si prin beneficiul legii,caci anumite legi romane prevedeau ce
conditii sunt necesare pt dobandirea cetateniei,toti aceea care intruneau conditiile legi
deveneau cetatenii romani.

Cetatenia se mai dobandea prin lege,intrucat romanii votau legi speciale prin care acordau
cetatenia unei persoane sau unor persoane determinate.

Cetatenia se dobandea prin efectul dezrobirii intrucat dezrobitul dobandea statutul juridic al
fostului stapan.

Cetatenia romana se pierdea,mai intai,prin pierderea libertatii deoarece liberatea era prima
premisa a cetateniei.Prin efectul principiului inadmisibilitatii dublei cetatenii.Cei exilati din Roma
pierdeau cetatenia.

Multa vreme,romanii au pastrat numai pt ei avantajele care decurgeau din calitatea de

cetateni,dar la inceputul sec I i.Hr.,toti latinii din Italia s-au rasculat cerand sa li se acorde si lor
cetatenia romana.Romanii au dat 2 legi :

a.Iulia

b.Plautia Papiria prin care toti latinii din Italia au dobandit cetatenia romana,iar in anul 212
imparatul Caracalla a dat un edict prin care toti locuritorii Imperiului Roman au dobandit
cetatenia cu exceptia latiniilor iuniani si a peregrinilor dediticii.

Necetatenii se clasificau in latini si peregrini.Cuvantul "latin" era utilizat cu 2sensuri:

a.un sens etnic

b.un sens juridic

Din punct de vedere etnic erau denumiti latini toti aceea care erau rude de sange cu
romanii,aveau aceeasi origine etnica,iar din punct de vedere juridic latinii se clasificau in 4
categorii:

-latinii veteres
-latinii coloniari

-latinii fictivi

-latinii iuniani

Latinii veteres sau priscus erau vechii locuitori ai provinciei Latium,rude de sange cu romanii
care se bucurau de ius comercii,ius connubii si ius suffragii.

Acelasi statut juridic il aveau si locuitorii coloniilor fondate in Italia pana in anul 268 i.Hr. ,iar
locuitorii coloniilor fondate in Italia dupa 268 erau denumiti latini coloniari si se bucurau numai
de ius comercii.

Latinii fictivi erau locuitorii din provincii care se bucurau de ius comercii ,ei erau denumiti fictivi
intrucat se bucurau de latinitate numai din punct de vedere juridic,nu si etnic.Iar latinii iuniani
erau sclavii dezrobiti,fara respectarea formelor solemne.

Potrivit legii Iunia romana-acesti latini traiau liberi,dar mureau sclavi in sensul ca puteau incheia
acte intre ei,de ex contracte,dar nu puteau intocmi acte pt cauza de moarte,testamente.

Peregrinii erau denumiti in mod generic straini,desi,asa cum am vazut,la origine,orice strain
venit la Roma,cadea automat in sclavie.Cu timpul insa,pe fondul dezvoltarii economiei de
schimb,romanii au inceput sa ii tolereze pe straini daca se puneau sub portectia unor cetateni
romani in calitate de oaspeti sau de clienti.

In epoca mijlocie a republicii,puteau veni la Roma,fara a cadea in sclavie locuitorii cetatilor care
aveau tratate de alinata cu romanii si erau denumiti peregrini.Iar in epoca clasica erau denumiti
peregrini locuitorii liberi ai imperiului care nu erau nici cateteni,nici latini.Peregrinii se clasificau
in 2 categorii:

-peregrini obisnuti

-peregrinii dediticii

Peregrinii obisnuti puteau inchiea acte juridice intre ei,potrivit obiceiului juridic local,intrucat
romanii tolerau obiceiurile popoarelor din provincii daca nu veneau in conflict cu principiile
dreptului roman,iar in relatiile cu cetatenii romani,ei puteau incheia acte juridice in
confromitate cu dreptul gintilor,dar nu aveau acces la actele de drept civil care erau rezervate
cetatenilor.

Peregrinii dediticii erau locuitorii cetatilor care s-au opus cu arma expensiunii romane,de
aceea,romanii le-au distrus cetatile,incat peregrinii dediticii erau oameni liberi care nu
apartineau unei cetati.Ei nu puteau veni la Roma fara a cadea in sclavie si nu puteau deveni
cetateni romani,dovada edictul lui Carcalla.

