Radu M.

Florian

Marea Revoluie Socialist din Octombrie, de la a crei victorie se mplinesc azi 91 de ani, rmne unul din cele mai de seam, dac nu cel mai de seam, eveniment din sec. XX si al intregii istorii a omenirii. De ce? Pentru c a fost pentru prima oar n istorie cnd clasa muncitoare, condus de un partid marxist de avangard a reuit s preia puterea n stat, a reuit s nving, i s nving ntr-un mod mai durabil dect oricnd pn atunci n istorie. Comuna din Paris din 1871 a fost primul exemplu de revoluie muncitoreasc victorioas, dar atunci muncitorii au fost nfrni dup nici dou luni. ns regimul muncitoresc instaurat prin Revoluia din Octombrie 1917 s-a meninut zeci de ani, chiar dac ulterior a suferit anumite degenerri. Delimitarea in timp este una din primele provocari pe care incercarea de a contura un profil revolutiei ruse le creeaza. In 1917, evenimentele revolutionare din februarie si noiembrie (octombrie pe stilul calendaristic vechi) sunt, fara indoiala, doua componente vitale ale termenului generic "revolutia rusa", insa s-a limitat revolutia rusa doar la anul 1917 ? Trei viziuni se impun in fata acestei dileme : revolutia rusa inseamna, de fapt, doar preluarea puterii de catre bolsevici, octombrie 1917 este doar o etapa de final a unei ample revolutii care incepe inca din veacul anterior si revolutia se identifica cu perioada existentei lui Lenin, figura principala a sa (John D. Basil, Russia and the Bolshevic Revolution, p. 43). Fara a neglija sugestiile autorilor care s-au ocupat intr-un mod profund de evenimentele evocate, articolul de fata va pleca de la premisa ca Revolutia Rusa reprezinta un ansamblu de evenimente care incep cu revolutia din februarie 1917, continua cu lovitura de stat din noiembrie si razboiul civil, incheindu-se in 1922, o data cu crearea Uniunii Sovietice si debutul Noii Politici Economice. O dificultate notabila in contextul schimbarii de registru politic consta in caracterizarea modului in care Partidul Bolsevic condus de Lenin ajunge sa preia puterea in octombrie 1917. Nu este un secret faptul ca fiecare aniversare pare sa aduca o noua perceptie asupra lui Octombrie Rosu. Istoriografia sovietica priveste acest moment prin prisma implinirii logice, previzibile si de neocolit ale unui itinerariu liberator intreprins de mase, raliate bolsevismului (Nicolas Werth in Le livre noir du communisme, p. 46). Dimpotriva, in spiritul traditiei istoriografice liberale, asa-numita Revolutie din Octombrie nu a fost decat un puci impus prin maxima violenta unei societati pasive sau chiar un accident istoric caruia poporul rus i-a cazut victima (Werth, p. 45). Intre aceste doua hotare, aspiratia de a elibera investigatia istorica de balastul ideologic l-a facut pe Marc Ferro sa considere Octombrie Rosu nici revolutie a maselor, nici lovitura de stat a unei persoane, ci o insurectie ca rezultat al unei miscari de mase la care insa doar un mic numar de persoane a participat (Werth, p. 46).

Rusia era, la nceputul secolului XX, o ar napoiat comparativ cu rile din Apus, dar n acelai timp o ar unde clocotea nemulumirea. Era o ar n care poporul era asuprit nu numai de capitaliti, ci i de moierii rmai din Evul Mediu, n frunte cu arul, care era unul din cei mai bogai oameni ai lumii i tria ntr-un lux de nedescris. Muncitorii erau asuprii de capitaliti, iar ranii de moieri, precum i de noii capitaliti ce se ridicau la sate- arendaii i chiaburii. nc din 1898 se crease Partidul Muncitoresc Social Democrat din Rusia, ca partid al muncitorilor i altor categorii de oameni asuprii. Dar acest partid s-a scindat n curnd n dou aripi- bolevicii(majoritarii, in

