SEMINAR VII

PERSOANELE

Rezumat
Ca şi în dreptul actual, dreptul roman a cunoscut conceptele de
persoană fizică şi persoană juridică, dar sub o altă terminologie. Oamenii
apar ca subiecte ale raporturilor juridice, fie individual (persoane fizice),
fie organizaţi în anumite colective, în calitate de persoane juridice.
Dacă potrivit dreptului actual, orice fiinţă umană este o persoană şi
drept urmare poate participa la viaţa juridică, potrivit dreptului roman,
pentru ca o persoană să poată participa la viaţa juridică (să dobândească
drepturi şi să-şi asume obligaţii), trebuia să aibă capacitate sau
personalitate (caput) completă sau limitată.

Test de autoevaluarea cunoştinţelor

a) Care sunt categoriile de oameni liberi?

R: Oamenii liberi se impart in 2 categorii:

 cetăţeni;
 necetăţeni (latini şi peregrini)

b) Definiţi sclavia.

R: Sclavia (din latinescul medieval sclavus) desemneaza

conditia umana a persoanelor(sclavii) care lucreaza pentru un
stapan fara remuneratie si ce nu dispun de drepturi asupra
propriei personae.

c) Definiţi persoana fizică.

R: Oamenii apar ca subiecte ale raporturilor juridice, fie

individuale (personae fizice), fie organizate in anumite
collective, in calitate de personae juridice.
 d) Care sunt drepturile cetăţenilor romani? Definiţi ius civile.

R:Cetatenii romani aveau drepturi politice si juridice: (ius

commercii – dreptul de a încheia acte juridice, potrivit dreptului civil
roman, ius connubii – dreptul de a încheia o căsătorie valabilă, conform
dreptului civil roman, ius militiae – dreptul de a fi soldat în legiunile
romane, ius suffragii – dreptul de a alege, ius honorum – dreptul de a
candida la o magistratură în colonii), ius provocatio – dreptul de a
contesta o hotărâre.

Ius civile este ansamblul de norme juridice ce reglementeaza

relatiile numai dintre cetateni.

e) Enumeraţi formele de dezrobire.

R: Dezrobitii erau sclavii eliberaţi prin utilizarea anumitor

forme:
a) vindicta – declaraţie solemnă, însoţită de gesturi rituale, făcută de
stăpân în faţa magistratului (hunc hominem liberum esse volo – vreau ca
acest sclav să fie liber); era o procedură formalistă, și pentru ca stăpînul să
dezrobească sclavul trebuia să se producă o procedură de judecată. Pater
familias se înțelegea cu un terț și se adresa în instanța de judecată cu o
pretenție față de stăpîn și invoca că sclavul este om liber. Pîrîtul în urma
acestora recunoștea vina, și judecata pronunța sentința prin care dădea
victoria reclamantului. Și sclavul devenea om liber.
b) censu – trecerea sclavului între oamenii liberi cu ocazia efectuării
recensământului. În statul roman avea loc periodic recensămîntul, sclavul
înscris în această listă era considerat om liber.
c) testamento (dezrobirea testamentară) – direct (eliberarea sclavului
în momentul acceptării moştenirii) şi indirect (moştenitorul primea sarcina
de a dezrobi un sclav printr-un act ulterior şi distinct de testament).
După ce a avut loc actul dezrobirii,sclavul devenea și el om
liber,cetățean sau șef de familie,deci prelua condiția patronului. Numai că
libertatea sclavului era limitată, deoarece avea anumite obligații față de
patron:
- bona – dreptul patronului de a dispune de bunurile dezrobitului;
libertul trebuia să procure pentru patron, produse alimentare sau să efectueze
lucrări în interesele patronului său;
- obsequium – respectul pe care dezrobitul îl datora patronului;
- operae – serviciile datorate de către dezrobit patronului.
 f) Care sunt categoriile de oameni liberi cu o condiţie juridică
specială?

R: Oamenii liberi cu o condiţie juridică specială constituiau o

categorie cu un regim juridic special, creată cu scopul de a exploata munca
acelora care din punct de vedere formal nu puteau fi aduşi în stare de sclavie.
Erau oameni liberi dar stapînul nu avea dreptul asupra lor.
Persoanele in mancipio (semisclavi) erau fiii de familie vânduţi de
către părinţii lor în scopul realizării unui câştig (vânzarea era valabilă 5
ani, iar după a treia vânzare fiul ieşea definitiv de sub puterea
părintească), precum şi fiii de familie delincvenţi, abandonaţi în mâinile
victimei delictului. După expirarea termenului copilul vîndut venea sub
puterea tatălui de origine.
Addicti erau debitorii insolvabili, atribuiţi creditorilor lor.
Autocrati erau oameni liberi care se angajau ca gladiatori. Această
persoană în timpul angajării se numea sclav, și cînd termenul de angajare
expira persoana își recăpăta statutul de persoană liberă.
Redempti ab hostibus erau cetățeni romani care au căzut în sclavia
unui alt stat străin și erau răscumpărați de un cetățean roman. Persoanele
răscumpărate aveau obligația de ai plăti prețul de răscumpărare,în caz de
neachitare el era legat de răscumpărător.