România

în primul război mondial

Cauza principală a fost refuzul imperiilor de a acorda A început pe 28 iulie 1914, inițiat de

Începutul războiului
Cauzele răzoiului

populațiilor lor dreptul la auto-determinare. Bosnia a fost asasinarea lui Franz Ferdinant,
anexată de către Imperiul Austro-Ungar, susținută de arhiducele Austriei și moștenitorul
Germania, care a invadat Belgia și Luxemburg, în 1908, tronului austro-ungar, la Sarajevo.
contrar dorințelor populației. Ucis de Gavrilo Princip, student
În 1920–1930, primele explicații ale pornirii războiului naționalist pro-sârb, cu legături în
accentuau versiunea oficială, care, în conformitate armata Serbiei și care făcea parte
cu Tratatul de la Versailles și Tratatul de la Trianon, plasa dintr-un grup de cincisprezece
întreaga responsabilitate asupra Germaniei și aliaților săi. În asasini, susținuți de Mâna Neagră, o
această viziune, ipoteza este că responsabilitatea pentru asociație pro-sârbă.
război s-a creat prin agresiunea Germaniei și a Austro- Astfel au fost amorsate tensiuni grave
Ungariei, în timp ce Rusia, Franța și Marea Britanie au care existau deja în Europa.
ripostat legitim acestei agresiuni.
O altă cauză a războiului a fost dezvoltarea industriei de
armament, care a dus la formarea de alianțe cu substrat
militarist.

 Neutralitatea României în primul război mondial (1914-1916):

Cucerirea independenței de stat, în urma războiului ruso-turc din 1877-1878, i-a permis
României să devină subiect al relațiilor internaționale și i-a conferit posibilități sporite de
afirmare în politica externă. După 1878, România a urmărit 3 obiective principale de
politică externă, acestea fiind formulate în memoriul prezentat de Mihail Kogălniceanu la
19 iunie/1 iulie 1878 în cadrul Congresului de la Berlin: menținerea integrității teritoriale;
recunoașterea și consolidarea
independenței; declararea neutralității
sale.
Odată cu izbucnirea ostilităților în 1914,
atât Puterile Centrale (Germania,
Imperiul Austro-ungar, Imperiul Otoman
și Bulgaria), cât și Antanta (Franța,
Imperiul Britanic și Imperiul Rus) au
solicitat României să intre în război de
partea lor. Germania, prin intermediul
împăratului Wilhelm al II-lea și
cancelarului T. von Bethmann-Hollweg,
cereau regelui Carol I să pună în
aplicare tratatul de alianță și să-și facă
datoria de aliat. La rândul său, Antanta,
avansa României prin intermediu
ministrului plenipotențiar al Rusiei
Stanislas Poklewski-Koziel propunere
de intrare în acțiune de partea sa, în
schimbul recunoașterii drepturilor
asupra teritoriilor locuite de români din
cadrul Imperiului Habsburgic. Țările
Antantei ofereau provinciile românești
din Austro-Ungaria, iar Puterile Centrale recunoșteau granițele Moldovei anterioare
anului 1812.
Referitor la opțiunile oamenilor politici, acestea s-au manifestat diferit:
 Germanofilii (Constantin Sere, Titu Maiorescu, Petre P. Carp, Alexandru
Marghiloman) se temeau de tendințele Rusiei expansioniste în sud-estul Europei
și se pronunțau pentru intrarea în război alături de Puterile Centrale. Aceștia
reprezentau o minoritate;
 Antantofilii (Nicolae Iorga, Octavian Goga, Barbu Delavrancea, Nicolae
Filipescu) militau pentru eliberarea Ardealului alături de Antanta;
 Socialiștii