NOTIUNI INTRODUCTIVE

1. Ce este istoria?
2. Izvoarele istorice
3. Impartirea timpului istoric
a.Erele istorice
b.Epocile istorice
c. Unitățile timpului istoric
4. Spațiul istoric
5. Alte noțiuni necesare pentru înțelegerea istoriei

1. Ce este istoria?
Istoria este știința care studiază faptele și evenimentele din viața oamenilor din cele mai vechi timpuri până în
prezent.

2. Izvoarele istorice
Izvoarele sau sursele istorice sunt dovezi pe baza carora reconstituim evenimentele din trecut. Izvoarele pot fi:
- nescrise (unelte, arme, podoabe, picturi rupestre, vase de ceramică, ruinele unor construcții, morminte, etc.)
- scrise (documente vechi, inscripții, cărți, hărți, ziare, scrisori, monede).
Atât izvoarele scrise cât și cele nescrise se păstrează în arhive, biblioteci sau muzee.
Izvoarele istorice sunt analizate cu ajutorul științelor auxiliare (ajutătoare), precum: arheologia, epigrafia,
numismatica, cronologia, etc. JOC EDUCAȚIONAL: https://view.livresq.com/view/5f4e7811582a68598916ee8e/
3. Impartirea timpului istoric
Pentru a cunoaște istoria este nevoie să știm când s-au desfășurat evenimentele istorice. De aceea, există mai
multe împărțiri ale timpului istoric: în ere istorice, în epoci istorice, etc.
a.Erele istorice
Istoria poate fi împărțită în două mari ere:
- era înainte de Hristos (î.Hr.) – de la primul om și până la nașterea lui Hrisos (anul 1)
- era după Hristos - de la anul 1 până în zilele noastre.
b.Epocile istorice
De asemenea, istoria poate fi împărțită în 5 epoci istorice:
1. Preistoria VIDEO :https://youtu.be/L6EnlpGvAaY
2. Epoca antică (Antichitatea) VIDEO :https://youtu.be/P1N3B4CaOrA
3. Epoca Medievală (Evul Mediu)
4. Epoca Modernă
5. Epoca contemporană VIDEO : https://youtu.be/6zMHm6YrlBI
c. Unitățile timpului istoric
Unitățile timpului istoric sunt anul (365/366 de zile), deceniul (10 ani), secolul (100 de ani) și mileniul (1000
de ani). Atunci când notăm mileniile, secolele și deceniile folosim cifrele romane: M (=1000 de ani); D (=500 de ani),
C (=100 de ani), L (=50 de ani), X (=10 ani), V (=5 ani), I (=1 an).
4. Spațiul istoric
Spațiul istoric este reprezentat de hărțile istorice (politice sau militare, locale) și este locul unde s-au
desfășurat anumite evenimente (oraș, regiune, țară, continent). VIDEO :https://youtu.be/mt-x2HhKK3w
Pentru a identifica un anumit spațiu istoric din spațiul românesc folosim următoarele noțiuni:
- provincie – pentru a desemna un teritoriu cucerit de romani în afara Italiei și supus legilor și organizării
romane (ex.: Galia, Hispania, Britania, Dacia)
- spațiul românesc intracarpatic (teritoriul din interiorul arcului carpatic)
- spațiul românesc extracarpatic (teritoriul din afara arcului capatic, la sud sau la est);
- spațiul românesc dintre Dunăre și Marea Neagră (teritoriul Dobrogei)
- state/țări medievale românești: Transilvania, Țara Românească, Moldova, Dobrogea
- provincii istorice românești (regiuni): Transilvania, Banat, Crișana, Maramureș, Oltenia, Muntenia,
Moldova, Basarabia, Bucovina, Dobrogea.
- Principatele Române/Dunărene – pentru a desemna, mai ales, Țara Românească și Moldova.
 - Principatele Unite – pentru a desemna statul român modern format prin unirea Țării Românești cu Moldova
în 1859.
- România – pentru a desemna statul român modern începând cu anul 1866.
- România Mare – pentru a desmna statul național unitar român între anii 1918-1940.

