3.

Persoanele

Persoana in dreptul roman reprezinta ca si astazi un subiect de drept titular de drepturi si

obligatii. Denumirea de persoana provine de la persuum care inseamna masca pe care actorii o
poarta pe scena facandu-se o paralele cu masca pe care fiecare individ o poarta pe scena juridica.
In viata de zi cu zi fiecare dintre noi asumandu-ne eun rol juridic pe scena juridica trebuie sa
manifestam o anumita conduita atat din perspectriva drepturilor cat si a obligatilor.
De asemenea termenulde persoana provine de la personare ( vocea care rasuna pe scena
juridica )
Cand vorbim despre persoana discutam in primul rand de capacitatea juridica a acestuia
aptitudinea de a a vea drepturi si obligatii .
Capacitatea juridica rperezinta aptitudinea generala si abstracta de a avea drepturi si
obligatii.
Capacitatea juridica in dreptul roman trebuie privita in capacitate de drept( astazi de
folosinta ) si capacitate de fapt ( astazi capacitate de exercitiu)
O persoana pana la 7 ani in dreptul roman se numeste infantes. Desi are capacitate de
drept nu are capacitate de exercitiu ( de fapt )
Intre 7-14 ani persoana are capacitate de fapt restransa fiind nevoie de incuvintarea
actelor sale juridice atunci cand incheie contracte, acte juridice din partea parintelui sau tutorelui
( un major ). Atunci cand pers resp nu a dobandit acea capacitate de fapt se numeste inpuber.
Impuberului cel care este minor va incheia acte juridice prin autorictatis interpositio ( prin
asistarea sa, prin completarea capacitatii sale de a exercita si drepturile si asi asuma obligatile).
Inca de la inceput trebuie sa va spun ca in dreptul roman trebuie sa facem distincti aintre
status libertatis, status civitatis si status fammiliae. Sunt trei statusuri care circumscriu persoana,
capacitatrea juridica a acestuia.
Status libertatis inseamna conditia juridica a omului liber. Vorbim despre o poersoana
care nu este sclav. Au acest status cetateanul roman, latinii si peregrinii.
Analizam si privim capacitatea juridica prin prisma lui status civitatis. Cetateanul roman
se bucura de cele mai multe drepturi in comparatie cu latinii respectriv peregrinii. Cel care este
cetatean roman se bucura de mai multe drepturi. Acestea sun ius civili, ius commerci, ius
connubi, ius sufragi si ius honorarum.
Ius civile- dreptul, prerogativa, capacitatea de a avea drepturile si obligatile prevazute de
dreptul civil roman. Oinsusirea de a fi subiect de drept roman.
Ius commerci- dreptul de a incheia acte juridice, de a incheia contracte. Dreptul de a
participa la viata juridica prin incheierea de acte juridice.
 Ius connubi0 dreptul, capcitatea de a se casatori dupa legile romane.
Ius sufragi- dreptul de a vota
Ius honorum- dreptul de a fi votat
Acestea sunt drepturile de care se bucura in plenitudinea lor cetateanul roman.
Vom observa ca in mod asemanator aproape in cvasitotalitate sunt recunoscute si latinilor
cu amendamentul ca uneori nu le sunt permise casatoriile dupa dreptul roman si de asemenea ius
sufragi si ius honorum/
Altfel latinii se bucura de ius civile, ius commerci si in anumite situatii dde ius connubi.
Defapt latinii reprezinta o categorie sociala intermediara care era recunoscuta de
cetateanul roman in perspectiva dobandirii cetateniei ulterioara. Era o categorie intermediara
asimilata cetatenilor romani. Latinii sunt oameni liberi care beneficiaza in cvasitotalitate de
prerogativele prevazute cetatenului roman cu anumite amendamente pentru ius sufragi si ius
honorarium.
Peregrinii nu sunt cetateni romai, sunt straini, li se recunoaste ius civile cand dreptul
gintilor se contopeste cu dreptul roman, ius commerci. Nu au ius connubi, ius sufragi si ius
honorum. Aceste categorii de persoana au status libertatis.
Raportandu-ne la dreptul roman in primul rand de cetaetanul roman se bucura d
eplenitudinea acestuia. In mod progresiv latinii si peregrinii dobandesc partial aceste capacitati
culminand cu acordarea statului cetatean in special pentru peninusla italica. In jurul anului 90-
100 i hr dupa 200 de ani dupa ce romanii cucerisera peninsula italica se acorda cetatenia romana
tuturor locuitorilor peninsulei italice cucerita militar in 266 i hr acordandui-se statul cetatean
fiecarui locuitor peninsulei. Urmeaza ca in anul 212 d hr inmparatul Caracalla sa acorda
cetatenia romana tuturor locuitorilor imperilor.
Desi cetateani roman nu toti se bucura de acelasi statut entru ca rolul cel mai important il
are pater familias.
Status familiae rerezinta conditia de a fi membru al familiei agnatice romane. Avem in
vedere in primul rand pe pater familias care el este recunoscut in exclusivitate ca fiind titularul
unui patrimoniu. Pater familias este cel care este in masura sa execute toate prerogativele. Pater
fmailias exercita urmatoarele puteri
Pater potestat- fata de copiii
Dominica potestat-fata de sclavi
Manus- puterea fata de sotia casatorita cu manus
Dominus-puterea fata de lucruri, bunuri
In familia romanacladita pe rudenia si legatura agnatica ( adica de subordonare ) pater
familias detine rolul central. El este persoana care detine si are capacitatea juridica absoluta,
aptitudinea de a avea toate drepturile si de a-si asuma toate obligatile recunoscute unui subiect de
drept.
Privind persoana din persp celor 3 statusuri, din pers de drepturi si obligatii de ale avea si
executa/ Face,m distincita intre cetateanul roman ( status civitatis), latini si peregrini.
In legatura cu latinii, carora li se recunoaste incet incet ius civile, ius commerci, ius
connubi, ius sufragi fara ius honorum. Latinii sunt Ș veteres, coloniari, iuniani. Latinii veteres
sunt cei din fosta confederatie condusa de romani. Ulterior romanii prin cuceririle lor intemeiasa
colonii acorda ius latii celor din aceste colonii. Latinii iuniani sunt sclavii dezrobiti prin mijloace
neformale. La antipodul status libertatis exista sclavul care nueste om liber este cunoscut bun res.
Acesti sclavi pot fi dezrobiti de stapanii lor prin trei mijloace Ș vindicta, censum si testamentum.
Vindicta reprezenta un ritual prin care se atingea cu nuiaua persoana respectiva si se sustinea ca
este om liber. Stapanul in acest proces fictiv nu se opune prin urmare se consfinteste, se dezleaga
sclavul de fostul stapan. Sclavul devine libert. Stapanul devine patron. Sclavul dezreobit urmeaza
conditia juridica a fostului stapan. Daca este eliberat, manumisiunea ( eliberarea) se realizeaza de
catre un cetatean roman, libertul devine si el cetatean roman. Nu are insa ius honorum ( dreptul
de a fi ales).
O alta modalitate de dezrobire este censum. Din 5 in 5 ani se inscrie in lista oamenilor
liberi sclavul de catre stapan ca om dezrobit.
Prin testamentum stapanul instituie o dispozitie testamentare prin care il elibereaza pentru
serviciile aduse pe sclavul sau. Aici vorbim de legatum per vindicatione potrivit caruia sclavul
respectiv este dezrobit. Astfel de sclavi devin liberti insas nu vor mai avea un patron ( pentru ca
fostul stapan decedase ).
Exista si modul de dezrobire prin fideicomis). Testatorul se incredinteaza ca
mostenitorului sau ii lanseaza o rugaminte si are incredere ca acesta il va dezrobi pe sclavul
respectiv. In acest caz dezrobirea nu opereaza in puterea testamentului ci ca urmare a
manifestarii ulterioare de vointa de catre fideicomisar ( mostenitorul testatorului ) in scopul
eliberarii acelui sclav. Acel sclav va deveni libert sub puterea mostenitorului ( patron ). Libertum
ramane a fi obligat in continuare cu anumite sarcini fata de fostul stapan. Aceste obligatii se
dneumes obseqium ( obligatia de respect fata de stapan, libertul nu poate sa stea ca martor
impotriva patronului sau pentru ca altfel ar putea reintra sub piuterea dominicana), operae
( oficiales si fabrilies, este tinut in continuare sa presteze anumite servicii pentru patronul sau
Pater familias exercita acele puteri, el detine plenitudinea puterilor, capacitatilor juridice
pentru ca pater familias este titularul de drepturi si obligatii in sensul ca este titularul unui
patrimoniu. Fii de familie, descedentii se afla sub patria potestas. Lor nu li se recunoaste aceasta
aptitudine de a avea un patrimoniu. Familia agnatica este bazata pe lagatura de rudenie
agnatiunea. Agnatii sunt cei care se afla sub aceeasi putere. Cei care sunt legati intre ei de
aceeasi putere. Cei care s-au aflat sub aceeasi putere odinioara. Desigur ca la moartea lui pater
familias fii de familie devin la randul lor pater familias. Nu mai au o putere exercitata asupra lor.