Si cetatenii si necetatenii puteau fi in genui sau dezrobiti.Se numeau in genui aceea care au fost
intotdeauna oameni liberi,iar dezrobitii erau sclavii eliberatii de stapanii lor.Dupa actul dezrobirii
fostul stapan era denumit patronus,iar dezrobitul era denumit libertinus sau liber.In epoca
veche ,dezrobirea se realiza prin 3 forme solmne denumite:vinditca,censu si testamento.

Dezrobirea vindicta (nuia) presupunea o declaratie solemna in fata magistratului prin cuvintele :
hunc hominem liberum esse volo= vreau ca acest sclav sa fie liber,declaratie insotita de anumite
gesturi rituale.

Dezrobirea censu se realiza cu ocazia recensamantului,caci la romani din 5 in 5 ani se facea

recensamantul persoanelor si bunurilor,iar registrul de recensamant avea 2 rubrici:coloana
persoanelor dintr-o familie si coloana bunurilor,sclavii figurand la coloana bunurilor.Daca la
recensamant un sclav era trecut de la coloana bunurilor la coloana persoanelor,prin aceasta
simpla mentiune el devenea om liber.

Dezrobirea testamento se facea printr-o clauza inclusa in testament care era de 2 feluri:directa si
indirecta.

In cazul dezrobirii testamento directa,testatorul isi exprima vointa print-o clauza testamentara
ca un anumit sclav sa devina om liber,acel sclav devenind liber,automat in momentul accepatarii
succesiunii.Iar la cea indirecta,testatorul il greva pe mostenitor cu sarcina de a dezrobii un
anumit sclav care era dezrobit prin acte ulterioare si distincte de testament.Aceasta forma
prezenta unele incoveniente pt dezrobit deoarece el urma sa aiba un patron in persoana
mostenitorului si prin urmare el avea si obligatiile care decurgeau din institutia patronatului ,
caci libertul dezrobit avea 3 obligatii fata de patronul sau denumite bona ,obsequium si operae.

Cuvantul bona desemna drepturile pe care patronul le exercita aspura bunurilor dezrobitului,La
origini patronul putea dispune de bunurile dezrobitului fara vreo ingradire,dar in dreptul evoluat
era pastrat numai dreptul de a veni la succesiunea drezrobitiului,daca aceasta murea fara sa
aiba mostenitori.

Cuvantul obsequium desemneaza obligatia de resprect pe care dezrobitul trebuia sa o aiba fara
de patronul sau:sa fie politicos,sa-l voteze,sa nu il dea in judecata.

Cuvantul operae desemneaza seviciile pe care dezrobitul le datora patronului sau si care erau de
2 feluri:operae officiales si operae fabriles.

Operae officiales erau servicii obisnuite pe care le realiza oricine,pe cand cele fabriles erau
serviciile care prespuneau o anumita calificare.
Dar catre sfarsitul republicii practica dezrobirilor a cunoscut o asemenea amploare incat
ehilibrul structurilor sociale era amenintat.De accea,Octavian Augustus a dat 2 legi prin care a
ingradit liberattea de a dezrobi.Este vorba despre legile Aelia Sentia si Fufia Caninia .Prin legea
Aelia Sentia s-a prevazut ca stapanul dominus trebuie sa aiba cel putin 20 de ani ,iar sclavul cel
putin 30.De asemenea,sclavul care suferise o pedeapsa grava nu deveneau cetateni prin efectul
dezrobirii ,ci peregrini dediticii.Dezrobirile facute in frauda creditorilor erau anulate.

Legea Fufia Caninia se refera la dezrobirile facute prin testament.Potrivit acestei legi,dominus
putea dezrobii un nr de sclavi proportonali cu nr sclavilor pe care ii avea in proprietate si in
niciun caz nu putea dezrobii mai mult de 100 de sclavi.

Asa cum spuneam la limita dintre liberatate si sclavie se aflau oamenii liberi cu o conditie
juridica speciala care erau denumiti astfel intrucat din punct de vedere formal,juridic era
considerati oameni liberi,dar in fapt erau tratati ca si cand ar fi fost sclavi.