5. Alte noțiuni necesare pentru înțelegerea istoriei

- Axă cronologică – instrument folosit de istorici pentru a marca ordinea evenimentelor
- eveniment istoric – întâmplare petrecută la o dată precisă (10 mai 1866 – venirea în țară a lui Carol I sau 1
iulie 1866 – adoptarea Constituției din 1866);
- fapt istoric – acțiunea în sine a evenimentului (instaurarea monarhiei constituționale în România)
- proces istoric – un ansamblu de evenimente și fapte istorice desfășurate într-o perioadă mai îndelungată de
timp și care produc o schimbare.
- cauză – motiv, pricină, eveniment sau fapt care provoacă apariția altui eveniment sau fapt, numit efect.
- consecință – efect, rezultat, urmare a unei fapte
- evoluție – dezvoltare, desfășurare.
 MARILE ALIANȚE POLITICO-MILITARE ÎN LUME

1.Cauzele formării marilor alianțe

2.Marile alianțe politico-militare (a doua jumătate a secolului al XIX-lea - începutul celui următor)
3.Consecințe

1.Cauzele formării marilor alianțe

- asigurarea securității statale;
- izolarea Franței;
- rivalitatea dintre Franța și Germania.
https://youtu.be/R8xEWNgAywM
2.Marile alianțe politico-militare (a doua jumătate a secolului al XIX-lea - începutul celui următor)
- Alianța celor 3 Împărați;
- Tripla Alianță sau Puterile Centrale, desăvârșită in 1882 (Germania, Austro-Ungaria și Italia).
- Tripla Ințelegere sau Antanta formata prin:
- alianța franco-rusă (1891-1893);
- alianța franco-britanică (1904);
- alianța ruso-britanică (1907).
https://youtu.be/hTFADBcmP2I
3.Consecințe
- cursa înarmărilor (fiecare alianță cheltuia bani mulți pentru a cumpara arme performante);
- crizele politico-militare (unele state anexau teritoriile altor state; relațiile dintre ele se deteriorau: criza
bosniacă din 1908);
- războaiele balcanice (1912-1913). (Lupta de eliberare de sub stăpânirea otomană a statelor mici din
Peninsula Balcanică și neînțelegerile dintre ele au sporit tensiunile dintre Marile Puteri).
https://youtu.be/c1Y1fNAirj4
 PRIMUL RĂZBOI MONDIAL (1914-1918)

1. Introducere
2. Cauzele izbucnirii Primului Război Mondial
3. Începuturile războiului
4. Evoluția alianțelor
5. Fronturile principale și secundare ale războiului
6. Sfârșitul războiului
7. Consecințele războiului

1. Introducere
Primul Război Mondial a fost un conflict militar de amploare, desfășurat între anii 1914-1918, la care au
participat 28 de state cu aproximativ 70 de milioane de soldați ai celor două tabere : Tripla Alianță/Puterile Centrale
și Tripla Înțelegere/Antanta.
2. Cauzele izbucnirii Primului Război Mondial
Cauzele generale ale izbucnirii Primului Război Mondial au fost:
- lupta pentru hegemonie (dominația unui stat asupra altuia/altora) între Marile Puteri
- disputa pe seama unor teritorii europene
Cauzele directe:
-mișcările naționaliste din Balcani
- rivalitatea franco-germană;
- rivalitatea pentru colonii dintre Marile Puteri
-intenția Germaniei de a detrona Marea Britanie ca putere hegemonă mondială
Cauza imediată
Cauza imediată a declanșării Primului Război Mondial a fost asasinarea arhiducelui Franz Ferdinand,
moștenitorul tronului Austro-Ungariei, în timpul unei vizite la Sarajevo. Asasinul a fost un student naționalist sârb-
bosniac, Gavrilo Princip.
Cauzele izbucnirii Primului Război Mondial au fost multiple:
- cursa înarmărilor;
- rivalitatea maritimă anglo-germană;
- rivalitatea franco-germană;
- etc.

3. Începuturile războiului
Ca urmare, la 28 iulie 1914 Austro-Ungaria a declarat război Serbiei. Rusia a reacționat în sprijinul Serbiei,
iar Germania în sprijinul Austro-Ungariei, declarând război Rusiei și Franței. Pentru atacarea Franței, trupele
germane au încălcat neutralitatea Belgiei, ceea ce a determinat intervenția Marii Britanii.
4. Evoluția alianțelor
În timpul războiului, în tabăra Triplei Alianțe (Puterile Centrale) au fost: Germania, Austro-Ungaria,
Imperiul Otoman, Bulgaria (din 1915), Azerbaidjan (din 1918), Georgia (din 1918), etc., iar în tabăra Triplei
Înțelegeri (Antanta): Marea Britanie, Franța, Rusia, Serbia, Belgia, Muntenegru, Japonia, Italia (din 1915),
Portugalia (din 1916), România (din 1916), SUA (din 1917), Grecia (din 1917), China (din 1917), etc.
5. Fronturile principale și secundare ale războiului
În Europa, luptele între cele două alianțe/tabere s-au desfășurat pe două fronturi principale, frontul de vest și
frontul de est, însă au existat mai multe fronturi secundare, precum cel din Balcani sau cel din nordul Italiei.
Cele mai cunoscute confruntări între cele două tabere ale Primului Război Mondial au fost: bătălia de la
Marna (1914, victorie franceză), bătălia de la Tannenberg și de pe Lacurile Mazuriene (1914, victorie germană),
bătălia de la Gallipoli (1915-1916), bătălia de la Verdun (1916, victorie franceză), bătălia de pe Somme (1916,
victorie germană), bătălia de la Mărășești (1917, victorie româno-rusă), bătălia de la Amiens (1918, victoria
Antantei).
Studiu de caz: Revoluția industrială și războiul. Noul armament și victimele lui
Studiu de caz: Viața în tranșee și „frontul de acasă”

