ANUL XVI, Nr. 89-91 IAN.-IUNIE,1937.

ARBIvebe ObTeHIeI
DIRECTOR: PRaF. C. D. FORTUNESCU
FONDATOR: Dr. CH. LAUGIER
++~.+••+.+++.++.+.+.++.+
Banatul de Severin si Oltenia
de O. O. Lecca

Teritoriul.
Doua evenimente de seama pentru istoria Olteniei se pe-
trec în prima jumatate a secolului al XIII-lea, în afara de navalirea
Tatarilor la 1241: înfiintarea Banatului de Severin de catre
Regii Ungariei, - si; câtiva ani mai târziu, dania unei parti a
tarii Ordinului Ioanitilor, printr'un document a carui importanta
sta pentru noi în desvelirea dintr'o data, dupa o mie de ani da
întunecime, a vietii Românilor din Oltenia.
Banatul Severinului,- apararea Ungariei dinspre Dunare-,
se întindea la apus peste judetul Sevzrin de astazi si o parte din
Caras, si coprindea asezarile românesti de acolo, cu mai multe
cetati. Spre rasarit de cetatea Severin, partea din Oltenia noastra
de astazi, coprinsa în acest Banat în sec. XIII-XIV, nu se poate
determina bine. Intinzându-se poate pâna la Motru în partea de
sus, iar în jos pe Dunare pâna la Cetatea, nu pare sa .fi ajuns
la întinderea judetului actual al Mehedintului.
Din diploma maghiara acordata Ordinului Cavalerilor Ospi-
talieri ai Sfântului Ioan de Ierusalim, la ~ reiese ca Oltenia
întreaga era privita ca parte din Regat, Voevozii români de
acolo fiind vasali Regelui Ungariei.
Insa tocmai existenta acestor Voevozi (din cari cunoastem
pe Litvon sau Litean în partea de sus, Vâlcea si Gorj, si pe
Knejii Ion si Farcas la câmp, Dolj-Romanati), e o dovada ca
autoritatea Banului de Severin nu ajunge în niciun caz pâna la Jiu.
Numai în înteles larg si în lipsa de alt nume cunoscut
cancelarieiregesti, tara pâna la Olt, adica Oltenia de mai târziu,
era numita în acel hrisov "Tara Severinului", o prelungire în-
chipuita a Banatului. (Se poate ca pe atunci Olteniei i se zicea
si tara Severinului; ni se pare însa mai probabil ca e vorba de
o numire ocazionala). Lucrul se lamureste mai bine prin faptul

de la Dunare-Olt)
ca Regele Ordinuluiaceasta
Bela da'numai Ioanit, "tara
nu sia adevaratul
Severinului" Banat al
(partea] 1
1
 comanda unei elite nationale",
care putem sa nadajduim îndreptare.
dela s'a infiltrat simetria metrica si ritmica
a muzicii culte apusene. forjânb în
Tabla de Materii
Aceasta !l;eneralie a tineretei de azi notajiile lor libertatea si mobilitatea An. XVI, 1957.
"creste subt ochn nostri si vine ca firului mE'lobic românesc în tiparele
focul, ca apa peste stavilare, de nes- unei masuri monometrice. proprii mu-
tavilit. Ei ne adresam". Urmeaza o
cercetare amanunrita, sprIjinita de ta-
zicii clasice europene, bar nicibecum
celei popula re românesti". Se bau spre Articole:
blouri statistice, a situatiei pamântu- pilbuire si câteva exemple be notatiuni Png.
lui împroprietarit în jud. Timis- Toron- muzicale caracteristice bin boi ne, co-
tai, din 241 de comune. Din ele re- Iinbe si jocuri. "cele trei mari genuri Ilie Chirit~: Boerii Brâncoveni (Adaosuri) 69 si 290
zulta ca reforma împroprietaririi con- ale cântecului popular românesc".- 65
form legii din 20 August 1929 nu si-a Motivele contelui Bethlen, be Or. Ion.- Ion Donat: Oltenia în sec. al XlX-le 225
ajuns scopul. Din punct de vedere al Aspecte social-politice, be Cornel Grof- " " Hotarele Olteniei . 264
procentajului vânzarii, cei mai avanta- soreanu. - Din rubrica "lnsemnari" C.' D. Fortunescu: Auraria romano-dacica . 7
jati din judet au fost Nemtii, mai ales vom nota ca beosebit importanta pen- Pr.loan Georgescu: Eugeniu Cara da. Viata si opera
Slavii, cumparatori ai proprietatilor tru noi ceea Ce a scris aci b-I Grof-
O. O. Lecca: Banatul de Severin si Oltenia
1
date Românilor. Trebuia o politica a- ~oreanu cilinb cartea Lor(lului Thom-
grara gospodareasca sa urmeze împro- son of Carbington; Smaranda. Reco- Pr. SUinic~-Orodel: Câteva consideratittni privi- 276
prietaririi alor nostri, saraci cum sunt. man()am atentiei mai ales concluziile toare la origfnile Craiovei
articolului. •
Autorul îsi propune a da soluriuni de în-
Nr. 19-20, bin 1937.-Defecte in e-
Caton Theodorian: Ploesti·Craiova. Cu privire la 22
dreptarea raului.- Situatia economica
si problema nationalitatii in orasul Ti- conomia din Banat, be Gr. Ion, privinb Eug. Cara da ...
misoara, cu câteva aspecte statistice, urmatoarele puncte: 1) bepopuiare si M. Theodorian-Carada: Câteva craiovence din 284.Y
de C. Stoicanescu, dovedind ca în anii economie; 2) capitalul viu; 3) utila- sec. al XiX-lea
iul technic si 4) munca nationala. -- 35
din urma Evreii au cumparat loturile
principale de împroprietarire comu· Imperiul Britanic, be Corn. Grofso-
N. Tomiciu: Iancu Românul de H1f'niade
nala pâna în 1934, asa ca "dupa 18 ani reanu, articol concis, bar îmbratlsânb Un vechiu abSOlvent: c"'iffeija precizari cu privire 59
de mintire cu democratia, Timisoara toate laturile problemei: Cum poate la întemeierea Liceului din Craiova
a ajuns un ghetou puternic prin bo- face fata atâtor biverse si complicate
gatie si, în plus, pus în serviciul Bu-
dapestei".
conflicte ce apar în launtrul
vast imperiu stapânirea
acestui
centrala en-
Oltenia arlleologica :
An. V, nr. 17 si 18, pe 1937, tipa- gleza.-Mân. Bezdin. bin tinutul Ara-
reste o (lare (le seama: Din activitatea (lului, be Ghenabie Ilie. Pare a fi bin D. Berciu: Depozitul de cupru dela Osh"ov ul Cor- 306
de puericuHura în mediul rural, be Dr. 1550. sau (lupa alt izvor bin 1524. Dar bului .
biserica actuala nu este cea originala, 314
1. Nemoianu, in colaborare
alti me(lici, boamne surori be ocrotire
cu câliva
fiinb refacuta in cursul vremurilor.- " " Bibliografia Olteniei preistorice . 77
ActiVitatea de puericultura a centrului D. Tudor: Morminte romane din jud. Romanati
s( câteva profesoare. D-sa arata ce a
încercat si ce a putut face întru com- p. ocrotirea coPiilor Timisoara, in com.
baterea mortalltatii infantlle si promo- Ferendta, (le Dr. 1. Abam.-Pierdem si Oltenia istorica:
varea natalitatil sporite in câteva cen- pamântu!, urmare bin nr. JG al revis-
tre, asupra caror activitatea echipelor tei be I. Negru. In aceasta a boua Documente:
- sale s'a prelungit, ca si fn partile tarii parte a stublului sau, autorul arata
unbe echipele volante au activat. O care e situatia pamântului liber be
piebeca se constata in faptul ca bife- expropriere (mosnean) în jub. Timis- 1592 (7100), Martie 7. Carte de blestem dela Ieremia,
rilele organe ale statului: scoala, bise- Torontat. Aci problema agrara e bife- Patriarhul Tarigradului, pentru hotarele 113
rica, aparatul sanilar si abministrativ, rita be ce numim astfel în vechiUl re- mosiei Olteni (Vâlcea) .
organizatiile econo mice-, lucreaza gat. Este "o problema be granita bi-
fiecare complect inbepenbent, asa ca namica. be regiune bistincta", care E:
(Prima jumatate a sec. XVII). Catastitul locurilor de
nu pot conlucra împreuna si simultan. si una be Stat, caci e în legatura cu cumparatoare si de schimb ale lui Stanila 97
pentru a servi la o politica a popula- apararea hotarelor. Deci E'a cere, jus- vatatul din Cacova (Vâlcea) .....
tiunii.-Observari la un raspuns al d-Iui tificat, si "un tratament special be a- 1618 (7127), Sept. 15. Gavril Moghila vvd., întar'esle
Bi!a Bart6h, be Sabin Dragoi.-Exem- plicat pop.ulatiunli si pamântului zonei Cândei postelnicul ocina în Iegalie(Roma-
plificari caracteristice din folklorul mu- periclitate". Peste mosneanul român 92
nati) ...........•..
zica! banatean, be N. UrSU, unbe se be aci politica austriaca, ungara si sir-
afirma ca forma exterioara, notatia beasca au colonizat straini svabi, un- 1630 (7138), Mai 26. Leon vvd. întareste lui Gorgan
muzicala, a cântecelor noastre popu- guri. sârbl si alti pripasiti mai putin biv vel spatat· ocina în Criva-de-Jos (Ro- 92
Iare, si mai. ales a boinei "a fost pâna numerosi, cari ati fost privilegiati in manati) .
acum boua becenii fals rebata, gresit toate si pulernic ajutati si spriiiniti be
fixata be catre aproape majoritatea stapânirea straina bastinasilor. Astfel 1636 (7144), Iunie 7. Matei Basarab vvd. întareste ltâ 94
folkloristilor si compozitorllor timpu- sporesc mult numericeste Svabil mai Stroe log. ocina în Jigalie (Romana ti)
lui, fiinb influentati be Occibent; "Ii alei. Urmarea în nr. viitor. 1641 (7149), Mai 8. Matei Basarab vvd. întare~te lui

482 483
 Pagina Pagina
Andrei log. si altora mosie în Stanomi- prwitoare la dajdiile ridicate de Tut'ci·
resti (Vâlcl'a) .' . 374 dupa porunca Turnagiului ..... '109
'1650 (7158), Mai 3: Zapisul lui Hamza post. catre 1792, August 5.' Elristea Cartiarm hotaraste semnele
. Stt'oe' vel vist. pentru mosie în Giurgita de hotal"e dintre Schilearisi Vaidei (Gorj) 334
,(Doli) ., ' . 96 1793, Ianuarie 2t.'Zapis de împacaciune între mosne.
[1654 Patriarhul Macarie al Anti,ohiei] întareste dia- nii din Slivilesti (Mehedinti) ..... 335
c.onului Ghindiu Râmnic un codru, de 1eSOO,Iunie 1. Divanul Craiovei cerceteaza din nou
mosie din Bogdanesti (Vâlcea) .... 114 pricina hotarîta la. 1790, iunie 22 (V. mai
1687 (7195) .Martie· 14. Zapisul Sattei din R.- Vâlcea sus) .. ", .. ' ..•.... " • 110
1802. Pomelnicul Bisericii MaicaPrecista Mân.
catre' episcopul Stefan pentru mosie în
, . Cornet . ".......•.... 104 tuleasa din Craiova .•..... 370
1703 (7212), Sept. 3b.,zap'is de vânzare pentru mosie 1802. Martie 18. Imparteala moSiei Ciorobail01'(Me-
în Gauresti (Gorj) ........•. 323 , hedinti) .. · .. , . 337
1719, Februarie 9. Zapis de vânzare pentru mosie în 1806, Februatie> 12. Hotarnicia partilor de mosie ale
Slivilesti (Mehedinti) ., ...•. 323 ' / mosnenilor Marculesti, Danciulesti si Bo-
1722 (7231), Noemvrie 9. Sase boieri hotarasc partile logesti (Mehedinti) ..... ' ... 337
mosnenilor din Radinesti (Gnrj) .... 100 , 1809, Iunie 5. Regfist (le .scrisoare privitor la Mânas-
1723 (7231), Aprilie 23. IM'ga din Sadova vinde mo- tirea Rurez si egumenul Pahomie . 111
:sie în Radinesti (Gori) . " .. 103 1809, Iulie 29. Idem ...•..•.. '111
1746 (7255), 'Noembrie 6. Caimacamii Craiovei hota- 1809, August 10. Idem . ~ . 111
t'asc o pricina de mostenire in hotar'/.J.;l ['1809, Septembrie, Fedelesoiu ?]. Jalba, idem 111
Radinesti (Gorj) . 102 1809, Noemvrie 12. 1ncredintare, idem .. 111
1750 (7258) Mai 16. patru mosneni hotarasc mosia 1810, Martie 30. Pitac, idem . 111
.. Hrabor'u (Gori) '.... : .... ~ 325 [1810, Iunie) Jalba, idem . 111
'1'750 (7259), Noemvrfe 23. Doi boieri hotarasc mosia 1810, Iulie 21. Adeverinta, idem . 112
Slivilesti (Mehedinti) . 32t) 1810, Deeemvrie19. Scrisoare,' idem ,112
1752 (7260), Februarie 2.' Car:te ,de blestem dela Do- 1812, Septemvrie 23. Socoteala, idem 112
sithei Pat1'iarhul Ierusalimului, întarind 1813, Ianuarie 1: Zapis, idem .. 112
iertaciunea de bir si daJdii a preotilor din 1814, Septemvrie 29,. Ordin, idem 112
Valeni (Romanati) '.' . 114 1814, Oetomvrie 6. Scrisoare., idem 112
1755, August 13. Stal:CO Reanghea hotaraste muntele 1814, Noemvrie 2~. Scrisoare, idem 112
Zanoaga (Gorj) ........•. 328 1814, Decemvrie 4. Scrisoare, idem '112
1761, Mai 5, Semnele hotarului Craiovei .. ' •. 105 1814, DeC8'mvrie' 9. Jalba, idem ..•... 113
1762, Februarie 26. Cercetare pentru mosiile' Salcia 1814, Decemvrie2l. Deslegat'e de blestem .... 113
, . si Ascuns (Mehedinti)
7, .•.. ~ .. 106 18:26, Ianuarie 12. Zltpis de vânzl!re în Slitiilesti (Gori) 338
'1765, Februarie 15. Doi boieri hotarasc 'YIJosiile 01'0- 1826, Aprilie 30. Jalba ltfi Danciu Olarul din 'jud.
delu-de-Sus si d,e-Jos, . 329 . Vâlcea catre Domnie, pentru napasti 339
1781, lan. 18. Filaret, Episcopul Râm:nicului, schimba' 1828, Martie 12. Jalba pentru ~mpresurare de mosie
cu TudQr Caravela un loc, de pravalie în în 'Râmesti (Vâlcea) •. .- ... ' .... 340
, Craiova, pe 50 de stânjeni pamânt în 1828, August 4. Zapl:s de vânz,are dupa protimis în'
, ctuturesti (Dolj) .'." .... ' ... 331 ,Râmesli (Vâlcea) •. 341
1781, Iulie 26. Mihai Stu,cu, biv capit. za Nstasi, ho- _1828, August 4. 'Idem .. " ...•.. '.. 342
taraste mosiile· Strâmtu, Necsesti si Nego- 1828. Zapis de schimb, idem .. '..... 343
. mi1'esti (Mehedinti) ...
1785, Mai '18. Anatora. privitoare
' .. ~ .. ' .
la mosnenii din
107, Oltenia Literara-Artistica: "
Slivilesti (Mehedînti) •...... ; 3:32 , Prolog din "Floarea: lui Sânzien", de Radu GYI: si
'1790, Iunie 22. Divanul Cmiovei judeca o pricina N. Mileu .. \ . 117
Seara de primavara, poezie de, Doina Bucur 118
-j
484 485
 Pagina Note si comunicari:
Fragment din romanul "Prapastia", de Doina Bucqr 119 Pagina
Moartea cea de fiecare clipa, poezie de Aure1ian Tita 122
Un haiduc se roaga, poezie de G. Roiban 123 Ion Donat: Dictionarul geografic al Olteniei. Lucrarile
Fântâna, poezie de Ion Mara .. 124 pregatitoare, (Fundatiunile religioase ale
Pentru Tara, schita de N. Mileu ... 125 Olteniei si Hotarele Olteniei) .. 443 ---
Bat iar 'la poarta:ti, poezie, de G. Roiban 126 C. D. F .• Câteva complectari la' biogr«fiaLui Gib. 455
Tacere, poezie de Doina Bucur . 127 " j- Maiorul Iulian Ma1'tian 457
De ziua ta, poezie de Aurelian Tita ... 128 " t Profesorul Gh. Constantinescu " 458
Dincolo de putet'ile noastre. Un fragment dintr'o piesa Paul. Al. Georgescu: De la Congresul mondial al Ti-
de Sabina Paulian . 129 nerimei pentru Pace . 456
Drum, poezie de Ion Mara ..... 133 1. Ionascu: Insemnari pe marginea volumului: Mo-
Ghicitoare, ghicitoare! poezie de N. Badescu 134 nogralia judetului Romanati ... 182
Ion Sânzianul, poveste de Mih. Lungianu . 136 1. Porubski: Handrabercea, Handrabulea .. 181'
Psalm, poezie de Aurelian Tita . 154 Const. Radoescu: Codicele Burchi •.. ' ... 451
Vanitas, poezie de Eugen Constant . '., 154 Pr, Stanica-Orodel: Inca o mâl1,astire' neci/noscuta ? 181
~1. Theodorian-Carada: Doua sigilii ale lui Carada, 179
Note pe marginea cartilor: Dob1'ogea, de Pia Alima-
. nestianu; Sbure,turi, de Popescu-Pofyc1et; M. Th. C.: Câ;teva rectificari, de .. 4541.-
Em. Vîrtosu: Un Oltean despre /)inicu Golescu 180
Râia, de Eugen Constant; Din tara lui Alb-
Inzestrarea mânastirilor oltene ..... 192
Imparat, de Mih. Lungianu; Gol, de G.
M. V1adescu; Oameni în ceata, de Ion Recenzii :
Biberi '; Sânt taran, de AI.-De1acerna 1935
j