lb.rusa), care aprau cu consecven interesele celor asuprii, i menevicii(minoritarii, in lb rusa), care cutau compromisuri cu burghezia pe seama poporului. Bolevicii, condui de Vladmir Ilici Lenin (18701924), doreau rsturnarea din temelii a arismului i instaurarea unei puteri muncitoreti-rneti, care s treac ct mai rapid de la revoluia burghezo-democratic (anti-arist i anti-moiereasc) la cea proletar, socialist. Menevicii cutau s domoleasc spiritual revoluionar al maselor i cereau ca la putere s fie adui nu muncitorii i ranii, ci burghezia liberal (cadeii), care, chipurile, ar conduce Rusia pe drumul democraiei burgheze, urmnd ca abia dup aceea muncitorii s nceap lupta pentru putere. Liberalii erau ns mai apropiai de moieri i de ar dect de popor, de aceea poporul nu-i putea pune nici un fel de sperane n ei. Curnd s-a vzut c cei care nu doreau s lupte cu burghezia nu erau n stare s lupte nici cu arismul. n vara anului 1914 a izbucnit Primul rzboi mondial, n care marile puteri capitaliste i imperialiste au nceput lupta pentru stpnirea i remprirea lumii. Rusia a intrat i ea n rzboi, de partea Franei i Angliei, i mpotriva Germaniei, Austro-Ungariei i Turciei. Exact aa cum prevzuse Lenin, capitalitii rui s-au neles cu moierii i cu arul pe seama poporului i au aruncat Rusia n rzboi. Menevicii s-au grbit, n cea mai mare parte, s aplaude rzboiul imperialist, adic faptul c muncitorii rui i germani se mcelreau ntre ei n folosul capitalitilor i moierilor de ambele pri. Bolevicii ns, condui de V.I, Lenin, precum i o parte din menevici, n frunte cu Leon Troki, s-au ridicat de la bun nceput mpotriva rzboiului, artnd c acest rzboi este un rzboi criminal, un rzboi de jaf, n folosul marilor capitaliti i moieri, un rzboi din care muncitorii i ranii nu au nimic de ctigat. Din contr, ei au chemat clasa muncitoare i rnimea s se opun rzboiului imperialist, iar n rndul soldailor, n cea mai mare parte rani i muncitori, au nceput o agitaie n vederea convingerii acestora s ntoarc armele mpotriva celor care-i trimiteau s trag n fraii lor germani, oameni sraci i asuprii la fel ca ei. Nu rzboi al muncitorilor ntre ei, ci rzboi al muncitorilor cu capitalitii i moierii, nu rzboi de ras, ci rzboi de clas, aceasta era lozinca pe care Lenin i bolevicii au lansat-o. La nceput bolevicii i trokitii care se opuneau rzboiului imperialist nu s-au bucurat de popularitate. Chiar muli muncitori s-au lsat cuprini de avntul patriotic Dar ei nu s-au dat btui, i au mers n continuare pe aceeai linie, pentru c tiau c este o linie corect, i mai devreme sau mai trziu va da rezultate. ntr-adevr, de la o vreme a nceput s se vad c nemulumirea celor muli cretea pe zi ce trece. Rzboiul nu ducea nicieri, iar ara ncepea s fie cuprins de foamete. Soldaii mureau sau se ntorceau acas invalizi, muncitorii flmnzeau, n timp ce capitaliii i moierii o duceau la fel de bine ca nainte i nu preau s sufere n vreun fel. ntreaga ar a nceput s vad c, de fapt, rzboiul era ntr-adevr un rzboi criminal, purtat pentru ca cei deja ghiftuii s devin i mai ghiftuii. Rzboiul nu era al poporului, ci al dumanilor poporului. Protestele populare au nceput. n noaptea de 24 spre 25 octombrie Lenin a sosit la Smolni, cartierul general al bolevicilor, i a luat n minile sale conducerea insureciei. n aceeai noapte, potrivit indicaiilor sale, detaamente ale Grzilor Roii (formate din muncitori narmai) au ocupat toate instituiile guvernamentale i au organizat paza fabricilor i uzinelor. Grzile narmate ale burgheziei (iuncherii) au fost dezarmate i li s-a dat drumul pe cuvnt de onoare, ceea ce rstoarn calomniile burgheze conform crora bolevicii ar fi fost de la nceput violeni i intolerani. n minile Guvernului Provizoriu mai rmnea Palatul de Iarn. Kerensky, care conducea acest guvern, a chemat n ajutor un corp de cavalerie de pe front, dar nainte de a ajunge n

