ROMÂNIA ŞI EUROPA ÎN SECOLUL AL XX-LE A

(România - de la democraţie la regimurile autoritare si totalitare)

1. ROMÂNIA ÎNTRE CELE DOUĂ RĂZBOAIE MONDIALE(ÎN PERIOADA INTERBELICĂ: 1918-

1939)
2. REGIMUL ANTONESCIAN
3. ROMÂNIA ÎN SPATELE CORTINEI DE FIER(România în perioada Războiului Rece)

1. România între cele două Războaie Mondiale(în perioada interbelică:1918-1939)

*1918-1939: prosperitate și democrație *Constituția din 1923 *obiectivele României *revizionism *Societatea
Națunilor
În secolul al XX-lea România a fost marcată de cele Două Războaie Mondiale(1914-1918, respectiv 1939-1945).
Astfel, după Primul Război Mondial s-a realizat Marea Unire(1 decembrie 1918). Perioada următoare(perioada
interbelică: 1918-1939) a fost caracterizată de prosperitate(cu excepție anii 1919-1923-Marea Criză) și democrație.
Constituția din 1923 introducea votul universal și consacra regimul politic: democrație parlamentară, iar forma de guvernământ:
monarhie constituținală. În cadrul acestui regim puterile regelui erau destul de largi iar Parlamentul reprezenta o extensie a
Guvernului.
Totuși, relațiile României cu celelalte state au fost slabe sau chiar tensionate până la izbucnirea celui de-Al Doilea
Război Mondial, din cauza revizionismului(=doctrină de politică externă a unor state ce doresc modificarea frontierelor sau
revizuirea unor tratate).
Ca urmare, în perioada interbelică(1918-1939) politica externă a României a urmărit:
• Recunoaşterea internaţională a Marii Uniri;
• Apărarea păcii şi statu-quo-ului teritorial;
• Democratizarea relaţiilor internaţionale;
• Stabilirea de raporturi normale cu toţi vecinii
Cu toate acestea democrația românească(regimul democrat din România) s-a lovit de lipsa culturii politice românești
(80% din populație trăia la sate și era analfabetă)
Pe de altă parte, cu toate că a încercat să se apere de agresiunea externă prin aderarea la Societatea/Liga Națiunilor(=
organism internațional cu sediul la Geneva creat la sfârșitul Primului Război Mondial cu scopul de a asigura respectarea
tratatelor și menținerea păcii) România a căzut pradă statelor revizioniste și a pierdut în anul 1940 Basarabia și nordul
Bucovinei, Nord Vestul Transilvaniei și Cadrilaterul.

2. REGIMUL ANTONESCIAN
*1940-cedări teritoriale *lovitura de stat din 23 august 1944
În februarie 1938 Carol al II-lea preia puterea printr-o lovitură de stat și instaurează un regim autoritar. Regimul
autoritar al lui Carol al II-lea s-a instaurat pe fondul slăbiciunii partidelor parlamentare și al evoluțiilor politice europene.
Constituția din 1923 este înlocuită cu una nouă (Constituția din 1938) prin care:
*se oferă regelui prerogative mărite * partidele politice sunt interzise * România se apropie de Germania și Italia
Ca urmare, în anul 1940 România pierde Basarabia și nordul Bucovinei(în favoarea U.R.S.S.), nord Vestul
Transilvaniei(în favoarea Ungariei) și Cadrilaterul(în favoarea Bulgariei). În contextul acestor pierderi teritoriale, Carol al II-lea
abdică(renunță la tron), iar mareșalul Ion Antonescu devine conducătorul țării . Mihai, moștenitorul lui Carol al II-lea rămâne
rege, dar avea puteri limitate. Mareșalul Ion Antonescu a colaborat cu legionarii la conducere si a implicat țara în Al Doilea
Război Mondial în tabăra Axei(Germania, Japonia, Italia) pentru a recupera teritoriile pierdute(Basarabia, Bucovina, Nord
Vestul Transilvaniei, Cadrilaterul).
Ion Antonescu este înlăturat de la putere la 23 august 1944 printr-o nouă lovitură de stat organizată de regele Mihai
susținut de clasa politică care fusese marginalizată. România trece în tabăra Coaliției Națiunilor(S.U.A., Marea Britanie,
U.R.S.S.) și luptă împotriva Axei.

1
 3. ROMÂNIA ÎN SPATELE CORTINEI DE FIER(România în perioada Războiului Rece)
*1945-1989-România in sfera de influență sovietică *conducătorii României între 1945-1989 *relațiile cu Occidentul
Așadar, începând cu 23 august 1944 România a trecut în tabăra Coaliției Națiunilor(S.U.A., Marea Britanie, U.R.S.S.).
La scurt timp după terminarea celui de-Al Doilea Război Mondial, relațiile dintre membrii Coaliției Națiunilor Unite (SUA,
Marea Britanie - pe de o parte, și U.R.S.S. - de cealaltă parte) s-au răcit(=s-au deteriorat, nu s-au mai înțeles, iar această separare
a fost exprimată, printre altele, de expresia “Cortina de fier” dar și prin ridicarea unui zid in Berlin(Germania), care separa
Vestul de Est, statele democrate de cele comunsite). România, însă, râmâne până în anul 1989 în sfera de influență a U.R.S.S.
(sovietică/comunsită). Ca urmare, începând cu anul 1944 în România s-a instalat treptat un nou regim, regimul totalitar
comunist. Noul regim politic a influențat politica externă a României prin :
• relații privilegiate decât cu URSS și ”țările surori”(statele satelit ale U.R.S.S.)
• ruperea relațiilor diplomatice cu Occidentul
• apartenența la CAER (Consiliul de ajutor economic reciproc)- un tratat economic
• apartenența la Pactul de la Varșovia [Pactul de la Varșovia - creat 1955 - era un tratat militar al statelor
comuniste care se opunea tratatului militar al statelor democrate, NATO - creat, mai devreme, în 1949]
Conducătorii României comuniste au fost Gheorghe Gheorgiu Dej (1945-1965) și Nicolae Ceaușescu (1965-1989).
După moartea liderului U.R.S.S., Stalin (1953), România încearcă să se desprindă de sub influența politică și economică
sovietică. Astfel, în 1964-1965, România era singurul stat din lume care se putea lăuda cu următoarea combinație de realizări:
era aliată a Uniunii Sovietice, era prietenă cu China și era statul comunist ale cărui relații diplomatice și comerciale cu
Occidentul(cu statele democrate) se îmbunătățiseră și erau în expansiune. Restabilirea relațiilor cu Occidentul s-a încercat și în
timpul lui Nicolae Ceaușescu(1965-1989).
Abia în anul 1989 regimul comunist din România s-a prăbușit și s-a revenit la democrație.