literar, de Miron Suru, - de C. D. Fortu- Carti:

nescu , .. , " '155
377
Anuarul "Universitatii Mihailene" Iasi, 1930-35 203
Floarea lui Sânzien, actul 1, de Radu Gyr si N. Mileu AI. Barcacila: Cetatea medievala a Severinului 468
Doua puezii inedite de Traian Demetrescu: Ferici- " " Drubeta, ville daco-romaine '. 468
rea si Cuvântul .... , .. 400 Oem. Basarabeanu: Poezia lui Al. T. Stamatiad 197
La centenarul lui Giacomo Leopardi: doua traduceri Aristia Benc,he: Pirandello si Pirandelismul ... 466
de Pimen Constantinescu 401
402 , George 1. Bratianu: Une enigme et un mirac1e histo-
Alean, poezie de Misu Cioroiu . rique: le peuple roumain 463
Abchimie, poezie de M. D. loanid . 403 Bucurestii vechi , .•.. 475
O domnita scrie ..., poezie de G, Roiban 403 200
404 Theodo; Capidan : B. P. Hasdeu ca lingvist si filolog
Fântâna haiducului, poezie de Doina Bucur " "Romanitatea balcanica 466
Descindere în basm, poezie de Aurelian Tita 404 197
Eugeniu Cara da : 1836-1910
Colind, poezie de Ion Mara 405
Lucila Ch,tu: Versuri traduse . 198
M' ascult, poezie de Aida Petra . 405
406 Emil Colin': La collection de vases grecs du Musee
S!',ulptorul Brâncusi, de V. Georg.-Pa1eo1og .•. Kalinderu . 473
Note pe marginea cartilor: Etudes sur la litterature Vasile Christescu: Istoria militara a Daciei romane . 201
roumaine contempprai'ne, de Ion Biberi; Pr. D. Cristescu: Sfânta mânastire Arnota 474
Poeme pentru ado1'mit durerea, de Doina Matteo Delta Corte: Sigillum-devotio 459
Bucur; Cununi uscate', poeme de Radu N. Ghika-Budesti: Evolutia arhitecturii în Muntenia
Gyr,-de C. D. Fortunescu 425 470
" --' si în Oltenia .
Arma Giambruno : Un naturalista romeno : L. Rebreanu '495
Oltenia culturala: f)r. V. Gomoiu: Istoria Presei medicale în România 199
Ilie Ioan: Vasile Pârvan .. , " ' .. 195
Miscarea culturala în Craiova, de Fortunato 169 si 429 Al. iordan: Mihai Viteazul în fo1klorul balcanic . , 202
Din judetul Romanati . 178
La "Sarbatoarea Cartii", de C. D. Fortunescu .. 435 N. Iorga: La place des Roumains dans ['histoire uni-
438 verselle, VoI. III .. , •. 461
Din gospodaria Soc. "Prietenii Stiintei", de Fort.

486 487
 Pagina
Claudio Isopescu : La stampa periodica romeno-italidna
, in Romania e in Italia ...• 460
Stelian 1Vletzulescu: Li~eriIe în Tara' Banilor, . 203
V. Mihordea: Politica orientala franceza si Tarile Ro-
mâne în sec. XVlll-lea ... 473
Pompiliu Nicolau: Nationa~lismul constructiv . 196
G. T. Niculescu- Varone: Co~tume}e nationale rom:ine 200
G. Popa-Lissganu: Cronica pictata delâ Viena 461
J)iac. Popescu-Cilieni: Secta milenista 202
N. Al. Radulescu,' Vrancea 198
Aur. Sacerdoteanu: Evolutia scrisului si cartea pâna
' la aparitia tiparului ... ',' : .. 193 ~Il
I

A urel V. Sava: Documente pri vitoare la târguI si tinu tul

Lapusnei ... " " 202
I

Salvatore Sibilia: Panorama dei contatti e dei rap-

porti storico-culturali ira l'ltalia e la Romania 194
Barbu Theodorescu: Bibliografia politica, sociala si 1·,

economica a lui N. Iorg'a 473

.M. Theodorian- Carada : Eiimeride ... 472
Pl'. P. Vintilescu: Poezia imnografica " 475
Emil Vîrtosu, Ion Vîrtosu si H. Oprescu,' Inceputuri INDICE
edilitare ... ' . 475
Publicatii periodice: , ANUL XVI (1937)
AnU(trul Institutului q,e studii clasice, Clu,j, voI. n 221
Arhiva, lasi' " . 206
Arhiva Somesana, Nasaud , ..•. 215
Arta si Arheologia, Iasi. , } .'. 476
Boltetino delta Unione Stori'a ed Arte. Roma .. 479
. Buletinul Co-misiunii JJfonum. lstor.ice, Bucuresti 476
Butetinul Societatii de Geografie, Bucuresti .. 211
L'E'uropa Orientale, Roma '" " . 217-478
Fat-Frumos, Cernauti .. 214
Junimea literara, Cernauti .' .. 214
Luceafarul, Timisoara • 219
Moldova noua, Iasi .. " . 209
' Ramuri, Craiova '. '. " .. ' ... 212
Revista clasic.q.. Bucuresti .. /222
Revista critica, lasi .. , .. , 216
Revista curSU1'Uor si cortterintelor. Bucuresti ,221
Revista Institut. Social Banat- Crisana,Timisoat'~
Revista istorica, Bucuresti ..•...
'481
205 si 477
'- .' .
Revista istor,ica româna, Bucuresti .. ' . " '. 480
Revista Institutului Român .... 480 :11

Revue historique du sud-est' eU1'opeen, Bucuresti, . 206 si, 478

Romana, Firenze .. , ' .• 479 il!
Tara Bârsei, Brasov •.....•.... 221- si 479 I

Cartile si. revistele sunt recenzate de C-. D. Fort.

488

lea, scrie la 14 Apriiie 1704124) patriarhului Hrisant, ca a tinut
o cuvântare la "Patimile Domnului". Tot lui Hrisant îi scrie si
Matei, la 2B Aprilie 1713125), aratându-i deosebitele sentimente
pe care i le poarta si transmitându-i complimente dela rudele sale .
Insusi Brâncoveanu scria lui Hrisant, la 17 Martie 1714126),
despre moartea fiicei sale celei mai mari, Stanca: "Cea dintâi a
noastra fiica Stanca, fiind sanatoasa si sdravana pâna la 9 ale
lunii, a venit la noi in ziua a~eia a sarbatorii celor Patruzaci
de Mucenici, si a mâncat si a baut cu noi si a stat cu ai casei
noastre pâna în seara, apoi plecând la locuinta ei, naprasnic a
prins-o în mijlocul noptii frig si fiori strasnici si a apucat-o apoi
o caldura prea mare si necontenita. Iar în cursul zilei a cazut
si la patima de pneumonie si a început sa tuseasca, si astfel
suferind pâna la 15 ale acestei luni, dupa apusul soarelui trecând
o jumatate de ceas al noptii, si-a dat sufletul".
Dosoftei, patriarhul Ierusalimului, scrie despre casatoria Ma-
riei, fiica lui Brâncoveanu, pe o carte:
,,1692, sease Noembrie, s'a facut nunta beizadelei Radu lui
Iliascu cu fata Domnului Costandin, Voevod a toata Ungrovla-
hia. Ne-am nimerit si noi aici si ne-au facut nasi, si s'a nimerit
aci si Dragomanul Alexandru Mavrocordat întorcându-se
Belgrad. Sa fie întru aducere aminte" 127).
In "Istoria Ieroglifica" Maria este poreclita "mreana".
Ilinca Brâncoveanu se recasatorise cu fiul lui Serban Gre-
ceanu, numit tot Serban. In doc. din 171B 128), prin care Nicolae
Mavrocordat o scuteste de daidii, Ilinca este mentionata ca so-
tie a "raposatului Serban spataru". Deci îi murise si cel de-al
doilea sot.
Ancuta Brâncoveanu a fost casatorita cu Nicolae Ruset.
Acesta scrie, la 1719 129), ca a daruit Sfântului Mormânt doua
mosii, dintre care una numita Pitigaia, pentru pomenirea fiicei
sale Stanca;
Slujba cununiei Domnitii Safta a facut-o "Parintele Atha-
nasie, Patriarhul Antiohiei", "fiind nun Parintele VIadica The-
odosie" 130).
(Va urma)
124) HurmuzaRi. voI. XIV, pag. 355.
125) Idem, pag. 524.
126) Idem, pag. 578.
127) M. Beza; în Boabe de Grâu, 1934, nr. 7, p. 395.
128) HurmuMRi, voI, XIV, p. 11, pag. 826. - Ilinca Br. moare
Bucurestii, nr. din 1935, p. 75.
129) Idem, pag. 844 ..
130) St. Greceanu, Viata lui Const. Br., pag. 97.
76
••••• ~••••••••••••• a ••••• m•• s••••••••••••• na ••••
!• OhT€HIA
••••••••••••• g •••••••••
ARH€OLOGICA.
m •••••••• , •••••••••••••••
i•
Morminte romane din jU'detul Romanati
"de prof. D. TUDOR
Acum patru ani am prezentat mai multe sarcofagii de piatra
.dlate în necropolele coloniei Romula 1). Atrageam atentia cu
acea ocazie asupra numeroaselor morminte ce se descopar anual
în orasele si satele romane din regiunea romanateana, dovada a
existentei unei populatii bogate si compacte, ajunsa la o înflo-
ritoare stare materiala, de pe urma exploatax;ii agricole a câmpiei.
Nu s'a facut însa nimic pentru ocrotirea acestor descoperiri în-
din tâmplatoare.
Semnalam acum alte descoperiri, unele cunoscute autori-
tatilor si publicului din notite le ziarelor, ceiace nu a împedecat
împrastierea obiectelor aflat~, cum este cazul sarcofagului din
Romula.
1. Romula.
1.-In ziua de 10 Martie 1935, desfundând un loc de vie
ce se afla pe malul drept al râului Teslui si în fata bisericii,
locuitorul Gheorghe Florea Rau din Resca a dat peste un mic-
sarcofag de piatra, pe care l-a deschis imediat, crezându-l pur-
tatorul unei comori 2). Mai târziu au fost înc,unostiintate si auto-
ritatile locale, care n'au luat alte masu,i, decât sa-si împarta
obiectele ce au mai gasit, dupa ce unele fusesera deja Înstrai-
nate de descoperitor 8)•.
Sarcofagul se compune dintr'o arca dreptunghiulara si
taiata simplu, pe care e asezat un operculus prisma tic, prevazut
la fiecare colt cu câte o acrotera de forma unui sfert de sfera.
Piatra în care s'a taiat e un calcar varos dela Vrata, din Bulgari~,
de unde se alirn,enteaza cu piatra pentru monumentele lor toate
1. Sarcofagii . de piatra dela Romula, Craiova, 1933 (=Arh. OU., XI
(1933), nr. 65 - 66, pp. 65-73).
2. Atunci fu rupI in doua si capacul sarcofagului. N'am putut cerceta
acest mormânt decât opt luni mai târziu, fiind in strainatate.
. 3. Asupra felului descoperirii si furnisarii de informatii, datorez pre-
la 1721. tioase lamuriri d-lui maior Tanasescu, comandantul Lel!iunii de jandarmi din
ROmanati. colegului Ilie Constantinescu-CaracaI si d-lui Petre Ionescu, directo-
Tul scoalei primare din Resca. Câtor trei le aduc aici viile mele multumiri.
77
asezarile romane din câmpia romanateana. Din cauza compozitiei
cretoase a pietrii, monumentul e mult tocit pe la colturi" si margini, mici si arcuite mult; fundul mic si gura amenajata 'spre a fi
si expus usor disolvarii de catre ploi. Se pastreaza acum la postul astupata cu un capacel de lemn. In~lt de 0,140 m. si cu circom-
de Jandarmi din Resca. Fig. 1. ferinta pântecelui lunga de 0,390 m. Muzeul Legiunei de jandarmi
Dimensiunile cutiei în exterior: "lungimea, 1,130 m.; latimea, Caracal. Fig. 1l.
0,440 m. si înaltimea, 0,420 m. Golul interior, în care se aseaza b) Utcwr din pamânt rosu, cu pântecele aproape sferic,
mortul, masoara: 0,940XO,290XO,270 m. Grosimea peretilor,- manusa mica si oblica, gâtuI drept, buza gurii îngrosata si ras-
variabila, e în mediu de 0,090. Fundul e mai ridicat la extremi- frânta, iar fundul ingust. E înalt de 0,160 m. si cu circomferinta
tatea unde vine capul raposatului 1). Ca si capacul, sarcofagul e
cioplit neregulat în exte'rior.
Capacul, de forma unui acoperis de templu, are lungimea
si latimea egala cu ale cutiei, iar înaltimea de 0,190 m. In in-
'terior are o scobitura putin boltita. Acroterele dela colturi sunt
late si înalte de 0,170 m.
Cutia si capacul nu au un prag sa le usureZe îmbucarea,
si nici cu scoabe de fer nu erau fixate, ca la alte sarcofagii din

tTd"~'l Fig. 1.
...
, .... , . -''"

