Persoanele in

 drept privat
roman
Aliona Cara-Rusnac, dr in drept, 28-29.09.2020
 § 1. Notiunea de persoana. Capacitatea juridica a deplina
si limitata a persoanelor.

§ 2. Statutul juridic al cetățenilor romani.

§ 3. Statutul juridic al latinilor și peregrinilor
Planul lectiei § 4. Situația juridică a sclavilor în dreptul privat roman
§ 5. Statutul juridic al colonilor
§ 6. persoana juridică în dreptul privat roman
 § Persoana se numea orice ființă umană capabilă să fie
subiect de drept, adică să dobândească drepturi și să-și
asume obligații. Calitatea de persoana aveau doar
oamenii liberi, sclavii nu erau considerați
oameni/persoane, ci lucruri.

§ Termenul persoana provine de la personare, care

Notiunea de   desemna masca purtată de actor pentru a-I amplifica
persoana vocea.
§ In dreptul roman ntiunea de persoană era identică cu
noțiunea de subiect de drept fiindcă doar persoanele
aveau drepturi să încheie contracte, aveau drepturi și
obligați față de stat, puteau să se căsătorească conform
dreptului roman, să își lasă moștenirea ș.a.
 § Cetățeni
§ Noncetățeni

Oameni liberi § a) latini

-­‐ cetățeni § B) peregrini

§ c) dezrobiți
-­‐ noncetățeni § d) coloni
 § Aptitudinea persoanelor de a participa la viaţa juridică
se numeşte personalitate sau capacitate juridică şi este
desemnată în terminologia romană prin termenul
“caput”.
Capacitatea § Pentru ca personalitatea să fie completă, trebuiau să fie
juridica deplina si îndeplinite trei condiţii:

limitata a   • status libertatis (calitatea de om liber);

persoanelor • status civitatis (calitatea de cetăţean roman);

• status familiae (calitatea de şef al unei familii civile
romane). Aveau capacitate completă numai cetăţenii
romani care erau şefi de familie.
 Personalitatea începe în momentul naşterii. De la
această regulă există

§ o excepţie conform căreia “infans conceptus pro nato

habetur quotiens de commodis eius agitur” (copilul
conceput se consideră a fi născut ori de câte ori este
vorba de interesele sale). În virtutea acestei excepţii,
copilul care se năsţ ea după moartea tatălui său venea la
moştenirea acestuia.
personalitatea § În mod simetric, personalitatea încetează odată cu
moartea. Dar şi de la această regulă există o excepţie
conform căreia “hereditas iacens sustinet personam
defuncti” (moştenirea deschisă, dar neacceptată încă,
prelungeşte personalitatea defunctului).
 § Capacitatea încetează din momentul morții
§ Romanii aveau o cencepție a că nu putea să existe un
patrimoniu fără titular. S-a ajuns la concluzia că în perioada
dintre moartea defunctului și acceptarea moștenirii, ultimul
este titular patrimoniului, a cărui capacitate se prelungește.

Incetarea § O altă problemă era când nu se găsea trupul ca urmare a

unor evenimente / calamități precum cutremur, naufragii,
capacității inundații s.a. astfel nu putea fi identificat moștenitorul
deoarece nu știau care a decedat primul, astfel romanii au
identificat o soluție prin care părinții erau considerați
morți înaintea copiilor dacă aceștia erau maturi, și după
moartea copiilor dacă aceștia erau minori.

§ Capacitatea înceta odată cu pierderea libertății persoanei.

 § Capitis diminutio maxima – intervenea când cetățeanul
roman își pierdea libertatea, lipsirea de cetățenie și
drept consecință lipsirea tuturor drepturilor civile și
politice;caz de război (dezertirii=sclavi), dacă se
Micșorarea intorcea se cosnideră că nici nu a fost lipsit se întorcea
capacității § Capitis diminutio media – cetățeanul roman își pierdea
pe cale juridică se   cetățenia (status civitas) de ex ca urmare a săvârșirii

numea cpitis unei infracțiuni

§ Capitis diminutio minima – se pierdeau anumite
diminutio drepturi de familie (status familiae) de ex persoana sui
iuris se căsătorea și intra sub puterea lui pater familias
 § Persoanele care suferiseră de moarte civilă (capitis
diminutio) rupeau orice legătură de rudenie civilă cu
membrii familiei din care făceau parte, fiind lipsite de
avere. Acestea revenea:
§ a) statutului, în cazul celor căzuți prizonieri sau dacă
persoana a fost lipsită de cetățenie ca urmare a unei