EI vor fi titularii acestor puteri. Ei devin pater familias. Candd sunt su puterea unei persoane,
acele persoane aflate sub puterea altuia s enumesc alieni iuris. Cel care ecercita in mod
independent puterea neavand deasupra sa alta putere se numesc sui iuris. De aceea cand vom
vorbi de mostenire prima clasa de mostenitori sunt alcatuiti din sui heredes.
Aceasta legatura de rudenie generata de puterea unica a lui pater familias confera drepturi
si obligatii ( drepturi succesorale).Fiind ruda au acest drept succesoral. Treptat insa cogantiunea
ca legatura de sange i se recunosc anumite valente juridice in sensul ca va inlocui progresiv
agnatiunea ca rudenie civila in stabilirea drepturilor succesorale. Daca la inceput cognatiunea
reprezinta un impediment relativ la casatorie in sensul ca nu se puteau casatori descendentii cu
ascendentii sau cu colateralii. Colateralii de gradul 4 se pot casatori intre ei. Cognatiunea in
perspectiva drepturilor succesorale nu este releveanta. Cognatiunea conteaza deocamdata in
privinta casatoriei.
In dreptul roman exista ca si forma a casatoriei, casatoria sine manus si cu manus.
Casatoria cu manus presupune ca femeia cade sub puterea maritala a sotului. In urma unui ritual
prin care se impartaseste femeia dintr-o paine din tr-un aluat fareus in prezenta a 10 patricieni
( martori) femeia purtand un voal rosu ( culoarea zeului Marte ) este impartasita la cultul
stramosilor zeificati ai sotului din acea paine speciala fareus ( casatoria confareatio ) in cadru
acestui ritual. Femeia cade sub puterea maritala a sotului. Copiii care se nasc in aceasta casatorie
se nasc sub patria potestas a tatului lor . Sotia este sub puterea manus a sotului. Din punct de
vedere juridic sotia are statutul de loco sororis ( sora cu copiii ei). Ei sunt agnati pentru ca ii
leaga puterea unica a lui pater familias. Fiind agnati au drepturi succesorale. Adica patrimoniul
lui pater familias va fi impartit de agnatii sai. Daca sui heredes nu exista vin la mostenire agnati
proximus iar daca nu exista nici acestia vin gentili. La casatoria cu manus femeia ( sotia ) se afla
pe acelasi palier cu copiii sai ( loco sororis-sora cu copiii ei ) au drepturi succesorale reciproce.
Casatoria cu manus se mai realizeaza prin coemptio si usus.Coemptio reprezinta vanzarea sotiei
catre viitorul sot. Se utilizeaza ritualul de la mancipatiune care la origine este destinata lucrurilor
mancipi dar este adaoptata si adaptata si pentru caderea sub puterea lui pater familias.
Usus- cand in urma coabitarii femeii cu barbatuluui timp de un an la sf anului respectiv
ea cade sub puterea maritala a barbatului ca si uzucapiunea. Usus poate fi utilizat de latini,
plebei, confareatio doar patricienilor, La inceput au acces la confareatio doar patricieni, la
coemptio patricienii iar usus unde au acces si plebeii.
Casatoria sine manus cand femeia nu cade sub puterea maritala a barbatului. Nu se mai
utilizeaza niciun ritual ci simplul consimtamant este suficient existand afectio maritalis pentru a
se realiza aceasta comuniune. Neintrebuintandu-se acele formalitati femeia numai cade sub
puterea familiara a barbatului. Ea ramane agnata cu cei din familia de origine. Copiii care se nasc
in cadrul acestei casatorii intrra sub puterea patria potestas a tatalui lor. Femeia nascuta sine
manus nu dobandeste drepturi succesorale in familia sotului sau. Nu au drepturi sucesorale
reciproce mama cu fii sai.
De aceea incet incet se recunosc anumite drepturi succesorale si cognatiei. Primii pasi
sunt facuti prpin doua sesnatrusconsulte tertulian si orisitian. Prin senatusconsultul tertulian se
recunoastc drepturi succesorale mamei fata de copiii ei care ar deceda. Mama isi poate mosteni
in virtutea senatusconsultului tertulian copiii ( rude de sange) . Pot beneficia de acesta doar cele
care beneficiaza de ius liberorum ( ingenua cu trei copiiisi liberta cu 4 copii). Octavian Augustus
le recunoaste anumite drepturi. Aceste femei isi pot mosteni copiii. Mama cognata cu copiii ei isi
mosteneste copiii daca acestia la randul lor nu au copii, nu au mostenitori legitimi pentru ca daca
acestia au copii, acei copii vor mosteni. Daca exista frati consacvini ai decedatului (de tata) acei
frati ai decedatului au prioritate inainte mamei. Mama imparte cu sora consacvina averea
succesorala
Dupa senatusconsultul orsitian din anul 178 d hr si copiii care nu sunt agnati cu mama lor
isi pot mosteni mama inainte tuturor agnatiilor mamei desi d.p.d.v. al agnatiunii sunt straini. Dar
totusi iata ca acestia pot veni la mostenirea mamei lor.
Ulterior pretorul stabileste patru caategorii de mostenitori pretorieni
Bonorum posesi unde liberi- fac parte toti descendentii lui pater familias chiar daca intre
acestia s-a rupt legatura agnatica. Exemplu pater familias poate sa emancipeze pe unul din copiii
sau astfel acesta din alieni iurisi devini sui iuris. Inceteaza puterea parinteasca. Rupandu-se
puterea agnatica fiul emancipat nu ar mai avea drepturi succesorale pt ca numai este ruda civila
cu tatal sau. Dar pretorul intra si spune asa vor intra in prima categorie si vor imparti per capita
toti decendentii chiar daca au rupt legatura cu pater familias. Numai ca emancipatul atunci cand
vine la mostenire este obligagt sa raporteze toata averea sa dobandita ca sui iuris prin colatio
bonorum. Aduce toata averea sa, o reuneste cu cea a defunctului iar atunci toti descendentii vor
avea acces la averea astfel constituita. Se observa din nou ca cognatiunea prezinta aceste valente
juridice.
Bonorum posesi unde legitimi-agnatii culeg in al doilea rand.
Bonorum posesio unde cognati- vor culege mostenirea acele persoane rude de sange cu
decuius in absenta agnatilor.
Bonorum posesio unde tucson
Fata de ficele sale pater famlias este titularul patrimoniului, averii. Descendentii sai
contribuie la dobandirea, marirea, cresterea, averii lui pater familias. Ei devin sui iuris si pot
deveni si ei titulari de patrimoniu. Pana la moartea lui pater familias ei nu au patrimoniu. Li se
poate constitui un peculiu profecticiu. Se creaza o universilitate de fapt, se reunesc anumite
bunuri si se dau spre administrate fiului de familia. Acesta astfel administreaza acele bunuri
constituite in peculiu profecticiu. Fiul de familie nu este totusi titular de patrimoniu. Bunurile
respective raman in patrimoniu lui pater familias. Numai ca se creaza astfel o subdiviziune pe
care o administreaza fiul de familie. Fiul de familie in administrarea bunurilor respective incheie
acte juridice cu terte persoane. Efectele contractului se repercurteaza in patrimoniul lui pater
familias. De obligatii raspunde pater familias. Fiul de familie nu se poatre obliga juridic, pentru
ca el nu este titular de patrimoniu. Pater familias raspunde in fata tertilor contractanti in limita
peculiului, Fiul de fmailie ii poate face situatia mai buna stapanului sau. Dar cand se pune
problema unei obligatii nu se recunoaste valente juridice a unei obligatii juridice asumate de fiul
de familie. De aceea tertul contractant, creitorul fiului de familie este creditorul lui pater
familias. Pater familias raspunde fata de creditor. Iar atunci pretorul a creat anumite actiuni prin
intermediul carora tertul contractant il poate trage la raspundere pe pater familias, actiuni numite
adictice qualitatis. Creditorul care a intrat in realtii cu fiul de familie in administr peculiului il va
actiona pe pater familias in justitie tragandu-l la raspundere prin intermediul unor actiuni cu
caracter alaturat care sunt in numar de 5 actio exercitoria, actio institutoria, actio de quod iusu,
actio de peculiu et ved inverso, actio tributoria. Prin intermediul acestor actiuni creditorul are
actiune impotriva lui pater familias pentru ca pana la urma efectele contractelor se repercuteaza
in patrimoniu lui pater familias.
Actio exercitoria- obligatile fiului d familia care are in administrare un vas pe mare astfel toate
obligatile asumate se repercuteaza in patrimoniu lui pater familias. Prin actio exercitoria
inseamna ca fiul de familia l-a reprezentat pe pater
Actio institurio- un comert pe uscat
Actio de peculium inverso- fiul de familie are un peculiu. Il poate urmari pe fiul de familie in
limita peculiului timp de un an. In acelasi timp creditorul il poate urmari pe pater familias cata
vreme fiul de familie se afla sub paterea acestuia. Il urmareste pe pater familias pt ca se
considera ca fiul l-ar fi reprezentat pe acesta in limita peculiului. Tragerea la raspundere este
limita la valoarea peculiului. Daca insa fiul de fmailie a procurat anumite valori pt pater famlias
atunci creditorul are oo actiuna de inreverso ( limita imbogatirii fara justa cauza ) impotriva lui
pater familias dincolo de peculiu pt plus valoarea adaugata de fiul de familie prin actul incheiat
cu tertul
Actio tributoria- atunci cand ar intra in faliment fiul de familie in privinta fondului de comert
creat de pater familias. In momentul cand comertul esueaza, intra in incapacitate de plata se intra
in plata.