Romula 2). Stau fixe numai prin propria lor greutate. Inaltimea
toata a sarcofagului ajunge: 0,590 m. Fig. II.
, Tipul de sarcofag e cel obisnuit în aceasta regiune, 6'iJx'~, pântecelui lunga de 0,400 m. Fu aflat intact; acum e însa cu
introdus odata cu parasirea încineratiei, catre sfârsitul secolului totul sfarâmat. Muzeul Legiunei de jandarmi din Caracal. Fig lI.
al II p. Chr., dupa modele mai vechi, ce se lurrau în Scythia c. d.) DOIJ,a tortite de aur, de forma ovala, lungi de 0,012
Minor 3). m. si cu grosimea firului de 0,001 m. Muzeul Legiunei de jan-
Dupa cum arata dimensiunile sicriului, ca si din oasele si darmi din CaracaI. Fig. in, a.
inventarul descoperit, în el fusese pus cadavrul unei copile. Pe Sunt formate dintr'un fjr ci\indric de aur, care se subtil:tza
lânga schelet, înfasurat în haine .ce putrezisera, încât la desco- spre capete. La una din extremitati formeaza sase spirale în
perire cea mai usoara miscare a aerului le-a prefacut în praf jurul propriului ei corp, si apoi doua ansae, una mai mare, de
fin, mai fura gasite si' numeroase obiecte,- multe disparute, si
din care notam numai pe cele vazute de noi. Cele cercetate se
afla depuse acum în Muzeul Legiunii de jandarmi Romanati, si 6
singura moneta în colectia d-lui prof. Ilie Constantinescu.
\
a) Amtoridion din lut rosu, cu pântece le sferic, manusile
~ ..
'1. Ca si la sarcofagul lui <I>AIJ.(o)t)l(j~, ef., la mine, o. c., p. 4. Sgârai-
turilor ce se vad În interior, pe un perete. nu le dam nicio interpretare, cu Fig. III.
toate ca unii vad aci o inscriptie-, În realitate ele rezultând din cioplitura.
Inscriptia se aseaza totdeauna În exterior, iar pe acest sarcofag nici nu putea care se prinde cârligul capatului opus. Dimensiunile reduse le
fi, din pricina pietrii sfarâmicioase. indica a fi fost purtate în urechi numai de o copila.
2. VI. de Blaremberg, în Muzeul nat" gazeta lit. si industriala, din 5 e) Medalion de bronz, rau avariat de umezeala. Abia se
_Au~. 1836 (= Odobescu, Antichitatile judetului Romanati. p. 40, Bu-
poate distinge pe una din fetele lui chipul t1nui tânar împarat
curesti, 1877); Boliac, Monit. Oficial, 1869, nr. 222-224 (=
Odobescu. o, c.,
roman din secolul III, ce seamana mult cu Alexandru Sever. Fu
p. 95). Lipseste si asa zisul orificiu al sufletulUi (Lochenseele), ca in alte cazuri
la mine, o. c.. p 4. batut într'o monetarie a unui oras grecesc, deoarece legenda se
3. La mine, o. c., p. 10. vede ca începe cu un AU(tox;p&.t())p). Muzeul Legiunei de jandarmi
din CaracaI.
78
79
 f. Moneta de bronz, acum în colectia d-Iui prof. Constantinescu.
Dupa cum îmi comunica colegul meu printr'o scrisoare, si aceasta
moneta, desi rau stearsa, e tot dela Alexandru Sever.
Cele doua monete formau obolul lui Charon, nelipsit în
mormintele romane din vremea imperiala. Ele ne arata ca inhu-
marea se facu in vremea lui Alexandru Sever (222-235 p. Chr.),
sau nu prea târziu de domnia acestuia.
Se pare ca fusesera a!aturate moartei mai multe vase, caC1
deobicei se gasesc câte patru la un mormânt: doua la picioare
si doua la cap. Tipul celor dou~ ulciorase descrise e bine cunos-
cut si specific acestei regiuni. Atari vase s'au fabricat în câmpia
romanateana pela sfârsitul secolului al II-lea d. Chr~, si în mare
cantitate în prima jumatate a celui urmator. Cunoastem si nu-
mele unui olar producator de atari vase, un Mare(us) MarUnus,
care îsi avea cuptoarele la Odea sau Celei 1). Ele aveau o intre-
buintare mai mult funerara si de rit, pe când în nevoile casnice
par a fi fost mai putin folosite.
Cerceii de aur, lucrati cu mult gust si pricepere, sunt ai
unei copile de 10-15 ani. Se pare ca moarta mai purta pe cap
si o coroana de foi suflate cu aur, asa cum s'a mai putut cons-
tata si in alte 'morminte de femei, descoperite la Romula sau la
Sucidava 2).
Necropola orasului Romula se Intindea dealungul tuturor
drumurilor ce esiau prin portile marelui zid construit de Filip
Arabul în anul 248 p. Chr. 8). Pe locul unde a fost sarcofagul
de fata se poate stabili o noua sosea, necunoscuta pâna acum.
Ea se desfacea din drumul care ducea spre Sucidava, chiar de
lânga poarta de S. a cetatii, si mergea pe lânga malul drept al
Tesluiului. Acest drum figureaza pe un plan al Romulei ridicat
de catre De Marsigli 4) pela 1691, când satul Resca nu era asa
de întins ca azi. Pe teren a lasat putine urme, fiind distrus
de culturile de vita de vie, ce ocupa acest delusor. Traseul lui
se poate stabîli dupa o dâra de petris vizibila la suprafata tere-
nului. EI mergea spre viei dela Frasinet (locul de alimentare
cu apa al Romulei), Diosti. .. Apele-Vii, Ghizdavesti, Cela?'?)"
1. La mine, Decouvertes archeologiques a Sucidava et dans les environs,
pp. 5 sq., 9 si nr. 9, a, fig. 11 (= Arh. Olt., 1936, p. 1131. Vasele sunt prea
mari spre a fi socotite ca purtatoare de unguenta. Purtau desigur alimente
si bauturi, ca in doua morminte, dintre care unul dela Celei, in Care fura' des-
coperite alaturate mortului si resturi dintr'o turta de faina întarita. Cfr. Bolliac,
1. c. si Odobescu~ o. c" p. 74 si 96~ Forma ulcioarelor poate fi insa apropiata
si de a celor numite lacrimatorij.
2) Cunoastem mai multe morminte femenine din aceasta, regiune, al
caror inventar si rit funerar seamana cu cel descris mai sus; si în afara de
articolele citate-ale lui VI. de Blaremberg si Bolliac, cfr. Laurian, în Magazinul
istoric pentru Dacia. II (1846), p. 88 sqq. (= Odobescu, o. c., p. 55).
3) C. I. L., III; 8031 ; la mine, Sarcofagii, p. 8 sq. si în Bul. Comis.
Mon. Ist., XXVIII (1935). p. 31 si fig. 1. Recent am mai descoperit trei ins-
criptii in legatura cu aceasta fortificatie.
4) Description du Danube, II, fig. XL, Haga, 1744. Planul lin De Mar-
sigli mai contine si alte pretioase date topograficE.
80
ZVOr'sea, Amarasti1, de Sus, Dobrotestii de Jus, Amara sti de Jos,
oprindu. se la malul Dunarei în asezarea romana dela Dabuleni.
Existenta drumului se mai poate constata si din însiruirea acestor
viei în felul unor margele, ce trebuiau a fi legate printr'o sosea 1).
Sarcofagul va fi fost închis într'untumulu$, tocit de lucra-
rile agricole, deoarece mormântul nu fu aflat la o prea mare
adâncime ..
Din cele raportate în diferite scrieri asupra descoperirilor
funerare facute la Romula, relatari adunate de Odobescu în
cartea sa pomenita mai sus, precum si din observatiile culese
de noi pe teren timp de mai multi ani, rezumam mai jos speci-
ficul topografic al mormintelor tumulare din jurul acestui oras.
Tumuli funerari se afla numai pe marginea marilor sosele
ce intrau pe cele patru porti principale alE cetatii. Ei se însiruesc
pâna la un km. si mai bine departare de oras, Cei mai multi
sunt azi tociti, sau taiati de marele amator de antichitati, banul
Mihalache Ghica. Pela 1691, când vizita De Marsigli ruinele de
aci, ei se cunosteau mai bine, cum si apar pe planul lui. Aceste
movilede pamânt contin sarcofagii de piatra sau de caramida,
din care, dupa monetele aflate în ele, niciunul nu e anterior tim-
pului domniei lui ~ommodus. Mormântul se afla la baza tumu-
lului si pus la nivelul pamântului înconjurator. Orientarea sarco-
fagului e facuta în sensul axei drumului vecin. Mormântul este
complect acoperit cu pamânt, si câteodata închis într'o bolta de
caramizi, mai ales când aceiasi movila contine doua sarcofagii.
Acoperirea se facea spre a 'le feri de profanare.
Din aceasta cauza nu gasim aproape deloc inscriptii sau
sculpturi pesarcofagii, fiindca ele nu puteau fi vazute. Numele
raposatilor era indicat de o inscriptie funerara ce putea fi cetita
din drum si care se punea în vârful !Dovilei. Cunoastem trei cazuri
de atari inscriptii, aflate cazute de sus la poalele tumulului.
Capacul sarcofagului este prins de cutie prin mari scoabe
de fer, fixate pe piatra cu plumb topit. La unul din capetele
sicriului se mai vede câteodata si un orificiu ce·l strapunge.
In credintele celor vechi, ca si azi, el folosea pentru intrarea si
esirea sufletului, care vine ,sa mai revada corpul.lntr'unele dintre
sarcofagii s'au mai .descoperit si scânduri putrezite, ba chiar
pereti ori capace dela alte sicrie de lemn, asezate în cel.e de
piatra. Mortul, pâna a fi depus în tumulus, trebuia sa mai treaca
timp, pentru Îndeplinirea diferitelor rituri funerare, cautarea unui
sarcofag de piatra, prepararea movilei, etc., asa încât cadavrul
era închis întâi în atari cutii de lemn si tot astfel depus mai
apoi în cele de piatra. "
Inventarul e totdeauna bogat în numeroase obiecte. Nu lip-
sesc niciodata doua sau patru ulciorase de tipul celor descrise
1) Date, la mine in Bul. Comis, Mon. Ist., XXVI (1933), si fig. 9, Pentru
necropolele Romulei, detalii mai ample în lucrarea mea în pregatire: Topografia
coloniei Romula •.
81

