I. Trăsături generale ale sec. XX. Sec. XX - reprezintă perioada unor mutaţii economice, sociale şi politice fără precedent în Europa. Perioada cuprinsă între revoluţia bolşevică şi prăbuşirea regimului comunist. A fost numit în istoriografia de specialitate secolul extremelor, cel mai violent secol sau secolul scurt datorită apariţiei unor regimuri totalitare, desfăşurarea celor două războaie mondiale şi triumful democraţiei în finalul său. II. România la începutul sec. XX. Din punct de vedere economic, România era o ţară predominant agrară. Comerţul românesc se baza pe exportul de cereale şi de petrol. România s-a implicat în cel de al doilea război balcanic, şi prin Pacea de la Bucureşti (1913) a obţinut Cadrilaterul (sudul Dobrogei). Izbucnirea Primului Război Mondial (1914) a pus România în situaţia de a opta pentru alternativa care să-i permită realizarea unităţii statale. După doi ani de neutralitate, guvernul I. I. C Brătianu a semnat o Convenţie politică şi una militară cu Antanta, intrând în război. III.România între cele două războaie mondiale. • Odată cu încheierea Primului Război Mondial, se realizează România Mare. Perioada interbelică este una de prosperitate şi democraţie, dar spre sfârşitul perioadei, România şi statele din Europa Centrală şi de S.E. cad sub influenţa regimurilor totalitare. (Germania naţional socialistă ori Uniunea Sovietică). • România trece, pe rând, de la regimul democratic la regim dictatorial, apoi la statutul de satelit al Germaniei naţional-socialiste, intrând apoi în sfera de influență a U.R.S.S, până în decembrie 1989 IV. România în faţa revizionismului. După realizarea României Mari principalele obiective au fost menţinerea păcii şi a statu-quoului teritorial stabilit prin sistemul de tratate de la Paris-Versailles. România trebuia să facă faţă tendinţelor revizioniste ale statelor care pierduseră războiul. Europa Centrală şi de S.E. ajunge sub dominaţie germană. România cade pradă revizionismului şi pierde în Anul 1940, Basarabia şi Nordul Bucovinei în favoarea URSS, Transilvania în favoarea Ungariei şi o parte a Dobrogei în favoarea Bulgariei. IV. România de la democraţie la regimurile totalitare. De-a lungul secolului XX, România a trecut prin mai multe faze ale evoluției politice: • o perioadă de aliniere cu puterile democratice învingătoare în Primul Război Mondial, aşa numitul experiment democratic, până în 1930. • după anul 1930, democraţia în România, intră în declin prin instalarea regimului autoritar al lui Carol al II lea (1938-1940) • 1940, odată cu venirea lui Ion Antonescu la putere (6 septembrie 1940), România trece printr-un regim de dicatură militar-legionară până în ianuarie 1941 şi militară până în 1944. • după lovitura de stat din 23 august 1944 România va intra în sfera de influenţă a URSS, instalându-se dictatura comunistă în România din 1948. VI. România în spatele Cortinei de Fier. România după 1989. România a făcut parte din zona de influenţă sovietică între 1944-1990 și devine membră a C.A.E.R –ului (1949) şi a Tratatului de la Varşovia (9 mai 1955), fiind integrată structurilor economice şi militare sovietice. Puterea politică în România aparţine Partidului Comunist condus de Gh. Gh. Dej (1948-1965) şi Nicolae Ceauşescu (1965-1989). Criza regimului comunist din România s-a încheiat cu Revoluţia din decembrie 1989. După 1989, România devine membră NATO (2004) şi U.E. (2007).