Fata de fiul de familie si pater familias are niste drepturi. Pater familias deduce mai mult decat
ceilalti creditori din peculiu.

Momentul dobandiri capacitatii personalitatii de catre o persoana care are status libertatis
Persoanele carea u status libertatis sunt oamenii liberi cetatenii romani, latini si pelegrini
In functie de conditia juridica de latin si peregrin au anumite drepturi si li se recunosc anumie
obligatii potrivit dreptului roman.
Capcitatea juridica repre aptitudinea de a avea drepturi si obligatii. Se dobandeste la nastere. E la
aceasta regula exista o exceptie. Potrivit principiului infans conceptus pronatum habetur votiens
de commodis aeius egitur o persoana se considera nascuta la conceptie cu conditia ca ea sa se
nasca vie. O persoana se considera nascuta inca de la mometul conceptiei atunci cand este vorba
de drepturile sale. Aceasta capacitate juridica se dobandeste inca de la momentul conceptiei.
Momentul conceptiei este situat intre a 181-a zi si a 300-a zi anterioare momentului nasterii. O
persoana cand se pune problema drepturilor sale iata le dobandeste anticipat inca din perioada
respectiva. De exemplu atunic cand se pune problema cond juridice unui copil nascut in cadrul
casatoriei spunem ca urm cond juridica a tatului de la moimentul conceptiei. Daca tatal sau era
cetatean roman ulterior pierzandu-si cetatenia, la mom conceptiei atunci copilul ss nascut
cetatean roman.O alta regula este ca un copil urmeaza cond juridica a mamei inafara casatoriei
de la mom nasterii. El dobandeste statusul mamei de la mom casatoriei. Daca mama este cetatean
roman la mom nasterii el dobandeste calitatea de cetatean roman. Daca mama este latina in mom
nasturii atunci el dobandeste calitatea de latin. Totusi in mod exceptional daca in perioada
conceptiei mama a fost un moment libera fiind vorba de drepturile copilului prin urmare copilul
respectiv dobandeste conditia de om liber. Copilul casatorit in cadrul casatoriei urm cond juridica
a tatalui din mom conceptiei iar inafara casatoriei urm cond juridica a mamei de la mom nasterii
cu abaterea ca daca mama a fost in perioada sarcinii un mom liber atunci el va urma cond
juridica de om liber.
Atunci cand in cadrul casatoriei o pers sui iuris cade in captivitate el devine sclav intrebarea care
se pune daca el isi pierde patria potestas. In principiu da pentru ca numai esete om liber dar daca
el se reintoarce din prizonierat el este considerat ca nu a pierdut patria potestat el este potrivit
legii Cornelia bazat pe o fictiune si se considera ca nu si-a pierdut libertatea. Devine sclav si se
reintoarce in vrtutea lu i ius pos liminium reglementat de lex cornelia este considerat ca nu si-a
pierdut nicio clipa libertatea cu alte uvinte patria potestas se conserva. NU se aplica ius pos
liminium cand vorbim de stari de fapt. Patria potestat este o stare de drept.
Raportat la casatorie intrebarea este daca pater familias reintors din captivitate se poate consedire
ca a reluat rel de casatorie, si-a conserv statutul de pers casatorita. Avand in vedere ca casotiria
se bazeaza pe o comunniune in fapt, vorbim de ostare de fapt astfel ius pos liminium nu se aplica
pentru ca vorbim o stare de fapt, casatoria repr coabitarea, coabitarea nu a mai avut loc intervine
divortul. Relatia dintre sot-sotie este intemeiata pe coabitarea, comuniunea, un fapt intre cei doi
lucru ce nu s-ar mai intampla.
La fel se pune problema daca o persoana inainte de a intra in captivitate a stapanit un bun in
calitate de posesor. O pers in calitate de posesor, stapan in fapt este pe cale de a uzucapa bunul,
de a deveni proprietar prin posesiue indelungata. Perioad ain care pers respectiva a fost in
captivitate nu se calc la term uzucapiunii pt ca posesia repre stapanirea fapt, fapt care nu s-a mai
realizat.
In virtutea lui ius post liminium starile de drept se conserva, starile de fapt nu mai prsista. Starea
de fapt nu este acoperita prin aceasta fictiune. Aceasta in legatura cu dob staturilor, cu pierderea
acestora si recastigarea acestor statusuri.
Sclavia
Sclavul nu este considerat om liber, este considerat lucru res.Sclavii nu pot intemeia o casatorie
dar ei pot coabita in asa nu mitul contubernium ( casatorie de fapt) unde sclavii pot trai in
comuniune, pot avea copii din comuniunea respectiva insa ei nu au capacitate juridica.
Sclavii pot sa-si dobandeasca libertatea prin manumisiune ( dezrobire ) . Dezrobirea se porduce
prin 3 frome vindicta, censum si testamentum. Dupa ce sunt eliberati sclavii capata statutul de
liberti. Au fata de fostul stapan anumite obligatii obligatia de respect ( obseqium), oblilgatia de a
presta anumite servii ( operae fbariles si oficiales) si bona ( inseamna ca tot ce dobandeste
sclavul ca om liber va reveni lui pater familias sub forma unui peculiu la moartea sclavului, ei nu
pot testa astrfel ca se deschide mostenire legala unde patronul are vocatie, va culege tot ce
agoniseste libertul respectiv) . Anumiti sclavi dezrobiti prin mijloace nonformale capata statutul
de latini iuniani car ein virtutea legii iulia norbana. Averea lor va fi culeasa de fostul stapan
oentru ca ei nu pot testa,
In legatura cu status libertatis, cu oamenii liberi resp sclavii trebuie sa mai remarcam o categorie
intermediara. Aceasta categorie se numeste oameni semi-liberi sau oameni aflati in semi-sclavie.
Oamenii semi-liberi sunt pers in mancipio ( copiii lui pater familias in timpul cand sunt vanduti
de 3 ori consecutiv, dupa fiecare vanzare copilul ( se utilizeaza mancipatiunea ca mod de
vanzare) , dupa 5 ani copilul reintra in sub puterea lui pater familias dupa care tatal il poate vinde
a 2-a oara ( dupa 5 ani copilul se reintoarce) numai cand l-a candut a 3-a oara acesta iese de sub
puterea pater potestas . In toata aceasta perioada copii se numesc in mancipiio iar pin perioada
cand sunt vanduti altor persoane au acest statut intermediar de in mancipio. In toataa aceasta
pero=ioada au status de pers semi-liberi sunt la dispozitia lui mancipiens care val munca acestor
fii de familie cand vorbim de fiica de familie este nevoie doar de ovanzare mom in care se rupe
leg cu pater fmailias.
Alte pers aflate in semi-libertate sunt addicti. In dreptul roman creditorul se adreseaza justitiei,
castiga in justitie, i se recunpaste dreptul. Jud da o sentina prin care obliga pe debitor sa-si
onoreze datoria. Ulterior creditorul care a castiat procesul se reintoarce la magistr si acesta
printr-o legisasctiune in executare ( manus injectio) il incredinteaza pe debitor creditorului. In
toata aceasta perioada el se afla intr-o stare de semi-sclavie, el va trebui sa-si plateasca datoria
fiind la disp si sub puterea creditorluli dac anu cumva acesta il vinde peste Tibru si se trans in
sclav.
Mai exista si alte persoane aflate in aceasta stare. Redentia hostibus. Insemna ca o pers care a
fost rascumparata de la inamic de catre un cetatean roman ( era sub efectul sclaviei), fiind rasc
cva trbeui sa-si plateasca pretul libertatii fata de acel cetatean care l-a rascumparat si intoata
aceasta perioada acea persoana se alf aintr-o stare semi-libera.
Casaoria romana
Casatoria romana se intemeiaza pe affectio maritalis ( intentia de a incheia o casatorie). Casatoria
se materializeaza prin trei forme conffaratio, coemptio si usus ( este casatoria cu manus cand
femeia cade sub puterea maritala a barbatului). Mai tarziu se imbratiseaza si casatoria sine manus
unde numai trebuie resp fformalitatile si prin acordul de vointa al viitorilor soti se intemeiaza
casatoria sine manus. In casat sine manus femeia ramane sub puterea patria potestat a tatalui ei
din fosta familie. Ea are vocatie succesorala in fosta femeie. Ea nu devine agnata cu familia
sotului ei. Ea mosteneste in familia de origine. Se recunosc anumite drepturi succesorale intre
mama si copiii ei nascuti in casatoria sine manus prin orsitian si tertulian si edicte magistrati
( bonorum posesi unde cognati)
Atunci cand vorbim despre sine manus tatal femeii poate sa implice in divortul celor doi soti
avand puterea sa desfaca aceasta casatorie unde sotia ( fiica lui pater familias) nu se afla sub
puterea manus a sotului ei. Tatal femeii are puterea sa desfaca acea casatorie recunoscandu-i-se
aceasta prerogativa printr-o actiune in exhibendi sa desfaca acea casatorie lucru ce nu se poate
intampla la casatoria cu manus cand vorbim de conffareatio unde actiunea de desfacere a
casatorie se numeste disfarratio unde sotii prin acord pot desface casatorie. Coemptio-( femeia
este vanduta pe un sestert) vanzarea femeii care cade sub puterea barbatului prin acelasi mod
simetric femeia poate iesi de sub puterea lui pater familias prin divort.