mai sus, care se pun doua la picioare si doua lânga cap. Mone-
tele, ce formau obolul lui Charon, apar pentru un mormânt dela
1-4 exemplare si totdeauna din bronz. Mortul e asezat între
crengi de dafin si flori mirositoare. Femeile poarta pe cap în
mod regulat o coroana aurita, de foi de stejar, iar în urechi cer-
cei, tot de aur, ce contin o piatra gravata, deobiceiu un jaspis
rosu sau onyx alb-vânat. Restul inventarului consta din obiecte
de toaleta, între care sunt nelipsite un pieptene de os si o oglinda
de metal argintat.
Cu aceasta ocazie notam si urmatorii cercei aflati în mor-
mintele romulense:
2. Cercel din aur, înalt de 0,025 m. Colectia d-Iui Sebas-
tian Neamtu din Craiova. Fig. 111 b.
Se compune dintr'un disc elipsoidal, format, dintr'o. foita
de aur,' de care sunt prinse doua mici bare ce se încovoaie sus,
pentru a forma ansa de atârnat. In disc e fixata o piatra de
onyx alb, cu marginele neregulate, camee mica înfatisând sculptat,
în profil spre stânga, capul unei tinere femei cu o coafura lunga
~-:;: ..-
'-,
,,;';': tJ
7<-
~. }, t:..
e~
d.
Fig. IV.
si specifica modei femenine din prima jumatate a secolului al
III-lea de dupa Christos. Portretul femenin e asa de stângaci sa-
pat, încât e mai mult o caricatura decât o modesta lucrl;lre.
Executia este cu totul inferioara, fiindca gema dateaza din epoca
în care aceasta industrie e în plina decadenta 1).
3. Fragment de cercel de aur, ce servea ca pendativ. Inalt
de 0,020 m. Impreuna cu cele trei exemplare urmatoare, fu ga-
. sit la Romula de Iancu N. Jianu din Falcoi-Romanati. Acum
în colectia Maria Istrati-Capsa, din Muzeul Palatului Cultural-
T.-Severin. Fig. 1V a.
. E format dintr'un disc radiat si perfect circular, ce încadra
o piatra pretioasa, acum disparuta. Pe el sunt prinse doua bule
11 Furtwangler.Die antiken Gemmen, IIl, p. 362, Leipzig, 1900 si Ba-
helon, art. Gemmae, în Daremberg-Sa~lio, Dict .• Il. pp. 1476 si 1480. Cfr. si
Ia mine în Bul. Comis. Mon. Ist., 1935, p. 47.
82
neegale si suprapuse, continuate cu O tortita, al carei vârf e
rupt. Lucrare îngrijita.
- 4. Mic pendativ de aur, înalt de 0,009 m. Provine dela un
cercei si e format dintr'o mica ansa asezata pe o bulla, supra-
puse unei mici baze patrate. Fig. iV, b.
5. Cercel de aur, înalt de 0,015 m. Fig. IV, c..
Corpul lui e compus dintr'un disc de forma unui trunchiu
de 'piramida cu baza un dreptunghiu, lucrat într'o foae de aur
ce închide o piatra verde pastrata in situ. De jur împrejur discul
e încins cu un fir de aur, ce formeaza pe una din fetele mici
doua tortite suprapuse, rezervate unui numar mai mare de pen-
dative, din care nu mai ramâne decât cârligul fragmentar dintr'una.
Deasupra acestei baze se ridica ansa cea mare, compusa din
doua brate prinse de extremitati, arcuita frumos si terminata cu
doua cârlige pentru prins. Bijuterie lucrata cu mult gust.
, 6. Frunzulita de stejar, lucrata din aur. Lunga de 0,046 m.
Fig. IV, d.
Pe eticheta din muzeu gasim indicati a ca' facea parte dintr'o
cununa, formata din doua feluri de frunze, si ca a fost aflata pe
craniul unei fete înmormântata într'un sarcofag de Dfatra, restul
coroanei fiind apoi dus la Bucuresti.
Se mai cunosc si alte cazuri similare despre descoperiri
ca acestea 1).
7. Doua cutii de sarcofagii rau avariate. Calcar de Vrata.
Masoara prima: 2,55 X 0,700 m. si grosimea peretilor de 0,100
m.; a doua masoara: 1,55XO,780 m., iar în dunga 0,160 m.
Ambele se gasesc îngropate ca albii; în fata fântânei de lânga
Ocolul Silvic din Resca, zidite în ciment de societate a forestiera
~Rescianca". Au fost aduse aci de mult timp, unde servesc si
azi pentru adapatul vitelor.
J f. Sucidava.
8. Cercetând malul Dunarii în dreptul asezarii civile a Suci-
davei, m'am oprit atent în fata carierii de petris a locuitorului
Trifu Dulea, de unde s'au scos multe lucruri romane si preisto-
rice. In peretele râpei am putut observa dunga, arcuita putin,
a pavimentului unei strazi romane ce venea perpendicular ·pe
Dunare, apoi resturi de zidarie din temeliile caselor asezarii ci-
vile, cum si numeroase resturi ceramice. La adâncime de. doi metrî
în peretele surupaturii am descoperit o portiune de pamânt negru,
ce contrasta cu coloarea galbena a celui din jur. Scobindu-l, am
constatat a fi fost depusa aci cenusa unui mort, incinerat nu
tocmai bine, caci erau anfestecate în ea si oase calcinate. Locul
mormântului ela jumatate distanta între coltul de S. V. al cita-
delei militare si portalul podului lui Constantin cel Mare, chiar
/ '
1) VI. de Blaremberg, art. cit. (= Odobescu, o'. c, p. 41). Colegul Con-
stantinescu-Caracal poseda deasemenea doua frunzulite de 'aur, descoperite
în morminte de caramizi, în 1933.
83
•.
sub strada amintita. N'am putut gasi în interior decât un op3.it
de lut rosu, vopsit nereusit în exterior, 'si de tipul marilor fa-
bricanti apuseni din secolul al II-a p. Chr.: bazinul plat si cir-
cular, ciocul alung it, capacul marginit de un cadru în relief pen-
tru curs combustibilul, si fara de manusa. Masoara: 0,095 m.
lungime, 0,065 m. latime si 0,035 m. înaltime. Pe fundul lui, în-
chisa cu trei cercuri concentrice, e firma exportatorului: Vetti.
Sub scriere sta reliefata o ciorchina de strugure. Fig. IV, c.
Cu toate ca lampa imita formele opaitelor de export, teh-
nica ei lasa mult de dorit în comparatie cu acestea: pamântul
necernut bine, arsa putin strâmb, iar vopseaua raspândita neînde-
mânatec. Vettus trebue sa fi fost activ prin secolul al II-lea p.
Chr. Pâna acum apare necunoscut în Dacia si provinciile vecine,
în afara de Sucidava, unde au mai fost descoperite anul trecut,
tot în asezarea civila si în morminte de incineratie, alte doua
opaite ale lui, intrate în colectia d-Iui Gh. Georgescu-Corabia.
Banuim ca otticina lui e locala si ca e un imitator al madii
bune din Apus, lucru obisnuit si la Romula, unde am gasit re-
cent o serie de tipare ce falsifica aceste lucernae .
••
o /l. ?,. 3. '1. 5'~
~ •.•.•
Fig. V.
Prin urmare, atât ritul incineratiei, cât si vremea în care
fu turnata'" lampa lui Vettus, concorda cronologiceste pentru da-
tarea acestui mormânt din sec. al II-lea p. Chr. In epoca imperiala
e regula generala a alatura mortului o lampa sau doua 1).
El este anterior epocei în care fura ridicate constructiile si
strada de deasupra lui, ce sunt cu certitudine din timpul lui
Constantin cel Mare.
, 9.-Din initiativa si cu fondurile puse la îndemâna de d.
Gh. Georgescu-Corabia, am sapat anul trecut doi tumuli ce se
gasesc pe soseaua romana la Nord de Celei. Movilele sunt azi
pe proprietatea d-Iui Victor Ruta din Celei, care ne-a îngaduit cu
multa bunavointa cercetarea Jor. Inaltimea magurilor e anual
tocita de ferul plugului.
Locul lor nu .e departe de cimitirul satului, în stânga dru-
mului, cum iesi din sat, si la 40 m. spre V. de sosea. Sunt alatu-
rate, si deaceia le-am atacat pe amândoua j au diametrul de
20 m. si sunt înalte de 2 m. Fig. V.
Transeele au fost sapate în centrul magurilor. Scoborîndu-se
1) Cagnat-Chapot. Mantiel d'archeologic, 1. p. 335, Par's, 1917.
84
cu cercetarea pâna 2.50 m. adâncime, n'am putut descoperi ni-
mic în cel de Nord, unde se cunoaste bine, dupa pamântul
afânat, ca fusese cercetat cândva. E posibil ca în acesta sa fi
fost adapostit un sarcofag de piatra, scos si dus aiurea de
profanatori.
Numai turnuluI de Sud contine un mormânt roman zidit în
caramizi, acesta deasemenea profanat, totusi destul de inte-
resant spre a fi studiat cu amanuntime. Fig. VI.
Orientarea mormântului corespunde cu directia axei dru-
mului, N -S, fiind asezat în situatia de azi la o adâncime de
2 m. fata de vârful movilei. Are forma dreptunghiulara, cu di-
mensiunile exterioare: 1,980 X 0,660 X 0,540 m. Cutia propriu
zisa, în care fusese depus mortul, masoara: 1,670 X O,320XO,450
m. Grosimea zidului, peste tot uniforma, e de 0,160 m. Zidaria
e formata din caramizi dreptunghiulare, ce masoara: O,270X
O,160XO,060 m. Unele dintre acestea, ca si cele ce acopereau
~;~~' ~;1){~~1
•Z ••.. '
_ -1
Jrrri!'rjrjrT~
Fig. VI.
mormântul, au pe ele trase cu trei degete pe pamântul nears,
dela un CQlt la altul, câte trei dungi ce formeaza pe fata cara-
mizii o cruce de tipul Sf. Andrei, semne al caror scop era de
a se lega mai bine în zidarie. Legatura zidului e facuta numai
cu pamânt negru, încât caramizile se pot desface usor.
In sensul înaltimii (profil) cutia e formata din noua rânduri
de caramizi. Stratul dela fund, ce forma patul mortului, e com-
pus din caramizi ceva mai groase, însa fragmentare. In lungime
(traseu) aflam un sir de sase caramizi întregi si o jumatate, iar
în latime doua si jumatate.
Sarcofagul era acoperit cu caramizi patrate, de dimensiuni
neîntâlnite pâna acum în asezarile romane din câmpia romana-
teana: 0,650 X 0,650 X 0,060 m. N'am gasit niciun exemplar
conservat intact, caci fusesera sparte de cei ce au cercetat mor-
mântuI înaintea noastra 1). Numeroase fragmente stau ravasite
1) Se pare de Bolliac, ce aminteste vag într'un raport al sau. Cfr. Monit,
Oficial. 1869, nr. 222-224 (= Odobescu. o. c., p. 73). Bolliac mai pomeneste
si de doua morminte de caramizi sapate de el la Celei, neprecizând locul.
85
 în fundul mormântu!ui si în jurul lui pâna la o departare de un
metru. Judecând dupa lungimea mormântului si marimea cara-
mizilor, erau suficiente trei caramizi întregi de acestea spre a-I
acoperi complect.
Pe lânga cosciug am gasit împrastiate cenusa, carbuni,
oase calcinate, fragmente ceramice si de caramizi, pe care le-am
examinat cu atentie. Am procedat apoi la golirea sarcofagului,
umplut cu mult pamânt galben surupat de sus. Numai Ia cele
doua capete erau gramezi de cenuse, amestecata cu oase calci-
nate si carbuni, ce proveneau dela o incineratie. Din ele am
scos urmatoarele obiecte:
a) Capacul unui opait de pamânt rosu, forma circulara,
si lat de 0,070 m. Are o mânuse rupta, orificiul de alimentat
în centru, iar pe margini trei rânduri de ridicaturi concentrice.
Fig. Vll, d.
.8
~" '!,fr"'\~)
" ,~/;:::;;:::'~~y
>:::::;,',."~,<:--'
v:a ~'\~,"_;.:~?
'~,',,<,
;JJ1
:>.' ~~,.
O••
' care obtinuse dreptul de a se înmormânta lânga, drumul cel
~'
Fig. VII.
b) GâtuI unui urcioras de pamânt rosu, înalt de 0,035 m.
Din acelasi vas au mai fost aHate si alte fragmente din pântece
si fund, cu ajutorul carora am putut constata ca e o forma de
vas identica cu cea descrisa mai sus Ia nr. 1, b; deci, databiI
în jurul sfârsitului secolului al II-lea p. Chr.
e) Mai multe fragmente dintr'o uleea de pamânt vânat, ce
avea pe corp numeroase dungi circulare. E un tip de vas de-
asemenea databil din sec. al II-lea p. Chr., cu ajutorul altor exem-
plare din colectia d-lui Gh. Georgescu-Corabia.
d) Mai multe fragmente de bronz, rau avariatede foc,
între care un cap de fibula de un tip imposibil de reconstituit,
si o mica aplica circulara, cu diametrul de 0,025 m. (Fig. 1/11,b),
ce se fixa cu un cui prins în centrul ei, si acum pierdut.
e) Numeroase Cue de fer, mult stricate de foc, si. lungi în
starea cea buna, de 0.075 m. Capul lor e format din însasi în-
doitura triunghiului. Fig. Vl1, e.
tJ Foarte multe cuemici (nituri) de fer, de forma unei
ciuperci, toate cu vârful îndoit, dovada ca fusesera prinse' în
vre-un lemn sau altceva. Sunt înalte de 0,020 m. Fig. VlI, a.
Mormântul roman gasit în aceasta magura nu poate fi decât
de incinerafie. Prin urmare datarea lui trebue facuta în sec. al
însa din relatarile-i sumare nu corespund niciunul cu cel de fata. Cfr. Trom-
peta
bescu,Carpatilor, 79). din 20 Aug., 1872 si nr. 1059, din 1873. (= Odo-
o. c., p. 78nr.si 1010.
86
II-lea p. Chr., si anume în epoca Antoninilor, când si în aceasta re.
giune, ca în mai tot imperiull), inhumatia înlocueste in cine ratia si
încep a fi aduse dela Vrata, din Bulgaria, marele sarcofagii de
piatra necesare depunerii cadavrelor. La datarea lui concorda
pentru acelas veac si resturile ceramice descrise mai sus. Ca nu
putea fi decât un mormânt prin incineratie, ne indica si latimea
redusa a cutiei (0,320 m), ce nu permitea depunerea în conditi-
uni obisnuite a cadavrului.
Volumul mare si forma mult alungita a spatiului gol din
interiorul sicriului ne spun, însa, ca nu poate fi vorba de un
singur incinerat pentru un loc prea mare. E probabil a fi fost
depusa aci cenusa a doi morti, poate doi soti, asezata în cutii
de lemn diferite, dela care ne-au ramas numeroasele cue mari
de fer, a caror explicatie nu poate fi decât aceasta 2).
Cât priveste niturile de fer, prin banul lor circular si prin
lungimea redusa a cuiului, nu pot proveni decât dela încalta-
mintea de piele a defunctilor, întâlnite si într'un mormânt
romulens S).
Mormântul va fi apartinut unui om de seama din Sucidava,
mare ce ducea la Romula, si nu departe de poarta cetatii, într'un
turnul, în vârful caruia era pusa inscriptia funerara ce putea fi
cetita de trecatori din drum, iar mormântul fu ascuns la mari
adâncimi, spre a fi ferit de obisnuitii jefuitori 4). I
III. Corn. Orlea.
In acest frumos sat, daruit recent cu o noua cladire
pentru scoala primara de baeti, a luat fiinta în acelas local Ull
muzeu, prin staruinta directorului, d. I. Cumpanasu. Cuprinde.
obiecte descoperite pe urmele vieus-ului roman ce a existat la II
Orlea 5). Lucrurile sunt adunate în primul rând de elevii scoalei.
Se gasesc printre ele exemplare valoroase, între care si câteva
urme gotic~.
10. Despre descoperirea unui mormânt roman Ia Orlea mi-a
dat pretioase informatiuni d. Cumpanasu, iar piesele aflate în el
se gasesc acum adunate în muzeul scoalei.
Mortul era închis într'o cutie de zid formata din doua
tipuri de caramizi: 0,410XO/275XO,050 m. si 0,290XO,180XO,060
1) Cagnat-Chapot, o. c., I, p. 331.
2) Cagnat-Chapot, o. c., p. 337.
3) Vi. de Blaremberg, 1. c. (= Odobescu o. c. p., 41).
4) Dupa ce am cules toate datele, au fost adunate tOate fragmentele de
caramizi si cerl;lmica si, împreuna cu cenusa, au fost depuse în sarcofag, pe care
l·am lasat si acoperit cu pamânt pe loc, fara a-i produce vre-o stricaciune.
Anul acesta vom desgropa si alti tumuli vecini. Obiectele descrise mai sus,
precum si o bucata mare de caramida, sunt depuse acum în Muzeul Primariei
Corabia. recent Înfiintat prin staruinta d-lui pÎ'Îmar Constantinescu.
5) La mine în BuL Comis. Mon. Ist., 1933, p. 4 si fig. 9 j Decouvertes
li Sucidava. p. 7 sqq.
\
87