6. Sfârșitul războiului
 6a. Criza morală și psihologică
După trei ani de război epuizant, în 1917 a început să se manifeste o profundă criză morală și psihologică.
Astfel, în ambele tabere au loc dezertări, revolte și fraternizări cu inamicul, iar populația civilă își arăta opoziția față
de război prin greve și proteste împotriva guvernelor.
Ca urmare, profitând de nemulțumirea populației, în noimebrie 1917 comuniștii au preluat puterea în Rusia,
iar în martie 1918 au semnat o pace separată cu Tripla Alianță (Puterile Centrale).
În Germania, criza a luat amploare, dând naștere revoltelor de stradă care au determinat căderea guvernului și
abdicarea împăratului. Noul guvern al Germaniei a semnat armistițiul la Compiègne (11 noiembrie 1918), prin care se
punea capăt războiului.

6b. Conferința de Pace de la Paris (1919-1920)

Tratativele (negocierile) pentru încheierea păcii au avut loc în anii 1919-1920, la Paris. Deoarece apăruseră
neînțelegeri între statele europene învingătoare s-a impus arbitrajul SUA, stabilit prin „Cele 14 puncte” enunțate de
președintele Woodrow Wilson. „Cele 14 puncte” reprezentau principiile care urmau să stea la baza negocierilor și la
semnarea Tratatelor de pace, astfel:
- autodeterminarea naționalităților;
- libertatea comerțului internațional
- prevenirea unui nou război prin înființarea unei „Ligi a Națiunilor”;
- reducerea armamnetului.
6c. Tratatele de Pace (1920). Noua hartă a Europei
În total, au fost semnate cinci tratate de pace. Tratatele de pace au fost semnate în localități din
împrejurimile Parisului, cel mai important fiind cel cu Germania (la Versailles, 28 iunie 1919). Prin acest tratat,
Germania pierdea întregul său imperiu colonial și a fost obligată să retrocedeze Franței Alsacia și Lorena. Unirea cu
Austria era interzisă. De asemenea, era obligată la plata unor despăgubiri (reparații) de război mari și la reducerea
drastică a efectivelor militare și a armamentului.
Întrucât Austro-Ungaria se destrămase, au fost semnate Tratate separate cu Austria (la Saint-Germain, 10
septembrie 1919) și cu Ungaria (la Trianon, 4 iunie 1920). Tratatul cu Bulgaria a fost semnat la Neuilly, (27
noiembrie 1919), iar cel cu Turcia la Sèvres (10 august 1920), reînnoit în 1923 la Lausanne.
S-a considerat că unele prevederi, în special ale Tratatului cu Germania, au fost prea dure și au favorizat
ascensiunea totalitarismului nazist și, implicit, izbucnirea celui de-Al Doilea Război Mondial, văzut de către unii
drept o continuare firească a Primului Război Mondial.
7. Consecințele războiului
Principalele consecințe ale „Marelui Război” au fost:
- pierderi de vieți omenești (aprox. 15 milioane), distrugeri materiale enorme și familii în suferință;
- Europa pierde supremația economică în favoarea SUA;
- au dispărut patru mari imperii/monarhii (german, austro-ungar, rus și otoman) și au apărut noi state pe harta
Europei (Finlanda, Polonia, Cehoslovacia și Regatul Sârbo-Croato-Sloven sau Iugoslavia din 1929);
- înființarea Societății (Ligii) Națiunilor, o organizație internațională menită să apere pacea (precursoarea
ONU);
- nemulțumirile sociale și confruntările poltice au dat naștere ideologiilor și regimurilor totalitare;
Studiu de caz: România și Primul Război Mondial
 Viața cotidiană în perioada interbelică