IN legatura lui usus prin coabitareatimp de un an cand femeia intra sub puterea maritala
barbatulu in tot timpul acesta femeia beneficiaza ius tri nocti ( de a lisi trei nopti de la casa
barbatului si atunci se intrerupe cursul acelui usus in scopul intemeierii casatroriei zadarnicandu-
se intemeierea casatoriei respectiva)
In legatura cu coemptio ca mod formal , acest mod de a intra sub puterea cuiva este utilizat si in
alte scopuri. Femeia ramasa vaduva este agnata cu agnatii sotului ei. Pana la Claudiu femeia nu
poate testa, ea testeaza doar cu acceptul tutorelui ei ( unei femei i se impune un tutore, tutorele
provine din randul agnatilor sotului). Acestia nu i vor permite sa instraineze averea la care au
drept succesoral. Femeia nu poate dispune de bunuri fara acceptul tutorelui. Oentru a iesi de sub
puterea agnatica ea se auto-vinde unei alte persoane, rupe legatura cu agnatii respectivi, se pune
sub puterea altei persoane si acea persoana o elibereaza, in sensul acesta femeia dobandind
statutul de liberta. Liberta in raport cu ingenua din acest punct de vedere este mai avantajos pt ca
ea poate testa fara a mai fi incorsetate de vointa agnatilor, a unui tutore agnat. In momentul in
care se auto-vinde ea a reusit sa intrerupa legatura agnatice. In aceste conditii femeia capatand
statutul de liberta aare posibilitatea sa dispuna libera de averea respectiva ( cu care a intrat si s-a
autovandut).
In timpul lui Augustus prin ius liberorum se permite ca ingenua cu 3 copiii si liberta cu 4 copiii
sa testeze adica sa incheie testament prin care sa-si lase averea cui doreste.
Tot coemptio este utilizat tot de femeie care se poate pune sub puterea unu batran, in felul acesta
ea rupand legatura agnatica, ea nu mai e tinuta de costurile uriase ale intretinerii cultului
stramostesti( o femeie casatorita cu manus este obligata sa perpetueze acel cult). Pentru a se
dezroba ea gaseste aceasta modalitate de a iesi de sub puteerea agnatica. Se pune sub puterea
unei persoane in varsta iar la decesul acestei persoane ea devine libera dar in acelasi timp s-a
degrevat de aceasta obligatie.
Casatoria sine manus este o casatorie neformala, tatal femeii putand rupe casatoria avand
prerogativa de a interveni si a obtine divortul, desfacerea casatoriei.
In legatura cu casatorie ne-am mai putea referi la un aspect legat de a doua casatorie. Atunci
cand inceteaza prima casatorie fie ca urmare a decesului sotului fie ca urmare a divortului,
femeia este obligata sa respecte un termen de 10 luni de vaduvie, de doliu, perioada in care s-ar
putea naste un copil. Tocmai pentru an u exista incertudinea privind apartenenta paternitatii
copilului pentru a nu interveni turbatio sangvinis.Femeia daca naste in aceasta perioada, ea se
poate casatori mai devreme pt ca evident copilul aparitne fostului sot si sigura ca n-ar mai fi
temeiul respectarii acestei abstentiuni de a se casatori in 10 luni ulterioare decesului sotului ei. In
aceasta perioada femeia este urmarita =, declarand ca este insarcinata, de agnatii sotului, tocmai
pentru a nu improviza un mostenitor cu vocatie succesorala dar al carui tata sa fie alta persoana.
In acelasi timp exista si riscul ca femeia sa-si ucida fatul si incest fel sa-l lipseasca pe pater
familias de un mostenitor, de a mosteni pe pater familias, care ar fi fost descendentul sau. Din
nou agnatii sunt interesati si vor urmari pe femeia care ar putea sa-l lipseasca pe pater familias de
un mostenitor.
Atunci cand femeia se recasatoreste dupa cele 10 luni ea va intemeia o familie cu o alta persoana
straina de familia agnatica de care sse gasea Pars binibus- atunci cand se recasatoreste e tentat sa
lase mostenirea noului sot ( indiferent ca vorbim de barbat sau femeie) in detrimentul copiilor
din prima casatorie. Pentru a se preintampina acest risc s-a impus o regula potrivit caruia sotului
din a dous casatorie nu-i poate fi lasata o parte din mostenire mai mare decat partea cea mai mica
obtinuta de unul dintre descendenti. Asta inseamna ca in a doua casatorie defunctul, testatorul nu
poate testa sotului din a doua casatorie, dezavantajand copoii din a doua casatorie, nu poate lasa
prin testament o parte mai mate deacat cota cea mai mica lasata descendentilor din prima
casatorie. Sa spunem ca ofemeie are 3 copii din prima casatorie, aganti cu tatal lor, mama lor.
Tatal lor decedeaza, mama lor se recasatoreste si dispune de avere in faavoarea sotului din a
doua casatorie in detrimentul coiilor din prima caatorie. S-a pus o pavaza si s-a stabilit ca in a
doua casatorie mama nu poate lasa prin testametn sotului din adoua casatorie mai mult decat ar
obtine cel mai dezavantajat copil din prmia casatorie. Sotul din a doua casatorie pierde in
momentul in care se recasatoreste asupra lucra nuptialis in favoarea copiilor din prima casatorie
pastrand numai uzufructul. Lucra nuptalis reprezeinta dota donatiunea devenita valabila prin
moartea sotului donator precum si cea ce s-a dobandit prin lultimele dispozitii ale sotului
dcecdedat. Defunctul in timpul vietii a facu tanumite donatii sotului sau supravietuitor. Dota cu
care sotia a venit in cadrul casatorie ceea ce a primti de la soutl defunct in momentul in care
acela a testat, dreptul de proprietate saupra acestor bunuri treece la copiii din prima csatorie, ea
pastrand doar uzufructul, dr de proprietate trece asadar la copiii din prima casatorie. Vorbim de
reglementarea unor masuri de protectie pt copiii din prima casatorie pt ca in prima casatorie sotul
supravietuitor e tentat sa valorifdice averea sa in detrimentul copiiilor care trebuie respectati,
copiii care vor trebui sa obtina drepturi asupra acelei averi. Nu poit fi dezavantajati prin
recasatorie de catre parintele lor fiindu-le conservate anumite drepturi asupra lucra nuptalia. Deci
prin testament sotul care s-a recasatori nu poate dezavantaja copiii din prima casatori e lasandu-i
averea intreaga sotului din casatoria 2.
Concubinatul reprezinta o casatorie de fapt. Anumite persoane pot trai si in acest regim
fara a utiliza formele pentru incheierea unei casatori i legitime ( iusta npoptia). In concubinat
copiii sunt copii naturali. In ce masura acesti copii au dreptul succesorale? Pentru ca inafara
casatorie se pune intrebarea ce drepturi succeosrale au copiii acestia naturali, copii nascuti din
concubinat inafara casatoriei. Trebuie retinut ca si acestor copii pana la urma li se recunosc
anumite dr succesorale plecand de la rudenia de sange. Pentru ca ei sunt cognati cu parintii
naturali. S-a stabilit ca daca unul dintre parinti are copii legitimi ( nascuti in cadrul unei casatori)
dar arre si copii naturali ( din concubinat) nu poate sa le lase prin testament copiilor naturali mai
mult de cat a 12-a parte din avere. Deci copiii naturali in concurs cu copiii legitimi, copiii
naturali nu vor putea primi printr-o dispozitie trestamentara tot in scopul protejarii copiilor
legitimi nu vor putea primi mai mult decat a 12-a parte din avere. Printr-o dispozitie testamentara
parintele natural poate dispune in favoarea copiiilor naturali ca si acestia sa primeasca o parte din
mostenire dar nu mai mult decat a12-a parte. Dealtfel copiii naturali impreuna cu mama lor vor
primi in lisa unor mostetnitori legitimi o a sasea parte din averea tatalui lor natural in conditiile
in care acel defunct nu are copii legitimi. Daca are copii legitimi acestia vor avea prioritate.
Poate testatorul ( pater familias) sa dispuna si in favoarea copiiilor naturali dar numai mult decat
a 12-a parte. Daca nu are copii legitimi se recunoaste pe cale legala o cota a copiiilor naturali
impreuna cu mama lor de a 6-a parte din avere restul de 5/6 fiind mostenitorti de agnatii
defunctului. Este o particularitate prin care se recunosc dr succesorale si copiilor naturali.
Atunci cand s-ar lasa un testament in favoarea unui strain in dispretul si neglijand copiii lui e o
problema legata de actul de ulitma vointa. E adevarat ca defunctul considera ca prin ultima
vointa averea sa trebuie sa ajunga in mainile unui strain dar in acelasi itmp nu trebuie sa omitem
ca el are niste descendenti. Acesti descendenti pana in momentuul in care pater fmaailias a
decedat ei au fost persoane alieni iuris. EI dobandesc calitatea de sui iuris cu dr asupra averii prin
moartea lui pater familias. S-a intervenit de catr epretor si sa creat actiuni=ea querera inoficiosa
testamentum prin care se considera ca a fost neglijata datoria officium de iubire fata de
dedscendenti si s-a prezervat un sfert din avere acestor copii in ciuda vointei testatorului care si-a
dorit sa lase toata averea unui strain. Vorbim de ceea ce astazi se numeste rezerva succesoral.
