PRIMUL RĂZBOI MONDIAL (1914-1918)

(MARELE RĂZBOI)
1914-1918 - UN NOU TIP DE RĂZBOI
A. CAUZELE. FACTORII SI DECLANŞAREA RĂZBOIULUI
a. ) CAUZELE RĂZBOIULUI
al.) Divergențele coloniale dintre imperiile coloniale - nemulţumirile coloniale ale
Germaniei şi Italiei, care doreau reîmpărţirea coloniilor deţinute de Anglia şi Franţa-,
Coloniile:
-reprezentau teritorii extraeuropene pe care unele state europene le administrau politic şi
economic;
-aveau un rol important, deoarece reprezentau zone de exploatare a resurselor de materii prime şi
a forţei de muncă, pieţe de desfacere, baze de aprovizionare navală şi aeriană;
Principalele state europene ce deţineau imperii coloniale erau:
-Anglia (Marea Britanie) - deţinea cel mai vast imperiu colonial, care a atins apogeul în a doua
jumătate a secolului al XlX-lea, în timpul reginei Victoria şi cuprindea India, Canada, Africa de
Sud, Egipt, Australia, Noua Zeelandă;
-Franţa - deţinea un imperiu colonial care cuprindea Algeria, Maroc, Tunisia, Gabon, Congo,
Senegal, Guineea, Madagascar, Indochina;
-Germania şi Italia - deţineau imperii coloniale mici şi sărace în resurse (în Africa);
a2.) Divergentele teritoriale dintre imperiile continentale europene - rivalitatea
politică şi teritorială dintre Rusia (Imperiul Ţarist), Austro-Ungaria (Imperiul Austro-Ungar) şi
Turcia (Imperiul Otoman) în centrul şi estul Europei, în special în Peninsula Balcanică,
a3.) Problema naţionalităţilor (minorităţilor naţionale) dorinţa popoarelor aflate în
componenţa imperiilor continentale europene de a se elibera şi de a-şi crea propriile state
naţionale (polonezi, cehi, slovaci, croaţi, sloveni, bosniaci, români, bulgari).
b. ) FACTORII FAVORIZANȚI:
bl.) Formarea alianţelor politico-militare
-au fost determinate de evoluţia relaţiilor politico-diplomatice europene de la sfârşitul sec. al
XlX-lea şi începutul sec. al XX-lea, care s-au caracterizat prin amplificarea divergenţelor şi
tensiunilor între marile puteri din Europa;
Tripla Alianţă (Puterile Centrale)
-a reprezentat o alianţă politico-militară, formată în 1881, de către Germania, Austro-Ungaria
şi Italia-,
-a fost determinată de necesitatea celor trei state de a-şi găsi aliaţi, deoarece:
-Germania declanşase o ofensivă politică de dominaţie asupra lumii (conform
conceptului de „Weltpolitik”), având ca obiective prioritare: izolarea Franţei pe plan
politico-diplomatic, devansarea Angliei pe plan economic, militar şi politic, ocuparea
unor noi colonii;
-Austro-Ungaria avea relaţii tensionate cu Rusia, în special datorită faptului că aveau
pretenţii asupra aceloraşi teritorii balcanice ale Turciei;
-Italia avea relaţii tensionate cu Franţa, datorită divergenţelor coloniale din nordul
Africii.
 Antanta
-a reprezentat o alianţă politico-militară, formată în etape, prin 3 tratate bilaterale, la sfârşitul
sec. al XIX- lea şi începutul sec. al XX-lea, de către Franţa, Rusia şi Anglia (între Franţa şi Rusia
în 1891-1893, între Franţa şi Anglia în 1904, între Anglia şi Rusia în 1907);
-a fost determinată de necesitatea celor trei state de a-şi găsi aliaţi, deoarece:
-Anglia şi Franţa doreau să stopeze ofensiva şi ascensiunea politică, militară,
economică şi pretenţiile coloniale ale Germaniei;
-Franţa avea relaţii tensionate cu Italia;
-Rusia avea relaţii tensionate cu Austro-Ungaria.
b2.) Crizele politico-militare de la începutul secolului al XX-lea - au amplificat
tensiunile între cele două alianţe („criza marocană” (între Franţa şi Germania), „criza bosniacă”
(între Serbia, sprijinită de Rusia şi Austro-Ungaria, sprijinită de Germania), „războaiele
balcanice” (1912-1913)).
b3.) Cursa înarmărilor - a creat armate puternice şi pregătite de război (prin
fabricarea unor arme noi, cu parametri tehnico-tactici superiori, sporirea efectivelor militare,
pregătirea militară suplimentară).

DECLANŞAREA RĂZBOIULUI
Pretextul războiului
-l-a reprezentat „atentatul de la Sarajevo” - asasinarea, la 28 iunie 1914, de către un
naţionalist sârb (studentul Gavrilo Princip), a arhiducelui Franz Ferdinand, moştenitorul
tronului Austro-Ungariei (Sarajevo era capitala principatului slav Bosnia-Herţegovina, aflat în
componenţa Imperiului Austro-Ungar, iar Serbia era un stat independent, care dorea eliberarea
teritoriilor şi popoarelor slave din Imperiul Austro- Ungar, apoi unificarea acestora într-un singur
stat al slavilor din vestul Peninsulei Balcanice).