Efectele condamnări penale;

§ b) creditorilor ce vânduse ca sclavi pe debitorii lor
pierderii insolvabili;

capacității § c) soțului sui iuris care se căsătorea cu manus

§ Prin micșorarea nu tot rimpul persoana pierdea
capacitatea, erau cazuri când persoana dimpotriva își
sporea capacitatea, de ex. Emancipatul suferea de o capitis
diminutio, pierdea dreptul la mostenire dar devenea sui
iuris, adoptatul nu își schimba capacitatea trecea ditr-o
familie în alta, alieni iuris
 § • ius commercii (commercium) – dreptul de a încheia
acte juridice în conformitate cu dreptul civil roman;

§ • iusconnubii(connubium)–

Statutul juridic dreptuldeaîncheiaocăsătoriecivilăromană;

§ • iusmilitiae–
al  cetățenilor dreptulcetăţeanuluideafacepartedinlegiunileromane;
romani § • ius sufragii (sufragium) – dreptul de vot;
§ • ius honorum – dreptul de a fi ales magistrat.
 § Compus din 5 cuvinte: numele de familie, porecla,
ginta, prenumele tatălui și tribul (cartierul) în care

Numele cetățeanul ăși exercită dreptul la vot. De ex. Marcus

Tullius Marci fiul lui Cornelius din tribul Cicero
cetățeanului § Porecla – cu ajutorul acesteia cetățeanul se doesebea
de alți membri ai familiei sale.
 § • prin naştere
Dobindirea § • prin naturalizare (prin lege)
cetateniei § • prin efectul dezrobirii
 § pierderea libertăţii
§ • prin efectul exilului
Pierderea § • când un cetăţean era predat altui stat pentru ca acesta
cetățeniei să-şi exercite
 § În anul 89 î.e.n., prin două legi succesive – Iulia şi
Plautia Papiria – s-a acordat cetăţenia romană tuturor
latinilor din Italia.
Legile  de   § În anul 212 e.n., împăratul Caracalla a generalizat
acordare  a   cetăţenia romană. Din acel moment, toţi locuitorii liberi

cetăţeniei ai Imperiului au devenit cetăţeni romani, cu două

excepţii: latinii iuniani şi peregrinii dediticii.
 § Termenul de “latin” avea două înţelesuri:
§ • unul etnic;
Statutul juridic § • unul juridic.
al  latinilor și În sens etnic, se numeau latini toţi cei care erau rude de
sânge cu romanii. În sens juridic, se numeau latini cei
peregrinilor care aveau un statut juridic
 § • latinii veteres (latinii vechi);
§ • latinii coloniari;
§ • latinii iuniani;
inferior  celui  al   § • latinii fictivi.

cetătȩ nilor,  dar   Latinii veteres erau vechii locuitori ai Latiumului (regiune
din jurul

mai  bun  deât  cel   § Romei), rude de sânge cu romanii. Se bucurau de: ius
commercii; ius connubii; ius suffragii.
al  peregrinilor.  La   § Latinii coloniari erau locuitorii cetăţilor fondate în Italia
rândul  lor,  latinii   după anul 268 î.e.n. Se bucurau numai de ius commercii.

se  împart  în  patru   § Latinii iuniani erau sclavii dezrobiţi fără respectarea
formelor solemne.
categorii § Latinii fictivi erau locuitorii liberi din provincii, care se
bucurau doar de ius commercii. Erau asimilaţi cu latinii
coloniari.
 § Peregrinii erau străinii din imperiu
§ Ei nu aveau drepturi politice și civile, dar se bucurau de dreptul
ginților (ius gentium), de care profitau toți străinii Imperiului
Roman.
§ Din categoria peregrinilor făceau parte:
§ a) cetățenii statelor care nu se aflau în supunerea Imperiului
Roman;

Statutul juridic § b) persoanele care nu erau nici cetățeni romani și nici latini.
Aceștia erau locuitorii din zonele ocupate prin război de către

al  peregrinilor Imperiul Roman și care au fost disprețuiți, încît nu li se acordase

nici măcar stattutul de latin;
§ c) copii npscuți de la o femeie peregrină necăsătorită;
§ d) cetățenii trimiși în exil, persoanele cărora din diferite motive le-
a fost retrasă cetățenia romană.
§ În orașul Roma pentru peregrini a fost fondată o judecătorie
specializată, a fsot numit un pretor peregrin și un judecător
peregrin.
 § Peregrinii
§ Se împart în două categorii:
§ • peregrinii obişnuiţi
§ • peregrinii dediticii
Peregrinii obişnuiţi erau locuitorii cetăţilor care încheiaseră un