Anuimte pers sunt mostenitori rezervatori. Ca si astazi copiii, sotul supravietuitor si parintii au o
rezerva succesorala in ciuda vointei titularului averii, testatorului.
Tutela si curatela ca mijlaoce de protecetia a impuberilor, a minorilor si a femeii in dr roman.
Identificam anumite persoane care au capacitate de a fi subiect de drept ( tuitular de dr si
obligatii_ si totusi nu-=si pot executa drepturiloe din cauza care tin devarsta lor sau de sex saua u
anuite lipusri mintale ( incapcaitati de fapt).Aceste pers au capacitate juridica dar sunt in capabile
in sensul ca nu-si pot exercita dr si asuma obligatiile in mod independent, singular. Se considera
ca nu au vointa necesara, nu au discernamantul in ca cristalizat, nu au o judecata suficienta pt a
aprecia consecintele actului juridic. Acestor persoane li s-au retinut ca mijlaoce de protectie
tutela si curatela. Tutela se impune cand se impune incapacitate de fapt fdatorita varstei sau
sexului sucesului. SI avem tutela impubetului, tutela impuberum si tutera mulierum. Curatela pe
dea alta parte a fost instituita in cazurile in care lispurile mentalese infatisau ca niste incapacitati
accidentale. Aici vorbim de furioses, dementes care desi ar avea varsta necesara, varsta majorului
de peste 14 ani totusi ele in anumite situatii nu au acest disceranmant, nu au reprezentarea
limpede a consecintelor actelor lor.
Tutela impuberului
Impuberii sunt acest epers care nu au ajuns la varsta pubertatii ( baietii 14 ani, fetele 12 ani).
Copilul su b aceasta varrsta ramai sui iuris ( el numai are pater familias, el insusi este pater
familias) ei au devenit persoane sui iuris care titulare de patrimoniu ar fi in situatia in care sa-si
ecexrcite asceste dr si obligatii insa din cauza varstei ei suporta aceasta restrictie din cauza
varstei dneavand reprezentarea consecintelor acetelor lor iata ca vor beneficia ceeea ce numim
tutela. Cei care sunt pusi usb tutela se numesc pupil/pupila. La inceput aceasta tutela s-a impus pt
a asigura drepturile eventuale ale rudelor agnatice din partea pupilului la averea acetstora in caz
de moarte si numai alaturi de acest scop apare tutorele, La incpeut protectia s-a impus asupra
pupilului pt a proteja asadar averea agnatilor in sensul in care pupilul ar fi incheiat acte juridice,
contracte prin care ar fi afectat asadar continutul patrimonial, ar fi instrainat valori patrimoniale
din patrimoniu respectiv, patrimoniu la care ar avea vocatie succesorala ceilalti agnati. Si atunci
pupilul devenind sui iuris, titularul patrimoniului el putea prin urmare ca titular al patrimoniului
sa dipsuna asadar de dr din patirmoniul respectiv pana la urma in defavoarea agnatilor care
finalmente ravneau si dobandeau aceatsta avere a persoanei sui iuris culegand averea aceasta
care risca sa fie diminuata prin acte ale pupilului care i-ar fi lezat. Mai tarziu autoritatea publica
s-a interesat tot mai mult de gestiunea tutorelui si astfel tutela din potestas ( puterea de care
dispuneau rudele agnatice) s-a transformat cu itmpul intr-i rapsundere chiar o sarcina pt tutore
care ar fi trebuit sa protejeze pers impuberului inca neajungand la varsta maturitatii l acare a-si
dea seama de consecintele actelor lor. Tutela se instituie prin testament, lege sau actul
magistreatului. DE aceea disitngem tutela testamentara, legitima si dativa.
Tutela testamentara
Prin testament pater familas putea numi un tutore pt persoanele de sub autoritatea lui. Asadar pt
impuberii care prin decesul parintelu ar deveni sui iuris si pt femeia ramasa vaduva pana la
remaritare s e instituite tutela prin testament. Practic testatorul fizxwaza el tutorele atat pt copiii
lui impuberi sau pt femeia ramasa vaduva. Acest tutore este desemnat de catre testator, de catre
patrer familias in conditiile in care averea sa ar fi incaput pe mana impuberilor sai care ar fi avut
nevoie de incuviintarea contractelor care se incheiau cu privire la aceasta avere. Instituirea tutelei
se facea printr-o formula sacramentala.a. Cand tutorele nu a fos numit in forma cuvenita atunci
avea loc confirmatio din partea autoritatii. Daca testamentul nu satisfacea exigentele de forma
prin insttuirea tutorelui printr=o formula sacramentala atunci sigur ca autritatea acopera aceasta
viciu de forma prin confirmatio.

Tutela legitima
Functioneaza cand nu estxista tutore numit prin testament. In acest caz au dr la tutela acele
persoane care ar veni la succesiunea copilului daca acesta ar muri. Asadar agnatii cei mai
apropiati. Desigur in ipoteza unui dezrobit atunci patronul acestuia, ori copiii patronului sunt
tutori a libertului ramas impuber. Pt persoanele impubere liberti tutorele este patronul. Tutela
legitima este asadar deferita, impusa acelora care erau chemati prin lege la o anumita succesiune
a copilului reprezentand mai tarziu o sarcina pt persoanele care ulterior se bucurau de folosul
mostenirii la care aveau vocatie.
Tutela dativa
Se instituia cand pers impubera nu avea un tutore nici testament nici legitim. Cand nu ai nici
testament nici nu se institui prin lege deoarece nu exista agnati in cazul acesta s-a acordat
prertorului asistai de majoritatea tribunilor dr de a nuim un tutore prin lex aetilia ( 188 i hr.). Prin
lex aetilia pretorul asistat de majoritatea tribunilor desemneaza un tutore in conditiile in car enu
exista tutela testamentara sua tutela legitima. Iin provincie au competenta de a desemna un tutore
guvernatorii prin legile iulia si titia. Desi atributiile tutorelui cuprind treaga adminsitrare a averii
totusi pretorul putea institui un anumit tutore dandu-i o insarcinare speciala.Spre exemplu in
cazul cand pupilul avea un proces cu tutorele sau. Cand pupilul avea un tutore desemnat prin
testament sua legitim insa in anumites ituatii exista un conflict intre tutore care adm averea
pupilului si pupil pretorul pt a preintampina conlfictul de interese desemna un tutore neutru. Cel
care il repre asadar pe pupil in proceusl sau. In procesul cu tutorele sau pupiulul nu putea fi
reprezentat de aceeasi persoana. De aceea magistratul desenma el un tutore insarcinat cu adm,
reprezentarea cauzei pupilului in acest proces interesele fiind antagonice din pers tutorelui cu
care intrase in litigiu.
In ceea ce priveste capacitaeta de a fi tutore nu se cerea in dr vechi decat calitatea de cetatean
reoman. Bineinteles neatins de pata infamiei. Adica un cetatean roman care sa nu fi fost
sanctionat, car sa nu fi fost un debitor rau platnic, creditorul trece la val averii creditorului, ii
vinde avere pt a-s isatisface creanta si autnci debioturl respectiv ar putea cadea infamie si astfel
de pers nu pot fi desemnate tutori.
In timpul lui Iustinian se cerea ca aceasta pers sa fie destoinica in gerearea afacerilor altuia. Deci
nu orice cetatean doar cel care a dat masura de stoinicie in a administra o avere. Tot in timpul lui
Iustinian se cauta sa se identifice un tutore din persepctiva impartialitatii si de aceaea nu era
admisi la tutela impuberii, miniorii, mutii, surzii, nebunuii, soldatii, episcopii, calugarii precum
si orice per interesate cum sunt creditorii si debitorii pupilului. Iata ca atunci cand se impune un
tutela si magistratul trebuie sa desemneze un astfel de tutore nu-l va recruta din randul
creditorilor ori debitorilor impuberului nostru pt ca un impuber atunci cand mosteneste devenind
el la randul sau pater fmailias in patrimoniu identificam si dr si obligatii adica impuberul nostru
are si anumite dr fata de anumite persoane da rpoate sa aiba si anumite obligatii fata de alte
persoane. Din randul creditorilor ori debitorilor magistratul nu are desemna un tutore pt ca acesta
nu ar fi impartial.
Mama era exclusa de la ttela propirlor copiii in dr clasic pt ca la randul ei va suporta o tutela.
Chiar daca tutela necunoscand dr instiutise prin testament o astfel de dispozitie.
Pers capabile de a exercita tutela nu se puteau sustrage de la aceasta saricna decat din anumite
motive. Spre exemplu daca au trecut de 70 ani este un motiv pertinent pt a refuza o tutela, daca
ocupa anumite functii, daca adm alte 3 tutele, daca aveau 3-4-5 copiii, dupa cum locuiau la
Roma sau in provincie.