m. Câte cinci exemplare întregi din fiecare tipuri se gasesc de-
puse în muzeu. Cadavrul era apoi acoperit în sarcofagul de ca-
ramida cu trei mari tigle masurând 0,540XO,400XO,022 m.
Fig. VIIl. Astfel, lungimea sicriului atingea cel putin l,bOO m.,
iar latimea o jumatate de metru ..
Fiecare tigla e de forma dreptunghiulara, având dealungul
laturilor lungi câte o dunga ridicata. Intre capetele acestor bor-
duri sunt trase, în semicercuri concentrice, câte patru adâncituri
facute cu degetele pe pamântul nears. Una dintre tigle mai poarta
pe o dunga si numeralul X, imprimat cu un fer ascutit. In inte-
riorul sarcofagului fu aflat, între alte obiecte disparute, si un
ulcioras de lut rosu, înalt de 0,120 m., de o forma si fabrica
Era orientat NV -SE, directie pe care o are si valea unde
se gaseste. In primul rând se distinge bine un pat de caramizi
romane, toate fragmentare. lung de 1,450 m; Latimea nu am pu-
tut-o determina. Caramizile au fost asezate sparte înca de atunci
când fu construit mormântul. Grosimea lor e de 0,060 m. Pe
câte una din fete poarta obisnuitele dungi încrucisate, a caror
origine si necesitate am explicat-o mai sus. Deasupra stratului
de caramizi se distinge cu usurinta o dunga groasa si arcuita ca
o bolta, formata din chirpici (pamânt ars la soare) sfaramat. Inal-
tim ea cea mai mare a ei atinge 0,270 m., iar în origine va fi
fost mult mai ridicata. Intre ea si patul de caramizi s'a infiltrat
pamânt adus de ploi, care a umplut golul.

4...-~t
G "....
, ;..~ 11'. 5,cbv.
.. ; L~_'__ .-\M.
Fig. VIII.
Fig. IX.
de scrise mai sus la nr. 1, b. Datarea acestui mormânl e de facut,
cu ajutorul ceramicei, în prima jumata,te a sec al III-lea p. Chr. Se pare ca mortul era depus într'o arca lignea, pe un pat
IV. Caracal. de caramizi romane, si închis peste acesta cu o bolta zidita din
chirpici, ce s'a prabusit cu încetul. E mormântul unui localnic mo-
Anul trecut a 'fost amenajat lânga oras un teren destinat dest, databil dupa fragmentele de caramizi si ceramica din sec.
III-IV p. Chr. Daca aci era o necropola a vicu$-ului, nu se
lnstructiei premilitarilor, loc ce se afla la capatul aleii cu plopi poate preciza, decât facând sapaturi. Datorita umiditatii locului,
pe dreapta, dupa ce iesi din parcul Poroineanu. Pentru a se ob.'
tine o suprafata plana, s'a sapat spre panta dealului pâna la o celelalte morminte, ce nu s'au bucurat de o protectie ca cel des-
cris, pol fi disparute fara sa le fi tulburat cineva.
adâncime de un metru. Pe o întindere lunga de 100 m. si Iata
de 30 m., am constatat bogate urme de ceramica preistorica, neo-
litica, amestecata si cu putine silexuri, si apoi La Tene târzie.
Deasupra acestor epoci apare o noua patura de civilizatie; cea
romana, reprezentata prin bucati de caramida si fragmente ce-
ramice din sec. In si IV p. Chr. Majoritatea o formeaza o ola-
rie Ct,l inciziuni exterioare dese si adânci, dispuse în. felul unor
valuri. specifica, dupa cum am constatat în cercetarile si sapa-
lurile dela Romula si Sucida va, epocii sonstantiniene 1).
,
11. Cu o.cazia acestor IUC'rsri s'a mai aflat si un mormânt
roman, din nenorocire aproape distrus de lucratori pâna sa-I
examinam. Oasele si ceeace va mai fi continut fusesera deja îm-
Fig.1X. Am putut a-i ridica numai dimensiunile si o mica schita.
prastiate.
P. S. In timp ce se tipareau paginile de mai sus, s'a m:li descoperit un
sarcofag de piatra în comuna Vadastrita, jud. I{ omanati. pe locul lui Nicolae
Cazacu, situat la 200 m. spre Sud de sat. E lung de 2,30 ro·; lat de 0,65 m.
1) Exemplare caracteristice fiecarei epoce se afla depuse in colectia co- si înalt de 0,50 m. In el s' au aflat oase omenesti. (Universul. din 18 Mai, 19371.
legulUi Ilie Constantinescu-Caracal, care m'a insotit in cercetarile facute aci.
88 89
 Tombe romane scoperte nel distretto di Romanati
(Riassunto)
Proseguendo le nostre ricerche archeoJogiche nelle neclopoli
romane di questo distretto, siamo riusciti a trovare negli ultimi
due ani alt re tombe sconosc:Îute.
L Romula.
1. Sarcotago tagliato in calcare di Vrazza (Bulgaria) e sco-
perto il 10 marzo del 1936 nella vigna del contadino Florea
Gheorghe Rau di Reeica (Fig: I). La vigna sta sulla riva destra
del fiumieino Teslui e di fac eia ::llla chiesa. Vicino al posto dove
fu scoperta la tomb.a si vedono anche oggi le traccie di una via
romana. Il sarcofago e composto di una semplice arca, la quale
misura: 1,130XO,440XO,420 m., e di un coperchio simile al tetto
di un tempio, lungo 1,130 m. e alto 0,190 m. Adesso e spez-
zato in due e porta agli an goli inferiori quattro acroteri Dentro
il sarcofago fu trovato 10 seheletro di una giovane, ben conser-
vato, e con' questi oggetti:
a) Orciuolo di terra rossa, alto 0,160 m. Fig. 11, a.
b} Antoridione di terra rossa, alto 0,140 m. Fig. lI, b..
c) Due orecchini di oro. Fig. nI, a.
d-e) Due monete di bronzo, molto logore, ma assegnabili al
tempo di Alessandro Severo.
La cronologia della tomba, coll'aiuto delle monete e dei due
vasi, si PUQ fissare nella prima metâ del III secolo dopo Cristo.
2. Orecchino di oro, alto 0,025. Collezione del sign. Se-
bastiano Neamtu a Craiova. Trovato in una tombaromana. Fig.
11/, b.
Porta un' onice incisa, rapresentante una giovane colla capi-
glia tura lunga e specifica per la prima metâ del III secol o dopo
Cristo .
. Sempre provenienti dalIe tombe romane di Romula si tro-
vano altri ornamenti nella collezione Maria Istrati-Capsa (Museo
del Palazzo Culturale a T. Severin), scoperti prima del 1904.
3. - Frammento di una orecchino in oro, avente la forma ~
di un disco raggiato e sormontato di due piccole sfere, con un
anello roUo. Alto: 0,020 m. Fig. IV, a.
4. _ Plccolo "pel1datif" di oro, formato di una bulla ed
nna ansa soprapposta. Alto: 0,009. Fig. iV, b.
5 - Orecchino di oro, che porta una pietra verde. Alto
0,015 m. Fiq. IV, c.
6. _. Foglia di quercia in oro, proveniente da una comna
portatain testa da una giovane sepolta. Fig. IV, d.
7. _ Due arcae di sarcofagi, tagliate in calcare di Vrazza,
che si trovano oggi presso una fontana. Misurano: 2,55XO,700
m. e 1,55XO,780 m.
90
II. Sucidava.
8. - Una tomba a cremazione fu scoperta da noi, a due
metri di profonditâ, sulla riva del Danubio enon lontano dai
portale del ponte di Costantino il Grande. Fra i resti inceneriti
del defunto stava una soia lucerna, coll'iscrizione: Vetti. Il fab-
brieante Vettus operava nel secondo secolo dell'Impero. Fig.
IV, d.
9. - In occasione degli scavi che abbiamo fatto nella cittâ
costantiniana, il signor Gh. Georgescu-Corabia ci ha messo a
disposizione i mezzi materiali per scavare due tumuli fune-
rari, presso la via romana Sucidava-Romula. Il primo era giâ
scavato ed il sarcofago portato via. Nel secondo, anche questo
profanato, si rinvenne un sepolcro in mattoni, che misurava aH'
esteriore: l,980XO,660XO,540m. e nell'interno: 1,670XO,320X'
0,450 m. Fig. Vi. Un mattone misura: 0,270XO,150XO,060 m.
Altri mattoni di dimensioni piu gra~di 10 coprivano (0,650X
0,650XO,066 m). L'arca conteneva la cenere di due uomini, in
gran parte disseminata fuori del sepolcro. Gli oggetti che abbi-
amo raccolto sono: frammenti di vasi romani assegnabili al se-
condo secolo d. C., pezzi di bronzo, grandi chiodi provenienti da
seatole in Jegno e piecoli chiodi ribaditi (Fig. VIl). La cronolo-
gia della tomba si PUQ stabilire, per mezzo della cremazione e
della tipologia dei vasi, nell'ultima metâ deI II secolo d. C.
III. Orlea.
10. - Nel museo della Scuola elementare sono deposti al-
cuni materiali provenienti da una tomba romana.
Il sepolcro, ora distrutto, era formato di due tipi di mattoni '1
(O,410XO,270XO,050 m. e 0,290XO,180XO.060 m.) e coperto con
tre grandi tegole (0,540XO,400XO,022 m.) Fig. VIII. Dentro fu tro-
vato, tra gli altri oggetti scomparsi, anche un orciuolo simile al
nr. 1, b, avente 0,120 m. di altezza.
IV. Camcal.
11. - Presso questa ciUâ si. rinvenne nel 1935 una tomba
formata 4a un letto in mattoni e coperta con una volta di qua-
drelli crudi Fig. IX. A causa della grande umiditâ, non si era
conservato niente della salma. Intorno al sepolcreto abbiamo
raccolto una grande quantitâ di cetamiche preistoriche' e romane.
Climpulung-MusceJ.
D Tudor.
91
 -culme au si mers hotarele, Olteniei, atât cel din 1520, cât si cel
dela 1916 j numai ca Oltenia se gaseste încinsa în cea mai mare
parte de doua siruri de culmi aproape paralele: Muntii Bana-
. tului si Culmea Mehedintilor în regiunea Cernei; Retezatul si
Vulcanul în tinutul jiian. Apoi, între asezarile omenesti din Ol-
tenia si stravechea granita, muntele este, cum s'a vazut, mult
mai lat decât între aceasta si satele de dincolo; iar daca vom
\ ,
- Fig. 3. - Sirurile de munti dintre Dunare si Olt
lua în seama si situatia locurilor de trecere, vom întelege mai
usor de ce hotarul s'a mutat cu timpul de. pe culmile exteri-
oare pe linia d~ azi. (Urmare în nI', viitor).
Auraria romano-dacica
de C. D. Fortunescu.
Ne propunem a prezenta cititorilor nostri o carte destul de
rara, deosebit de interesanta prin cuprinsul ei privitor la tara
noastra în genere si la Oltenia în particular. Este un volum de
format ceva mai mic decât cel obisnuit, 16XI0, pastrat în Biblio-
teca Ac. Rom., cu nr. de înregi~trare 1/26811, si purtând titlul:
Samuelis Kaleseri de Keres-Eer
Secretarii Gubernialis Caesarea-Regii, Principatus
Transilvaniae, etc.
AURARIA ROMANO-DACICA
Cibinii. Typis publicis, Anno MDCCXVIT .
. Aceasta prima ~ditie a cartii de fata are o gravura pe
mijlocul paginei de titlu,' asezata între titlul lucrarii si indicati a
135) V. N. Gheorghiu si I. Simionescu, România.
264
,
locului si datei tipariturii. Ea înfatiseaza un' peisagiu variat de,
munte, în care se vad.' paduri, un. pârâu pest~ care trece· un
pod de lemn, apoi un sat subt un deal, iar în primul plan un
grup de lucratori aurari la munca baii de aur, unii estragând me-
talul, iar altii la spala tul si la cântarirea lui, cum si un cuptor
de topit, si instrumentele lucrului baiesilor din mina.
In fata paginei cu titlu,' deci pe verso paginei anterioare,
la stânga cum deschizi cartea, e portretul autorului în costum
somptuos, purtând peruca, si cu o inscriptie circulara de-asupra:
Samuel Kat3Seri de Keres-Eer. Sub portret o stema ovala, iar
mai jos urmatoarele cuvinte:. Hunnia plantavit Brilo Belga et
Teutorigavit. lJacia }Jost Civem ceu pruprium coluil, Atq.·
auxit Magnus quem Caesar honoribus hUJus, Ettigiem tanta
cerne sub Effigie. Francescus P. Papai pater Fautori suo p.
Urmeaza închinarea catre Imparat, "Tua equidem, Augus-
tissime Princeps, Pietas optaverat, ut quam ... ", având de-asupra o
gravura înfatisând cele doua fete alaturate ale unei medalii, sub
un vultur cu aripile deschise, iar dedesubt un ornament din
ramuri verzi. Medalia din stânga arata pe împarat încoronat de
victorie, cu inscriptia circulara: Optimo principi restitutor'i
Daciae, M DCCXV 11; cea din dreapta prezinta pe Austria, sub chipul
unei femei tinând cumpana dreptatii într'o mâna, iar în cealalta
cornul abundentii, sezând lânga cele 7 cetati ale Transilvaniei
(Siebenburg), având Înainte-i trei copii ce fac hora (cele trei
135).
natiuni recunoscute în Ardeal) si cari par a ridica pe brate o
inima cu un cap înconjurat deasupra cu raze, simbolizând re cu-
nostinta celor trei neamuri catre împaratie, Inscriptia acesteia
graeste: Donum par votis. Este aceeas medalie descrisa de autor
la pag. 205, la sfârsitul capitolului III al Aurariei sale. Aceasta
dedicatie începe mai jos de gravura, scrisa tqata cu capitale si
dispusa în 37 rânduri, ca în inscriptiile de pe monumente, la fel
în ambele editii, precum urmeaza:
Saluti p()pul;or'um I invicto Caesari/ Ca,"olo/ Augusta/ Ger-
manico, Hispanico. Pan- / nanico. Baemica / Dacica.! divi Leopoldi
maqni/ (i'io) Optimo po patriae }!atrij. Bella germano-his-
(,ano-/ gallico/ tpliciin' finil(l/. Pace terra marique in/ Occi-
'[,mte partaj Principe haer"editario/ Dacis declarato.! 5matu
n'1,tionali/ constituto/ O:iciis adsignatis.1 Securitate publica e-
r~cta./ Bar'baris Eugenio ducel ad Varadinum Petri stratis./
:?
Temesvaro capto'; H. ungrtr'ia locuTJleta taI. Dacia restitula.! eil
crmfinibus auda / P,)!':ieris expmpl()./ Aeter'Y/(Je qratitudinisl
erQf)/ Fide cultu et obsequia / Numini maipslalique eiusl de-
votissimus/ geniculansj ex voto./ D D C.I 1)
1) In traducere: Aparatorului popoarplor, neînvinsului împaratul Carol
Au!!ust, Germanicul, Hisoan;cul, Panonicul, Boe.micul, Dacicul, fiu al prea-
slavitului Leopold cel Mare, celui prea bun, cuvios parinte al patriei, care,
dupa ce s'a sfârsit in mod fericit razboiul germano.hispano-francez si s'a do-
bândit pacea pe uscat SI pe apa în Apus. a fost proclamat principe ereditar
265