capital soldaii au desclecat i au refuzat s mai nainteze, ajutndu-i astfel pe fraii lor din Petrograd. Ca urmare, n istorica noapte de 25 spre 26 octombrie 1917( 7spre 8 noiembrie n stil nou) Grzile Roii au luat Palatul de Iarn cu asalt, la semnalul dat de salvele crucitorului Aurora, al crui echipaj trecuse de partea poporului. Minitrii burghezi s-au predat i au fost arestai. Marea Revoluie Socialist din Octombrie nvinsese. n zilele urmtoare ea s-a extins n toate oraele mari ale Rusiei. Lua natere primul stat muncitoresc din istorie, Rusia Sovietic, primul stat n care muncitorii nu mai erau sclavii capitalitilor, ci propriii lor stpni. De la bun nceput Revoluia din Octombrie a produs o puternic impresie asupra muncitorilor nu doar din Rusia ci i din ntreaga lume. Muncitorii i ranii sraci din ntreaga lume simeau c aceast cauz a muncitorilor i anilor rui este i cauza lor. Cu toat opoziia burgheziei mondiale, care s-a grbit s sar n ajutorul capitalitilor rui, spiritul revoluionar nu a putut fi nvins. Intervenia armat mpotriva Rusiei a euat nu numai din cauza opoziiei muncitorilor rui, ci i din cauz c trupele trimise mpotriva bolevicilor s-au rsculat i au trecut de partea Armatei Roii. Aa s-a ntmplat, de pild, La Odessa, n 1919.

Nu este locul s vorbim aici de cauzele care au dus la prbuirea regimului sovietic i a altor regimuri similare, inclusiv din Romnia. Trebuie ns subliniat c aceleai idei ale bolevicilor care i-au dus pe muncitorii rui la victorie n 1917 rmn valabile i zilele noastre. Lupta mpotriva imperialismului i a rzboiului imperialist rmne o necessitate vital i n zilele noastre. Acum, cnd lumea se mparte din nou n blocuri imperialiste rivale care pun la punct un nou mcel planetar, se impune ca muncitorii ambelor blocuri s lupte n primul rnd cu propriul imperialism, aa cum au fcut Lenin, Troki, Sverdlov, Rakovski acum 9 decenii, s nu se lase amgii de fraze naionaliste i s lupte nu cu muncitorii din alte ri, ci cu propria lor oligarhie, cu propriii lor stpni, cu propriii lor tlhari care le iau i pielea de pe ei. In contrast cu Octombrie, ceea ce s-a intamplat in Februarie 1917 este indeobste privit drept o miscare spontana, incoerenta, incompleta, orchestrata de principalele forte politice ale Dumei emanate din reformele anului 1905 - Cadetii si Octombristii (Hughes p. 111) in care factorii sociali si economici au jucat un rol secundar (Pipes, p. 353). Octombrie 1917 Pe fondul cresterii in popularitate al bolsevicilor, al esecului Guvernului Provizoriu de a-l aresta pe Lenin, al adeziunii lui Trotski la miscarea bolsevica dupa ce initial isi exprimase neincrederea (un revolutionar profesionist, participant in revolutia din 1905) si nu in ultimul rand, al obtinerii majoritatii in sovietul de la Petrograd, bolsevicii se aflau la sfarsitul lui septembrie mai aproape ca oricand de putere. Mai mult, centralizarea partidului, impresia de unitate si fermitate pe care o lasa in exterior, contrasta puternic cu divizarea partidelor existente care-si consumau ultimele resurse de incredere. Una din sursele opozitiei venea insa din chiar interiorul partidului. Cu doua saptamani inainte de preluarea puterii la 25 octombrie, configuratia Biroului Politic (Politburo) al Comitetului Central al Partidului Bolsevic era urmatoarea: Lenin, Zinoviev, Kamenev, Stalin, Trotski, Bulnov, Sokolinkov. Trei tendinte se afirmau, toate in functie de perspectiva insurectiei armate: cei care se opuneau pe motiv ca este prematura (Zinoviev, Kamenev), cei care o doreau cat mai repede posibil (Lenin) si realizarea insurectiei din partea Congresului partidului (Trotski). Pentru Lenin era clar ca insurectia trebuia realizata inainte ca Adunarea Constituanta sa stabileasca forma de guvernamant a Rusiei a carei data se apropia foarte repede.