In dr clasic tutorele unumit de magistrat se putea libera de tutela prin arataraea unei pers mai
indicate sigur urmate de dezbateri inaintea tribunalului. Legat de exercitarea tutelei orice tutore
este obligat la inceperea tutelei sa faca inventarul tutelei pupilului. Numai tutorele legitim este
obligat sa faca si o promisiune intarita, indicand niste garanti ca va administra patrimoniul
pupilului in conditiile in care nu va atinge patrimoniul. Deci tutorele garanteaza prin intermediul
unor garanti ca nu va aaduce atingere, nu va leza, nu va vatama patrimonial pe pupil in
adminsitrarea patrimoniului acestuia.
Sadisdatio remi pupili salvan fore aceasta promisiune intarita de garanti. Nu era tinut sa dea
aceasta garantie nici cel testamentar nici cel dativ pt ca se presupunea ca unul a fost bine ales iar
celealalt de magistratul competent.
Atributiile tutorelui se refera nunmai la adm intregii averi. NU intra in sfera competentelor
tutorelui grija pt persoana pupillui. Tutorele are in vedere numai adm patrimoniului averii in ceea
ce priveste grija fata de pers impuuberului. Aceasta grija este lasata in grija maei sau rudelor
alese de magistrat.
Tutorele savarseste actele de administratie prin auctorictatis interpositio si prin gestio. Prin
auctorictatis interpositio el completa oincapacitatea partiala a pupilului dar il lasa pe acesta sa
apara ca parte contractanta. Avem in vedere persoanele intre 7-14 ani.
Prin negotiorum gestio tutorele lucra in numele sau propriu dar in interesul impuberului. Avem
in vedere impuberul infantes ( copilul pana la 7 ani) cand nu detine nici macar acea capacitate de
fapt restransa care ar fi reclamat o asistenta. De data aceasta pupilul pana la 7 ani nu are deloc
capacitate de exercitiu. Astazi, tutreoelesau parintele incheie in numele copilului pana la 14 ani .
In dr roman nu se admite reprezentarea, nu se putea concepe ca o persoana sa-si manifeste vointa
in contul, in considerarea alei persoane. Decat mai tarziu si faorte greu se admite. Tutorele
incheie acte juridice in numele sau propriu. Incheind acte juridice in numeele sau porpriu tutorele
estre parte in actele respective, els se obliga personal.. Intr-un contract el fiind parte =, le
raspunde cu porpria avere, patrimoniu. Confruntandu-ne cu acest impediment c aun infantes nu
poate nicium sa-simanifeste vointa neavand reprezentarea consecintelor juridice iata ca s-a gasit
aceasta solutie ca tutorele sa-si manifeste el vointa proprie insa se angajeaza personal fiind
eventual tras la raspundere de cocontracttul sau. S-a admins in mod exceptional ca tutorele sa
poata sa intre in posesia bunurilor mostenite de infantes de la alte persoane. Actul aditio prin care
accepta o mostenire. O manifestare de vointa in scopul preluarii, transferarii, aceptarii mortis
causa a averii lui decuius. Ori vointa aceasta, acceptarea mostneirii trebuia realizat a de
mostenitor prinmanifestarea propriei vointe. Daca mostenitorul este o pers infantes ciu varsta
pana la ani ea nu era in masura sa-si manifeste vointa. Pe fde alta parte tutorele nu poate sa
accepte mostenirea in locul pupilului pt ca el cand si-ar manifesta vointa este o voninta
persoanala, el va fi titularul al acelei averi ori nu se putea admite ca fiind desemnata o persoana
mostenitor sa fie acceptata mostenirea de tutore in avantajul propriei persoane. De aceea se
gaseste acest artificiu, uttorele va intra in posesia mostenirii ppilului nu poate inca sa-si
manifesta in ca vointa ca act juridic pt pupil, el intra in posesie si exercitarea posesiei in nomino
alieno ( in numele altui) se admite. Deci intra in posesie ca si cum ar intra ppupilul in
poseise.Devenind posesor, stapan in fapt al averii, se poate valorifica prin uzucapiune, infantes
poate deveni porprietar prin exercitarea poseisiei prin uzucapiune, mostenirea fiind considerata
un bun, acest bun poate fi nincorporal, pate fi stapanit si pirn posesie indelungata prin
intermediul tutorelui prin uzucapiune devine chiar porprietarul acelor bunuri. Pentru a completa
o capcaitate care nu era intreaga se cerea sa existe o mmminima capacitate juridica. Acolo unde
nu exista aceasta capacitate nici macar restransa nici tutorele nu avea ce complini. Prin urmare
auctoritatis interpositio era exclusa pe langa infates. Auctoritacti s niterpositio se poate realiza la
impuberii cu varsta intre 7-14 ani adica cei care au totusi o capcitate de fapt chiar restransa. In
actele juridice care nu puteau fi incheiate decat personal de catre pupil cand acesta era infantes,
acestea se amanau pana cand pupilul implinea 7 ani. Spre exemplu declaratia de primire a
mostenirii hereditats aditio trebuie facuta doar personal si se amana acest moment pana ce pupiul
atinge varsta de 7 ani. In acel moment o poate face el persoanal. Pana la 7 ani hereditatis aditio
nu poate fi realizata persoanal. Tutorele poate maxim sa intre in posesia averii. Dar acceptarea
averii fiind un act pur personal putand-o face doar mostenitorul in cazul unui infantes se amana
acest moment poana pupilul atinge varsta de 7 ani, varsta de la care pot fi incuviintate actele,
varsta dfe la care pupilul poate sta ca subiect de drept fiindu-i incuviintate actele juridice.
O porblema se ridica in cazul actelor bilaterale unde fiecare parte contractanta este si obligata si
indrituita. Pupilul putea dobande aun drept fara a-si filuat si obligatia coresp atunci cand tutorele
nu intervenea prin auctoritatis interpositio. Deci in principiu cand se incheie un contract pupilul
nostru are 7014 ani, in mod normal el poate sa incheie contractul personal, act incuviintat de
tutore prin auctoritatis interpositio. Ce se intampla cand cel care are capacitate restrana incheie
actul juridic respectiv fara auctoritatis interpositio. El incheie asadar contracte, poate sa stea
singur in contractul respectiv dar intrucat vorbim de impuber acesta trebuie asistat. Uneori nu
este asistat de tutori prin auctoritatis interposiot si atunci se pune intrebarea ce masura s-a obligat
prin contractul respectiv pupilul neasista pt care nu s-a realizat incuviintarera actului respectiv. In
aceste cazuri Antonim Piu a hotarat ca pupilii care au incheiat contracte fara incuviintare sa
restituie ceea ce aua obtinut prin executarea contractului ca fiind o imbogatire fara o justa cauza.
Deci in situatia in care pupilul neasistat de tutore a incheiat un contract prin care s-a si obligat ca
sa obtinua un drept a fost nevoie sa obliga in shcimb dar asumarea acestei obligatii nu s-a facut
cu vointa alaturata a tutorelui. Si atunci Antonim Piu in aceste contracte numite claudicandia a
hotarat ca pupilii sa restituie ce au obtinut. Paartile sunt puse in situati anterioara.
Restrctii aduse puterii tutorelui
In ce priveste administrarea executata prin auctoritatis interpositio la pupilii, miniorii cu varsta
peste 7 ani respectiv negotiorum gestio la minorii cu varsta sub 7 ani jurisconsultul Iulian a
formulat principiul ca tutorele tine locul de titluaru al averii cand adm si nu spoliaza pe pupil .
Deci tutorele adm averea pupilului, minorului, impuberului numai in conditiile in care ii aduce
un beneficiu minorului nu cand l-ar afecta, nu cand l-ar frauda, nu cand ar beneficia tutorelee
prin actele care le0-ar incuviinta ar beneficia de anumite valori patrimoniale din averea celui pe
care il reprezinta. De aici rezulta ca acele contracte care ii aduc o paguba minoruli sunt nule.
Deci tutorele inca de pe vremea romanilor nu poate sa incuviinteze donatii, nu poate sa doneze
din patriimoniul pupilului. NU poate face donatii nici el, nici incuviintand prin auctoritatis
interpositio astfel de acte. Asa cum astazi donatiile facute din patrimoniul pupilului, din
patirmoniul minorului nu pot sa se realizeze, nu se pot producenici macar cu dubla incuviinta,
nici in dr roman nu se poate vorbi de donatii din patrimoniul minioruluui. Sunt acte de rea
credinta. Actele de rea credinta sunt nule pt ca tutorele administreaza cu buna credinta, nu
spoliazaa, nu fraudeaza, nu sustrage bunuri din averea pupilului. De asemenea actele de
procedura dintr-un proces dintre tutore si pupil. Actele de procedura sunt nule. Acolo este un
conflict de interese.Asemena acte puteau dupa dr pretorian safie desfiintate prin restitutio in
intergrum (ab etatem). Asemenea acte prin care tutorele manifesta rea-credinta sau acte de
procedura unde vorbim de un litigiu intre impuber si tutore fara a sei se fi impus un alt tutore de
catre magistrat, astfel de acte dupa dr pretorianp utea sa fie desfintte prin restitutio in integrum
( ab etatemO care s eotine pana ce minorul a implinit varsta fe 25 ani chiar daca la savarsirea lor
avusese loc asistenta tutorelui. Chiar daca aceste acte juridice a ufost incheiate cu asist tuttorelui
dar s-au dovedit a fi vatamatoare incheiate cu rea credinta din parte a tutorelui iata ca se
desfiinteaza partile fiind repuse in situatia anterioara prin restitutio in integrum in virtutea
luiimperium.