Primele 10 rânduri ale închinarii sunt pe f;1ta paginei, iar
restul în urmare pe verso.
Pe cele 4 pagini urmatoare aflam, subt o vigneta, un com-
pUment cam bombastic în elogierea lmparatului si cu tamâiHi
excesive ("unice a tuis humeris totius Europae pendet salusl'),
semnat de "humillimus, perpetuoque fidelis, subdictus S. Koleseri".
Precedat de asemenea de o vigneta, vine la rând un Pro-
loquium ad lectorem, precuvântare catre cititor, datata din
Sibiu: Cibinii Transilvanorum, X. Calend. Mart. A. D.
MDCCXVlI.
Urmeaza însfârsit, tot cu o vigneta în cap, textul lucrarii lui
Samuel Koleseri de Keres-Eer: AurariaeRomano-Dacicae, caput 1.
Opera cuprinde 237 pagini, plus o tabla de materii (Elen-
chus), urmata de o Addenda si o Errata, cu însemnarea: "Ty-
pothetae et typorum levi ora, sensato Lectori obicem non po-
nent; gravi ora sic emendanda".
Editia doua, aparuta tocmai peste 63 de ani dela cea
d'intâia _ dupa ce un incendiu mistuise depozitul cartilor trase în
prima editie, asa ca nu- mai sunt din acestea decât putine exem-
plare _, se gaseste de asemenea la Ac. Rom. Noi am folosit
pentru expunerea noastra exemplarul d-Iui maior în retragere
din Bistrita-Nasaud, Iuliu Martian, pe care d-sa a binevoit a ni-l
pune la dispozitie si caruia ne folosim de ocazie spre a-i" mul-
tumi si pe aceasta cale.
Titlul de coperta al editiei a Il-a este urmatorul:
" 1725. Aci este numit medic militar, apoi medic inspector, platit cu
Samuelis K6leseri De Keres-Eer.
AURARIA ROMANO-DACICA
una cum
VALACHIAE
CIS-ALUTANAE SUBTERRANEAE
DESCRIPTlONE
Michaelis Schendo, R. C. Eq.
Vanderbech.
lterum edita curis loannis Seivert.
In josul paginii cu titlul cartii se înscrie data, locul tipa·
rului si numele tipografului editor: Posonii et Cassoviae.Sum",-
ti.bus loan. Michaelis Lande?'er typographi et bibliopo~ae, i7S! J.
Pe foaia doua vine'. imediat inscriptia dedicatorie: SCllu~i
de catre Daci În adunarea nationala constituita. Sarcinile publice fiind db-
triouite. siguranta publici stabilita, barbarii respinsi la Petrovaradin, comandant
fiind ducele Eugeniu. Timisoara cucerita. Ungaria. Îmbogatita, Dacia re-
constituita si sporita În granitele ei, ca sa fie deci pentru urmasi o pilda de
vesnica recunostinta, de credinta. de preacinstire si de supunere. Plecându-mi
genunchii înaintea puterl1icieisi m'irirei sale. prea cre~incios ma inchin.
266
populorum etc., iar pe a treia - de asta data numerotata jos
cu A 3 - dedicatia compliment.: l'ua equidem etc. si pe foaia
A 5: Proloquium ud )ectorem, acesta din urma datat exact ca
la prima editie: 1717.
Urmeaza apoi opt pagini de lamurire ale lui Georgius Pray:
Lectori salutem, aparute în aceasta a doua editie pentru întâia
oara, purtând la slârsit datarea: ••Dabam Budae, XIV. Calendas
Decembres Anno MDCCLXXIX", .
Pray arata aci mai întâi cum a ajuns sa se tipareasca aceasta
noua editie a' operei lui Koleseri, cu o harta descriptiva a Olte-
niei Dupa aceea el da o biograhe a lui Michael Schendus
Van der Beck, autorul lucrarii Descrierea Valahiei, cuprinsa în
acest volum dupa Auraria lui Koleseri. Schendus, medic. invatat,
de neam grecesc, a fost chemat din Ardeal la Bucuresti de catre
Domnitorul N. Mavrocordat, când acesta erea greu bolnav. Vinde-
cându-l, ar fi vrut sa se aseze în Tara-Româneasca, dar din cauza
politicei a fost obligat a se înapoia în Transilvania. El a fost si
pt in Germania, unde s'a bucurat de favoarea lui Maximilian,
electorul Bavariei, apoi în Italia, în Portugalia, în Olanda si din
n6u în Italia, la Venetia. Aci, zice ca, temându-se de vreo cursa
ce i-ar întinde-o Mavrocordat, umbla totdeauna mascat prin oras.
De acolo pleaca. în 1724, la Petrograd, chemat de Principele
, Cantemir al Moldovei, si din Rusia iarasi în Italia. Colinda dupa
aceasta Franta si Spania, iar în Lunie din acel an e în Am-
<terdam. Intr'o' scrisoare adresata dupa aceea lui Koleseri,
Schendus arata ca se va duce iar în Rusia si ca, de nu i-o prii
acolo, îi este deschis OriE:ntul, cu Persia, Mongolia, China si
lndiile. Intr'adevar, el pleaca spre Petrograd, unde ajunge în Oct.
600 ruble în aur pe an, plus locuinta si alte avantagii. Solicitat
de "niste oameni din Miaza-noapte" de a cerceta antichitatile
Ungariei, pleaca de aci cu niste Sasi si vine iar în Transilvania,
Despre firea lui Schendus spune Pray ca avea mari calitati, ca
om învatat, dar ca erea ambitios si ca iubea prea mult banul,
fiind de altfel si foarte bogat, lucru rar printre carturari.
Dupa cele opt pagini ale lui G. Pray, urmeaza în aceasta
a doua editie din 1780 textul Aurariei, putin doosebit de acel
al editiei prime, având câteva adaogiri noi si fiind împartita
materia în 6 carti, în vreme ce la ed. I-a aceasta diviziune nu
exista. Cele sase capitole sunt numerotate, având fiecare un
titlu indicator al materiei cuprinse în ele,. precum urmeaza: [
Historiam Au,rariarum Romano-Dacica1'um exhibet, cu 41 de
paragrafe; II Laborem Auri' Metallicum exponit, cu 63 de para-
~rafe; III Laborem Auri Monelarium dpcla'Y'at, cu 68 de para-
grafe: IV Constitutiones Provinciales de Re Metallica ft Mn-
net(/,ria recenset •. cu 13 paragrafe: V 'Oriqinem, Generationem
pt Proprietates Auri demonstrat, cu 35 de paragrafe; VI L(I-
horem Auri Merlicum exn.minat, cu 21 de paragrafe, toate la
267
 un lo"c cuprinzând ~92 pagini, Paginatia e numerotata crea-supra
foii pe ambele fete.
Confruntând cele doua editii, aflam la cea de a doua nu-
meroase adaogiri. Asa, în ed. I lipseste ceea ce este la ed, II-a în
pag. 138-140 si 141-145, partea unde se face descriptia unor mo-
nete, cu notele respective, apoi tot asa la pp. 152-54, 155, 158, 160,
163, 164,167-68,170. 173-80; 183, 185-86, 188, 191-93 si
196-97, toate aceste adaogiri fiind numai descrieri a repre-
zentarilor si inscriptiilor de pe monete. Intre acestea sunt si de
ale domnitorilor români,
Textul Aurariei numerotat în cifre arabe sus, sfârsind cu
pag. 295, urmeaza dupa el Elenchus pe 8 pagini numerotate nu-
mai jos, pe coala de 16 pagini (A, Alf A2 •••• B, Blf B2 ••• ), Cu fo-
lio X 3' Începe si lucrarea lui Schendus, cu titulatura urmatoare:
H istorico-physico. topograph ica
VALACHIAE
AUSTRIACAE
Subtermneae
DESe R,IPT1 o
ad farpigeratissimum Daciae secretarium
Samuelem Koleserium de Keres-Eer
Virum dignitate, ac litteris illustrissimum,
Epistolari styld exarata
a Michaele Schendo R. C. Eq I zice autorul, "la dreapta de Hunyad si Gl/alu, În proprietatile
Vanderbeck
AA L.L Philos. ac V, Medic. laureato Doctore,
La sfârsitul cartii este adaogata o harta, ce lipseste în ed.
l-a, masurând 361/2 X 29 cm. pe laturile chenarului, cu inscriptia
sus în stânga, înscrisa într'un ornament :lIalachia cisalutana in
,suos quinque dist1'ictus divisa. Jos În dreapta poarta numele gra-
vorului: F, Asner Sculp. Aceasta harta se afla reprodusa în re-
vista noastra în an. V, nr,' 25-26, pag. 175, cu explicatiuni de
dI. T. G. Bulat la art.: O harta a Olteniei din timpulocupatiunii
austriace. Vd. si an. va, nr. 35, la l' pag. 91: Adaogiri la o
harta, de acelas. Pentru folosinta cititorului, noi o reproducem
din nou aci alaturat.
Cartea lui Koleseri cu ambele-i editii odata prezentata în
linii generale, ne vom opri asupra cuprinsului ei,
Auraria Romano-Dadea e împartita în 6 capitole. Nepu-
tând sa dam aci tâlmacirea integrala a textului latin, prezentam
cititorilor nostri un simplu rezumat al cuprinsului cartii, rezumat
\ datorit în cea mai mare parte ostenelii binevoitoare a d·lui prof.
,'l
pensionar M. Staureanu din Craiova, precum urmeaza:
" Capitolul I. Historiâm Aurariarum Romano-Dacicarum
I exhibet. Dacia nu e m'ai prejos decât orsicare alt tinut al Eu-
ropei, în ce priveste pozitia geografica, rodnicia pamântului SI
bunele însusiri ale locuitorilor j ea este si cea mai bogata, în-
268
zestrata cu toate bunurile naturale. Câteva note istorice despr,e
Traian, care 'a supus aceasta provincie si a meritat sa-si adaoge
titlul de "Dacicus", pe lânga celelalte ce mai avea. Subt el DaCIa,
prin siguranta ce-i fusese asigurata, prin bogatia ei si buna stare
a locuitorilor a meritat sa fie numita "Dacia Felix". Citeaza
monumente si inscriptii aflate aci, confirmâncr situatia ei inflo-
ritoare. Intre institutiile de utilitate si deosebita importanta po-
meneste: Aurariarum Collegium. Mentioneaza o inscriptie pe
marmora, gasita la Zalakna (va fi: Zlatna), a unui Lucius Cal-
purnius, si altele afla te in diferite parti ale Transilvaniei. Des-
pre bogatia subsol ului dacic în metale pretioase si mai ales în I ,
aur citeaza cazul unui George Martinusius, guvernator în
Dacia, care trimete împaratului Ferdinand I ca dar 2000 de
Lysimahi de aur, dupa ce si-a <oprit pentru sine 4000, monete
provenite dintr'un tezaur gasit la 1545 în râpa Strigiului (Stre-
iului), unde s'a aflat comoara lui Decebal. De asemenea noteaza
ca, dupa Istoria Transilvaniei, a lui Wolfgang de Betlen, s'ar fi
dat de un bulgare minereu de, aur în greutate de 872 pfunzi,
într'un castel de lânga Somes, si tot acolo 2387 pf. de argint
brut si 4000 de Lysimahi de aur. Autorul se îndoieste însa de
cele ce i s'au spus. ar cum, zice ca nu se poate tagadui ma-
rele numar de localitati bogate în metale din Dacia, O treime
din locuitori, având în vedere abundenta acest.or metale, trebue
sa fi fost întrebuintati la munca extragerii metalelor din p~mânt
si la spalarea aurului Cum treci din Ungaria în Transilvania,
Banfiane, toata regiunea muntoasa, atât în partea dinspre Dacia
mediteranee cât si dinspre Dacia .Ripensa, sau spre Ungaria
pâna la Mures, este aurifera. De asemenea prin sirul muntilor
metaliferi, dela Deva prin Muntele Aureu al Romanilor pâna la
Marga, dincoace si dincolo de Dunare, pela Passarovici, Murava,
.'
'1·
Banja pâna la muntele. Hernus si pâna la Marea Macedonica
se întinde. Iar la stânga tinutul Rudnensis (Rodnei), zona
muntoasa Gyergyo (a Gherghiului), CZ1k, Udvarhely (Odor-
hei) et Trisedalis (Trei scaune) pâna la Barda (tinutul Bârsii 1)
este plina de metale, Muntii cari limiteaza Valahia sunt sleiti
în aceasta parte, afara de portiunea care se înclina de la Miit-
lenbach la Haczeg (Hateg] si spre Sil (Jiu); pe cealalta parte
acesti munti si râurile lor dau aurul cel mai ales si aproape cu
totul pur" (§ 27, pag. 38-39). Deaceea, în aceasta Dacie Transil-
vanica pâna si în zilele de azi, ruinele ce se mai vad arata ca
pe aici va fi fost o mare activitate, cu multa lume ocupata cu
mUflca minIera si metalurgica. Intr'adevar, "cerceteaza scoriile,
dela Rodna, priveste ruinele mine lor, numara colinele despoiate de I
pi~tra, urmele i.~hiaburilor de spalat minereul, conductele apelor
aduse dela râuri peste dealuri si râpe si drumurile aurarilor care
duc SDre satele învecinate Biszf.m. Lnpsf/, Oltenbanya (Ofenbaia),
Schnltzua, Polschnga si spre Tinutul Sacuesc, precum si de~ pe
amândoua Somesurile, pe Streiu, Crisuri, la Jiu, Bucava, Marga,
269 .
 dincolo de Caransebes si pâna la Orsova. Priviti numai orasul
Auraria al Romanilor, astazi prefacut dupa limba romano-vala-
hica în Abrud, minune a naturii, cu satele Kerpenes (Carpmis)
si Bulsum (Bucium) si, valea numita dupa Râul Rosu, apoi locul
unde se vede, lânga niste munti nu prea înalti, prabusitura unei
mine odinioara foarte mare, marturie evidenta a industriei ro-
mane, care marturiseste si maretia poporului roman, si întinsa
activitate miniera si metalurgica a Romanilor. Priveste si poa-
lele muntelui Bihor, bogat în aur curat, cum nu se afla nicaieri
atât de frumos în toata Dacia, si de asemenea prapastiile care
se lasa din muntele Wuicoi sau Vulcano cu pesteri ce se des-
chid din ele. Cerceteaza apoi locurile de unde se facea extrac-
tia de metale, la Zlatna si alte localitati (Zalatnenses, Brezanen-
