”U.R.S.

S în perioada interbelică- stat totalitar comunist”

După lovitura de stat bolşevică(noiembrie 1917), în Rusia s-a declanşat un război
civil. Cauzele acestuia au fost:

Uzurparea puterii de stat de către bolşevici;

Instaurarea unei dictaturi sângeroase;
Naţionalizarea proprietăţilor;
Suspendarea libertăţilor democratice;
Teroarea faţă de oponenţii politici etc.
Războiul civil(1918-1921) se termină cu victoria bolşevicilor şi instaurarea
dictaturii proletariatului.

La 30 decembrie 1922, aproape toate fostele teritorii ale Rusiei ţariste se aflau
sub dominaţia bolşevică şi se declara crearea Uniunii Republicilor Sovietice
Socialiste.

După încheierea războiului civil ţi formarea URSS urmează rezolvarea gravelor

problemelor economice. Foametea, lipsa combustibilului, lipsa transportului,
politica de predare forţată a surplusurilor de produse agricole (”Comunismul de
război”) etc., a stârnit nemulţumirea maselor populare, mai ales a ţăranilor.
Pentru a depăşi criza economică, Lenin hotărăşte să introducă o nouă politică
economică (NEP), concepută drept capitalism de stat: impozit fix stabilit
preventiv, este incurajat comerţul, este permisă proprietatea privată la
intreprinderile mici. În anumite ramuri ale economiei sunt prezente companii
străine. Prin colectivizarea agriculturii, ţăranii sunt supuşi unui control total
din partea statului comunist. URSS se transformă într-o mare putere industrială în
lume. Însă trebuie de menţionat că aceasta s-a făcut prin neglijenţa totală a
cerinţelor sociale de bază oamenilor: ţărănimea a sărăcit, a scăzut drastic nivelul
de trai al populaţiei etc.

În perioada 1922-1938, Stalin elimină pe toţi oponenţii săi şi preia cu o

autoritate fermă conducerea ţării. În scurt timp, dictatura unui partid s-a
transformat în dictatura unui singur om. Represiile au cuprins toate grupurile
sociale: ţăranii, preoţii, intelectualii, funcţionarii, oamenii de creaţie, armată
etc. Prin aceste represii statul obţinea forţe de muncă neplătite.