O alta restrictie a puterii tutorelui s-a adus prin oratia severi di nanul 195. Septimius sever
imparatul declara inalienabile pledia rustica vel suburbana a pupilor. In anul 195 se declara
inalienabilitatea predia rustica vel suburbana adica bunurile imobile-terenuri si cladiri. Despre
aceasta restricti ese admite in mod exceptional instrainarea unor bunuri imobile cand a fost
prevazuta prin testament. Ori cand are loc o vanzare silita la iesirea din indiviziune sau la
vanzarea facuta de un creditor ipotecar ori cand vanzaarea a fos tincuviintata de pretor pt plata
datoriilor anterioare tutelei. Astazi atunci cand vorbim de pers cu capacitatea restransa sau perrss
fara capacitate cand parintele sau tutorele i ireprezinta interesele patrim, astazi atunci cand este
vorba de acte de dispozitie acestea sunt admisiibile, valide c conditia ca pe langa incuviintarea cu
ocrotitorul legal este necesara si incuviintarea instantei de tutela. Iata ca si in dr roman din anul
195 prin oratio se veri sau declarat inalienabile imobilele. Nu poti instraina imobilele chiar cu
incuviintarea tutorelui. In mod exceptional pot avea loc aceste instrainari atunci cand pe pircede
la o executare silita in sensul in care mai multi coindivizati, mai multi mostniotri mostenesc un
teren, casa. Sunt in indiviziune. Cine ramane in casa repsectiva, cine dintre acesti coindivizari are
dr exclusiv? Niciunul. Atunci pt a se iesi din aceasta situatie fie se repartizeaza la partaj bunul
respectiv aflat inindiviziunenuunuia dintre coindivizari urmand ca acesta sa plateasca celorlalti o
sulta, o contravaloare a cotei parti pe care fiecare o detineau asupra acelui imobil. Sigur ca o alta
rezolvare a unui astfel de situatii d indiviziune consta in faptul ca acel bun va fi isntrainat si din
pretul obtinut va fi repartizatt, distribuit celor carea aveau cota indivize asupra acelui bun. In
aceasta situatie exista posibilitatea sa se admita vanzarea bunui imobil. Proprietarul imobilului
chiar daca este pupil in mod exceptional se admite vanzarea imobilului cu auctoritatis
interpositio scopul fiina satisfacearea nunie creante. Asa cum astazi se cere dubla incuviintare
asa si la romani se admite vanzarea, instrainarea unuor bunuri imobile cu dubla incuviintare. E
langa asistenta tutorelui se impune si confirmarea de catre pretorui ( instanta de tutela de astazi).
Sub imparatul Constantin prin 33o s-a hotara ca o creanta a pupilului sa nu se poata plati uc efect
liberatoriu pt creditor decat daca acesta a fost autorizat de magistrat. Pupilul are o crenta, cineva
este dator fata de pupil . Pupilul este creditor. Celalalt se numeste debitor. Si atunci la scadenta
debitorul plateste datoria pupilului. Imparatul Constantin spune ca pt a avea efect liberator plata,
pt a stinge datoria trebuie sa existe o autorizare din partea magistratuluui ( instanta de tutela
astazi). Plata il dezleaga pe debiotorul respectiv atunci cand a autorizat magistratul validitatea
acelei plati prin caare se stinge o datorie.
La tutel apot aprticipa mai multi tutori. In acest vaz ori adm toti si raspund solidar ori unul dintre
ei are adm efectiva tutore gerens ceilalti au numaiu supravegherea tutores honorari. Si numai
atunci raspun in mod subisdiar daca nu s-a obtinut despagubirea de la tutore gerens.
Raspunderea tutorelui
Tutorele este responsabil de actiunnile lui prin actio derationibus distrahendi si actio tutelae. Cea
dintati dateaza de la legea 12 table. Se indreapta catre tutorele incorect care a sustras valori din
averea pupilului. Este o actiune cu caracter delictual prin care tutorele este condamnat la dubla
valoare a obiectului sustras. Prin aceasta actiune prin care se cerea si prefdaarea soccotelilor era
aparata interesele pupilului numai contra actleor pozitive si rde rea credinta a tutorelui nu si
impotriva unui tutre neglijent. Dweci se sanctiona actele pozitive si de rea credinta. Tutorele il
frauda pe pupil. Pentru a acoperi si neglijenta tutorelui, actio tutelae care apare in ultimul sec al
republicii .Aceasta actiune sanctioneaza neglijenta in administrase, nu intentia. Sew presupune
ca izvorasta dintr-un quasicontract in virutea caruia tutorele trebuie sa puna aceasi grija in
administrarea averii straine ca si in propriile lui interese.Tutorele acceptand uttela el devine parte
intr-un raport juridic ininteriorrul adm patrimoniul pupilului. Deci tutela este un quasicontract. In
acest contract tutorel s-aobligat sa adm averea straina ca sicum ar adm propriile lui interese. Rin
actio tutelae directa fostul pupil cerea la sf tuteeo descarcara de gestiune. Restituirea de catre
tutore si daune interese pt pagubele provenite dintr-o gestiune deficitara. Deci iata la descarcarea
de tutela pupilul cere prin actio tutelae inclusiv si daune interese pt pagublee rpovenite dintr-o
aministrare deficitare. Tutorele condamnat devine infam. Tutorele are si el o actio tutelae
contrariapt obtinerea sumelor cheltuite in adm averii sau liberarea ddeo bligatiile luate in
interesele pupilului. Tutorele se descarca de obligatiile luate in interesul pupilului. Pentru a
asigura si mai temeinic interesele pupilului i s-a recunoscut de la Constanti in inainte o ipotega
generala asupra averii tutorelei in considrerarea unei adm corecte, eficienta. In conditiile in care
tutorele nu-si indeplineste aceasta obligatie de adm cu buna credinta a averii piupilului, in
aceasta situatie pupilul beneficiaza de o ipoteca venerala asupra verii tutorelui. Deci printr-o
paguba provocata pupilul poate valorifica orife bun din patrimoniul tutorelui dupa descarcarea de
tutela. Contra magistratului care a confirmat un tutore insalbabil sau a primit o promoisiune cu
garanti insolvabili, garanti pe care nu-i putea urmari in conditiain care s-au produs nist daune si
trebuiau sa-i urmaresti. Astfel s-a acordat pupilului o actio subsidaria impotriva acestor
magistrati pt a se despagubi de la acestia pt ca a uc onfirmat niste garanti insolvabili introduce
printr-un senatusconsult din timpul lui Traian.
Stingerea tutelei
Tutela inceteaza atunci cand intervine moartea pupiului, ajungerea acestuia la pubertatea sau prin
capitis deminutio adica isi pierde libertatea pupilul, isi pierde cetatenia. De asemenea in pers
tutorelui prin capitis deminutio maxima si media la tutela legitima prin capitis deminutio minima
cand tutorele isi pierde libertatea, cetateania sau devine o pers alieni iuris si sigur ca acea
persoana numai poate exercita, tutela se stinge. Prin indeparteara unui tutre incorect in urma unei
acuzatii ridicate de oricine. Cazul numit crimen suspecte tutoris cand in uurma unie acuzatii
tutorele este sanctionat, esete indepartat din functie in urma unei acuzatii ca acesta a fost
incorect.
Curatela
Furioses si dementes-alienatii si debilii mentali ale caror interese patrimoniale sunt protejate prin
curatela. Deci curatela ete o institutie de protectia a intereselor ptrim a celor care sudfera o
incapcitate accidentala. Curatela se instituie pt furioses, pt prodigi ( risipitori) si pt minoeul cu
varsta intre 14-25 ani. Curatela alaturi de tutela repr un mijlocde protectie a celor incapapili,
incapacitati accidentale. In legatura cu curatela furioses si prodigi acestia neavand capacitate de
exercitiu curatorul lucreaza prin interpunerea autoritatii sale prin negotiorum gestio adica nu au
nici macar ce vointa sa completeze neexistand asadar vointa discernamant, curatorul lucreaza si
incheie acfte in nume propriiu. Asadar prin negotiorum gestio el gestioneaza interesele,
contractle de natura patrimoniala , exercita dr si isi adsuma oblugatiile in locul celui incapabil. In
privinta curatelei minorului cu varsta intre 14-25 ani trebuie retinut ca minorul ca pers care a
implinit 14 ani dobandeste capacitate deplina de exercctitiu insa nu puteam spune ca are repr
exacta, lucida, clara a consecintelor intrucat ototusi in realitate discernamantul sau nu s-a
cristalizat, capacitatea sa, putereea de a identifica, de a reflecta, de a repr consecintele uuridice
ale actelor juridice este afectata din pricina acestei varste totusi tanara si de aceea in primul rand
s-a simtit nevoia de a se legiferea prin pletori si de a se proteja acesti minori cand ei ar fi inselati
in contracte.Profitand de lipsa lor de experienta pot fi usor inselati cu consecinta unor efecte
negative patrimoniale si atunci prin lex pletoria se consfinteste, se consacra aceasta sanctiune a
anularii contractelor care aduc prejudicii minorului cu varsta intre 14-25 ani contracte prin care
acestia au fost inselati prin mijloace dolosive de catre terte pers care profita astfel de varsta mia
si pregatirea e viata juridica a acestor adolescenti. Sigur ca aceasta lege care sanctioneaza cu
nulitatea actele juridice prin care un minor intre 14-25 an a fost inselat este primul pas in sensul
protejarii intereselor acestora.