ses, vicinos Almasienses, Herzoganenses, Trestianenses, Kresto-
rienses, Radenses, Banitzenses, Keresbanyenses, Czebeienses),
care toate arata mai numeroase urme ale civilizatiei romane
decât ale culturii de astazi- Calatorind prin tinuturile bogate În
mine ale Secuilor si vazând câte comori cuprinde Dacia, mi-am
dat seCtma pentru ce s'au închinat lui Traian atâte monumente
votive, pe drept meritate de marele împarat (29).-Dar pe lânga
îngrijirea cu care s'a facut exploatarea metalelor extrase din
muntii acestei provincii, nu mai putin s'a îngrijit calea sI mijlo-
cul de transport ale metalelor pretioase la vistieria dela Roma,
pe drumul ce ducea prin colonii, prin Apulum, Ulpiana si Dier-
na (Zernetensem) de aproape de podul de piatra al Dunarii,
mai jos de Orsova. Mai departe (31) vorbeste de parasirea Da-
ciei de catre Aurelian, de mutarea colonistilor romani peste Du-
nare în Moesia, citând ce spune Vopiscus. - (33) Navalirile bar-
bare au silit pe cei ramasi în Dacia sa se retraga în munti, de
unde s'au pogorît la plecarea acestora si s'au organizat cu în-
cetul, adoptând crestinismul si, inobilati de aceasta credinta, au
isbutit a face provincia mai înfloritoare si mai civilizata. Au
hotarît apoi sa dea din pamânturile ramase fara stapân la oa-
meni muncitori.·- (34) Astfel au concedat ei stapânire de pa-
mânt unor neamuri venite din Saxonia si alte parti ale Germa-
niei, în regiunile metalifere din Dacia, dând acestora libertati si
chiar unele privilegii. - (35 -38) Dacia de sud are patru orase ves-
tite pentru minele sale de aur: Abrudbdnya Roman01·um. (A-
.brudul românesc) in fruntea celorlalte, apoi Oftumbdnya (Ofen-
baia, germ. Offenburg), Kereschbdnya (Baia de Cris, germ. AI-
temburg) si Rezbdnya, care mai înainte se chema Kisbdnya. Cea
d'intâia a devenit foarte înfloritoare cu vremea, dar celelalte au
decazut curând.-(38) Mai târziu, sub Gabriel Bethlen si Racoczi,
toata activitatea metalurgica s'a concentrat la Zalakna (Zlatna).-
(40) Sub Georf;!e II Racoczi, Alba Iulia, "numita apoi cu drept
cuvânt. Iulia Neagra", cu biserici, biblioteca, scoala, tipografie si
monetarie, cazu prada focului. Oradia fu ocupata, iar locurile de
unde pâna aci se scoteau metalele ramasera pustii. Singura Baia
Abrudului a mai putut dainui.
270
Aceasta stare de parasire a încetat numai prin grija parm-
teasca de mai târziu a contelui Stefan Steinwille, comisar hn-
perial al acestei provincii.
Capitolul Il arata Dacia ca vestita .pentru aurul în stare
libera aflat azi în abondenta, ~sa încât pentru aceasta ea nu sta
mai prejos ca oricare. tara din Europa, dupa America si Africa.
D ~ aceea Dacii si Bessii au fost numiti de cei vechi "aurileguli",
adica culegatori de aur. Aurul liber Se extragea din nisipul au-
rifer al râurilor, prin spalare, cum si din muntii nostri, cu pu-
tina munca, uneori aflându:-se câte un bulgare de metal nobil
acoperit cu o crusta de pamânt, aproape de suprafata solului,
dar mai adesea ia forma de graunte. Autorul citeaza apoi cazuri
de gasirea unor bucati mai mari de aur într'un afluent al Mu-
resului si în muntii Bistritei, între altele. Pomeneste scriitori cari
mentioneaza localitati din Dacia bogate în mine - Baia de Cris,
Cristur, Rodna; Dupapiatra, Igreni (?), Abrud si Trestieni mai ales.
Vorbind de bogatiile ce scoteau Romanii lacomi din Dacia, men-
tioneaza în special localitatile si apele Apulum, Geoagiul, Stre-
iul, Crisul alb si Crisul repede, Muresul, Jiul, Somesul mare si
cel mic, Bistrita, Dâmbovita, iar în Muntenia de dincolo de Car-
pati Oltul, Argesul, Ialomita si "altele mai mari" (21).-Sunt si
gropi din care se scoate pamânt sau nisip aurifer pe lânga muntii
Vulcan, în mai multe locuri, ca la "Dupapiatra, Fures si Karats".
De asemenea dupa ploi, primavara dupa topirea zapezilor or
dupa vreun cutremur, (22) se descopar vine de aur, cum bunaoara
.Ia Baile Abrudului. Romanii extrageau însa din muntii' Daciei si
ceva argint (28 si 57) la Siliste (Schilistensibus, Herzoganensibus,
Banizensibus, Toroczkaiensibus, Offenbanyensibus). si în lungul
muntilor Rodnei. Astazi 'numai doar Bistritenii (58) mai scot pu-
tin argint din acesti din urma munti.
Cap. III se ocupa la început cu metodele separarei celor
doua metale nobile de materiale straine, a topi rei si turnarii lor
în forme: monetele popoarelor vechi, ale Grecilor si Romani or,
cele din Dacia si cele de mai târziu, ale rel!i1or Un~ariei. Mentioneaza
aci monete batute în Transivania sub Stefan Bathori de Somlyo,
,. Vaivoda, vei-o Transilvaniae Siculorumque Comes", datata
1577; sub fratele acestuia Cristofor, purtând acelas titlu, cu data
/ 1583 i sub nepotul sau Sigismund, cu titlul acelas de obiceiu, iar mai
rar: "Regnorum Transilvaniae. MQld'wiae et Valachiae TJ1'in-
'ceps", 1592 j sub Andrei Bathori cardinalul, înfatisat în vestminte
si cu insigne cardinalicesti, cu inscriptja circulara:. "Anrlreas
Dei misericordia S. R. E. Cardinalis Bathoreus. Transilvaniae,
Moldaviae, Valachiap, Transalpinae Princeps, Partium Rp,gni Hun-
gariae Domin1Js, Siculorum Comes, Episcopatus Varmiensis
Perpetuus Administrator". In legatura cu epi~t'aful acestei mo-
nete, autorul citeaza, dupa un .autor Ioachim (Neuerost. Miinz-
kab T. II, Tab III) o moneta de arama cu urmatoarea inscriptie:
"lfichael Valachiae T'ransaln;nnp, Vaivodrt, Sacr'atissimae Coesa-
riae Regiaeque Maiestatis Consiliari1Js, per Transilvaniam. 1.,0-
271
 . ,
cumtenens Eiu.~demque , Cis-Transilvaniam et - PartiurYI: ei su-
biectarum tines, Exercitus Generalis Capitaneus". 'pe aVt:rs a-
ceasta moneta ar fi avut 'înscris; "A. lJ. VigiLantia Vtrtute et
Armis Victoriam Nactus; 1600"{vd. pp: ]55-156). O alta de
aur dela" Moises Zekel Siculus de Semenfalva, Vaivoda Tran-
: silvaniae el Siculorum Comes" din 1603, batuta la Cluj (Clau~
diopolis). Din acelas an una a lui Georgius Basta, batuta la Bra-
sov cu inscriptia: "Georg. Basta Dns. tn Sult. Eq. Aur. ii si pe
dosu-i: "Vall. Pro/. Sic. Dev. Dac. Rec. 1603", pe care autorul
o lamureste astfel: Valahul [Mihai Voevod al Valahi ei, care a
fost omorît în cortul sau la' Mirislau, aproape "de Enyedin (ce
va fi (?») fiind doborît la pamânt, Secuiul învins, Dacia re casti-
gata", adica Transilvania, a revenit prin uciderea lui Mihai în
\ stapânirea lui Rudolf II. O alta moneta din Sibiu, 1605: Rudol.
II D. G. Rom. lmp. S. Aug. G. H. B. Bex.", apoi altele dela
Stefan Botskai de Kis-Maria, 1607, Cluj; dela Gabrielis Bathori,
. 1610, Cluj; dela G~brielis Bethlen, 1616, N. B. (Nagy-Banya);
dela Catharina Brandeburgica, sora electorului Fred. Wilhelm,
din 1630, Cluj, si Stephantls Bethlen, acelas an; Georgius Ra=
koczi (Il), înfatisat "capite pileo oblongo zobelina Schythica ob-
ducto et plumis ornato tecto", din 1631; Achatius Bartsai, 1660j
Ioannis Kemeny, 1661; Mîchaelis Apafi, de cu anul 1663, Sibiu,
cari toti se intituleaza principi ai Transilvaniei. Din vremea dom-
niei lui Leopold încep a se bate monete de aur în Ardeal, cu
efigie inlperiala austriaca, aquila bicefala, pe al carui piept se
vede stema Transilvaniei, cu inscriptie circulara: "Ducatus novus
Transilvaniae, Colosvar", iar sub Iosef I aflam inscriptia; "Ma-
o neta nova aurea Transilvaniae", având pe revers deasupra unui
ornament de frunze de palmier care se ridica din cele sapte co-
line: Tandem oppressa resur,qet,1705. La pag. 199 spune ca s'au
batut monete de aur în amintirea Principelui Valachiei Const.
Brâncoveanu, având pe o fata chipul Domnitorului, cu un turban
I pe cap si cu hlarriida pe spinare, în juru-i cu inscriptia: Dons-
tantinus Bassaraba de Brancovan; pe cealalta fata e un scut
înfatisând un corb care fâlfaie din aripi si tine în cioc o cruc.:',
având de laturi soarele si luna, iar in jur inscriptia: D. G. Vai
vodfJ, et princeps Valachiae Transalpinae. Sub împaratul Carol
VI aflam mai multe monete de aur, pe care acesta lasa' a se în-
scrie ca fiind Principe al Transilvaniei. Sub administratia 'chesaro-.
craiasca a lui SteinviIle, care avea monetariu sa proprie la Sebes,
se bat mai multe monete purtând pe ele. stema steinvilIiana si
numele sau ca general comandant în Transilvania. Cea din urma
descHsa este acea cu numele împaratului si -chipul sau încercuit
; de inscriptia: Optimo Principi Restitutori Daciae, iar pe avers:
. Donum par votis, figuratiunea fiind acea din vigneta ce este pusa
în 'capul paginei dedicatorii, cu Saluti Papulorum etc. de p~
foaia doua a cartii si pe care amdescris-o'la început.
. Capitolul IV trateaza despre l~gislatia prJvitoare la metale
si 'monete. Cu privire la ce se raporta la Dacia, vedem la pag.
272
.214 ca locuitorii I,IlineridlO Zlatna (Zalakna) se bucurau de oa-
. recare prerogative speciale si imunitati~ printre care notam ca
nu puteau sa fie înscrisi de boierii lor ca iobagi. ,Extragerea au-
rului era libera pentru. orsicine, însa metalul gasit trebuia sa fie·
predat autoritatii pe pretul fixat de cursul pietei (p. 211).
Capitolul V se ocupa cu originea, formarea si proprietatile
aurului în genere. Spre sfârsit are câteva parti referitoare la
Transilvania (p. 235 si urm.). Astfel citeaza "valea auri/era a
Abrudului, prin care curge un pânl.ias rosatic", si de unde aproape
fara întrerupere, de 1600 de ani, de pe vremea lui Traian, se
tot extragea aur în catatime abondenta. Iar "Iocuitorii satului
Tebea din comitatul Zarandului" scot din aceJelocuri un aur
deosebit de frumos si calitativ superior întregului tinut aurifer.
La pag. 247 pomeneste de un meteor cazut cu patru ani înainte
în Valahia la Buzau (ad oppidum Bozaianum), pe la jumatatea
lunii Ianuarie", meteor din care el însusi zice ca a vazut trei bu-
cati cuprinzând bulgari compacti de aur. Despre acest lucru mi-
nunat spune ca a si raportat "Prea înaltatului si demn de o
soarta mai buna si de o viata mai îndelungata, prea cinstitului
Domnitor Constantin Basarab Brâncoveanu".
. Capitolul VI,' ultimul,' cerceteaza rolul aurului în medicina,
folosit ca doctorie sub forma de prafuri, saruri, tinctura si elixir;
singur sau combinat cu alte elemente. Recomanda a,ntimonium
solare si Cinnabar nativa din muntii Zlatnei' dela Baboi (montis
Zalaknae Baboiensis), ca deosebit proprii la prepararea prafurilor,
tincturilor, esentelor si extractelor medicinale recomandate de
mestesugul doftoricesc. Cartea se termina (pag. 295) cu cuvintele:
"Si acum ma opresc obosit de munca si închid portile Aurariei". \
La sfârsit se da o tabla generala a cuprinsului acestei
lucrari (Elenchus capitum et contentorum memorabilium) pe
opt pagini, indicând subiectul tratat paragraf c~ paragraf.
Urmeaza dupa aceasta (in a Il-a ed. a cartii lui K81eseri)
o Descriere istorico-fizico-topografica a Olteniei, cu subsolul ei
(Val'whiae Austriacae subter-raneae), lucrare datorita lui Michael
Schendo, cavaler Van der Bech al Imperiului, Doctor laureat în
filosofie si în medicina, scrisa în forma epistblara si închinata
"mult vestitului Secretar al Daciei Samuel K81eseri de Keres-
Eer, barbat prea ilustru prin demnitate si mestesug literar".
Cele 21 de pagini ale textului. (numerotate jos dela X 4
pâna la Y 6)' încep cu un compliment: "Amplissime' ac sapien-
tissime Vir, mihi semper colendissime!" catre acel care i-a pri·
lejit calatoria· prin Oltenia; în tovarasia maresalului austriac Ce-
sar Campi, si caruia îi înfatiseaza rodul observatiilor sale puse pe .
~ , hârtie. Mai întâi prezinta pe scurt parerile a o seama de învatati,
specialisti ai vremii, cu privire ]a originea metalelor, compozitia
.si sistemul lor de cristalizare. Arata apoi cum a intrat el în tara
la noi prin jud. Vâlcea, coborînd pe drumul Oltului, pe la Ar-
xavia, trecând Lotrul si mergând spre mânastirea C6zia cea ase-