1.Introducere
2.Orașele și satele în perioada 3.Învențiile și viața casnică
interbelică 4.Divertismentul
2.1. Orașele 5.Sănătatea oamenilor
2.1. Satele 6.Cultur

1.Introducere
Primul Război Mondial a lăsat în urmă pierderi de vieți omenești si distrugeri materiale enorme. După
semnarea Tratatelor de pace oamenii încercau să uite traumele războiului și să revină la normalitate.
In perioada interbelică cetățenii de pretutindeni au militat pentru mai multe drepturi si pentru o viață mai
bună. Se naște societatea de consum.
2.Orașele și satele în perioada interbelică
2.1. Orașele
Dezvoltarea industriei a generat creşterea populaţiei de la oraș și diversificarea tehnicilor moderne în viața
cotidiană. S-au construit blocuri înalte, fiind folosite betonul, oţelul şi sticla (zgârie-nori, exemplu: Empire State
Building din New York). S-au construit clădiri industriale, bănci, magazine, restaurante, hoteluri, teatre,
cinematografe, parcuri și stadioane. Apar cartiere noi (cartierele muncitorești).
Structura societății urbane a cunoscut și ea importante schimbări:
- bancherii și marii industriași, reprezentând motorul dezvoltării economice și sociale; aveau un rol
important în viața politică;
- clasa muncitoare (cei mai mulți sunt vechii țărani, care își schimbă stilul de viață);
- se afirmă o clasă de mijloc (micii întreprinzători, comercianții și liber-profesioniștii: avocați, medici,
jurnaliști, funcționari), care pretindea un rol hotărâtor nu numai in economie ci și în politică.
2.2. Satele
Satele și-au păstrat valorile lor tradiționale. Numeroși țărani s-au mutat în orașe, fiind atrași de slujbele si
oportunitățile oferite în acestea.
O ușoară îmbunătățire a situației sociale a țăranilor se constată în centrul și sud-estul Europei, datorită
împroprietăririi cu pământ, dar stilul de viață nu se modifică.
3.Învențiile și viața casnică
Generalizarea utilizării electricității și înmulțirea tramvaielor și a troleibuzelor au dus la o îmbunătățire a
transportului public.
Invențiile din perioada interbelică, precum mașina de spălat, frigiderul fierul de călcat și aspiratorul au
îmbunătățit confortul casnic.
Automobilul (Modelul T), telefonul și radioul au devenit din ce în ce mai accesibile oamenilor, iar spre
sfârșitul perioadei interbelice a apărut și primul canal public de televiziune, BBC (1937, în Marea Britanie).
4.Divertismentul
Reducerea programului de lucru şi plata concediului au dus la un nou mod de viaţă, cel al petrecerii timpului
liber: vizionarea unor filme în cinematografe, a pieselor de teatru, practicarea ciclismului, boxul, golful, tenisul,
asistarea la meciurile de fotbal. Primul Campionat mondial de fotbal a avut loc în anul 1930 în Uruguay.
Tot în perioada interbelică apar noi genuri muzicale, precum jazzul.
5.Sănătatea oamenilor
Sănătatea oamenilor se îmbunătățește printr-o igienă sporită și prin producerea unor medicamente
precum penicilina și insulina.
Astfel, alimentația, amenajarea locuinței și condițiile de muncă au fos simțitor îmbunătățite, ceea ce a condus
la o viațăă mai sănătoasă și, implicit, la prelungirea duratei de viață. De asemenea, au contribuit enorm la sănătatea
oamenilor turismul, practicarea anumitor sporturi, excursiile la munte și mare, precum și vizitele în stațiunile
balneoclimaterice.
6.Cultura
În perioada interbelică a apărut o cultură a maselor (o cultură pe tru toți, nu doar pentru elite). Editurile (ziare,
reviste, cărți) teatrele sau cinematografele au oferit producții culturale accesibile tuturor. Muzica, difuzată la radiouri,
s-a dovedit a fi cea mai apreciată de publicul larg.
În artă și literatură apar noi curente culturale, precum dadaismul și suprarealismul.
În perioada interbelică, femeile au continuat emanciparea începută încă din secolul trecut. Legislația adoptată
a deschis accesul femeilor la viața politică, prin adoptarea dreptului la vot (în țări precum: Regatul Unit, Germania,
Olanda şi SUA), la educația înaltă și la toată gama de profesii.