§ tratat de alianţă cu Roma. Aceşti locuitori puteau încheia acte

juridice între ei potrivit dreptului local (cutumei locale), iar cu
Statutul juridic cetăţenii romani puteau încheia acte juridice potrivit dreptului
ginţilor.
al  peregrinilor § Peregrinii deditici erau locuitorii acelor cetăţi care s-au opus prin
luptă pretenţiilor de dominaţie ale Romei. Cetăţile acestora au fost
distruse, astfel încât peregrinii dediticii erau oameni liberi care nu
aparţineau vreunei cetăţi. Ei nu puteau dobândi cetăţenia romană,
nefiindu-le permis nici să vină la Roma, pentru că ar fi căzut în
sclavie.

§ Peregrinii dispar odată cu adoptarea edictului Caracalla in anul

212 d. hr.
 § Sclavul era considerat un lucru, făcea parte din
patrimoniul stăpânului, care-l putea vinde închiria, sau
omorî. Astfel sclavul nu putea avea patrimoniu, nu putea
lăsa moștenire, nu putea încheia contracte.
§ În perioada străveche și veche, cam pînă în sec. I î.hr.,
Situația juridică a   sclavii erau puțini și prețioși, munceau în case și pe

sclavilor în dreptul ogoare. De multe ori stîpânii lucrau alături de sclavii lor.

privat roman § Odată cu expansiunea teritoriului roman, sclavi erau

mai mulți și au devenit ieftini, prorpietarul de sclav
puteau face ce doresc cu ei inclsuiv puteau ucide,
vinde, schimba, închiria.

§ Condițiile de trai au devenit grele pt sclavi de aceea

avut loc răscoala acestora (răscoala din Sicilia in sec. II
și răscoala lui Spartacus din sec. I î.hr.)
 § După răscoala au fost intriduse condiții mai bune pentru
sclavi și anume:
§ - a interzis stăpînilor să folosească sclaviii la jocurile de
circ, în luptele cu animalele sălbatice, excepție făceau
sclavii vinvați de comtierea infracțiunilor, lucru cofnirmat
de instanța de judecată.

Ameliorarea § Sclavul bolnav părăsit de stăpîn devenea liber (împăratu

conditiilor
Claudiu)
§ Prefecții de orașe erau obligați să cerceteze plîngerile
sclavilor sclavilor care denunțau abuzurile stăpînilor (împăratul
Nero);
§ A interzis castrarea sclavilor de către stăpîn sub sancțiunea
confiscării averii
§ A interzis uciderea sclavului de către stăpîn, fapt calificat
ca omucidere.
 § Sclavii privați erau într-o situație inferioară sclavilor
publici

§ Sclavii publici lucrau în folosul statului – beneficiau de

Sclavi privați /   hrană și locuință, se puteau căsători cu femei libere,

sclavi publici puteau fi remunerați pentru serviciile prestate. Tuturor

sclavilor li s-a permi de a practica un cult religios. Din
sec. I î.hr. munca sclavilor invadează toate domeniile:
agribultură, meseriile, medicina s.a.
 § Nasterea
§ Cazuri posterioare nașterii care atrăgeau sclavia:
războiul, debitorii care nu ăși plăteau datoriile precum
și cei insovabili, cetățeanul roman care nu se prezenta la
Izvoarele recensământ sau refuza serviciul militar, omul liber care

sclaviei se dădea drept sclav pentru a fi vândut, hoțul om liber

prins în flagrant delict, peregrinii dedetici care locuiau
în Roma contrar legii Aelia Sentia, recăderea în sclavie
unui dezrobit (libert) din cauza ingratitudinii față de
fostul stăpîn,
 § LA sfărșitul epocii republicane sclavilor li s-a
recunoscut o anumită capacitate juridică – peculiul
sclavului

§ Sclavul putea încheia acte juridice pentru stăpîn:

§ A) din propie inițiativă – caz în care putea dobîndi
bunuri pentru stăpîn, nu și a-l obliga
peculiul § B) la indicația stăpînului – caz în care putea atît dobîndi
bunuri pentru stăpîn cît și al obliga
§ În cadrul administrării peculiului – caz în care putea
obliga stăpînul în limita valorii peculiului

§ D) în cadrul administrării unui comerț terestru sau

maritim – caz în care putea obliga stăpînul nelimitat.
 § Dezrobiţii eau sclavii eliberaţi de către stăpânii lor prin utilizarea
anumitor forme. Sclavii eliberaţi se numeau liberţi, iar foştii stăpâni
se numeau patroni.
§ Formele dezrobirii. În epoca veche, dezrobirea se putea realiza
numai prin utilizarea unor forme solemne, care erau în număr de
trei:
§ • vindicta(nuia);
• censu;
• testamento.

DEZROBIŢII Dezrobirea vindicta se făcea printr-o declaraţie solemnă a

§ stăpânului în faţa magistratului. Magistratul aproba prin
pronunţarea cuvântului “addico”.
§ Dezrobirea censu se făcea cu ocazia recensământului persoanelor
şi bunurilor, care avea loc din cinci în cinci ani. Dacă cu ocazia
recensământului, un sclav era trecut din coloana bunurilor în
coloana persoanelor, era dezrobit şi devenea om liber.
§ Dezrobirea testamento se făcea printr-o clauză inclusă în
testament.
 § faţă de stăpânii lor erau desemnate prin cuvintele:
§ • bona;
• obsequium;
• operae.
Bona desemnează dreptul pe care patronul îl are asupra bunurilor
dezrobitului. La origine, patronul putea exercita acest drept chiar
în timpul vieţii
§ dezrobitului, adică putea dispune de bunurile dezrobitului după

Obligaţiile   voia sa. În dreptul evoluat, patronul exercita numai dreptul de a
dobândi bunurile dezrobitului, dacă acesta murea şi nu lăsa un
moştenitor.
dezrobitului § Obsequium era respectul pe care dezrobitul îl datora patronului.
Astfel, dezrobitul nu-l putea chema în judecată pe patron, chiar
dacă acesta i-ar fi încălcat drepturile.
§ Operae desemnează serviciile pe care dezrobitul le datora
patronului şi erau de două feluri:
§ • operaeoficiales,adicăserviciilepecarele-arputeaprestaoricine;
• operae fabriles erau serviciile care necesitau o anumită
calificare.
 § Colon – mic arendaș de pîmânt, care era liber din pucnt
de veder juridic, însă era dependent din pucnt de
vedere economic de prorpietarul pământului

§ Categorii
§ Coloni voluntari – preluau pământurile benevol în
Statutul juridic arendă

al  colonilor § Coloni siliți

§ În sec IV e.n. colonilor i-a fost interzisă părăsirea
pământului arendat, iar proprietarilor de pămînturi i-a
fost itnerzisă înstrăinarea pămîntului separat de colonii
care se flau pe acesta. Colonii au devenit sclavi ai
pămîntului.
 § Persoana juridică este o colectivitate care are un
patrimoniu propriu, dobândeşte drepturi şi îşi asumă
obligaţii distinct de membrii care o compun. Persoana
juridică are caput, are capacitate, pe care o numim
personalitate juridică.

§ Prima persoană juridică a fost statul roman, care avea

patrimonial său, ager publicus, venea la moştenire, avea
debitori.

persoana juridică § După modelul statului roman, au devenit persoane

juridice coloniile şi municipiile din Italia, iar mai târziu şi
în dreptul privat cele din provincii. Statul, coloniile şi municipiile aveau

roman personalitate juridică atât în domeniul dreptului public, cât

şi în domeniul dreptului privat şi erau desemnate prin
termeni precum universitas sau corpora.

§ Apoi au apărut persoane juridice şi în domeniul

dreptului privat, numite corporaţii, collegia. Întrucât, spre
sfârşitul Republicii, o serie de persoane juridice sau
implicat în viaţa politică, au fost luate măsuri pentru
îngrădirea activităţii lor.
 § Statul roman
§ Societățile de publicani/inspectori fiscali
Categorii § Colegiile
persoane § Asociațiile
juridice § Corporațiile religioase
§ Fundațiile
 § Atingeau scopul
Incetarea § Dizolvate de stat
persoanei § Toți membrii încetau din viață
juridice § Patrimoniu a dispărut sau a fost consumat