Manipuland cu abilitate Biroul Politic si aducandu-l in cele din urma in favoarea sa, Lenin vede realizata insurectia in data de 25 octombrie / 7 noiembrie 1917. "Marea revolutie socialista din octombrie" dupa cum figureaza in istoriografia comunista nu a avut nimic spectaculos in desfasurarea ei. Sunt autori care sustin ca nu s-a tras nici un glont, ocuparea centrelor de comanda ale Guvernului Provizoriu facandu-se aproape natural. Chiar si cu un schimb de focuri, acesta a fost modest. In plus, guvernul a opus o rezistenta minima (desi membrii cabinetului il asteptau, Kerenski nu si-a mai facut aparitia in acea zi, plecand direct in Statele Unite unde a si murit ca profesor de istorie), pregatirile au fost foarte firave (cu toate ca avea informatii privind iminenta unei insurectii), iar foarte putini oameni obisnuiti s-au implicat. Pentru cei mai multi ziua a decurs ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. Acestea spuse, demistificarea asa-zisei revolutii s-a realizat. Ceea ce conteaza, in schimb, este schimbarea pe care insurectia a realizat-o. In numele Sovietului Comisarilor Poporului, noua structura care a inlocuit deja defunctul Guvern Provizoriu, Lenin a emis doua decrete importante: Decretul asupra pacii (care nu prevedea inca incetarea focului) si Decretul asupra pamantului prin care se incepe procesul nationalizarii prin realizarea proprietatii comunale. Inainte de a reflecta asupra efectelor interne ale schimbarii de regim, se cuvine reafirmat faptul ca dupa intrarea Statelor Unite in razboi, razboiul european devine unul mondial, revolutia bolsevica contribuie decisiv la ideologizarea sa. Este limpede de imaginat ca preluarea puterii de catre bolsevici si desfiintarea Guvernului Provizoriu a ruinat sperantele initiale ale presedintelui W. Wilson. Din acest moment, viziunea lui Wilson (continuarea razboiului pana la capat) intra in coliziune cu cea a lui Lenin (pacea fara victorie) si asa cum sublinia un autor elvetian: "Este sigur ca umanitatea va trebui sa se situeze fie de partea lui Wilson, fie de cea a lui Lenin" (Arno J. Mayer, Political Origins of the New Diplomacy, p. 393). Cu oarecare precautie, se poate spune ca orizontul diferit, opus chiar, de percepere a realitatii va anticipa confruntarea bipolara de dupa cel de-al doilea razboi mondial. In orice caz, confruntarea ideologica a secolului incepe in mod odifical o data cu noiembrie 1917.

Concluzii Daca exista o concluzie care se poate desprinde in baza celor descrise pana aici, aceasta este ca bolsevismul a esuat inca inainte de a se vede deplin in exercitiul puterii. Contradictia dintre simptomele esecului inca inainte ca revolutia sa se incheie si cele mai bine de sapte decenii de existenta a regimului comunist pot fi explicate doar prin utilizarea terorii si resursele naturale si umane dificil de epuizat ale vastului teritoriu geografic ocupat de administratia statului rus. Richard Pipes arata ca revolutia rusa ne invata ca metodele stiintifice de administrare a vietii oamenilor sunt inaplicabile, ca scopul autoritatii politice nu trebuie sa fie cel ideologic, iar gandirea omului doar ca un complex material a carui personalitate depinde exclusiv de context, fara a tine cont de aspiratii, emotii individuale este o sursa sigura de esec (Pipes, pp. 366 367). Acestea ar fi, sa spunem, concluziile anilor 90 cand profesorul de la Harvard si-a scris reflectiile asupra revolutiei. In masura in care acceptam ca poate nu atat revolutia in sine cat concluziile acesteia se vad diferit de la deceniu la deceniu, provocarea fireasca (si, de ce nu?, sarcina) este de a observa in ce fel revolutia rusa se vede 90 de ani mai tarziu si ce tip de concluzii este dispusa sa traga o posteritate intrata deja in secolul XXI.