Izbucnirea războiului
-a avut loc la 28 iulie 1914, când Austro-Ungaria a declarat război Serbiei, acuzată de
organizarea atentatului;
-s-a amplificat în august 1914, când statele membre ale alianţelor politico-militare au intrat în
conflict, declarându-şi război reciproc.
B. DESFĂŞURAREA RĂZBOIULUI
a. PRINCIPALELE STATE PARTICIPANTE
-tabăra Antantei: Serbia, Rusia, Franţa, Marea Britanie, Belgia, Japonia, Italia (din 1915),
România (din 1916), Grecia (din 1917), S.U.A. (din 1917);
-tabăra Puterilor Centrale: Austro-Ungaria, Germania, Imperiul Otoman, Bulgaria.
b. FRONTURILE RĂZBOIULUI
-principale - ,, frontul de vest” (pe teritoriul Belgiei şi în nordul Franţei), „frontul de est” (pe
teritoriile Germaniei, Austro-Ungariei şi Rusiei);
-secundare - în Serbia, Italia, România, Grecia, Asia, Africa, Oceanul Atlantic, Marea
Mediterană, Marea Nordului.
c. CARACTERISTICILE „RĂZBOIULUI TOTAL”
-propaganda, care a favorizat mobilizarea populaţiei şi incitarea la un naţionalism radical,
fanatic;
-războiul total, prin mobilizarea populaţiei (bărbaţii pe front, femeile în activităţile economice)
şi a tuturor resurselor în sprijinul războiului;
-războiul economic (sporirea producţiei de arme, introducerea muncii obligatorii în
întreprinderile militare, reducerea producţiei de bunuri de consum şi introducerea restricţiilor şi
raţionalizărilor produselor de strictă necesitate pentru populaţia civilă);
-războiul naval, care a încercat să blocheze comerţul şi accesul la resurse;
-tehnica militară nouă, cu o mare capacitate de acţiune şi distrugere (mitraliera, tancul, avionul,
submarinul, gazele toxice).
d. ) DERULAREA OPERAŢIUNILOR MILITARE PE FRONTURILE
PRINCIPALE
dl.) Operaţiunile de pe „frontul de est”
-s-au confruntat armata rusă cu armate germano-austro-ungare;
-bătăliile nu au avut un rezultat militar decisiv:
-în 1914, armatele Puterilor Centrale au câştigat bătăliile de la Tannenberg şi Lacurile
Mazuriene, iar în 1915 au cucerit o parte din Rusia europeană;
-în 1916, a avut loc o contraofensiva rusă, care s-a încheiat datorită lipsei de muniţie;
-Rusia a înregistrat pierderi imense, ceea ce a determinat izbucnirea revoluţiilor din februarie şi
octombrie 1917, în urma cărora au avut loc abdicarea ţarului şi instaurarea regimului bolşevic
(comunist), pe plan intern, precum şi ieşirea Rusiei din război, care a semnat, în martie 1918,
Pacea de la Brest-Litovsk cu Puterile Centrale, pe plan extern.
d2.) Operaţiunile de pe „frontul de vest”
-s-au confruntat armate germane cu armate franco-engleze,
-în 1914, trupele germane au invadat Belgia şi Franţa, dar trupele franco-engleze le-au oprit
în bătăliile de pe râul Marna şi de la Ypres
-în 1915, războiul de mişcare s-a transformat în război de poziţie, desfăşurat în tranşee,
-în 1916, au avut loc „bătăliile de uzură” de la Verdun şi de pe răul Somme, încheiate nedecis,
fără străpungerea poziţiilor inamicului şi cu pierderi foarte mari în ambele tabere;
-în 1917, Germania a declanşat războiul submarin total, iar S.U.A. a intrat în război de partea
Antantei, înclinând evoluţia ostilităţilor militare în favoarea acesteia;
-în 1918, aliaţii Antantei au iniţiat o puternică contraofensivă, eliberând Franţa şi Belgia, iar la
11 noiembrie Germania a semnat armistiţiul de la Compiegne (Rethondes).
A. CONSECINŢELE RĂZBOIULUI
-bilanţul social - pierderi umane directe (10 milioane morţi) şi indirecte (răniţii mutilaţi) care au
determinat apoi scăderea natalităţii, îmbătrânirea populaţiei, reducerea forţei de muncă, traume
psihice, cheltuieli suplimentare pentru asistenţa socială a mutilaţilor, văduvelor şi orfanilor de
război;
-bilanţul economic - pagube materiale estimate la 400 miliarde $ (distrugerea a numeroase
locuinţe, fabrici, şosele, căi ferate, poduri, gări, porturi, aeroporturi, sedii ale unor instituţii
politice, economice, financiare, militare, terenuri agricole şi forestiere), cheltuieli financiare
pentru desfăşurarea războiului, apoi pentru reconstrucţie, resurse supraexploatate, utilaje
uzate, inflaţie (devalorizarea monedelor şi creşterea preţurilor);
-bilanţul politic - consolidarea poziţiei de cea mai mare putere mondială a S.U.A., o nouă
configuraţie a graniţelor Europei prin dispariţia imperiilor continentale şi apariţia unor noi state
naţionale, apariţia unor regimuri politice totalitare (comunist, fascist, nazist).