zata în munti, pe drumul cel mare al lui Traian, amenajat pen-
273
..•..
 tru carute de catre Stein viile. A vizitat mânastirea Horez a lui
Brâncoveanu, "la câteva. ceasuri departe de Râmnic" si pe care
o gaseste minunata pentru bogatia înfatiserii ei. Aci admira feres-
··.trele camerelor.de.Jocuit •..ale.caror ochiuri, în loc de sticla erau.
dintr'un fel de foite de talc alb-argintiu (cuius fenestrae non vi-
treis sed nitidissimis, non glauci aut viridiusculi sed candidi ar-
genteique Talci ql1adratis laminis ornabantur), adus tocmai din
Moscovia (Rusia). Tot dela Râmnic porneste si la mânastirea
Govora, pe drumul careia spune ca a dat de un munte aproape
inaccesibil, al carui vârf lucea ca si cum ar fi fost de argint.
Probabil ca masivul va fi continând mult Amiant, zice Schendo,
caci întrece prin frumusetea stralucirei margaritarele. Dupa a-
ceasta intra din nou in calea cea mare a lui Traian (amplissimam
Traianam viam ingressi) pe malul Oltului, pe al carui mal stâng'
inseamna ca a vazut un altar votiv roman sapat în stânca, un
fel de pestera, sub care curgea un izvor. De aci mai la vale ca
la trei ceasuri de drum, tot pe malul de rasarit al râului, ex-
cursionis.tul nostru da peste un plai întins, unde afla o vestita
spalatorie de aur (auri ex arena lotura celebris) pentru nisipul
din Olt; metalul nobil cules aci întrece in calitate pe cel din,
Transilvania nu numai prin puritatea sa, nefiind amestecat cu
corpuri straine, dar exceleaza si prin neobisnuita marime a gra-
untelor de aur. Adaoga ca nu numai în aDele Oltului, dar si in
ale Argesului si Dâmbovitei se gaseste din acest metal. Pe la
jumatatea drumului lui Traian o cârmeste. spre mânastirea Polo-
vragi (Polbratz), pitita in munti, pe dâmbul unei apece tâsneste
sgomotos dintre râpele a trei ~unti prapastiosi. Cam la doda
ceasuri de acolo, tot prin munti, aproape de vestitele bai de fier
(penes celebres ferrifodinas),' se vede o pestera la poalele mun-
telui, în care se aduna apele veni e din toate partile, ape care
se dl1c prin cai subterane întortochiate tocmai la Polovragi si
apoi le varsa printr'o deschizatura a unui alt munte. Inapoindu-se
dela mânastire, Schendo trece printr'o mare padure, plan tata de
armata romana pe un teren plan, ai carui copaci mari, aliniati
cum sunt, par a fi mai degraba o gradina decât o padure, dove-
dind odata mai mult vrednicia poporlllui roman.
Dupa ce a mai trecut prin ,alte localitati bogate în mine,
calugarii l-au dus sa vada, pe un drum ce nu putea. fi calcat
decât de picior, în susul muntelui, o pestera ca o minune (de
sigur pestera dela Polovragi), a carei frumusete l-a rasplatit de
ostenelile lui. Intrarea cavernei era boltita si scunda, ca intrai
în ea aplecat de sale Peretii, ca de cristal la lumina facliilor,
straluceau de-ti luau ochii; niste stâlpi naturali de marmora di-
vers colorati si cu incrustatii pe ei sustineau tavanul arcuit; se
vedeau pietre parând a fi felurite dihanii or oameni, cum si În-
caperi mari si mici, ca niste saloane, sofragerii, temple si altare
par'ca lucrate de mâna omeneasca. Admirând si minunândll-se
de' atâtea splendori ale firii, au umblat ei astfel ca la un ceas pe
drumuri întortochiate, pâna când au iesit iar la lumina zilei, de
274
teama de a nu Ii se stinge tortele si a ramâne pierduti in întu-
nericul unui asemenea labirint.
In ce priveste minele de fier, continua autorul, în zadar
am cauta în tot întinsul împaratiei romane mine mai bogate si
de calitate mai buna ca acele din locurile pe unde a trecut în
tara noastra. De aceea nu e de mirare daca, prin stravechea
osteneala a voevozilor valahi, asemenea bai de fier, cu o activi-
tate adesea întrerupta din pricina 'Întâmplarilor neprielnice, au
putut fi exploatate, ba chiar, sub domnia lui Brâncoveanu si cu
ajutorul baaesc al acestuia au fost repuse în lucru ba chiar si
marite. Si astfel fiind, zice Schendo, daca asa cum au fost ex-
ploatate de mâna neîndemânatica a Unor mesteri Valahi or a
unor tigani, si tot au putut aduce câstig si fbloase, în ce stare
ar fi aceste bai de fier astazi, daca elE,lar fi fost pe mâna unor
mesteri priceputi?
Pe lânga asemenea mine bogate, se mai întâlnesc in aceasta
regiune si isvoare de apa minerala. Apa unui astfel de iSVOl a-
cidulat, amestecata cu o decoctiune puternica de gogosi de ristic,
da o cerneala foarte neagra. Aceste ape minerale nu sunt însa
folosite de ne civilizatii locuitori bastinasi ca mijloace curative,
dar Schendo nu se îndoeste ca în viitor ele vor fi utilizate la
curarisirea cine stie caror boli.
Autorul nostru ne mai semnaleaza ca "acolo unde mun-
tii prapastiosi se varsa în Olt" (hic ubi praerupti montes in Alu·
tam exonerantur) se afla o vâna 'de Marcasita argintie, de o
nuanta rosie aprinSa, care acopere malul cu un strat gros, ce
ai zice ca e metal topit, adus acolo de un torent cu otigina mis-
terioasa. Nu mai putina atentie merita "minele de cupru dela Tis-
mana, numite de popor: dela Baia de arama", atât de bogate în
metal de cea mai buna calitate, încât numai în vreme de câteva
saptamâni, dupa cum afirma Inspectorul minier al Imparatiei
(austriace), s'au extras prin topire 300 de pfunzi de cupru. Tot
aci sunt si peste' 30 de gropi adânci ca niste puturi, din care
se scoate materialul brut cu galeata pe scripete, ca la fântâna.
dupa metoda nemteasca (Germanorum more).,
Nu trebue trecute sub tacere - adaoga neobositul cerce-
tator - baile calde dela Tismana (Tismanenses thermae), a
caror apa are un gust de cocleala de arama si produce vomitari
daca le ,bem, dar care întrebuintate extern, prin spalare sau îm-
!"
baiere, vindeca rani invechite, ulcere, scorbutul si alte plagi de
acest fel. De aceea sunt si cercetate de multi bolnavi, cari îsi ga-
sesc aci vindecarea. Salinele si isvoarele sarate de asemenea sunt
vestite în aceste parti ale tarii (in Caesarea Valachia). Asa bu-
nioara la Oenele Mari (Okna mare), în genullacurilor din Tran-
silvania. însa mai întinse ca suprafata. Observa ca sunt si ape
vatamatoare sanatatii, producând celor ce le beau o exagerata
desvoltare a glandelor gâtului, adica gusa, ce nu se poate opera
si degenereaza in cancer (scyrros).
Tn ce priveste temperatura prielnica a provinciei, bogatia
275
 solului în fructe, cereale, 'pasuni si tot felvl 'de alimente, ea
întrece pe a tutulor tinuturilorînveciQate. Nu' ti le voi mai ex-
p'une deci ~ zice Ctutorulcatre K61eseri ~,' pentru ca-ti Sun.t
destul de cunoscute. Cu drept cuvânt deci Oltenia poate fI nu-
mita. fara exagerare, hambarul Daciei (Valachia Daciae Horreum).
Insfârsit, acolo un:le Oltul se varsa în Dunare, este un loc
nu prea departat, numit Gârla (Ghirle), pe a carui întinsa câm-
pie, pâna înspre departatul oras Caracal (oppidum Caracalla) se
vad castrele cele vaste ale Romanilor (spatiosa visuntur Roma-
norum castra et amplissimae eorundem metae ac stationes). LA
spatele castrului e Oltul, iar în fata-i numeroase metereze dis-
puse cu mestesug, or. ridicaturi de pamânt facute pentru aparare,
pe creasta carora trebue sa fi fost postate sentinelele legiunei
sau corturile comandantilor romani Pe aci se gasesc foarte mult e
monete de arama, dovedind existenta vechilor asezari romane,
cum arata si ruinele în care se disting resturi de cladiri cons-
truite din lespezi patrate de piatra, CUm obisnuiau Romanii în
Dacia. Intru cât priveste alte ramasite care nu arata nicio arta,
precum fragmente de sculpturi si altele, - ele nu sunt decât un
schelet saracacios al 'unui corp odinioara mare si ilustru (magni
olim ac ilustris corporis miserabile sceleton). Urme de acestea,
cum si altele de veche romanitate, pe aci împrastiate, mi putine
am gasit. Se cade prin urmare sa-ti aduc la cunostinta ca prin
aceste locuri dainuesc înca multe monumente demne de respect,
care pr.in efectul curgerii anilor multi si din cauza deselor nava-
liri pustiitoare ale Tatarilor au fost mutilate si adesea distruse.
Memoriul sfârseste cu un compliment de bun ramas catre
Koleseri, datat fiind: .,Albae Carolinae, postridie Kalendas lulii.
Anno reparatae salutis: 1720" si semnat: "Amplissimi Tui No-
minis
AA LL. Cultor
Phil. haud
el. V. exiguus Michael ,Schendo de Vanderbech,
Meci Doct.".
La urma volumului e atasata harta ce am notat mai sus.
Incheiem aceste însemnari consemnate în pripa, pentru a
semnala importante unai opere putin cunoscuta si care ar putea
face obiectul unei. cercetari amanuntite pentru un specialist în
materie degeologi,~ si mineralogie, cu conditie ca acesta sa stie
si ceva latineasca.
Câteva consideratiuni privitoare la
originile Craiovei
de Preot C. SUinldi, Orodel.
Tipografia "Ramuri" a tiparit în 1936 primul volum din lu-
-crarea d-Iui profesor Anastasie Georgescu, întitulata "Craiova",
. în care; cu multa bogatie de amanunte sunt expuse fazele des-
yoltarii acestui oras pâna în secolul al XJX-Iea, si dupa care
276
" 27/
"Arhivele Olteniei" au pUblicat un rezumat în nr. 86-88, (an.
XV, R~ 1936),)a rubrica Recenziilor, pag. 488 ..
. Scriind si eu aceste rânduri,' n'o fac ca. samicso:rez valoa-
rea 'cartii pomenite, ci numai din dorinta de a contribui cu ceva
la istoria Craiovei.
Desi unele din ipotezele si concIuziunile la care a ajuns
autorul vor primi destule retuseri în viitor, totusi lucrarea sa va
ramâne una dintre cele mai serioase încercari de a ne oglindi
aspectul Craiovei de altadata.
In legatura cu originile Craiovei voi face câteva observa-
t •
tiuni, utilizând elemente pozitive, date la iveala de ultimele cer-
cetari istorice.
Este lucru sigur ca pe dealul dela Sf. Dumitru, în vecina-
tatea isvoarelor cu apa buna de beut, s'a înfiripat în timpuri
imemorabile o asezare omeneasca preistorica. Caile de comuni-
catie, care se întretaiau aci, i-au dat o oarecare insemnatate si'
au ajutat-o sa ia o desvoltare mai deosebita.
Cum s'o fi numit aceasta asezare este un lucru ce nu se
va putea sti niciodata. Abia daCa, pentru timpurile stramosilor
.,
Daco-Romani, s'ar putea identifica cu "Pelendava". din Tabula
Peutingeriana. Aceasta identificare se poate baza pe mai multe
consideratiuni :
aveau 1)însemnatate
Pe Tabula pentru
Peutingeriana sunt mentionate
oficial.ifatea romana, iarlocalitatile carel
distanta întrel
ele era calculata pe drumurile romane (Via Romana). Pelendava
dacica a ramas si pentru lumea oficiala romana cu o în8enl"iia-'
ta~ deosebita, de oarece este trecuta În rândul acestor 10caiitati
Potrivit Tabulei Peutingeriene, distanta între Drubeta si Pe-
lendava, de 71.000 pasi, masurata nu pe drumul Cernetului. cum
sustine A Georgescu, ci pe valul T.-Severin-Olt, pe care era
"Via Romana",-corespunde cu distanta T.-Severin-Craiova ma-
surata 'pe acelas drum. Acest drum roman nu trebui~ dus nu-
maidecât dela T.-Severin la râul Motru (Amutrium) si de aci la
Craiova, pentruca Amutrium din Tabula Peutingeriana estp. egal
cu Ad Mutrium si arata doar o directie, dupa cum Ad Pano-
nios din Banat nu înseamna ca se afla în Panonia, ci ca de acolo
pleca drumul spre Panonia 1). Tot asa, plecând dela Drubeta pe
valul roman, acesta se Întretaia la distanta de 36.000 de pasi cu
un mare drum de transhumanta care lega câmpia Dunarii cu mun- '
!' tele pe valea Motrului Asa ca Tabula Peutigeriana a însemnat
acest punct de încrucisere a celor doua drumuri cu "Amutria"
(Ad Mutrium), adica aratând directia drumului ce se desfacea de
aci spre Motru. Aceasta este parerea d-lui arhitect A. Vincenz,
opiniunea d-Iui Profesor Iorga, în ce priveste drumul spre Pano-
nia, si cu faptul ca întradevar pe aci, pe la BaIacita-Gvardinita
care a facllt cercetari în aceasta chestiune, si care concorda cUI
1) N. Iorga, Istoria Românilor, voI. J, part. IT, p. 229 (ed. 1936).