Alaturi de dispozitiile legale se resimte si interventia pretorului care vine si prin restitutio in
integrm ab etatem repune partile in situatia anterioara incheierii contractului cu consecinte
negative avand in vedere faptul ca cei intre 14-25 ani au fost inselati. Sigur ca atunci cand s-a
incheiat un astfel de contract minorul fiind inselat asa cum va spuneam consecinta juridica,
sanctionea este restitutio in integrum. Pretorula adauga o exceptia lex pletoria care o pune la
indemana minorului in sensul respingerii pretentiei cocontractantului atunci cand acesta i-ar cere
minorului sa-s i indeplineasca obligatia asumata in contract insa o obligatie asumata prin
inselarea acestui minor. Minorul deci poate refuza pretentia creditoruluoi sau atunci cand se
constata ca aa fost inselat de catre pretor, pretorul ii pune la indemana exceptia si atunci cand i se
pretinde sa-si executa obligatia opune aceasta exceptie pusa la indemana de pretor prin care
refuza. Aceasta lege nu acopera insa situatia in care minorul nu este inselat insa contractul pe
care il lincheie tinand cont de lisa de experienta, de starea de nevoie in care se afla acesta
intelegee sa-si asume o prestatie vadit disporportionata in contrasc co contraprestatia
cocontactantului sau. Cocontractantul profita de lipsa de experiente, nu-l inseala, nu foloseste
mijloace, nu este o eroare provocata prin care consecintele uridice ar fi denaturate si vointa
minorului ar fi astfel alterata in sensul ca adolescentul nostru si-ar asuma inselat fiind o anumita
obligatie. Legea pletoria nu acopera insa situatia cand desi minorul nu a fost inselat in realitate
isi asuma o prestatie disporportionata d.p.d.v. valoric vadit excesiva prin raportare asadar
conrtaprestatia cocontractantului sau. Exista satstfel acest fdezechilibru valoric in detrimentul
minorului care neavand experienta nu a inteles ca defapt isi provoaca o pierdere. Aceasta situatie
este acoperita de pretor in sensul ca pretorul constantand aceasta disporportie vadita da un ordin
interdictul restitutio in integrum ab etatem adica sa se restituie prestatiile care aau fost asumate
profitandu-se asadar de lipsa de experienta stipulandu-se pt minor o stipulatie excesiv de
onerioasa, prin iterdictul respectiv see sancitoneaza un astfel de contract, partile fiind astfel
repuse in situatia anterioara, contractul se constata a fi pagubos si sunt obligate in virtutea
acestui ordin sa-si restituie ceea ce si-au procurat una alteia. Deci iata ca dupa causa cognita,
dupa ce pretorul analizeaza situatia intervine, sancitoneaza astfel de contracte prin restitutio in
integrum ab etatem , pt varsta pana la 15 ani asadar iata un minor desi el d.p.d.v .la 14 ani ar fi
devenit major are aceasta protectie din partea pretorului autnci cand s-ar constata ca lipsit de
experienta a incheiat un contract foarte pagubos pt el.
Cum se poate preveni acest deznodamant a uni contract de un minor cu varsta intre 14-25 ani
unde eventulal se ocnstata ca s-a profitat de lipsa dee experienta? Ăron prezenta unui curator asa
cum prevedea lex pletoria in ipoteza in care minorul ar fi inselat, prezenta unui curator vine sa
intampine astfel de consecinte si sa valideze un contract, un act juridic, vointa minorului cuc
varsta intre 14-25 ani care este perfectata prin intermediul unui curator care vine si cenzureaza,
filtreaza, previne la inceput cand vorbim de lex pletoria eventuala manevra de inselaciune si mai
tarziu prezenta curatorului preintapina faptul de a s eprofita de lipsa de experienta a minorului cu
varsta intre 14-25 ani. Mai mult creditorii potentiali ( cocontractantii acestui minor) solicita din
ce in ce mai mult prezenta unui curator tocmai a se inlatura suspiciunea s-ar fi profitat de lipsa de
experienta, tocmai a inlatura amenintarea ce ar plana asupra contractului, actului juridic ce putea
fi neutralizat prin intermediul pretorului pee motivul ca s-ar fi profitat de lispa de exp a
minorului cu varsta intre 14-25 ani. Iata vorbim de leziune nu de dol ( nu este insealt) in sa totusi
evaluand contractul se constata ca minorul si-a asumat o prestatia ectrem de oneroasa in raport
cu contraprestatia vorbim asadar de leziune si ca in cazul minorului intre 14-25 ani ar putea
incheia un act de administr desi legea cere incuviintarea ocrotitorului legal il poate incheia singu
r co conditia ca acel act sa nu fie lezionar fiind dezavantajat asadar intrucat intre prestatile
promise in contract exista un dezechilibru in aceasta situatie cand minorul intre 14-25 ani astazi
isi asuma o obligatie excesiva nu are totusi reprezentarea exacta a faptului ca defapt el si-a
asumat o lbligatie mai onresoasa in copmparatie cu oblig cocontracctantului asua in
contrapartida. Tot asta ati in vatat c ai ncazul majorului, pers cababile nu este exclusa cazul
leziunii atunci cand s-ar profita de lipsa de ex, cunostiinte, starea de nevoiee si s-ar stipula in
defavoarea acesutia o prestatie in contract, s-ar stipula o prestatie extrem de oneroasa in-d.o.d.v.
valoric, o ărestatie supra evaliuuata. Atunci cand se profita de lipsa de cunostiinte, de lipsa de
experienta si s-ar stipula in sarcina aecsteia o sarciina prea oneroasa in raport cu prestatia co
contractantului ca sancitune juridica a unui astfel de contract vorbim despre reechilibrarea
valorica a prestatiilor in contract, deci revizuirea d.p.d.v. valoric, reducerea prestatiei celui de
care s-a profitat punandu-se asadar in echilibru contraprestatiile sau ar putea sa se ajunga la
sancitunea nulitatii unui act juridic disproportional d.p.d.v. valoric profitandu-se de lisa de exp a
unei pers majore anulare atunci cand dif valorica dintre prestatiile asumate in contract depsaseste
jumatate din valoarea reala a prestatiei asumate de catre persoana fata de care s-a profitat. De
exemplu o persoana vinde un automobil pe un pret de doua ori mai mic decat valoarea reala a
acestuia pentru ca e in stare de nevoie si atunci e dispus sa sacrifice interesul sau patrimonial
fiind constrans si celalalt profitand de starea de nevoie se stipuleaza aceasta prestatie vanzarea
unui automobil de doua ori mai mic decat valoarea reala a acestuia. Sau vinde un bun despre care
nu are cunostiinte, nu are experienta pe un pret foarte mic. Sigur ca in aceste situatii observand
valoarea prestatiei, prestatia asumata de cel lipsit de experienta in aceste cirucmstante se
deschide calea sanctionarii contractului respectiv pe motiv de leziune, consimtamantul celui in
pierdere a fost viciat de acest viciu leziune cu consecintele juridice depsre care spuneam. In
concluzie pt prima data leziunea este sanctionata prin acitunea in resciziune in dr roman, creatia
oretorului care iata pune la indemana celui lezat aceasta acitune prin care s eobtine restitutio in
integrum ab etatem adica partile sunt spuse in situatia anterioara, contractul respectiv incheiat
neputand produce efecte juridice deoarece vointa necesata a fost afectata si sigur vointei
particulare dam valente juridice cand ea a fost manifestata in consecinta de cauza, neprovocat,a
nesmulsa, nessuprpinrsa, nedata din eroare dceci sa nu existe acele vointe de consimtamant ori
noi observam ca vointa este afectata, vointa necesara poate fi surprinsa unepri prin dol alteori se
poate profita d elipsa de exp si atunci vointa manifestata este denaturata, este vatamata nu este o
vointa in cunostiinta de cauza avand toate datele la dispozitie si sigur ca uneori constatam ca ne
asumam de lipsa de experienta in cadrul contractelor asumandu-se niste prestatii extrem de
oneroase prin raportare la valoarea contraprestatiei. Pt prima data leziunea este sanctionata prin
interventia pretorului in dr roman prin actiunea in resciziune ( sanctionare a leziunii) si prin
restitutio in integrum in virtutea lu i imperium pretorul ordona repunerea in situatia anterioara in
acest fel gasindu-se un remediu a unui contract incheiat in profitul unui tert si in dezavantajul
vadit a cleui lipsit de exp aflat in stare de nevoie.
Pentru a se evita la o astfel de situatie se recurge la un curator care vine sa spulbere perspectiva
defiintarii acelui act pt ca nu se mai poate plange cum ca s-ar fi profitat de lipsa sa de experienta
sau de cunostiinte. De aceea creditorii cer in mod regulat prezenta curatorului si de aceea
curatela se genralizeaza in situatia celui intre 14-25 ani.